Coperta si cuprins - litere.uvt.ro · VASILE VALENTIN LAłIU, ObservaŃii asupra evoluŃiei sufixului –aticus în limba română ..... 107 DIANA MACIU, Aspecte actuale ale discursului

ANALELE UNIVERSITĂłII DE VEST

din

TIMIŞOARA

SERIA ŞTIINłE FILOLOGICE

XLI

2003

C O M I T E T U L D E R E D A C ł I E

Redactor responsabil:

Prof. Dr. ILEANA OANCEA

Redactor responsabil adjunct:

Prof. Dr. VASILE FRĂłILĂ

Membri:

Prof. Dr. IOSIF CHEIE, Prof. Dr. TERESA FERRO doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara (Universitatea din Udine – Italia),

Prof. Dr. MARGARETA GYURCSIK, Prof. Dr. MARIA ILIESCU, doctor

honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara (Universitatea din Innsbruck – Austria), Prof. Dr. ŞTEFAN MUNTEANU, Prof. Dr. ALEXANDRU

NICULESCU, doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara (Universitatea din Udine – Italia), Prof. Dr. ROXANA NUBERT,

Prof. Dr. HORTENSIA PÂRLOG, Acad. MARIUS SALA, doctor honoris

causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara, Prof. Dr. G.I. TOHĂNEANU, Prof. Dr. VASILE łÂRA,

Prof. Dr. MARIA łENCHEA

Secretari ştiinŃifici de redacŃie:

Conf. Dr. DOINA DAVID, Drd. ANA-MARIA POP, Asist. Drd. VASILE VALENTIN LAłIU

Tehnoredactare computerizată:

TITIANA KOVACS

\

Adresa redacŃiei:

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA FACULTATEA DE LITERE, FILOSOFIE ŞI ISTORIE

Bulevardul Vasile Pârvan nr. 4 1900 Timişoara

ROMÂNIA

S U M A R

LIMBĂ ŞI LITERATURĂ

MARIA ANDREI, Forme expresive ale numelor de persoane ruseşti ..................................... 11 GABRIEL BĂRDĂŞAN, Exprimarea rudeniei convenŃionale în lexicul dialectului

istroromân ................................................................................................................... 19 ELENA BURDUŞA, Etimologia lui călător .................................................................... 29 ADINA CHIRILĂ, InterferenŃe dialectale în lexicul predicilor lui Antim Ivireanul .............. 43 SIMONA CONSTANTINOVICI, EvoluŃia unei figuri de stil în poezia eminesciană

................................................................................................................................... 57 DOINA DAVID, Limba culturii majore şi studiul ei (cu referire la româna literară

modernă) .................................................................................................................... 67 MAREK GAWEŁKO, Quelques remarques sur l’infinitif dans les langues roumaine et

polonaise .................................................................................................................... 83 MARIA MAGDALENA ILINA, Nume de familie româneşti şi franceze provenite

din porecle .................................................................................................................. 97 VASILE VALENTIN LAłIU, ObservaŃii asupra evoluŃiei sufixului –aticus în

limba română ........................................................................................................... 107 DIANA MACIU, Aspecte actuale ale discursului juridic .................................................... 113 MARIANNE MARKI, ObservaŃii asupra ortografiei împrumuturilor franceze în limba

germană ................................................................................................................... 129 MARIANNE MARKI, Modalpartikeln in Fragesätzen .................................................. 143 LUCIAN MICLĂUŞ, Asupra Atlasului Lingvistic Istroromân ............................ 157 ALEXANDRU NICULESCU, Româna – o “altfel” de latinitate (interviu realizat

de George Bogdan łâra) .................................................................................... 165 RAFFAELLA PADALINO, Cultura alimentare e lessico in Sicilia. Alcune schede

storico-etimologiche .................................................................................................... 199 MIHAELA PASAT, Cuvântul presei între libertatea de expresie şi manipulare .................. 213 ANA-MARIA POP, Theodor Capidan (1879-1953) ....................................................... 221 ADRIAN STAN, Pym: O istorie pe apă? Perspectiva lecturii ........................................... 231

NOTE ŞI DISCUłII

DUMITRU CRAŞOVEANU, RALUCA A. FLOREA, Consemnări lexico-gramaticale ............................................................................................................... 251

EUGEN TĂNASE, Pentru o ortografie eliberată de dogmele scolastice ............................... 255

RECENZII

MIHAIL HALICI – TATĂL, Dictionarium valachico – latinum [Anonymus caransebesiensis], Studiu filologic şi indice de cuvinte de Francisc Király, [Timişoara], Ed. First, [2003] (Vasile D. łâra) .................................... 269

NICOLAE SARAMANDU, Studii aromâne şi meglenoromâne, ConstanŃa, Editura Ex Ponto, 2003, 258 p. + 2 h. (Ana-Maria Pop) .............................................. 271

DOINA COMLOŞAN, MIRELA BORCHIN, DicŃionar de comunicare (lingvistică şi literară), Timişoara, Editura Excelsior art, 2002, 184 p. (Maria Andrei) ....................................................................................................... 275

VALERIU BĂLTEANU, Terminologia magică populară românească, Bucureşti, Paideia, ColecŃia ŞtiinŃe sociale, 2002, 231 p. (Vasile FrăŃilă) ........................ 278

IN MEMORIAM

VASILE ŞERBAN (1922-2002) (Vasile D. łâra) ........................................................ 283

C O N T E N T S

LITERATURE AND LANGUAGE

MARIA ANDREI, Expressive Forms of Russian Proper Names ........................................ 11 GABRIEL BĂRDĂŞAN, Expressing Conventional Relation in the Lexis of the

Istroromanian Dialect ................................................................................................. 19 ELENA BURDUŞA, The Etymology of călător ............................................................... 29 ADINA CHIRILĂ, Dialectal Overlaps in the Lexis of Antim Ivireanul’s Sermons ............. 43 SIMONA CONSTANTINOVICI, The Evolution of a Figure of Style in Eminescu’s

Poetry ......................................................................................................................... 57 DOINA DAVID, The Language of the Major Culture and its Study (with Reference to

Modern Literary Romanian) ...................................................................................... 67 MAREK GAWEŁKO, Quelques remarques sur l’infinitif dans les langues roumaine et

polonaise .................................................................................................................... 83 MARIA MAGDALENA ILINA, Romanian and French Surnames Derived from

Nicknames ................................................................................................................ 97 VASILE VALENTIN LAłIU, Remarks on the Evolution of Suffix –aticus in

Romanian ................................................................................................................ 107 DIANA MACIU, Current Aspects of the Legal Discourse ................................................. 113 MARIANNE MARKI, Remarks on the Spelling of French Borrowings into German ........ 129 MARIANNE MARKI, Modalpartikeln in Fragesätzen ................................................... 143 LUCIAN MICLĂUŞ, On the Istroromanian Linguistic Compendium

(Atlasul Lingvistic Istroromân) ..................................................................... 157 ALEXANDRU NICULESCU, Romanian – a Different Kind of Latinity (an

interview by George Bogdan łâra) ................................................................... 165 RAFFAELLA PADALINO, Cultura alimentare e lessico in Sicilia. Alcune schede

storico-etimologiche .................................................................................................... 199 MIHAELA PASAT, Media Discourse between the Freedom of Speech and

Manipulation ........................................................................................................... 213 ANA-MARIA POP, Theodor Capidan (1879-1953) ....................................................... 221 ADRIAN STAN, Pym: Just another Sea Tale? The Reading Perspective ............................ 231

NOTES AND DISCUSSIONS

DUMITRU CRAŞOVEANU, RALUCA A. FLOREA, Lexico-grammatical Comments ................................................................................................................ 251

EUGEN TĂNASE, For an Orthography Unrestricted by Scholastic Dogmas .................... 255

REVIEWS



DOINA COMLOŞAN, MIRELA BORCHIN, DicŃionar de comunicare (lingvistică şi literară), Timişoara, Editura Excelsior art, 2002, 184 p. (Maria Andrei) ...................................................................................................... 275


IN MEMORIAM


I N H A L T S V E R Z E I C H N I S

SPRACHE UND LITERATUR

MARIA ANDREI, Ausdrucksvolle Formen der russischen Personennamen .......................... 11 GABRIEL BĂRDĂŞAN, Konventionelle Verwandschaftsbezeichnungen im

histrorumänischen Wortschatz .................................................................................... 19 ELENA BURDUŞA, Die Etymologie des Wortes călător ................................................ 29 ADINA CHIRILĂ, Dialektale Interferenzen im Wortschatz des Predigers Antim

Ivireanul .................................................................................................................... 43 SIMONA CONSTANTINOVICI, Die Entwicklung eines stilistischen Mittels in

Eminescus Lyrik ....................................................................................................... 57 DOINA DAVID, Die Kultursprache und ihre Erforschung (mit besonderer

Berücksichtigung der modernen rumänischen Literatursprache) .................................... 67 MAREK GAWEŁKO, Quelques remarques sur l’infinitif dans les langues roumaine et

polonaise .................................................................................................................... 83 MARIA MAGDALENA ILINA, Aus Spottnamen stammende rumänische und

französische Familiennamen ....................................................................................... 97 VASILE VALENTIN LAłIU, Bemerkungen zur Entwicklung des Suffixes -aticus

im Rumänischen ....................................................................................................... 107 DIANA MACIU, Aktuelle Aspekte der Rechtssprache ..................................................... 113 MARIANNE MARKI, Bemerkungen zur Orthographie der französischen

Entlehnungen im Deutschen ..................................................................................... 129 MARIANNE MARKI, Modalpartikeln in Fragesätzen ................................................... 143 LUCIAN MICLĂUŞ, Bemerkungen zum Histrorumänischen Sprachatlas

(Atlasul Lingvistic Istroromân) ..................................................................... 157 ALEXANDRU NICULESCU, Das Rumänische – eine “etwas andere” lateinische

Sprache (Ein Interview von George Bogdan łâra) .......................................... 165 RAFFAELLA PADALINO, Cultura alimentare e lessico in Sicilia. Alcune schede

storico-etimologiche .................................................................................................... 199 MIHAELA PASAT, Die Pressesprache zwischen Freiheit und Manipulation .................... 213 ANA-MARIA POP, Theodor Capidan (1879-1953) ....................................................... 221 ADRIAN STAN, Pym: Eine Geschichte auf dem Wasser? Lesearten ............................... 231

DISCUSSIONEN

CRAŞOVEANU, DUMITRU RALUCA A. FLOREA, Lexiko-grammatische

Aufzeichnungen ........................................................................................................ 251 EUGEN TĂNASE, Für eine von scholastischen Dogmen befreite Orthographie ................. 255

REZENSIONEN





IN MEMORIAM


S O M M A I R E

LANGUE ET LITTÉRATURE

MARIA ANDREI, Formes expressives des noms de personnes russes .................................... 11 GABRIEL BĂRDĂŞAN, L’expression de la parenté conventionnelle dans le lexique

du dialecte istroroumain .............................................................................................. 19 ELENA BURDUŞA, L’etymologie de călător .................................................................. 29 ADINA CHIRILĂ, Interférences dialectales dans le lexique des prêches d’Antim

Ivireanul .................................................................................................................... 43 SIMONA CONSTANTINOVICI, L’évolution d’une figure de rhétorique dans la

poésie de M. Eminescu ............................................................................................... 57 DOINA DAVID, La langue de la haute culture et son étude (avec référence au roumain

littéraire moderne) ....................................................................................................... 67 MAREK GAWEŁKO, Quelques remarques sur l’infinitif dans les langues roumaine et

polonaise .................................................................................................................... 83 MARIA MAGDALENA ILINA, Noms de famille roumains et français provenant

des sobriquets ............................................................................................................. 97 VASILE VALENTIN LAłIU, Quelques remarques sur l’évolution du suffixe

-aticus en roumain ................................................................................................. 107 DIANA MACIU, Aspects actuels du discours juridique ..................................................... 113 MARIANNE MARKI, Remarques sur l’orthographe des emprunts français dans la

langue allemande ...................................................................................................... 129 MARIANNE MARKI, Modalpartikeln in Fragesätzen .................................................... 143 LUCIAN MICLĂUŞ, Considérations sur l’Atlas Linguistique Istroroumain

(Atlasul Lingvistic Istroromân) ..................................................................... 157 ALEXANDRU NICULESCU, Le roumain – une latinité “à part” – (interview

réalisée par George Bogdan łâra) ..................................................................... 165 RAFFAELLA PADALINO, Cultura alimentare e lessico in Sicilia. Alcune schede

storico-etimologiche .................................................................................................... 199 MIHAELA PASAT, La parole de la presse entre la liberté d’expression et la

manipulation ............................................................................................................ 213 ANA-MARIA POP, Theodor Capidan (1879-1953) ....................................................... 221 ADRIAN STAN, Pym: Une simple histoire de la mer? La perspective de la lecture ........... 231

NOTES ET COMMENTAIRES

DUMITRU CRAŞOVEANU, RALUCA A. FLOREA, Notes lexicales et grammaticales ........................................................................................................... 251

EUGEN TĂNASE, Pour une orthographe libérée des dogmes scolastiques .......................... 255

COMPTES RENDUS

MIHAIL HALICI – TATĂl, Dictionarium valachico – latinum [Anonymus caransebesiensis], Studiu filologic şi indice de cuvinte de Francisc Király, [Timişoara], Ed. First, [2003] (Vasile D. łâra) .................................... 269




IN MEMORIAM


AUT, XLI, 2003, p. 11-17

FORME EXPRESIVE

ALE NUMELOR DE PERSOANE RUSEŞTI de

Maria ANDREI Inventarul antroponimic al unei limbi se dovedeşte a fi un valoros

tezaur care poate fi explorat din mai multe perspective: este vorba, pe de o parte, de problemele legate de natura lingvistică a numelor de persoane, iar pe de altă parte, de aspectele de ordin istoric, social sau cultural care facilitează înŃelegerea unor fapte de limbă.

Chiar dacă în problema numelor există destule puncte divergente, în cartea noastră Antroponimia şi conotaŃia lingvistică (1), am încercat să elucidăm o parte dintre ele. În paginile cărŃii au fost combătute încercările de identificare a numelor cu nişte simple etichete verbale susŃinându-se ideea că numele reprezintă oglinda, cvintesenŃa culturii unui popor. Ele conŃin informaŃii ce permit asociaŃii semnificative din punct de vedere social-istoric, moral-etic, estetic, asociaŃii privind „renumele” purtătorului, motivate de cultura naŃională, cu o reflectare directă în vorbirea curentă, precum şi în alte contexte specifice colectivului lingvistic. Asociate în conştiinŃa vorbitorilor cu modele umane tipice, specific naŃionale, numele sunt încărcate de asociaŃii pozitive, având o mare putere evocatoare.

Analiza numelor de persoane ruseşti din perspectiva caracterului lor expresiv conduce la concluzia că numele diferă între ele: unele sunt mai sugestive, altele mai individualizate. Vom evidenŃia această latură a numelor ruseşti printr-o analiză a formelor numelui, obŃinute cu sufixe subiectiv-apreciative (-očka, -ečka, -en’ka, -on’ka).

Similar altor sisteme lingvistice, şi în antroponimie sunt posibile minimum două modele de exprimare a numelui: forma plină (întreagă) a acestuia şi forma lui abreviată. Atât forma plină (întreagă), cât şi cea abreviată, în situaŃii de vorbire bine determinate, pot corespunde normei lingvistice.

Există puncte de vedere diferite cu privire la diferenŃierea formelor scurte ale numelor, rezultate din abrevierea temei, de cele obŃinute prin derivare cu sufixe, având valoare subiectivă. DivergenŃele de păreri apărute în această problemă între diferitele şcoli - cea poloneză (cf. S. Rospond), şi cea germană (cf. T. Witkowski) - sunt generate de fenomene onomastice specifice acestor limbi. De exemplu, după cum arată S. Rospond (5, p. 48), în limba poloneză (ca, de altfel, şi în limba cehă) hipocoristicele primare,

12

obŃinute prin abrevierea numelui plin şi adăugarea unor formanŃi speciali, au servit, într-o altă etapă, ca bază pentru diminutivele contemporane: Radoslaw < Ra-sz, Ra-ch < Raszek, Rachek; Bronislaw < Bro-sz <

Broszek etc. Sensul primar al acestor forme, imprimat de sufix, este cel

diminutival. EvidenŃiind, însă, atitudinea vorbitorului faŃă de referent şi ocupând o poziŃie nucleară, sensul secundar, mai semnificativ decât sensul primar, poate dezvolta valoarea conotativă de “alintare”. În cazul cuvintelor de mai sus, trăsăturile „vârstă”, „mărime” sunt nerelevante, deoarece “uriaşul” Radoslaw este numit de persoanele apropiate Rašek, iar “micuŃului” Brošek, în situaŃii oficiale, i se adresează Bronislaw.

În limba germană situaŃia este mai complexă, deoarece, pe lângă formele scurte (germ. Kurznamen) şi cele cu valoare subiectivă (germ. Kosenamen), cercetătorul german T. Witkowski (8, p.18) mai delimitează Necknamen (poreclă cu valoare de tachinare, enervare), Scherznamen

(nume glumeŃ, poznaş), Ulknamen, Spitznamen (nume cu nuanŃă uşor negativă), Spottnamen (poreclă ironică), Ekelnamen (nume cu nuanŃă de batjocură caustică), Schmeichelnamen (nume de alint), Schimpfnamen

(nume de ocară, de sudalmă), Schadnamen (nume păgubos), Schmachnamen (nume de ruşine, de dezonoare).

Numele americane, masculine şi feminine, au fost clasificate de către Van Buren (6, p. 112) în trei categorii: nume pline: Thomas, Pamela,

diminutive: Tom, Pam şi diminutive-dezmierdătoare: Tommy, Pammy.

Analizând această clasificare, Anna Wierzbitcka (7, p.93), susŃine că abordarea lui Van Buren este prea simplă şi mecanicistă pentru a arăta complexitatea sistemului numelor americane şi le subdivizează în şase categorii: 1. nume pline nemarcate: Martin, Clare; 2. nume pline marcate: William, Deborach; 3. forme scurte nemarcate: Tom, Pam; 4. forme abreviate marcate: Ter, Ger, Deb, Pen; 5. forme nemarcate în ie/y: Penny,

Debbie, Terry, Jerry; 6. forme marcate în ie/y: Jimmy, Bobby, Pammy,

Ruthie.

Forme variate ale numelor se regăsesc şi în lexicul altor limbi: aceeaşi nuanŃă semantică ori nuanŃe asemănătoare pot fi redate, însă, prin procedee diferite. Iată, de exemplu, în limba franceză, paralel cu formele sufixate, care tind să devină nume de sine stătătoare Lisette, Colette, Cosette etc., întâlnim procedeul analitic de derivare a numelor diminutivale cu ajutorul adjectivului petit(e): le petit Pierre, la petite Catherine, la petite Jeanette.

Acelaşi procedeu este specific şi limbii engleze: little John, little Mary,

little Paul etc. În limba rusă pentru numele Maria, DicŃionarul de nume de persoane

ruseşti al lui N.A. Petrovski (4, p. 315-321) înregistrează aproximativ 144 de forme; numelui plin Ivan şi formei hipocoristice Vanja i se pot adăuga

13

peste 80 de sufixe, creându-se astfel forme noi, utilizabile în situaŃii de vorbire specifice.

Referitor la sufixele derivaŃionale specifice numelor ruseşti, putem spune că nu există o echivalenŃă totală sau o sinonimie absolută a lor. Acelaşi sufix onomastic nu imprimă întotdeauna numelui format pe baza lui una şi aceeaşi nuanŃă de alintare ori depreciativă. Valoarea semantică şi stilistică a sufixelor se evidenŃiază cu claritate în funcŃie de un context verbal sau situaŃional, ori pe fondul întregului sistem de antropoforme întrebuinŃate în diferite zone ale teritoriului etnic. Forme cu aceleaşi sufixe, în teritorii şi contexte diferite, pot să conoteze atitudini diverse ale vorbitorilor faŃă de cel numit. Acelaşi sufix în limbi înrudite poate imprima sensuri diferite. De exemplu, sufixul –ka din numele poloneze Galka,

Iulka nu este identic cu cel din numele ruseşti Galka, Iul’ka. NuanŃa semantică a numelor poloneze corespunde nuanŃei prezente în numele ruseşti Galjuša, Iulen’ka (conotaŃia de dezmierdare); în limba sârbă Milka

este un nume de sine stătător şi nu formă diminutivală de la Ljudmila. În limba rusă, pentru multe nume, îndeosebi pentru cele a căror temă a

formei hipocoristice este în consoană dură, forma dezmierdătoare nemarcată se obŃine cu ajutorul sufixulului -očka. De exemplu, Lidia

>Lida >Lidočka; Ljubov’ > Ljuba > Ljubočka; Jurij > Jura > Juročka. Se pare că formele cu sufixul -očka conŃin o informaŃie mult mai

bogată decât cea de “sentimente bune”. Referitor la numele ruseşti cu acest sufix, cercetătorul american Bratus (2, 1969, p. 36) arăta că sensul lor de bază “diminutival-dezmierdător”, este, de multe ori, mai mult “alintător”, îndeosebi când este utilizat ca adresare copiilor. Această idee este de acceptat atunci când formele cu sufixul –očka, pe lângă “sentimente bune”, presupun şi ceva “mic” şi această componentă nu poate fi nerelevantă sau mai puŃin relevantă referitor la copii. Dimpotrivă, numele în discuŃie combină trăsăturile “mic” şi “sentimente bune” raportate la copii.

Din punct de vedere morfologic sufixul –očka are o dublă valoare diminutivală. Acest fapt este semnificativ în plan semantic, deoarece el presupune “dimensiune mică” şi “sentimente bune”, referitoare nu atât la copii, în general, cât, mai ales, la copiii de vârstă mică, latură evidenŃiată şi de prezenŃa în limbajul lor a unui număr semnificativ de cuvinte derivate cu sufixul –očka: krovat’ “pat” > krovatka “pătuŃ” > krovatočka “pătuŃ”

(foarte mic); lošad’ “cal” > lošadka “căluŃ” > lošadočka “căluŃ” (foarte mic) etc.

Numele cu sufixul –očka sunt adeseori utilizate în vorbirea curentă orientată spre copii, deoarece lumea copiilor conŃine obiecte ce le întâlnim şi în lumea oamenilor maturi, dar într-o formă micşorată. Dacă încercăm să raportăm acest sufix la sentimente şi emoŃii, atunci putem spune că el presupune “sentimente bune”, asemănătoare celor pe care le manifestăm

14

faŃă de copiii de vârstă mică. Forme de tipul krovatočka “pătuŃ” (foarte mic), lošadočka “căluŃ” (foarte mic) trezesc în mintea copiilor mici o aureolă emoŃională specifică acestui mod de comunicare. Pătrunzând într-o astfel de lume şi încercând să comunice cu membrii ei, vorbitorul (adult) împărtăşeşte un sentiment care combină gingăşia, duioşia, veselia, gluma etc.

O analiză a numelor de persoane ruseşti cu sufixul –očka evidenŃiază faptul că specificul acestui sufix se păstrează şi la nume de persoane, indiferent dacă ele se referă la copii sau la persoane adulte.

Anna Wierzbicka (7, p. 119) arată că numele Lidočka, Ljubočka, Ljovočka pot fi interpretate astfel: “Eu am faŃă de tine sentimente bune, asemănătoare celor pe care le am faŃă de copiii mici”.

Formele de acest tip nu se folosesc doar (sau în principal) referitor la copii. Dimpotrivă, ele ne ajută să evidenŃiem expresivitatea sui-generis care apare în utilizarea numelor cu sufixul –očka, indiferent dacă se folosesc într-o discuŃie cu copii (sau despre copii) ori cu adulŃi (sau despre adulŃi). De exemplu, în romanul lui SoljeniŃân Rakovyi korpus, medicul Oreščenkov o numeşte pe Ljudmila DonŃova, medic de vârstă medie, fosta lui studentă – Lidočka şi acest lucru este absolut obişnuit. Mai mult, în relaŃii de acest tip Lidočka este forma cea mai potrivită care putea fi folosită, având în vedere gingăşia şi caracterul ei sociabil, zglobiu.

Acelaşi rol structural şi funcŃional ca şi sufixul –očka îl are, uneori, sufixul –en’ka. Avem în vedere, în acest caz, numele plin marcat (Katerina, Lidija, Ljubov’), forma hipocoristică nemarcată (Kat’ja, Lidda,

Ljuba), forma afectiv-apreciativă (Katen’ka, Lidočka, Ljubočka). De aceea, nu este de mirare că un nume cu sufixul -očka şi altul cu sufixul –en’ka sunt raportate la acelaşi nivel pragmatic. De exemplu, în trilogia lui L.N. Tolstoi Detstvo. Otročestvo. Junost’, două eroine faŃă de care autorul are aceeaşi atitudine sunt numite: Katen’ka şi Ljubočka.

În general, este adevărat că unui hipocoristic cu tema moale (Katja,

Mitja), de obicei, i se adaugă sufixul –en’ka (Katen’ka, Miten’ka), în vreme ce unui hipocoristic cu tema dură (Ljuba, Jura), i se adaugă sufixul –očka (Ljubočka, Juročka). În cazul în care tema moale a hipocoristicului conŃine consoana „n” (dat fiind faptul că îmbinarea –nen’ka este nepotrivită) în locul sufixului –en’ka se întrebuinŃează sufixul –ečka

(variantă a sufixului –očka): Anja > Anečka; Vanja > Vanečka; Sonja >

Sonečka. SubstituŃia sufixului –en’ka cu sufixul –ečka (-očka) accentuează

într-o oarecare măsură impresia că numele cu sufixele în discuŃie sunt, din punct de vedere semiotic, echivalente.

Cu toate acestea, se pare că, la fel cum formele de tipul Katja sau

Ljuba nu sunt din punct de vedere semantic identice, nu sunt echivalente nici formele Katen’ka, Ljubočka; ele exprimă nuanŃe diferite.

15

Hipocoristicele cu sufixul –ša pot conŃine ambele sufixe. De exemplu, Natašen’ka, Natašečka, dar, în acest caz, formele în –en’ka sunt în general mai folosite şi mai puŃin marcate decât formele cu sufixul –ečka. De aceea, formele de tipul Natašečka par mai “alintătoare” şi mai “intime” decât formele cu sufixul –en’ka. Mai mult, Natašečka sună şi mai “vioi”.

Observăm că diferenŃa dintre aceste forme este mai evidentă în numele de la care pot fi obŃinute atât derivate cu sufixul –očka (sau varianta –ečka), cât şi cu sufixul –en’ka (cu varianta –on’ka). De exemplu, de la numele pline cu tema în –j: Zoja, Raja, se pot obŃine, pe de o parte, Zoečka, Raečka şi, pe de altă parte, Zoen’ka, Raen’ka. Similar şi în cazul formelor dure: Lida, Rita – Lidočka, Ritočka sau Lidon’ka, Riton’ka. Pentru derivatele cu sufixul –ša pot rezulta, de asemenea, fie Natašečka,

fie Natašeńka. Din păcate, perechile minimale de acest tip nu ne ajută prea mult, deoarece în fiecare caz mai utilizată este doar una dintre cele două forme, iar selecŃia ei este nemarcată. De exemplu, Riton’ka se foloseşte mai rar decât Ritočka şi poartă o încărcătură expresivă maximă; în cazul perechii Natašečka, Natašen’ka, lucrurile stau invers: forma cu sufixul –ečka (Natašečka) este mai puŃin utilizată şi are o marcă mai expresivă. Mai mult decât atât, întrucât derivatele cu sufixul -ša, prin ele însele, sunt aplicabile copiilor, chiar celor mici şi, din această cauză, nu creează un efect „augumentativ”, efectul „diminutival” al sufixului –očka, -ečka, în acest caz, este mai vizibil. Aşadar, Natašečka sună mai “blând”, mai “alintător”, mai “gingaş” decât Ritočka, iar Riton’ka poate suna mai “înduioşător” şi mai “gingaş” decât Ritočka. De aceea, în pofida aşteptărilor, perechile minimale de tipul Ritočka – Riton’ka sau Natašen’ka – Natašečka imprimă discuŃiei noastre un rol nesemnificativ.

Caracterul “alintător” mai evident al sufixului –očka/-ečka se deduce din faptul că, excluzând numele de persoane, îmbinările cu acest sufix

conŃin trăsăturile “dimensiune mică” şi “sentimente bune”, iar cele cu sufixul en’ka nu se folosesc în acest scop. Gramatica limbii ruse (3, 1960 p. 267-269) descrie sensul sufixului –očka ca diminutival-alintător, iar sensul sufixului –en’ka doar ca alintător. În esenŃă, considerăm că o astfel de diferenŃiere este corectă şi, într-o anumită măsură, ea poate fi aplicată şi la formele corespunzătoare ale numelor personale. Acest lucru, desigur, nu presupune că Lidočka este mai mică decât Katen’ka, ci, înseamnă că valoarea expresivă a numelui de tipul Lidočka se raportează într-un grad mai mare la întrebuinŃarea adulŃilor şi copiilor, decât valoarea expresivă a numelor de forma Katen’ka.

ConŃinutul semantic al numelor cu sufixul –en’ka poate fi mai uşor perceput, dacă analizăm adjectivele cu acelaşi sufix. De exemplu, în forme ca belen’kij „albior”, žolten’kij „gălbior” sensul depinde de conŃinutul temei şi de alŃi factori, pe care nu-i discutăm aici. În cazul unor teme neutre

16

(nici „bun”, nici „rău”) cum sunt denumirile culorilor, sufixul –en’k

implică “sentimente bune” şi o anumită “satisfacŃie” faŃă de perceperea obiectului, sau un “gând bun” despre acesta. Dacă vorbitorul numeşte un obiect žolten’kij „gălbior”, prin aceasta el implică faptul că, reprezentându-şi un obiect şi imaginându-l de culoare galbenă, pe care el o consideră o culoare plăcută, are o atitudine de bună dispoziŃie faŃă de obiectul respectiv şi împărtăşeşte un aflux de sentimente bune, care-i amintesc de ceva. Pentru a surprinde particularitatea de bază a adjectivelor cu sufixul –en’k Anna Wierzbicka (7, p. 122) propune următoarea interpretare: “žolten’kij „gălbior”, perven’kij, praven’kij: eu cred despre X ca despre un Adj.; eu împărtăşesc sentimente bune faŃă de el; eu împărtăşesc sentimente bune, când mă gândesc la el”.

O atitudine similară exprimă şi termenii de rudenie cu sufixul –eńka.

De exemplu, dočen’ka > doč „fiică”, tjoten’ka < tjotja „mătuşă”, djaden’ka < djadja „unchi”, dar în cazul adjectivelor expresivitatea se corelează cu o anumită trăsătură, iar în cazul substantivelor cu relaŃia de reciprocitate dintre persoane. Acest lucru poate fi reprezentat astfel: dočen’ka, tjoten’ka: eu împărtăşesc faŃă de tine sentimente bune pentru că tu eşti X a mea; eu împărtăşesc sentimente bune, când vorbesc cu tine.

Credem că o informaŃie asemănătoare este prezentă şi în numele de tipul Katen’ka, Miten’ka:

Katen’ńka, Miten’ka: a) “eu împărtăşesc faŃă de tine sentimente bune”; b) “eu împărtăşesc sentimente bune, când vorbesc cu tine”.

Dacă din discuŃia cu tine eu am sentimente bune, înseamnă că îmi placi sau că te iubesc; când comunic cu tine, am un sentiment de fericire. Combinarea celor două componente: a) “eu împărtăşesc faŃă de tine sentimente bune” şi b) “eu împărtăşesc sentimente bune, când vorbesc cu tine” este posibilă, dar componenta (a) reprezintă o încercare de a surprinde “gingăşia” vorbitorului faŃă de interlocutor, iar componenta (b) “satisfacŃia” pe care vorbitorul o resimte în urma comunicării cu acest interlocutor concret. Pentru a evidenŃia diferenŃa intuitiv resimŃită dintre formele cu sufixul -en’ka (Zoen’ka) şi formele cu sufixul –ečka (Zoečka) şi a regulilor întrebuinŃării lor, avem nevoie de ambele componente.

Aceasta nu înseamnă că formele numelui cu sufixul –en’ka, Zoen’ka,

Katen’ka, Natašeńka, în totalitate, au unul şi acelaşi sens, deoarece în fiecare caz sufixul se adaugă la teme diferite: numelui plin Zoja,

hipocoristicului cu tema moale Katja şi hipocoristicului cu tema cu sufixul -ša – Nataša.

Sensul sufixului –en’ka, însă, este acelaşi. El exprimă o atitudine “alintătoare”, alta decât cea exprimată de sufixul –očka. DiferenŃa este, mai degrabă, “calitativă”, decât “cantitativă”: se poate spune că sufixul –en’ka este mai “alintător” şi mai “intim” decât sufixul –očka. Deoarece

17

sufixul –en’ka nu se foloseşte pentru denumirea obiectelor ce aparŃin copiilor mici (vezi krovatočka „pătuŃ”, rubašečka „cămăşuŃă”, el nu se asociază în nici un fel cu lumea copiilor mici, o lume „gingaşă”, „simpatică”, dar nu atât de „serioasă”. Sufixul –en’ka presupune o reacŃie “personală” la o comunicare cu un alt individ (nu copil).

Ca argument au fost aduse rezultatele unui sondaj realizat printre părinŃi ruşi cărora li s-a adresat întrebarea: „Care dintre formele perechilor Zoen’ka – Zoečka, Natašen’ka – Natašečka, Riton’ka – Ritočka etc. o aleg ca adresare către un copil foarte bolnav şi care – ca adresare către un copil sănătos şi vesel?” Răspunsul a fost clar: în primul caz ar folosi mai degrabă forma cu sufixul –en’ka (-on’ka), iar în al doilea caz forma cu sufixul –očka (-ečka). ExplicaŃia se deduce, desigur, din conotaŃia “vioiciune”, “veselie” a numelui cu sufixul –očka (-ečka) şi din conotaŃia “intimitate” a formelor cu sufixul –en’ka (on’ka).

BIBLIOGRAFIE

Andrei, Maria, Antroponimia şi conotaŃia lingvistică, Timişoara, Editura Mirton,

1998. Bratus, B. V., The formation and expressive use of diminutives. Cambrige:

Cambrige University Press, 1969. Грамматиka русского языка, Москва, АН СССР, 1960. Петровский, Н. A., Словарь русских личных имен, Moсkвa, Русский язык,

1980. Rospond, S, Slowianskie hipocorystyka imienne typu Rasz, Rach, Ral…, în

Sprawozdania Wrocławskiego towarzystwa naukowego, Wrocław, 1963, 18A, p. 40-73.

Van Buren, H., American ways with names, în Wierzbitcka Anna, Язык.

Kультурa. Познаниe, Mockвa, Русские словари, 1997, p. 89-119. Wierzbitcka, Anna, Язык. Kультурa. Познаниe, Mockвa, Русские словари, 1997. Witkowski, T., Grundbegriffe der NamenKunde, Berlin, 1964.

ЭКСПРЕССИВНЫЕ ФОРМЫ РУССКИХ ЛИЧНЫХ ИМЕН

(Резюме)

В работе рассматриваются уменьшительные формы русских личных имен с суффиксами субъективной оценки (-očka, -ečka, -en’ka, -on’ka) и показываются экспрессивные оттенки, которые их дифференцируют.

AUT, XLI, 2003, p. 19-28

EXPRIMAREA RUDENIEI CONVENłIONALE ÎN LEXICUL DIALECTULUI ISTROROMÂN

de Gabriel BĂRDĂŞAN

Paradigma lexemelor prin care se desemnează rudenia socială în orice

limbă sau dialect poate fi segmentată în două subcategorii: rudenia prin încuscrire sau alianŃă, ca urmare a căsătoriei, şi rudenia convenŃională, care presupune o înrudire simbolică, asumată prin ritualul nunŃii sau al botezului.

În rândurile ce urmează vom încerca să analizăm termenii care intră în subgrupa prin care se desemnează rudenia convenŃională în dialectul istroromân (nun – nună, naş – naşă, fin – fină, cumătru – cumătră), realităŃi frecvent întâlnite în comunicarea cotidiană.

NUN – NUNĂ

NUN, -Ă reprezintă „numele dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia din persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă şi care sunt solicitate să îndeplinească obligaŃiile cerute de ritualul creştin; (la pl.) bărbatul şi femeia care îndeplinesc aceste forme; naş de nuntă” (DEX). Cuvântul românesc nun se explică din lat. nonnus, -us1 (Puşcariu, EW 1207, REW 5817, ILR II 303, Ciorănescu, DER 5734), etimon la care se raportează şi alb. nun „naş de botez, cumătru”, v. sard. nonnu „naş de botez”, it. nonno „bunic”. Vechimea termenului este dovedită de prezenŃa lui în două dintre dialectele româneşti sud-dunărene: în aromână nun(u), nună este un cuvânt cu circulaŃie generală, în meglenoromână nun – nună este parŃial folosit, sensul lor acoperind două realităŃi: „naş de nuntă”, „naş de botez”; termenul este absent din istroromână.

Cuvântul nun a stat la baza unor derivate precum: nunaş, întâlnit în Transilvania şi Banat, cu sensul de „naş de nuntă” (< nun + suf. –aş); nănaş, formă învechită şi regională, cu acelaşi înŃeles, reprezentând o alterare a cuvântului anterior, naş „persoană care cunună sau care botează”,

1 În structura fonetică a termenului românesc nun se poate observa aceeaşi evoluŃie fonetică pe care o au vocalele accentuate latineşti a, e şi o, în poziŃie nazală. Cu toate că nu se află în poziŃie nazală, o se închide la u, consoana nazală care o precedă furnizându-i „suplimentul” de nazalitate necesar acestei transformări. Cf. A. Avram, Probleme de etimologie, Bucureşti, Univers enciclopedic, 2000, p. 15-29, passim.

20

formă obŃinută prin dispariŃia silabei neaccentuate nă-, fenomen similar celui din mă-ta, mă-sa, unde mamă-ta, mamă-sa au fost abreviate în mă-2.

Din analiza surselor bibliografice existente se constată faptul că în dialectul istroromân nu avem nici un termen moştenit pentru a desemna noŃiunea de NUN, -Ă, termenii cu care este denumită această realitate fiind împrumuturi din croată sau italiană.

Ir. cumpår „naş de nuntă” provine din it. ven. compàre „naş”, cu acest sens cuvântul fiind atestat de Puşcariu, SI III 300, de ALR I/II, h. 267 NUN „parrain” (au mariage), la Jeiăn (pct. 02): ur cumpår, do¯ cumpår, de ALRM I/II, h. 374 NUN, în pct. 02 şi de Filipi, ALIr, la întrebarea 541 a) NUN: ∂n kumpår (doj kumpår), la Jeiăn. Pentru partea sudică a teritoriului lingvistic istroromân, Atlasul lingvistic istroromân al lui Goran Filipi consemnează, la aceeaşi întrebare, un alt împrumut: un kumatru, doj cumatri (la ŞuşæeviŃa, Noselo, Sucodru, Letai, Bârdo, Şcabici, TărkovŃi, ZancovŃi, Miheli şi Costârcean), termen care cunoaşte şi sensul „cumătru” (vezi infra). Pe lângă acest sens, termenul este folosit şi cu alte înŃelesuri în graiul din Jeiăn: cumpår este utilizat ca termen de adresare politicoasă, pe de-o parte, iar pe de altă parte are sensul de „persoană, ins, tip”3.

Un alt împrumut care numeşte „naşul de nuntă” este ir. cum˜ < cr. kum, cuvânt polisemantic ce desemnează şi „naşul de botez” şi „cumătrul”, cu primul sens lexemul fiind atestat în ALR I/II, h. 267, la Bârdo (pct. 01): ur cúm˜, doi cúmi şi în ALRM I/II, h. 374: cume.

Ir. diver, împrumutat din cr. djever „însoŃitor al miresei şi naş la nuntă, cumnat”, actualizează şi sensul de „naş de nuntă”, pe lângă alte sensuri, semnificaŃie atestată de Cantemir 146 şi în ALR II MN [2687] NĂNAŞULE! „Parrain (au mariage): díverule.

Pentru a denumi NUNA „naşă de nuntă”, în istroromână se folosesc frecvent două împrumuturi de origine croată botra < cr. botra „idem”, termen care, pe lângă sensul amintit, actualizează şi alte înŃelesuri: „naşă de botez”, „cumătră” (vezi infra) şi cuma < cr. kuma „naşă de nuntă, naşă de botez”. Cu sensul de „naşă de nuntă” ir. botra a fost consemnat de ALR I/II, h. 268 NUNĂ „marraine (au mariage)” în ambele puncte de anchetă: o bótra, do bótr˜, la Bârdo şi ura bótra, do bótre, la Jeiăn. PrezenŃa lexemului botra la istroromâni este consemnată şi de ALRM I/II, h. 376 NUNĂ, iar mai recent de Filipi, ALIr la întrebarea 541 b) NUNĂ: o botra, do botre (Jeiăn, Scabici şi Miheli), o botrε, do botre (Noselo), o botra, do botra (Sucodru), paralel cu lexemul cuma: o kuma, do kume (Jeiăn, Sucodru, Scabici), o kumε, do kume (Noselo). În celelalte puncte de

2 Vezi A. Avram, op. cit., p. 18-19. 3 Vezi A. Kovačec, Éléments italiens du lexique istroroumain, în „Linguistica”, XXXII, (1992), II, Ljubljana, p. 168.

21

anchetă, Filipi consemnează doar termenul o kuma, do kume (Letai, Bârdo, TărkovŃi, ZancovŃi şi Costârcean), cu varianta fonetică o kumε, do kume la ŞuşæeviŃa.

Tot pentru a desemna „naşa de nuntă” este folosit şi cuvântul svådviŃa, împrumutat din cr. svadica „însoŃitoarea miresei” şi consemnat de ALR II MN [2683] NĂNAŞĂ! „marraine (au mariage)”: swådviŃa; de Kovačec, Rječnik 186, la Jeiăn şi glosat „djeveruša, pratilja na svadbi”.

NAŞ (NĂNAŞ) – NAŞĂ (NĂNAŞĂ)

Persoana care Ńine în braŃe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă este desemnată în limba română prin termenul de NAŞ (NĂNAŞ), cuvinte derivate de la rom. nun (vezi supra), care şi-a păstrat şi înŃelesul de „naş de nuntă”. În unele dialecte româneşti din sudul Dunării aceeaşi realitate este reprezentată prin continuatorii lat. nonnus, -um: în aromână nun are circulaŃie generală, în meglenoromână e parŃial folosit, termenul de circulaŃie generală fiind mănuş, munuş < bg. mamuş „naş de botez”, în aromână mâmuş(ă) având sensul de „părinŃii fârtatului”4. Pentru această noŃiune, în dialectul istroromân întâlnim o serie sinonimică în care apar împrumuturi din cele două limbi cu care istroromâna a intrat în contact: italiana şi croata. Ir. såntolu „naş de botez” provine din it. ven. santolo „idem”, cuvânt atestat de Popovici II 146. Este posibil ca împrumutul să nu se fi făcut direct, deoarece termenul din italiana dialectală apare şi în limba croată: santul, întrebarea 542 a) NAŞ şi b) NAŞĂ din Filipi ALIr consemnând cuvântul doar în punctul de anchetă croat, Cepici, din partea sudică a spaŃiului în care îi regăsim pe istroromâni: šàntul, šàntula, nu şi în satele istroromâne. Ir. cumpår se raportează la it. compare „naş de botez”, dar îl întâlnim şi în croată, kunpar, termen ce apare la Filipi, ALIr 542 a) NAŞ doar în punctul de anchetă croat, Bărgud, din partea nordică a teritoriului lingvistic istroromân: kumpâr, şi a fost atestat pentru acest dialect de Popovici II 146: cumpåru, de Kovačec, Rječnik 58: cumpår, -u, ø, -i „idem” la Jeiăn, care oferă şi un context ilustrativ: „¯é-i mi¯e nuşcúmile cumpår”, glosat prin cr. „on je meni nekakav kum”. ALR I/II, h. 216 NAŞ (la botez) „parraine (au baptême)” notează acest împrumut în punctul de anchetă 02, la Jeiăn: cumpåru (articulat) şi cumpår (pl.).

Ir. sutlu provine din cr. sutal „naş” şi a fost consemnat de ALR I/II, h. 216 NAŞ (la botez) în punctul 01, Bârdo: sutlu, nota la acest punct de anchetă conŃinând explicaŃia dată de informator: „omu va târ§a ăn cărst, cúmătru”; cuvântul apare consemnat şi în ALRM I/II, h. 299 NAŞ (LA

4 Vezi V. Scurtu, Termenii de înrudire în limba română, Bucureşti, EA, 1966, p. 240.

22

BOTEZ). Ir. sutlu este atestat şi de Kovačec, Rječnik 186: sutel, -u, sutli la Bârdo, fiind glosat prin cr. „(krsni) kum”, mai recent de Filipi, ALIr 542 a) NAŞ în toate punctele de anchetă istroromâne cu următoarele variante fonetice: un sut∂l, doj sutli (Jeiăn, SuşńeviŃa, Noselo, Sucodru) şi un sutel, doj sutli (Bârdo, Şcabici, TărcovŃi, ZancovŃi, Miheli, Costârcean).

Ir. cumatru se raportează la v. sl. къмотръ, în acest dialect sud-dunărean al limbii române fiind cunoscut cu mai multe sensuri. Cu înŃelesul de „naş de botez” lexemul a fost atestat de Kovačec, Rječnik 58: cumatru, cumatri, la SuşńeviŃa şi Bârdo, glosat prin cr. „(kresni) kum”.

NAŞĂ, echivalentul feminin al substantivului naş cunoaşte acelaşi bisemantism în limba română ca şi masculinul: pe de-o parte „naşă de nuntă”, iar pe de altă parte „naşă de botez”.

În ceea ce priveşte dialectele sud-dunărene, putem observa prezenŃa lui nună „naşă” ca termen de circulaŃie generală în aromână; parŃial folosit apare şi cuvântul babă; în meglenoromână termenul uzual este mămuşă, mumuşă, preluat din bulgară, pe când nună este parŃial răspândit. În istroromână se constată aceeaşi abundenŃă de împrumuturi. Ir. botra < cr. botra „naşă, cumătră” a fost atestat cu sensul germ. „Taufpatin”, „Patin” de Byhan 196, de Popovici II 94, 146, de Sârbu-FrăŃilă 19, care oferă şi un context ilustrativ: „A mę soră a fost botra” (Sora mea a fost naşă); de Kovačec, Rječnik 40: botrę, -a la Jeiăn, glosat prin cr. „kuma, kresna kuma”. După cum arată ALR I/II 217 NAŞĂ (la botez) „marraine (au baptême)”, acest împrumut croat este un termen general răspândit: bótra, do bótrę, la Bârdo şi bótra, bótrę, la Jeiăn; cuvântul apare consemnat şi în ALRM I/II, h. 300 NAŞĂ (LA BOTEZ).

Ir. cuma < cr. kuma „naşă de nuntă”, „naşă de botez” este atestat cu sensul din urmă de Popovici II 103, 146 şi de Kovačec, Rječnik 58: cuma „naşă”, voc. cumo, la Jeiăn. Un derivat croat de la kuma + suf. –ica este kumica „naşă, nănaşă, cumătră”. Derivatul acesta îl regăsim în ir. cumiŃa, -e „idem” care a fost atestat de Popovici II 103 şi de Sârbu-FrăŃilă 202.

Ir. sutla (sutra) este un împrumut din croata regională (Krk, Rab, Malinska) din sъtla „naşă de botez sau de cununie” şi a fost atestat în dialectul istroromân de Sârbu-FrăŃilă 282, de Kovačec, Rječnik 186: sutlę, -a (voc. sutlo) pe întreg teritoriul lingvistic istroromân şi de Filipi, ALIr 542 b) NAŞĂ cu variantele fonetice: o sutlε, do sutle (ŞuşæeviŃa şi Noselo) şi o sutla, do sutle, în celelalte puncte de anchetă.

Pe lângă împrumuturile din croată întâlnim şi un împrumut din italiana veneŃiană, care a intrat, probabil, tot prin intermediul graiurilor locale croate: ir. såntola „naşă de botez” < it. ven. santola „idem”, cf. cr. santolo, -a. Termenul a fost atestat de Popovici II 16, iar la Filipi ALIr 542 b)

23

NAŞĂ apare doar în punctul de anchetă croat din partea sudică a teritoriului lingvistic istroromân: šàntula (la Cepici).

Rudenia convenŃională pe care o presupun noŃiunile de NAŞ – NAŞĂ se realizează prin intermediul botezului, ritualul bisericesc consfinŃind o legătură între persoane la care consangvinitatea lipseşte. Verbul care desemnează ritualul primirii copilului printre credincioşii bisericii, însoŃit de atribuirea unui prenume, este A (SE) BOTEZA.

Verbul a (se) boteza5 este un cuvânt moştenit din lat. baptĭzare (Puşcariu, EW 212, REW 939, CDDE 168, DA, ILR II 295, DEX, Ciorănescu, DER 1057) şi îl întâlnim şi în alte limbi romanice: it. batteggiare, prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizare, port. baptizar. Vechimea şi stabilitatea termenului moştenit sunt dovedite şi de formele existente în dialectele româneşti sud-dunărene: ar. păteÙ, pătiÙare6, megl. bátes, bătizari şi ir. botezå.

Pe lângă termenul moştenit, în istroromână întâlnim şi un împrumut de origine croată cârsti „a boteza” < cr. krstiti (se) „idem”. Cuvântul a fost atestat de Byhan 255, de Popovici II 102: crsti, -it, -esc, de Cantemir 161, dar ca substantiv: cârt, -ure, de Sârbu-FrăŃilă 197: cârsti, de Kovačec, Rječnik 49: cârsti, răspândit pe întregul spaŃiu lingvistic istroromân.

FIN – FINĂ

Termenul de FIN, -Ă, „persoană considerată în raport cu naşii săi (de botez sau de cununie)” este continuatorul lat. *fīlīānus, -um, derivat de la filius (Puşcariu, EW 611, REW 3296, DA, DEX, Ciorănescu, DER 3382); cf. alb. fijan, it. figliano „copil alăptat de doică”. Dintre dialectele româneşti sud-dunărene, doar în aromână avem continuatori ai formei latineşti: ar. h’iâin (m.) şi h’iâină (f.). În dialectul meglenoromân se constată prezenŃa unor împrumuturi: megl. cristinic „fin”, cristinică „fină” < bg. krăstnik „cumătru”, influenŃat de criştin şi megl. cum „fin”, cumă „fină” < bg. kum „cumătru” şi kuma „cumătră”.

NoŃiunea de fin este desemnată în graiul istroromânilor numai prin împrumuturi, situaŃie similară celei din meglenoromână, realitate reprezentată prin cuvinte preluate din italiană sau croată. Ir. fioŃo, -a „fin, -ă” provine din it. figlioccio, -a „idem” şi a fost atestat de Popovici II 110 şi glosat prin germ. „Patenkind”. Acest lexem este consemnat de asemenea

5 Lat. baptĭzare a devenit bătizare, boteza(re) prin trecerea lui pt la t în silabă atonă şi a lui ă la o după labială (CDDE 168). 6 Sunetul iniŃial din forma aromânească diferit de cel al etimonului, păteÙare, a fost explicat fie sub influenŃa alb. pakëzań (Puşcariu, EW 212), fie prin asimilarea lui t din silaba următoare, cf. fenomenul de asimilare inversă p – d > b – d în ar. piducâu > biducâu (CDDE 168).

24

în ALR I/II, h. 218 FIN „filleul” şi h. 219 FINĂ „filleule”, la Bârdo, cu următoarele forme: ur f¯uóŃo, doi fiÌoŃi „fin” şi ura fiÌoŃa, do fiÌoŃę „fină” şi de Filipi, ALIr 543 a) FIN şi b) FINĂ: un fijoco, doj fijoc; o fijocε, do fijoce (ŞuşæeviŃa, Noselo) şi un fijoco, doj fijoci; o fijoca, do fijoce (în celelalte localităŃi din sudul teritoriului lingvistic istroromân). Pentru graiul de tip nordic al istroromânei, Goran Filipi consemnează ir. kumče (n.) atât pentru „fin”, cât şi pentru „fină”, împrumut din croată consemnat de lingvist şi la Bărgud, localitatea croată de lângă Jeiăn: kûmče „fin” şi „fină”. Ir. sutla, cuvânt ce desemnează şi „naşă de botez” şi care se explică din croată, este atestat cu sensul de „fin, fină” de ALR I/II, h. 218, la Jeiăn: sutla „fin” şi h. 219: tu îş míiĕ sutla, doÌ sutle „fină” (cf. cr. sutal, sutla „naş – naşă”).

CUMĂTRU – CUMĂTRĂ

Rom. CUMĂTRU, -Ă desemnează „naşa sau naşul în raport cu părinŃii copilului ori cu alte rude”, iar părerile lingviştilor cu privire la originea acestui cuvânt sunt împărŃite, deoarece termenul a fost explicat atât prin latină, cât şi prin slavă. Unii lingvişti consideră că rom. cumătru are la bază lat. commāter > cumătră7 după care s-a format analogic masculinul (vezi Ciorănescu, DER 2669), iar alŃii îl consideră împrumutat din sl. kŭmotrŭ (vezi Ciorănescu, ibidem). Problema celor două soluŃii etimologice a fost reluată de Al. Graur, lingvistul precizând că ambele explicaŃii etimologice prezintă dificultăŃi de ordin fonetic sau gramatical, dar aducând, totuşi, un argument în favoarea originii latine: termenul aparŃine câmpului onomasiologic al numelor de rudenie, în care majoritatea termenilor sunt de origine latină8.

NoŃiunea de CUMĂTRU, -Ă este numită în dialectele sud-dunărene printr-un număr relativ mare de termeni împrumutaŃi. În aromână întâlnim, parŃial, lexemele cumbar (m.), cumbară (f.) (v. ALRM I/II, h. 305, pct. 06, 07, 09; ibidem, h. 306, pct. 06, 07) şi tot parŃial nun (m.), nună (f.) (ibidem, pct. 05, 09). În meglenoromână apar formele mănuş (m.), mămuşă (f.) cu răspândire parŃială (v. ALR I/II, h. 220, 221, pct 012) şi cum (m.), cumă (f.), tot parŃial (ibidem, pct. 013).

Termenii specifici istroromânei pentru desemnarea acestei realităŃi sunt foarte numeroşi şi majoritatea se caracterizează prin polisemantism. Lexemul cu cea mai ridicată frecvenŃă şi cu cea mai mare răspândire este

7 EvoluŃia firească a lat. commāter a fost cumátră, dar accentul s-a deplasat pe prima silabă sub influenŃa echivalentului masculin compater, termenul ajungând la forma cúmătră, care printr-o nouă mutare de accent a devenit cumătră (v. Sextil Puşcariu, Limba română, II, Rostirea, p. 304). 8 Vezi Al. Graur, Alte etimologii româneşti, Bucureşti, 1975, apud Marius Sala, Introducere în etimologia limbii române, Bucureşti, Univers enciclopedic, 1999, p. 142.

25

echivalentul dr. cumătru, care are mai multe variante fonetice: ir. cumetru, atestat de Maiorescu 102; ir. cúmătru, cúmatru, forme consemnate de Byhan 257, de Popovici II 103, de Listele lui Bartoli (Puşcariu, SI III 108): cúmatru la SuşńeviŃa, Gradine, Bârdo şi Noselo, cúmătru la Grobnic şi Bârdo, de Puşcariu, ibidem, 307: cúmatru, de Cantemir 163: cúmătru,- i, de Kovačec, Descrierea istroromânei 198: cúmatru, făcând precizarea că apare numai în graiurile istroromâne din sud; de Kovačec, Rječnik 58: cúmatru, cúmatri, la SuşńeviŃa şi Bârdo, dar la vocativ, în adresarea respectuoasă, se foloseşte cuvântul croat cume; la feminin, termenul a fost atestat de Maiorescu 102: cumetră.

Ir. cum „cumătru” a fost atestat de Byhan 257; de Popovici II 103: cum, voc. cume; de Bartoli în listele sale (Puşcariu, SI III 108): me cum (voc.) la Jeiăn şi Grobnic, cume, la SuşńeviŃa, Bârdo şi Noselo; de Puşcariu, ibidem, 296, 307; de Cantemir 163: cum, -m (m.) şi cumę, -e (f.), de Coteanu, Cum dispare o limbă 21: cum, introdus în fondul principal lexical al acestui idiom; de Sârbu-FrăŃilă 202. Echivalentul feminin al lui cum este ir. cumiŃa, -e „cumătră”, cuvânt atestat de Sârbu-FrăŃilă 202.

Ir. cumpår „cumătru” provine din it. ven. compare „naş, cumătru” şi a fost atestat de Maiorescu 101; de Byhan 257: kumpâr, de Popovici II 103: cumpår, -u; de Bartoli în listele sale (Puşcariu, SI III 108): cumpåru, la Jeiăn; de Cantemir 163; ALR I/II, h. 229 CUMĂTRU „compère”: ur cumpuår, do¯ cumpuår, la Bârdo; ALRM I/II, h. 305, pct. 01: cumpuår.

Cuvântul cel mai fecvent folosit pentru a numi „cumătra” este botra şi a fost atestat de Maiorescu 95, 102, de Byhan 106, de Listele lui Bartoli (Puşcariu, SI III 108), termen întâlnit în toate localităŃile istroromâne; de Puşcariu, SI III 237; de Cantemir 159, de Kovačec, Rječnik 40: botrę, -a la Jeiăn. În acelaşi punct, ir. botra este atestat de ALR I/II, h. 221 CUMĂTRĂ „commère”: ura bótra şi de ALRM I/II, h. 306.

Ir. sutăl, sutla cunosc, pe lângă alte sensuri, şi pe cel de „cumătru, -ă”. Cu acest înŃeles găsim atestări ale perechii sutăl – sutla în ALR I/II, h. 220, pct 02: sútăl, sútâi şi în ALRM I/II, h. 305, pct. 02, pentru masculin, iar pentru feminin în ALR I/II, h. 221, pct. 02: sutla, doÌ sútle şi în ALRM I/II, h. 306 şi la Kovačec, Rječnik 186.

CONSIDERAłII FINALE

Clasificarea termenilor supuşi analizei din punctul de vedere al originii lor (latină, slavă veche, croată) pune în evidenŃă următoarea situaŃie:

a) termenii de origine latină lipsesc din acest grup de cuvinte, fiecare noŃiune fiind desemnată prin împrumuturi, excepŃie face ir. botezå „a boteza” (< lat. baptĭzare) care se raportează oarecum la termenii care

26

numesc noŃiunea de „naş,-ă” şi care poate fi reperat şi în ar. pătiÙ, pătiÙare, megl. bates, bătizari. Dacă luăm în considerare etimonul lat. commāter, putem considera ir. cumetru, cúmatra, cúmătru ca termen moştenit din latină. Comparând formele din cele patru dialecte româneşti observăm absenŃa unor termeni latineşti din unele dialecte : lat. nonnus, -us s-a păstrat în dr. nun, -a, ar. nun, -ă, megl. nun, -ă, cu sensul de „naş, -ă de botez” fiind parŃial întâlnit, dar lipseşte din istroromână; lat. filinus, -um „fin” a fost moştenit doar de ar. h’iâin, -ă.

Motivul pierderii din această subdiviziune a câmpului semantic al înrudirii a cuvintelor moştenite îl constituie caracterul periferic al noŃiunilor desemnate, faptul că sunt mai rar folosite, observându-se tendinŃa de a fi substituite cu termeni împrumutaŃi.

b) termeni de origine slavă veche : ir. cúmatru „cumătru, naş de botez” (< v. sl. kŭmotrŭ), dacă acceptăm cea de-a doua soluŃie etimologică;

c) termeni de origine croată : cum „naş de nuntă, cumătru” (< cr. kum), cuma „naşă de botez” (< cr. kuma), cumiŃa „naş de botez, cumătră” (< cr. cumica), diver „naş de nuntă, cumnat” (< cr. djever), botra „naşă de nuntă, naşă de botez, cumătră” (< cr. botra), svådiŃa „naşă de nuntă” (< cr. svadica „însoŃitoarea miresei”), sutlu „naş de botez, cumătru, fin” (< cr. sutal), sutla/sutra „naşă de botez, fină, cumătră” (< cr. sъtla), cârsti „a boteza” (< cr. crestiti (se));

d) termeni de origine italiană: cumpår „naş de nuntă, naş de botez, cumătru” (< it. ven. compare), såntolu „naş de botez” (< it. ven. santolo), såntola „naşă de botez” (< it. ven. santola), fioŃo, -a „fin, -ă” (< it. figlioccio, -a). Împrumuturile din italiană nu au fost preluate direct, ci prin intermediul graiurilor croate.

Comparativ cu alte subgrupe ale câmpului semantic al înrudirii, unde, deşi se constată o abundenŃă a termenilor împrumutaŃi (din croată şi italiană), există termeni de origine latină9 păstraŃi din fondul vechi de cuvinte al românei comune, în categoria lexemelor ce denumesc rudenia convenŃională se observă absenŃa cuvintelor de origine latină şi prezenŃa unui număr mare de împrumuturi caracterizate prin polisemantism.

SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

ALI = Wolfgang Dahmen, Johannes Kramer, Le inchieste istro-rumene di Ugo Pellis. Parte prima: Questioni 1-1512, în „Balkan Archiv. Neue Folge”, 13, 1988, p. 209-281; Parte seconda: Questioni 1513-3338, în „Balkan Archiv. Neue Folge”, 16, 1991, p. 107-137.

9 v. Bărdăşan, Aspecte, p. 63 – 82.

27

ALIr = Goran Filipi, Istrorumunjski lingvistički atlas, Pula, 2002. ALR I / II = Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj

sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea I, de Sever Pop, vol. II, Sibiu-Leipzig, 1942.

ALR II = Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea a II-a, vol. I: A. Corpul omenesc, boale (şi termeni înrudiŃi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaŃa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu, Muzeul Limbii Române, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1940.

ALRM II / I = Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea a II-a, vol. I: A. Corpul omenesc, boale (termeni înrudiŃi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaŃa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu-Leipzig, 1940.

Avram = Andrei Avram, Probleme de etimologie, Bucureşti, Ed. Univers enciclopedic, 2000.

Bărdăşan, Aspecte = Gabriel Bărdăşan, Aspecte din terminologia înrudirii în lexicul dialectului istroromân (rudenia de sânge în linie dreaptă), în „Analele UniversităŃii de Vest din Timişoara”, Seria ŞtiinŃe Filologice, XL (2002), p. 63 – 82.

Byhan = Arthur Byhan, Istrorumänisches Glossar, în „Sechstes Jahresbericht des Instituts für rümänische Sprache (Rumänisches Seminar) zu Leipzig, herausgegeben von dem Leiter des Instituts Prof. Dr. Gustav Weigand, Leipzig, 1899, p. 175 – 396.

Cantemir, Texte = Traian Cantemir, Texte istroromâne, Bucureşti, EA, 1959. CDDE = I.-A. Candrea şi Ov. Densusianu, DicŃionarul etimologic al limbii

române. Elementele latine (A – Putea), Bucureşti, Ed. Atelierele Grafice Socec & Comp., 1914.

Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu, DicŃionarul etimologic al limbii române, Bucureşti, Ed. Saeculum I. O., 2001.

Coteanu, Cum dispare o limbă = Ion Coteanu, Cum dispare o limbă (istroromâna) [Bucureşti], 1957.

DEX = DicŃionarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1996.

Graur, Încercare asupra fondului principal = Al. Graur, Încercare asupra fondului principal al limbii române, Bucureşti, EA, 1954.

Kovačec, Descrierea istroromânei = August Kovačec, Descrierea istroromânei actuale, Bucureşti, EA, 1971.

Kovačec, Éléments italiens = August Kovačec, Éléments italiens du lexique istroroumain, în „Linguistica”, XXXII (1992), II, Ljubljana, p. 159–175.

Kovačec, Rječnik = August Kovačec, Istrorumunsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i tekstovima), Pula, 1998.

28

Maiorescu, Itinerar = Ion Maiorescu, Itinerar în Istria şi vocabular istriano-român, ed. a II-a, publicată de Titu Maiorescu, Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1900.

MDA = Micul dicŃionar academic, vol. I A-C, vol. II D-H, Bucureşti, Ed. Univers enciclopedic, 2001, 2002.

Popovici II = Iosif Popovici, Dialectele române din Istria, II, Halle a. d. Saale, 1909. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen

Sprache. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprache, Heidelberg, 1905.

Puşcariu, LR I = Sextil Puşcariu, Limba română I. Privire generală, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976.

Puşcariu, LR II = Sextil Puşcariu, Limba română II. Rostirea, Bucureşti, EA, 1994. Puşcariu, SI = Sextil Puşcariu, Studii istroromâne, în colaborare cu Matteo

Bartoli, A. Belulovici şi A. Byhan, II. Introducere – Gramatică – Caracterizarea dialectului istroromân, Bucureşti, 1926; III. Bibliografie critică – Listele lui Bartoli – Texte inedite – Note – Glosare, Bucureşti, 1929.

REW = W. Meyer-Lübke, Romanisches etimologisches Wörterbuch, ed. a IV-a, Heidelberg, Carl Winter Universität, 1968.

Sala, Etimologia = Marius Sala, Introducere în etimologia limbii române, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1999.

Sârbu - FrăŃilă = Richard Sârbu, Vasile FrăŃilă, Dialectul istroromân. Texte şi glosar, Timişoara, Ed. Amarcord, 1998.

Scărlătoiu, Istroromânii = Elena Scărlătoiu, Istroromânii şi istroromâna. RelaŃii lingvistice cu slavii de sud, Bucureşti, Editura Staff, 1998.

Scurtu, Termenii de înrudire = Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba română, Bucureşti, EA, 1966.

ILR II = Istoria limbii române, vol. II, (redactor responsabil Ion Coteanu), Bucureşti, EA, 1969.

L’EXPRESSION DE LA PARENTÉ CONVENTIONNELLE DANS LE LEXIQUE DU DIALECTE ISTROROUMAIN

(Résumé)

Cette étude se propose d’analyser le groupe des mots qui expriment la parenté conventionnelle dans le dialecte istro-roumain: parrain – marraine (à un marriage religieux ou à un baptême), filleul – filleule, compère – commère. Les mots qui expriment ces relations sont analysés du point de vue de leur origine. On présente aussi leur statut dans ce dialecte – mots hérités ou mots empruntés, les rapports de ces mots avec les autres dialects de la langue roumaine.

On constante que la plupart des mots qui expriment la parenté conventionnelle sont empruntés du croate ou de l’italien et qu’il n’y a pas de mots hérités du latin.

AUT, XLI, 2003, p. 29-42

ETIMOLOGIA LUI CĂLĂTOR de

Elena BURDUŞA 1. Numele de agent în -tor în limba română

Vorbitorul comun sesizează cu uşurinŃă caracterul îndeobşte motivat al cuvintelor terminate în limba română cu sufixul -tor. Chiar dacă ignoră denumirea specializată de nomen agentis, orice nespecialist poate sesiza relaŃia instituită între tema verbală şi sufix, indicând corect acest raport prin perifrază. Bunăoară, muncitor este explicitat prin „care munceşte”, încântător prin „care încântă” etc. Sufixul -tor reprezintă unul dintre elementele derivative cu precădere productive în limba română. Fertilitatea lui se datorează nu numai faptului că, teoretic, orice verb suportă ataşarea lui -tor la temă1, chiar dacă e vorba de creaŃii efemere, derivatul astfel construit desemnând, în principal, făptuitorul acŃiunii exprimate de verb, ci şi datorită implantării lui solide în morfologie, sub formă de substantiv, de adjectiv şi, de aici, şi de adverb. În Noms d’agent et adjectif en roumain, Al. Graur analizează în cadrul subcapitolului Mots d’origine latine provenienŃa sufixului -tor, valorile sufixului, productivitatea şi încadrarea sa morfologică în limba română, aspecte ce vor fi abordate cu necesitate şi pe parcursul acestei investigaŃii cu privire la etimologia lui călător. Pentru început este suficient să remarcăm faptul că, dincolo de toate diferenŃierile şi nuanŃările, definitorie pentru formarea derivatelor cu -tor rămâne ataşarea la o temă verbală, aşa cum o pot dovedi majoritatea cuvintelor alcătuite cu sufixul amintit pe care le oferă DI, fie că e vorba despre cuvinte moştenite, formate pe teren românesc sau împrumuturi prin diferite filiere.

2. Problematica motivării interne a numelui de agent călător

În privinŃa lui călător, comparativ cu celelalte formaŃii în -tor, situaŃia se prezintă diferit, căci verbul a cărui acŃiune desemnează străbaterea căii

1 În privinŃa limbii latine, I. Fischer afirmă: „În principiu orice verb poate da naştere unui nume în -tor.” – TILR I, EA, p. 78. Acelaşi lucru susŃine Al. Graur despre sufixul în cauză atunci când vorbeşte despre funcŃia lui în limba română: „On peut former des noms d’agent en -tor de n’importe quel verbe.” – Graur 1929, p. 113. Nu intră în discuŃia de faŃă moştenitele sau neologismele terminate în -tor.

30

se formează de la derivatul în -tor, şi nu invers, cum ar fi fost firesc. Astfel, dacă denominativul a călători este perfect analizabil de la numele călător şi sufixul verbal -i, specific încadrării în conjugarea a patra, în schimb, baza de derivare a numelui este semianalizabilă, căci înlăturând sufixul de nomen agentis al substantivului călător, rămâne ca prim element al derivării segmentul călă-, pe care nu îl putem raporta la nici un verb existent în limba română. O altă segmentare posibilă căl- + -ător nu e de natură să clarifice provenienŃa segmentului de bază căl-2. Nedumerirea vorbitorului provine din imposibilitatea raportării bazei de derivare căl(ă)- la un verb, aşa cum este obişnuit prin analogia cu majoritatea formaŃiilor în -tor. Totuşi, cuvântul nu este total nemotivat, fiind absolut clară oricărui vorbitor al limbii române legătura dintre derivat şi substantivul de origine latină cale.

3. Etimologii propuse pentru călător

AbsenŃa unui etimon corespondent în limba latină elimină posibilitatea încadrării derivatului în stratul moştenit. Două sunt, în timp, poziŃiile lingviştilor români pentru soluŃionarea dilematicului călător, considerat unanim o formaŃie pe teren românesc. Cele două poziŃii se deosebesc prin abordarea cuvântului în discuŃie, fie de pe poziŃia legii formării derivatelor cu -tor în latină sau română, fie de pe cea a acceptării excepŃiilor de la această lege. Astfel, Al. Graur, în studiul mai sus menŃionat, indică un etimon *callo ca bază de derivare verbală, considerându-l pe călător un deverbativ, ca celelalte formaŃii româneşti în -tor. În schimb, poziŃia dicŃionarelor este unanimă în susŃinerea originii denominative a lui călător. Astfel CDDE, structurat ca dicŃionar etimologic, include pe călător la articolul cale ca derivat al acestuia (p. 36); în DA se afirmă: „derivat vechiu (căci există şi la Aromâni) din cale” (p. 34); etimologia „cale + suf. -ător” o întâlnim pentru cuvântul în cauză în DEX la pagina 129; şi recent apărutul MDA I (Micul dicŃionar academic I) confirmă această poziŃie: „E: cale + -ător” (p. 415). Am fi rămas cu convingerea că poziŃia exprimată într-un studiu de tinereŃe al lui Al. Graur a fost abandonată definitiv în favoarea susŃinerii, ulterioare şi unanime, a formării denominative a lui călător, dacă n-am fi întâlnit vechea ipoteză, reluată cu alte argumente, într-o lucrare mai apropiată de zilele noastre, anume Coteanu – Sala, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, 1978, passim.

2 PrezenŃa lui -ă- nu este lămuritoare, putând fi explicată teoretic diferit, fie prin evoluŃia fonetică a diverse vocale tematice nominale sau verbale, fie prin prezenŃă analogică, nejustificată etimologic, rezultată din izolarea lărgită, prin falsă analiză, a sufixului, din alte derivate.

31

Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, această revenire asupra problemei, pe de altă parte, faptul că spaŃiul lexicografic nu permite tratarea detaliată şi argumentată a etimologiilor propuse, precum şi interesul special personal suscitat de acest subiect, în cele ce urmează vom încerca să examinăm mai îndeaproape poziŃiile amintite referitoare la etimologia lui călător. Astfel, presupunând, conform regulii cuvintelor în -tor, o temă verbală pentru formarea lui călător, se cuvine să ne întrebăm care vor fi fost formele de bază ale acestui verb. Al. Graur indică un etimon *callo, a cărui formă de indicativ prezent pers. I singular, în absenŃa infinitivului, lasă loc la dubla interpretare *callo, callāre (conj. I) sau *callo, callĕre (conj. a III-a). La întrebarea care din cele două conjugări să fi fost mai aproape de tendinŃele de derivare ale limbii latine ale unui substantiv de declinarea a III-a, precum callis, -is, răspunsul îl putem da alături de autorii ILR I, p. 91, care arată că „cea mai largă categorie a verbelor derivate este cea a denominativelor” şi că, prin derivare, se urmăreşte şi se obŃine regularizarea sistemului verbal prin încadrarea la conjugările I şi a IV-a, conjugarea I fiind însă cea mai cuprinzătoare. Denominativele în -are se pot forma de la orice temă nominală: planta – plantare, donum – donare, somnium – somniare, laus –

laudare, testis – testari, levis – levare. Prin urmare, derivarea callis –

callare, susŃinută indirect de formaŃii analoge precum testis -testari3 este în

spiritul derivării latineşti şi româneşti, de vreme ce, „ca şi în latineşte, în limbile romanice, -are e sufixul cel mai popular. Pe de o parte, se moştenesc multe cuvinte latineşti, pe de alta se creează multe cuvinte noi prin analogie cu modelele moştenite” – ILR I, p. 93. Concluzionăm, aşadar, că etimonul cel mai probabil la care s-a referit Al. Graur avea formele de bază *callo, callare.

Dacă punem însă problema terenului de formare, latin sau român, a acestui verb denominativ, luând în discuŃie evoluŃia semantică a cuvântului de bază dinspre latină în română, observăm că substantivul callis devine pe teren românesc, datorită dispariŃiei lui via, şi prin lărgirea semnificaŃiei primare pe care o avea în latină, termenul central în câmpul semantic al „căii de comunicaŃie”, până la introducerea în limba română a elementului slav de sorginte grecească „drum”. Prin urmare, este de presupus că importanŃa deosebită pe care termenul o capătă în latina dunăreană să fi determinat apariŃia unui callo, callare, ca verb al „parcurgerii căii”. O asemenea precizare lărgeşte implicit baza deducŃiilor referitoare la încadrarea lui callo, căci, dacă în limba latină şi limbile romanice sufixul verbal -ire e mult mai puŃin productiv, româna face excepŃie, deoarece,

3 E vorba de substantive aparŃinând aceleiaşi declinări, a III-a parisilabică, de la care se formează verbe de conjugarea I.

32

potrivit unui studiu al Mariei Iliescu, denominativele în -ire sunt aproape la fel de multe ca cele în -are.4 Prima deducŃie, nefavorabilă, pe baza presupunerii unui posibil verb *callo, este de natură fonetică. Mergând pe firul celor două ipoteze ale încadrării lui callo în sistemul conjugărilor, constatăm că evoluŃia fonetică, în ambele cazuri, conduce către formele *călare sau *călire, confundabile cu lexeme cu un alt sens în limba română. AdmiŃând că vreuna dintre aceste forme va fi apărut şi rezistat concurenŃei omonimice5, intervin alte nelămuriri referitoare la cariera meteorică a verbului pe firmamentul limbii române. În esenŃă, tocmai durata existenŃei acestui verb este enigmatică. Ea trebuie să fi fost suficient de îndelungată încât să permită apariŃia unor derivaŃi. Dacă acest lucru s-a întâmplat totuşi în realitate, este neverosimilă productivitatea acestui verb redusă la un unic derivat, când omologul său latin tardiv viare, deşi cu o existenŃă efemeră în limba clasică, a vieŃuit în limba latină populară şi, de aici, în majoritatea limbilor romanice, tocmai prin derivaŃii săi cu prefixe. Prin urmare, admiŃând ipoteza existenŃei unui verb *callo, trebuie să admitem de asemenea, că el a apărut în limba română doar pentru a-l motiva pe călător, pentru a dispărea apoi fără urmă!

Problema existenŃei unui verb format de la cale trebuie abordată însă şi din punctul de vedere al oportunităŃii sale în vocabular. În mod cert latina nu prezintă un asemenea verb. Prin urmare verbul derivat de la cale, indiferent ce formă fonetică va fi avut, va fi apărut pe teren românesc, corespunzând necesităŃii acoperirii unui spaŃiu noŃional vid, fapt verosimil în contextul importanŃei deosebite pe care o câştigă callis pe teritoriul dacic, cum vom vedea mai jos. Ceea ce rămâne inexplicabil în cazul acestei ipoteze, pe lângă neproductivitatea cvasitotală a verbului, cu unica excepŃie a lui călător, este tocmai prea grabnica sa dispariŃie, dat fiind că tocmai am admis că apariŃia unui cuvânt este generată de o necesitate noŃională care se concretizează la nivel lexical.

4. *Callo şi verbele deplasării moştenite din latină

ImportanŃa noŃională reprezentată de presupusul verb derivat din cale se relevă dacă trecem în revistă principalele verbe ale deplasării spaŃiale din latină şi examinăm moştenirea lor în limba română. În acest caz distingem următoarele categorii semantice: categoria cea mai apropiată de problema studiată în acest capitol o reprezintă verbele deplasării spaŃiale în legătură etimologică cu nume ale căilor de comunicaŃie. Latina dispunea de două astfel de verbe, vechi, uzuale, cu familii lexicale bogate: veho, -ere:

4 M. Iliescu, Recueil d’études romanes, 1959, Bucureşti, p. 87 –103, apud TILR I, EA, p. 93. 5 Despre problemele omonimiei în limbă vezi Florina-Maria Băcilă, Omonimia între

sincronie şi diacronie, în AUT, XXXIX, 2001, p. 117-134.

33

„a căra, a transporta”, înrudit cu via (arh. veha), şi eo, ire: „a merge”, care îl motivează pe iter. RelaŃia primei perechi etimologie veho - via se ocultează în timp. Nici veho, nici viare nu se vor moşteni însă în română, fiind legate de situaŃia lui via pe teritoriul dacic. Verbul eo, ire a cărui legătură cu iter, itineris a rămas limpede în decursul latinităŃii6, nu s-a bucurat de o soartă mai bună, el fiind pierdut pe întregul teren romanic, cel mai probabil datorită debilităŃii corpului său fonetic şi concurenŃei cu sinonime mai lungi şi mai expresive7. De accentuat însă faptul că atât via cât şi iter sunt deverbative, provenind din verbele veho, respectiv eo, şi nu invers! Celelalte nume ale căii de comunicaŃie din limba latină, cu sens semantic restrâns şi specializat, precum semita, callis, trames etc., nu provin din şi nici nu au generat verbe care să semnifice utilizarea căii de comunicaŃie respective. Prin urmare, în limba română nu avem un verb moştenit din latină care să semnifice deplasarea spaŃială utilizând o cale de comunicaŃie. În privinŃa uzualului românesc a merge, care, de regulă, indică implicit folosirea unei căi de comunicaŃie, etimologia sa este departe de a învedera raportul acŃiunii cu noŃiunea de cale de acces, fiind cunoscute eforturile lingviştilor în vederea racordării semantismului său originar latin cu semnificaŃia sa din limba română (lat. mergo, mergere: „a (se) (s)cufunda” > rom. a merge). Categoria semantică a deplasării spaŃiale direcŃionate ab şi ad, mai restrânsă ca grad de generalitate, dar cu un spor semnificativ de precizie, este ilustrată de o serie de moştenite precum a (se) duce, a pleca / a veni, a ajunge. Şi aceste verbe presupun doar implicit, într-o măsură mai mică sau mai mare, utilizarea căii de comunicaŃie. Cea de a treia categorie semantică o reprezintă verbele care exprimă deplasarea neorientată în spaŃiu, ca lat. ambulare şi perambulare

(în care preverbul amb-: „roată, de jur împrejur”, sau „de colo-colo” indică lipsa direcŃiei, a Ńintei), care au dat naştere verbelor româneşti a umbla şi a

(se) plimba, sinonimele errare, peregrinare, vagari, importante în restul Romaniei, nepăstrându-se în limba română. Categoria noŃiunii deplasării exprimate perifrastic este reprezentată atât în latină, cât şi în română. Pentru exprimarea ideii menŃionate, latina apela frecvent la expresii verbale care îl includeau fie pe iter, fie pe via: iter ire, iter facere, viam / iter tenere, viam ire, în română expresiile echivalente fiind aproape identice: „a face / a bate cale(a) (-ntoarsă), a Ńine calea” etc., ulterior dublate prin apariŃia lui drum: „a face drum, a bate drum, a Ńine drumul”. De remarcat că nici în cazul lui drum vorbitorii limbii române nu au simŃit nevoia derivării unui verb, care să exprime străbaterea, din substantivul respectiv! În schimb, verbul a călători a fost dublat de un sinonim parŃial a

6 Latinii simŃeau că fac figura etymologica în expresia iter ire. 7 Despre posibile cauze ale dispariŃiilor unor cuvinte latineşti în limbile romanice vezi Reinheimer Rîpeanu 2001, p. 17-18.

34

drumeŃi, ambele derivate fiind formate prin acelaşi procedeu, adică prin formarea verbului de la numele de agent care are ca bază numele ce denumeşte „calea de comunicaŃie”, şi nu invers. Faptul că nu întâlnim, nici în latină şi nici în română, un verb format direct de la un substantiv care denumeşte calea de comunicaŃie, probează din nou, indirect, dar convingător, improbabilitatea creării unui *callo, care să fi exprimat ceea ce atât în latină, cât şi în română se exprimă cu ajutorul perifrazelor amintite: a face / a bate / a Ńine cale(a), ca premergătoare semantice ale lui a călători. Toate aceste incongruenŃe semnalate pun sub semnul întrebării existenŃa unui verb derivat din cale pe teren românesc.

5. Analogii

Aplicând acelaşi principiu al bazei de derivare verbale, nu nominale, pentru călător ca şi Al. Graur, autorii Coteanu – Sala invocă o situaŃie până la un punct similară, şi anume, modul de formare a verbului a (se) căsători. Referindu-se la câmpul semantic al termenului casă, autorii se opresc asupra fenomenului lingvistic denumit „evoluŃia grupărilor de cuvinte”. Apropiindu-se de grupul derivativ din jurul termenului casa, sunt identificaŃi o seamă de termeni anteriori secolului al V-lea, precum casanicus, casaria, casella şi casellula, la care s-au ataşat ulterior casalia, casalis, adjectivul spaniol casadero, -a: „de însurat, de măritat”, şi corespondentul său portughez, casadeiro, -a; casadorio, -a, casadouro, -a, cu sens identic. După toate aparenŃele, susŃin autorii menŃionaŃi, termenul spaniol, cel portughez şi vechiul românesc căsătoriu: „care are casă, (om) aşezat, însurat”, ieşit de mult din uz, dar atestat, şi glosat de Tiktin în TDRG, ar avea o bază comună de derivare, cum e şi firesc, un verb, către care trimit sp. şi ptg. casar(se) şi v. fr. chaser. În limba română comună verbul va fi avut forma *căs, -are. ExistenŃa unui *casare latinesc este presupusă şi de Tiktin ca bază verbală de derivare pentru *casatorius, din care ar fi putut evolua v. rom. căsătoriu.

Chiar dacă distincŃia căsător - căsătoriu se stinge în limba română8, vechiul rom. căsător(iu) motivează seria a căsători, căsătorit, căsătorie. Precum se observă mai sus, retrospectiva latinească, dar şi cea romanică, propusă de Coteanu – Sala, este de natură să proiecteze noi fascicule de lumină asupra evoluŃiei unor cuvinte pe teren românesc. Căsător(iu), atestat, dar dispărut ulterior din limba română, completează lanŃul derivativ care are la capătul de pornire pe casă şi la capătul celălalt pe a (se)

8 Această tendinŃă se manifestă, potrivit studiului Eugeniei Contraş, Din istoria adaptării

neologismelor în -(a/i)tor(iu), -or(iu), în SMFCLR, VI, EA, 1972, şi în cazul formaŃiilor neologice în -tor. În ce priveşte dilematicul raport -tor /-torius în limba română, teoria lui Graur din studiul citat ni se pare convingătoare.

35

căsători, căsătorie, ultimele două avându-l în componenŃă pe -tor. Însă exemplul lui căsător(iu), care îl presupune pe *căsare, invocat pentru a susŃine, în mod analogic, derivarea lui călător de la o temă verbală se loveşte de anumite diferenŃe pe care le vom expune mai jos.

6. Cariera romanică a numelor casa şi callis. Callis în limba

română

SituaŃia celor două cuvinte comparate, călător şi căsător(iu), se deosebeşte nu numai prin apartenenŃa la alt grup de declinare a etimoanelor callis, respectiv, casa, ci, mai ales, prin cariera romanică a acestora. Ambele reflectă la nivel lexical istoria concretă a romanizării provinciilor, fenomenul ruralizării populaŃiei latinofone în teritoriile cucerite, ambele suportă o extensie semantică, metonimică, casă achiziŃionând în timp sensurile lui domus, iar cale, pe cele ale lui via. DiferenŃa apare la comparaŃia românei cu limbile romanice, întrucât casa aproape s-a generalizat ca înlocuitor al lui domus în Romania, inclusiv pe teritoriul provinciei Dacia, în timp ce callis, moştenit în italiană, portugheză şi spaniolă, îl înlocuieşte pe via numai pe teritoriul dacic, unde via a dispărut. Datorită evoluŃiei semantice speciale a lui callis în limba română, arie romanică laterală, călător din limba română nu are corespondente fonetice în limbile romanice, care să ateste în mod indirect etimonul latin comun din care au provenit, aşa cum se întâmplă în cazul romanicelor casadero, casadeiro, casadouro care, alături de căsător(iu), presupun un etimon comun latin casator.

Astfel, despre românescul călător putem afirma în mod cert că este format pe teren românesc, nu numai datorită absenŃei etimonului corespondent latinesc, ci şi pe baza unui considerent semantic, care se cuvine dezvoltat în acest moment. În Cauzele dispariŃiei lui via din limba

română9 am insistat, aşa cum o indica titlul, asupra carierei lui via în latină

şi ulterior în latina dunăreană. Întrucât dispariŃia lui via a permis şi/sau cauzat evoluŃia lui callis, am făcut în mod necesar câteva referiri, mai ales către finalul capitolului, la acest substantiv care a dezvoltat pe teren românesc sensurile lui via. Revenim asupra carierei lui callis pornind din nou de la situaŃia lui din limba latină, atât pentru faptul că el reprezintă un pilon central în terminologia drumului, dar şi deoarece înŃelegerea evoluŃiei sale poate facilita indirect explicarea motivării interne a derivatului călător care ne interesează. Articolul Les noms latins du chemin et de la rue semnat de reputatul filolog francez J. André, 1950, 104, precizează din capul locului că „la nature des voies de communication est fonction du

climat, du relief et du genre de vie, et les termes qui les désignent reflètent

9 Capitol al tezei de doctorat.

36

ces conditions particulières. Leur création, leur répartition, leur évolution

sémantique révèlent les changements dans les mœurs, les progrès de la

civilisation, comme ils peuvent être aussi l’indice d’un état antérieur.

L’étude de ce vocabulaire est inséparable de la géographie humaine et de

l’histoire”. Termenul latinesc callis este strâns legat de viaŃa pastorală, fiind

definit ca „la piste suivie par les troupeaux dans leur déplacements

saisonniers” (André, 1950, 106), fapt acceptat şi de I. Fischer, în TILR II. Vechimea termenului în limba latină este pusă pe seama fenomenului transhumanŃei, cu siguranŃă anterior perioadei istorice, de vreme ce răspundea unor necesităŃi climatice imuabile. Acest fapt ar putea susŃine originea prelatină a termenului, întrucât după instalarea lor în Latium, continuând tradiŃia autohtonă, latinii au fost un popor de păstori. În ce priveşte evoluŃia romanică a termenului, lingvistul amintit remarcă: Callis

n’a donné de formes romanes que là où florissait la vie pastorale: ital.

calle „chemin”, callaia „trouée”, esp. calle „rue”, roum. cale „chemin,

voie, route”. „Succesul” lui callis în Dacia este explicat prin „la persistence du nomadisme entre les plaines du Danube et les Alpes de Transyilvanie” (André, 1950, p. 108). RelaŃia dintre păstorit şi nomadism o sesiza şi Puşcariu. Prin apelul la frazeologia bogată a unor termeni ca lapte, cheag, brânză, a paşte etc., lingvistul român proba că, dintre toate ocupaŃiile, „reflexul cel mai puternic l-a avut în limba română păstoritul” (Puşcariu, 1976, 364). Tot el sesiza strânsa legătură a păstoritului cu „migraŃiunile românilor” (Puşcariu, 1976, 365). InformaŃiile celor doi lingvişti de renume, Puşcariu şi André, concordă şi uneori se completează reciproc. Astfel, Puşcariu susŃine că, deorece în regiunea dacică emigrările şi mişcările de populaŃie erau la ordinea zilei, „romanii au fost prinşi în angrenajul acesta, devenind înşişi, atunci când împrejurările o cerură, păstori nomadizanŃi.” (Puşcariu, 1976, 365). Caracterul oarecum forŃat al acestei adaptări a romanilor la condiŃiile vieŃii autohtone aproape se anulează însă, dacă acceptăm ipoteza că cei care au introdus termenul callis în vocabularul latino-dunărean au fost colonizatorii italici, aşa cum afirmă André. Aceşti coloni italici nu erau străini de fenomenul transhumanŃei, amploarea şi importanŃa fenomenului în Italia fiind dovedită de prevederi legislative care reglau din vechime circulaŃia turmelor, aşa cum reiese din trimiterea pe care André o face la un fragment din Titus-Livius, redat aici în traducere: „În acest an în Apulia a avut loc o mare mişcare a sclavilor. Provincia Tarentum îl avea ca pretor pe L. Postumius. Acesta a efectuat interogatorii aspre în legătură cu revolta păstorilor care puseseră stăpânire pe drumurile şi păşunile publice cotropite prin silnicii. A condamnat cam la şapte mii de oameni. MulŃi au fugit din această cauză, iar mulŃi au fost executaŃi”. Aceeaşi problematică transpare

37

şi în Lucania dintr-o inscripŃie datând din 132 a. Chr. (CIL X, 6950; ILS 23). Pusă de consulul P. Popilius Laenas, inscripŃia consfinŃeşte faptele de seamă ale acestuia. Alături de construirea drumului de la Regium la Capua, de edificarea unui for şi de pedepsirea unor sclavi fugiŃi, consulul consideră ca demn de menŃionat întru posteritate acest fapt: primus fecei ut

de agro poplico aratoribus cederent paastores: „eu, cel dintâi, am făcut ca păstorii să părăsească ogorul public în favoarea agricultorilor”.

Bogata frazeologie a lui cale ilustrată în DA serveşte, în opinia lui Puşcariu, la „arătarea raportului strâns ce există între limba şi trecutul unui popor; bogăŃia cea mare în termini care arată mişcarea de la un loc la altul, evoluŃia semantică a cuvintelor care însemnează un drum în frazeologia variată a lui cale, corespund uneia din cele mai interesante faze din trecutul nostru: epoca migraŃiunilor pe plaiurile CarpaŃilor şi ale continuatorilor acestor munŃi în Peninsula Balcanică” (Puşcariu, 1976, 319). Din cele de mai sus reiese că, atât André cât şi Puşcariu, au învederat legătura lui callis cu transhumanŃa şi cu migraŃiile păstorilor în Italia, respectiv în teritoriul balcanic, cariera lui callis în latina dunăreană datorându-se similitudinii ocupaŃiilor în cele două teritorii, italic şi dacic. Astfel, sensul fundamental al lui callis este, atât în latină cât şi în latina dunăreană, de „drum făcut şi folosit de turme”, fapt care se explică prin similitudinea ocupaŃiilor din cele două teritorii, fapt concordant cu explicaŃia antică: Callis est iter

pecudum. „Callis este drumul turmelor.” – (Isid. Orig., XV, 16, 10). DiferenŃierile apar la glosarea termenilor callis şi cale, căci pentru André, callis nu este nicidecum îngusta potecă de munte reprezentată de cale la Puşcariu: „Le sens exact est déterminé par les conditions mêmes du déplacement des animaux entre les pâturages d’étè et d’hiver. Rien de semblable à l’étroite sente qu’ est la semita, malgrè les affirmation de Servius, Ad. Aen. IV, 405, callis est semita tenuior, callo pecorum

praedurata, et de Donat., Ad. Aen. IX 383, Calles quid sint ipse poeta

exposuit; viae quippe sunt perangustae inter dumos quae vix admittant

transiturum”. După părerea lui André, calles sunt „de larges pistes, formées de traces juxtaposées par le piétinement des animaux, permettant l’écoulement rapide de troupeaux importants. Les drailles [conform autorului, termen regional pentru calea turmelor în Provence - n. n., E.B.], ont de dix à vingt mètres; en Apulie, les tratturi secondaire se réunissent en un tratturo grande de quatre-vingts à cent mètres de large. La surveillance du bétail exige, en effet, de telles dimensions” – André, 1950, 106. După cum observăm, André nu este de acord cu autorii latini care indicau pentru callis sensul de potecă, acceptat de Puşcariu: „Cuvântul via a fost înlocuit la noi prin callis, care în latineşte însemna o „potecă prin munŃi sau păduri” (cf. „ut Apuli solent facere, qui per calles in montes Sabinos pecus ducunt”, la VARRO)” – Puşcariu, 1976, 317. Aparenta inadvertenŃă se

38

poate rezolva astfel: Ńinând seama de semul dominant „drum pentru turme”, pe de o parte, şi de realitatea transhumanŃei, pe de alta, nu este greu să admitem că lărgimea acestui drum este variabilă funcŃie de caracteristicile terenului, mai mult sau mai puŃin accidentat. Păstorii vor fi căutat acele rute cu accesibilitate naturală mai mare, dar alegerea şi formarea unei rute putea fi determinată şi de efectivele turmelor. PorŃiuni din traseul parcurs vor fi avut în mod obligatoriu un grad mai redus de accesibilitate datorită terenului accidentat de neevitat, ca atare drumul va fi fost mai îngust, şi mai anevoios, pe când plaiurile vor fi permis formarea de vaduri largi de trecere. În plus, pe teren dacic nu credem ca drumul turmelor să fi atins vreodată lărgimea din Provence sau din Apulia. SituaŃia specifică a teritoriului dacic după retragerea romană a creat diferenŃe în ce priveşte amploarea turmelor de animale, care se reflectă în lărgimea drumului format. Căci în teritoriul italic, cum am văzut, transhumanŃa era un fenomen reglementat de stat. O instituŃie specială, provincia callium, încerca să soluŃioneze litigiile dintre cultivatori şi păstori, stabilind lărgimea pentru calles, încasând taxe, sancŃionând contravenienŃi, aşa cum dovedeşte excerptul de mai sus din Titus Livius, în care se afirmă că magistratul Postumius pedepsise într-un an şapte mii (!) de păstori care nu respectaseră prevederile legale. Pe teritoriul dacic, după retragerea administraŃiei, populaŃia retrasă în munŃi, se va fi ocupat neîndoios cu păstoritul, însă acele calles formate de turme nu vor intra sub incidenŃa unor reglementări oficiale. AmeninŃarea reprezentată de popoarele migratoare putea influenŃa indirect lărgimea lui callis, căci păstorii vor fi preferat locuri mai greu accesibile ca măsură de siguranŃă. Astfel că, spre deosebire de sensul din latină al lui callis, care poate îngloba şi sensul de „potecă îngustă”, dar şi de pistă largă, sensul restrâns atribuit de Puşcariu limbii latine pare să fi fost mai degrabă o rezultantă a adaptării lui callis la situaŃia specifică a transhumanŃei la noi. Pentru această ipoteză pledează şi restricŃia semantică a altui cuvânt din aceeaşi sferă semantică, despre care aminteşte tot lingvistul român: „Chiar şi drumurile de care, carrariae, se prefăcură cu timpul în cărările noastre înguste, pentru care avem o sinonimică bogată” (Puşcariu, 1976, 317).

AccepŃia lui callis în latina dunăreană a păstrat aşadar semul dominant „drum pentru turme”, iar din semul variabil secundar „larg / îngust” prezent în formula semică a etimonului clasic, latina dunăreană reŃinând semul „îngust”. Restrângerea semantică prin excluderea unuia din cele două seme polare dezvoltate în timp ale unui cuvânt reprezintă un fenomen obişnuit pe terenul latinei (cf. fama, tempestas, casus), în trecerea de la latină spre română restrângerea fiind determinată extralingvistic.

J. André menŃiona că formele romane ale lat. callis au depins de existenŃa păstoritului în provinciile respective, indicând corespondente în

39

română, spaniolă şi italiană. Conform Micului dicŃionar etimologic

romanic din Reinheimer-Rîpeanu, 2001, passim, numele callis apare şi în portugheză, iar în română şi spaniolă termenul aparŃine vocabularului reprezentativ. Totuşi, în nici una din limbile menŃionate nu apare nici verbul derivat din cale şi nici, cu excepŃia românei, numele de agent corespunzător. Această situaŃie de facto îndreptăŃeşte presupunerea că apariŃia lui călător este în strânsă legătură cu importanŃa deosebită a lui callis în limba română, spre deosebire de restul Romaniei. Ceea ce diferenŃiază pe cale românesc de omologele sale romanice este dezvoltarea semnificaŃiei iniŃiale a cuvântului. Această dezvoltare a fost posibilă datorită situaŃiei speciale a provinciei dacice reflectate în lexic prin dispariŃia lui via: „Se pare că şoselele care legau oraşele mari, întreŃinute cu atâta grijă pe vremea dominaŃiunii romane, nu mai jucau mai târziu un rol în viaŃa strămoşilor noştri, deoarece cuvântul latinesc pentru ele, via, a dispărut din limba română. [...] Cuvântul via a fost înlocuit la noi prin callis […] – Puşcariu, 1976, 317. Precizarea semnificaŃiei iniŃiale a lui callis pe teritoriul nostru nu este lipsită de importanŃă pentru explicarea semnificaŃiei iniŃiale a lui călător. Format pe terenul limbii române, acest derivat trebuie să fi avut la apariŃia sa o mai strânsă legătură cu semnificaŃia de „drum pentru turme” a lui cale, cei care străbăteau consecvent căile fiind în primul rând păstorii. Tocmai legătura între transhumanŃă şi migraŃiile păstorilor români, învederată de Puşcariu, trebuie să fi asigurat evoluŃia semantică a cuvântului către sensul obişnuit de astăzi. Pătrunderea în sârbo-croată a cuvântului călător, sub forma Kjelator, semnalată de Rosetti, ILR, 445, vine să ne confirme ipoteza că cei dintâi călători, păstorii, care pătrundeau în aria slavofonă venind pe căi cu turmele de departe, şi-au asumat această condiŃie, identificându-se cu ea, în faŃa populaŃiilor aparŃinătoare unui alt grup lingvistic. Cum am amintit, Coteanu – Sala presupun un *căs, -are în româna comună întemeindu-se pe corespondentele romanice, sp. şi ptg. casar(se) şi a v. fr. chaser. Dacă cele trei forme romanice îndreptăŃesc presupunerea unui verb *căsare şi, mai departe chiar, un etimon comun în latina populară, în privinŃa unui verb derivat din callis, după părerea noastră, absenŃa corespondentelor romanice probează inexistenŃa unui verb derivat din callis moştenit din latină în română. În concluzie, diferenŃele apărute între evoluŃia romanică a lui callis şi casa sunt de natură să ne facă să privim cu rezervă atât soluŃia *callo, indicată de Graur, cât şi soluŃia *căla- propusă de Coteanu – Sala, ca bază de derivare pentru călător. Ceea ce putem afirma, alături de Al. Graur, este faptul că nerecunoaşterea radicalului reprezintă, de obicei, un indiciu pentru vechimea cuvântului în limba română (cf. păstor, negustor).

40

7. Alte comparaŃii

Pentru motivarea lui călător de la substantivul cale, lexicografii au apelat şi la comparaŃia cu aromâna (DA) sau albaneza (DA, CADE). Coteanu – Sala combat ipoteza CADE: „Sunt şi derivate care dau naştere la îndoieli. Astfel, sufixul -ător, -etor, -itor formează nume de agent de la verbe şi numai de la acestea [s.n.], ca lucrător de la a lucra, învăŃător de la a învăŃa, vânzător de la a vinde, trecător de la a trece, scriitor de la a

scrie, muncitor de la a munci etc. […] Mai delicată este situaŃia lui călător [s.n.]. Potrivit cu regula de mai înainte, -(ă)tor nu se adaugă la substantive. El nu are deci calitatea să derive un nume de agent de la cale, cum se propune în genere când călător este analizat din cale + -ător. I.-A. Candrea a ieşit din încurcătură în CADE făcând referire la un cuvânt analog aromânesc drumător, care, ni se sugerează, ar fi din drum + -ător. Dar arom. drumător e dubios, iar dacă ar exista (DDA nu-l cunoaşte!) ar putea să aibă altă istorie decât cea presupusă de Candrea, adică să fie un ndrumător, cu n- nepronunŃat, cum se întâmplă adesea în aromână, iar numele de agent aromânesc să se fi dezvoltat dintr-un verb similar cu rom. îndruma. Un -ndrumător în aromână ar fi fost „cel care arată drumul, care conduce o caravană, un grup de ciobani etc.”. El ar fi putut suferi ulterior o schimbare de înŃeles, care nu are nimic neobişnuit. Aşadar călător ar trebui să aibă la bază un verb, cum am văzut în alt loc că trebuie să aibă şi vechiul cuvânt românesc căsător; [s.n.]”. SoluŃia propusă de Candrea, amintită mai sus, de a-l considera pe călător ca format de la substantivul cale este argumentată prin apelul la modalitatea de formare a unui cuvânt dialectal, în opinia etimologului, un sinonim, anume drumător. ComparaŃia pare cu atât mai convingătoare cu cât se apelează la o situaŃie dialectală chiar din acelaşi câmp semantic, relaŃia de sinonimie cale - drum făcând să pară plauzibilă sinonimia drumător - călător şi, implicit, similitudinea modalităŃii de formare. Coteanu –Sala zdruncină această ipoteză, susŃinând că drumător ar putea fi o formă epentetică a lui ‘ndrumător, în care caz, baza de derivare ar fi verbul a îndruma, şi nu substantivul drum.

Mult mai la îndemână însă, şi mai grăitoare, credem, este situaŃia derivaŃilor lui drum din chiar interiorul limbii române. Într-adevăr, pe teren dacoromânesc, deşi fenomenul alipirii afixelor la teme de origine diferită este frecvent şi firesc, nu întâlnim, în limba literară cel puŃin, sufixul de nomen agentis de origine latină -(ă)tor ataşat la o temă slavă drum-. În schimb, observăm că, în ciuda materialului lingvistic de sorginte diferită, anume latină, respectiv slavă, limba română procedează identic în seriile cale – călător – a călători şi drum – drumeŃ – a drumeŃi. DicŃionarele

41

confirmă formarea lui drumeŃ şi drumaş direct de la substantivul drum, adăugând sufixele de nomen agentis -eŃ, -aş, rezultând derivate glosate ca sinonime ale lui călător. Este de notat că, în acest caz, nu s-a propus refacerea unui verb intermediar între substantivul drum şi numele de agent menŃionate!

8. Similitudini „de excepŃie”

În opinia autorilor CDDE derivatul călător este o formaŃiune identică cu lat. viator. Examinând această afirmaŃie, am crede, la primă vedere, că formarea lui viator în latină este transparentă şi conformă cu regula: tema verbală via- + sufixul de nomen agentis -tor. În realitate, la o analiză mai atentă, constatăm că şi lat. viator pune cam aceleaşi probleme în privinŃa motivării interne, ca şi omologul său, rom. călător. Comparând, cu ajutorul uneltelor lexicologice computerizate, intrarea în limbă a termenilor via, viare şi viator, şi caracterul lor uzual, constatăm că: via este foarte vechi şi uzual, cu atestări (peste 2500) începând o dată cu primele texte latineşti; viator este atestat începând cu Catullus (aprox. 60 a. Chr.), folosit de scriitori clasici însă nu foarte uzual (120 de apariŃii, în răstimp de cinci secole, de la Catullus la Ausonius); viare, atestat discutabil10 începând cu Quintilian (sf. sec. I post Chr. ), neatestat cu forme conjugate, totalizând doar trei forme nominale la Apuleius (aprox. mijl. sec. al II-lea p. Chr.) şi cinci forme nominale la Ammianus (sec. al IV-lea p. Chr.).

Cele expuse ne îndreptăŃesc să afirmăm că viator nu s-a putut forma de la verbul viare, şi să ne raliem părerii lui Ernout, exprimată atât în DELL, cât şi în Ernout 1954, conform căreia viare apărând ulterior lui viator, rezultă că numele de agent s-a format direct de la via. După glosarea termenului, DELL, p. 731, afirmă: „sans doute formé directement sur via (cf. olus, olitor), et non dérivé de viō, qui est beaucoup plus tardif. De là viatorius”.

Subliniez în încheiere ideea că romanitatea limbii române se afirmă nu numai prin regulă, ci şi prin excepŃie.

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

André 1950: André, J., Le noms latins du chemin et de la rue, în REL, XXVIII, 1950, p. 104-134.

CDDE: Candrea, I. A., Densusianu, Ov., DicŃionarul etimologic al limbii române.

Elemente latine. (A-Putea), Bucureşti, 1907-1914.

10 Atestarea verbului viare, formarea lui viator, şi prezenŃa lui în latina dunăreană face obiectul altui studiu personal.

42

Contraş 1972: Contraş, Eugenia, Din istoria adaptării neologismelor în -(a/i)tor(iu), -or(iu), în SMFCLR, VI, EA, 1972.

DELL: Ernout, A., Meillet, A., Dictionnaire étymologique de la langue latine.

Histoire de mots, 4ème édition, Paris, Librairie C. Klincksieck, 1959. Ernout 1954: Ernout, Alfred, Aspects du vocabulaire latin, Paris, 1954. Fischer 1985: Fischer, I., Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române,

Bucureşti, EŞE, 1985. Graur 1929: Graur, Al., Noms d’agent et adjectif en roumain, Paris, 1929. TILR I, II: Istoria limbii române (tratat), cap. Vocabular, Bucureşti, EA, 1969 . Puşcariu 1976: Puşcariu, Sextil, Limba română. I. Privire generală, Bucureşti,

1976. Reinheimer–Râpeanu 2001: Reinheimer-Râpeanu, Sanda, Lingvistica romanică,

Bucureşti, ALL, 2001. Rosetti, ILR: Rosetti, Al., Istoria limbii române, EdiŃie definitivă, Bucureşti, EŞE,

1986. Sala 1999: Sala, Marius, Du latin au roumain, trad. Claude Dignoire, Bucureşti,

1999.

AUXILIARE LEXICOLOGICE ŞI LEXICOGRAFICE

DicŃionare: CDDE, DA, DELL (Ernout, A., Meillet, A., Dictionnaire

étymologique de la langue latine. Histoire de mots, 4ème édition, Paris, Librairie C. Klincksieck, 1959), DEX, DI, MDA, GuŃu, M-L.

DicŃionare şi biblioteci electronice: Lewis & Short, A Latin Dictionary, Bibliotheca Teubneriana Latina (BTL), Latin Library, Perseus Collection, IntraText.

SMFCR I - VI

L’ETYMOLOGIE DE CĂLĂTOR

(Résumé)

L’article se propose d’analyser deux théories émises a des époques

différentes sur l’étymologie du terme călător. La première, soutenue par Al. Graur en 1929 et reprise avec des arguments supplémentaires par Coteanu – Sala en 1987, se fonde sur la règle de la formation des noms d’agent en -tor par dérivation postverbale, mais elle se heurte à l’inexistence d’un verbe base en roumain. La seconde théorie, soutenue par les dictionnaires (CDDE, CADE, DA, DEX, MDA) avance l’hypothèse d’une base de dérivation nominale (le substantif cale), qui suppose une exception de la règle de dérivation des noms d’agent en -tor. Dans notre article, nous avons fait l’analyse des arguments contestables de la première théorie.

AUT, XLI, 2003, p. 43-56

INTERFERENłE DIALECTALE ÎN LEXICUL PREDICILOR LUI ANTIM IVIREANUL

de Adina CHIRILĂ

Statutul predicilor mitropolitului Antim Ivireanul de „operă

document” pentru situaŃia socială, economică şi politică a łării Româneşti la începutul secolului al XVIII-lea este evident, fiecare predică Ńinută la vreo sărbătoare sau cu prilejul unui eveniment din viaŃa comunităŃii (înscăunarea mitropolitului, înmormântarea vreunui creştin) construindu-se ca punte între sursa biblică transcendentală şi finalitatea persuasivă prin repetate referiri la contextul istoric concret, trăit şi analizat de orator. Dar şi din punct de vedere lingvistic, creaŃia omiletică a lui Antim Ivireanul este un document. Cuvintele didahiilor vorbesc, în primul rând, despre starea vechii române literare către sfârşitul unei perioade de câteva secole, în care existenŃa limbii române s-a desfăşurat în umbra slavonei, limba oficială în biserică şi în cancelaria domnească; în al doilea rând, ele consemnează începutul unui proces de modernizare, în special la nivelul vocabularului savant, în spiritul culturii laice europene, ale cărei mijloace de expresie lingvistică erau greaca şi latina; şi, în ultimul rând, din punct de vedere uman, cuvintele predicilor lui Antim, cele care reprezintă elementul popular al fondului utilizat, dezvăluie atitudinea personală faŃă de limba română şi, prin ea, faŃă de oamenii cărora li se adresa şi care se cerea să-l asculte, să-l înŃeleagă şi să-l urmeze. Ne vom opri în cele ce urmează asupra acestui ultim aspect al vocabularului mitropolitului Antim Ivireanul.

Ca să înŃelegem mai bine mecanismul alegerii cuvintelor utilizate în construcŃia expresiei lingvistice a predicilor trebuie să precizăm încă o dată că Antim a învăŃat româna, limba exilului său cultural, foarte târziu, din surse diferite atât din punct de vedere social, cât şi sub aspect dialectal. Prin intermediul cărŃilor bisericeşti, Antim şi-a însuşit şi variantele literare de tip nordic, pe lângă cea sudică, la care avea acces nemijlocit ca membru al clerului muntean, căpătând în felul acesta o viziune de ansamblu asupra potenŃialelor mijloace de expresie care îi stăteau la îndemână. Pe de altă parte, caracterul predicii de discurs oral, adresat unei mase eterogene, îl obligă pe orator să se menŃină lingvistic într-o zonă „neutră” a vocabularului, care să asigure finalitatea persuasivă imediată a mesajului divin, înŃelegând prin „neutră” calitatea de a alege şi combina semne

44

lingvistice din arii dialectale, culturale şi stilistice diverse. Astfel, vocabularul popular de uz general în dacoromâna de la începutul secolului al XVIII-lea şi elementul cult specific variantelor stilistice ale vremii (ponderea cea mai mare o are lexicul de origine slavă veche şi slavonă, adoptat în limba română treptat, din momentul pătrunderii parŃiale a scrierii slave pe teritoriul românesc şi, mai ales, din momentul adoptării liturghiei slave în oficierea cultului, probabil în secolele al X-lea – al XI-lea, şi până la sfârşitul secolului al XVII-lea, când limba română accede conştient, prin traducători şi scriitori originali, la statutul de drept, acela de limbă oficială a Bisericii româneşti şi a statului (G. Mihăilă, 17 / 119-122), completat de o seamă de termeni cu etimologie directă în greaca bizantină sau în neogreacă, în latină şi în limbi romanice) este însoŃit în Didahii de un număr însemnat de cuvinte populare, caracteristice unor arii dialectale diverse. Antim foloseşte cu precădere varianta literară muntenească, însă, apreciind în egală măsură particularităŃile celorlalte dialecte literare, apelează frecvent şi la termeni specifici variantelor literare româneşti de tip nordic.

În continuare vom exemplifica cele spuse mai sus prin câŃiva termeni populari pe care mitropolitul Antim Ivireanul îi împrumută din aceste variantele literare.1

Beteag, adj. [< magh. beteg (DA)] „1. bolnav2”: „de va fi vreouna din oi beteagă, trebue şi făr’de voia ei să o lége şi să o pue jos să-i tae carnea cea putredă […] şi să-i pue căzuta doftorie…” (p. 137)3. Este un termen popular specific cu acest înŃeles Moldovei, Banatului şi Transilvaniei, determinant deopotrivă al clasei animatelor umane şi animale. Cu un înŃeles apropiat, acela de „invalid, cu defect fizic”, cuvântul este viabil şi în lexicul ce grupează Moldova cu łara Românească (4 / 396). La Antim Ivireanul, beteag este întotdeauna determinant pentru animate non-umane; pentru oameni, oratorul apelează la corespondentul de origine slavă bolnav: „ altă învăŃătură trebui bărbatului şi alta muerii; [...] altă vindecare trebue celui sănătos şi alta celui bolnav” (p. 136). Se pare că folosit astfel, cuvântul îşi pierde o parte din semnificaŃie, însă limbajul şi contextul în care este actualizat îi conferă o specializare necunoscută în variantele literare nordice. Astfel, beteag nu mai este doar sinonimul lui bolnav, ci este un lexem cu conotaŃie specifică. Termenul apare pentru prima dată în 1 Nu ne-am oprit asupra cuvintelor care grupează łara Românească şi Moldova, Transilvania sau Banat – Hunedoara (bântui, clucsă, năstrapă, obroc, prunc, soroc, zavistie, zăticni) sau asupra celor de origine maghiară, care sunt cunoscute în întreaga arie a dacoromânei (giulgiu, sălaş, vicleşug etc.). 2 Am precizat doar sensurile cu care termenii apar la Antim Ivireanul. 3 Exemplele şi citatele sunt extrase din Antim Ivireanul, Opere, ediŃie îngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Minerva, 1972.

45

literatura românească veche în Tetraevanghelul tipărit de Coresi în 15614: „şi avĕ cū ei şcopi şi ōrbi şi mūŃi şi betĕgi...” (CT, 33 r). PrezenŃa sa aici nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că pentru realizarea tipografică a textului în varianta literară munteană, Coresi a avut în vedere texte similare anterioare, scrise în variante literare nordice, probabil, după cum susŃine I. GheŃie, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, 1551-1553, alături de un text moldovenesc al Evangheliei (I. GheŃie, 11 / 254). Norma munteană impunea, în acest caz, termenul bolnav, care, de altfel, apare în text mult mai frecvent (de paisprezece ori), în timp ce corespondentul său nordic, de trei ori. Îl găsim şi în Noul Testament de la Bălgrad, 1648, alături de bolnav: „Iară când fu sara, adusără cătră El toŃi beteagii şi îndrăciŃii” (NT, 42 r).

Borătură, s.f., „vărsătură, vomă”: „iară ne întoarcem [...] ca câinele la borăturile sale” (p. 95). Este un derivat al verbului a borî (< lat * abhŏrire, „a urî”, DA; et. nec., DEX, MDA). Dacă este valabilă prima soluŃie etimologică, semantismul românesc a luat naştere prin confuzia firească a reacŃiei de a vomita cu ideea de „a dispreŃui, a se scârbi de, a urî”. Dată fiind posibila etimologie latină şi vechimea termenului, unii lingvişti îl consideră general cunoscut în dacoromână în perioada la care ne referim. Totuşi, Mariana Costinescu îl integrează grupului de cuvinte populare specifice Moldovei, Transilvaniei (excluzând sud-estul), Banatului, uneori şi Olteniei (4 / 189, 394). A fost atestat şi în Pravila tipărită de Coresi în intervalul 1560-1562, care prezintă, alături de norma munteană a textului, şi un strat lingvistic de tip nordic (probabil moldovenesc), pus pe seama izvorului ce a stat la baza versiunii tipărite (I. GheŃie, Al. Mareş, 12 / 112): „Cine va borî după nafură beat, post 40 de zile, iară de boală 3 zile. Borâtura să o îngroape lângă oltari...” (CPrav., 10 v). Desigur, Antim Ivireanul îl putea cunoaşte din această carte bisericească de drept canonic, dar l-ar fi putut descoperi şi în alte lucrări bisericeşti nordice, ca, de pildă, Noul Testament de la Bălgrad (1648): „Pentru-aceaia că neci eşti rece, nece caldu, ce numai de-abiia cald, borî-te-voiu pre tine afară din gura Mea” (NT, 306 r).

Cinie, pl. cinii, s.f. [< sl. činije (DLRLV, DA)] „unealtă, sculă”: „Fieştecare vânătoriu îşi gătéşte sculele şi ciniile meşterşugului său...” (p. 97). Este un cuvânt specific Moldovei (DLRLV). Unul din textele moldoveneşti în care apare constant este Carte românească de învăŃătură, pravila elaborată sub domnia lui Vasile Lupu, Iaşi, 1646: „...atuncea sveatnicul nu să va certa ca cel vinovat, ce mai de multe ori creade giudeŃul

4 InformaŃiile privind prima atestare a cuvintelor sunt preluate din H. Tiktin, Rumänisch-Deutsches Wörterbuch, ed. a II-a, überarbeitete und ergänzte Auflage von Paul Miron, Band I-III, Wiesbaden, Otto Harrassoowitz, 1986, 1988, 1989.

46

cum acelea cinii s-au dat pentru alte treabe, iară nu să facă lucruri ca acealea reale” (Prav. 1646, gl. 72. 2). În Îndreptarea legii, pravila din timpul domniei lui Matei Basarab, care reproduce în bună măsură textul lucrării anterioare, Târgovişte, 1652, cuvântul nu apare deloc, fiind înlocuit de sinonime. De pildă, în fragmentul similar, apare termenul de origine greacă dichis: „...atunce sfeatnicul nu se va pedepsi ca cel vinovat. Iară mai de multe ori creade judecătoriul cum aceale dichise se-au dat pentru alte trebi, iară nu să facă lucruri ca acealea reale” (Prav. 1652, gl. 46. 2). Antim Ivireanul l-ar fi putut întâlni şi în cartea lui Dosoftei, ViaŃa şi petreacerea svinŃilor.

Filér, s.m. [< magh. fillér (DA, DER)] „centimă dintr-o coroană austriacă, bănuŃ”: „...putem lua pildă de pe cei doi filéri ai văduvei...” (p. 52). Termenul este în relaŃie directă cu realitatea politică şi economică a Transilvaniei secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea. Cuvântul este atestat prima dată în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, 1551-1553: „nu verü eşi de acolo panü verü da cé filérü mai micü” (Ev. 1551-1553, 6 v) şi apare frecvent în textele ce reprezintă variantele literare de tip nordic. Termenul este întrebuinŃat şi în textele munteneşti, ca împrumut din textele nordice care au stat la baza elaborării acestora, în Tetraevanghelul lui Coresi: „Au nu doaō pâsârĕle preŃuiescu-se äntru ä filěrĭu?” (CT, 20 r ), „ō văduō săracâ, aruncâ doi filěri” (CT 98 r) sau, la sfârşitul secolului al XVII-lea, în Biblia de la Bucureşti (1688): „Pănă unde vei da pre cel de apoi filer” (BB, II, Matei 5, 26). Teoretic, Antim Ivireanul ar fi putut prelua acest cuvânt din oricare dintre textele menŃionate mai sus, însă, cu siguranŃă, prezenŃa termenului respectiv în cuprinsul Bibliei, textul sacru cel mai important din perioada veche a scrisului românesc, nu putea trece neobservată de către mitropolitul łării Româneşti.

Holdă, s.f. [< magh. hold „măsură, baniŃă; iugăr” (DA, DER)] „câmp semănat, lan”: „Un om oarecarele făcu cină şi chiemă pre mulŃi şi ei nu vrea să meargă, puind fieştecarele la mijloc pricini: unul că au cumpărat holdă şi mérge să o vază...” (p. 128). A intrat în limba română în epoca feudală, o dată cu alŃi termeni de origine maghiară, din diverse domenii (G. Ivănescu, 14 / 440-441). Este cuvânt popular specific Transilvaniei (4 / 190). Termenul apare pentru prima dată în literatura epocii vechi în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu: „semúnúnd semúnŃa buna @n holda sa” (Ev. 1551-1553, 44 r şi pass.) şi apoi în toate cărŃile ce reproduc scrieri biblice, traduse în variantele literare nordice: Palia de la Orăşie, 1581-1582: „Să neştine vor face pagubă în vinie altui om, au în sămănătură, şi-ş va slobodzi dobitocul său în holdele altuia a face pagubă, să plătească dentru a sa sămănătură şi den vinie cu cei mai bun” (PO, 250),

47

Noul Testament de la Bălgrad: „Asamănă-să ÎmpărăŃiia ceriului omului celui ce samănă sămânŃă bună în holda sa” (NT, 17 v) etc.

Livej, s.f. [< magh, leves „supă” (DA, DER)] „1. supă, 2. oŃet scos din borhotul rămas de la Ńuică (Oltenia)”: „meşterşugesc băutura [...] cu livej” (p. 102). Termenul a fost atestat pentru prima dată la Antim Ivireanul, care îl preia fie din graiul ardelenilor de peste munŃi, fie din părŃile Olteniei, unde a fost, probabil, adus în cursul migraŃiilor unor grupuri de locuitori din Crişana şi din Ardealul de la nord de linia Alba-Iulia – Miercurea-Ciucului în łara Românească (G. Ivănescu, 13 / 203).

LuŃifer, s.m., „Lucifer, prinŃul demonilor”: „omul să abătea cu toate puterile sufletului spre acéia ce iubiia LuŃifer şi dracii” (p. 60). Cuvântul cu pronunŃie maghiară (L. Tamás, 21 / 511) îl dublează pe românescul moştenit din latină Luceafăr (< lat. Luciferum), atestat în textele rotacizante, prezent şi în didahiile lui Antim Ivireanul: „şi au născut singur satana, carele era înger şi să numiia Luceafăr” (p. 49). AlternanŃa Luceafăr/LuŃifer presupune o distincŃie şi în planul semantic al textului: primul termen are conotaŃie pozitivă, denumind îngerul cu statutul iniŃial, de făptură a raiului, în timp ce al doilea termen este negativ, denumind îngerul pervertit, devenit demon. Alteori, această distincŃie nu se realizează decât în context: „Luceafărul n-au putut să se mai sue, căci îl atârna păcatul în jos” (p. 49).

Meşterşug, s.n. [< magh. mesterség (DLR)] „1. unealtă, instrument, ustensilă, 2. îndeletnicire”: „nu s-au slujit cu arme [...] nici cu alte meşterşuguri asémenea acestora” (p. 4). PrezenŃa lui r (sau n) în interiorul cuvântului se datorează faptului că era perceput ca termen compus (cf. hiclenşug < magh. hitlen + suf. -ség); dispariŃia consoanei s-a produs când termenul a ajuns să fie folosit pe scară largă, iar sentimentul compunerii s-a pierdut (Al. Rosetti, 19 / 538). În tipăriturile de tip nordic cuvântul este prezent cu ambele forme, meşterşug şi meşteşug: „Deci fiind rudă lui Dumnezău, să nu ni să pară că Dumnezău Să asamănă aurului sau argintului sau pietrilor celor cioplite cu meşterşug şi de chibzuialele omului” (NT, 158 v) sau „BărbaŃilor, ştiŃi că dentru acest meşteşug iaste dobânda noastră” (NT, 160 v) etc. La Antim Ivireanul există şi forma meşteşug: „Doftorii cei desăvârşit şi înŃelepŃi atunci mai mult măresc lauda meşteşugului lor, nu când cu hier şi cu foc luptă patima să o supue...” (p. 3).

Cu un alt înŃeles, acela de „uneltire, cursă”, cuvântul este specific Moldovei (4 / 190). Probabil că Antim are în vedere această accepŃiune când îl foloseşte alături de cinie „unealtă”, de asemenea specific Moldovei (vezi supra).

48

Termenul apare pentru prima dată în textul Apostolului tipărit de diaconul Coresi la Braşov, în care, pe lângă stratul lingvistic muntenesc preponderent, există şi unul nordic, datorat unui exemplar ce a stat la baza versiunii coresiene şi care este, la rândul său, o copie după un izvor bănăŃean-hunedorean sau sud-vest ardelean (I. GheŃie, Al. Mareş, 12 / 114). În Hronograful lui Moxa apare de câteva ori: „cu mare chinü şi meşterşugü deabiia dobândi cetatea” (MC, 145) etc. Termenul este păstrat de revizorii textelor şi în Biblia de la Bucureşti, atât în Vechiul Testament, care are la bază un text tradus din limba greacă de către Nicolae Milescu Spătarul şi revizuit succesiv în Moldova şi Muntenia, cât şi în Noul Testament, la realizarea căruia s-a avut în vedere Noul Testament de la Bălgrad: „Lucru de meşteşug de pietri, săpătură de pecête” (MLD, II, Exodus, 28, 11), „Acesta, meşterşuguind neamul nostru, au chinuit pre părinŃii noştri” (BB, II, Fapte, 7, 19).

Plod, s.n./m. [< v.sl. ïëîäú (DLR), plodŭ (DER)] „1. sămânŃă, rod, 2. prunc”: „Căldura soarelui are lucrare firească a dărui copacilor, erburilor, pietrilor scumpe plodurilor pământului vieŃuitoare, umejoasă şi îngrăşătoare putére spre creştere” (p. 58). Lipsit de orice conotaŃie peiorativă în limba română veche, cu cea de-a doua accepŃiune, termenul, împreună cu derivatul verbal a plodi „a naşte, a se înmulŃi”, este uzual în regiunea Banat – Hunedoara (- Oltenia) – Transilvania de sud-est (4 / 190). Cuvântul este mai întâi atestat în textele rotacizante: „plinră de milosti, de plodulu, bunrătaŃiloru, fără păreare şi nefăŃarrnică. Plodul dereptaŃiei întru împăcare seamără-se făcându pace” (CV, 63 v), „Şi sămărară agre şi răsădiră vinĭ şi féceră plodu de viĭaŃă” (PS, 181 v). Îl găsim apoi în toate cărŃile reprezentative pentru variantele literare de tip nordic, uneori alături de sinonimul rod: „şú déde plodü, acesta o sutú, acésta şáse zécü ” (Ev. 1551-1553, 42 r), „însă den plodul pomului ce iaste în mijlocul raiului, poruncit-au noao Dumnezeu să nu mâncăm” (PO, 18), „Iară Sarai era fără plod şi nu avea feŃi” (PO, 42) etc. În tipăriturile diaconului Coresi, termenul este frecvent, de asemenea: „FačeŃi amu plodü destoinicü de pocâinŃâ” (CT, 4 v), „Sau fače-va lemnūl būnü şi plodulü lūi būnü saū fače-va lemnūl rău şi plodulü lūi rău saū” (CT, 25 r), în Liturghier (CL, 34

r) etc. Antim Ivireanul l-ar fi putut prelua atât din surse munteneşti, cât şi din textele nordice pe care le-a avut la îndemână.

Ponoslui, v. [< magh. panaszol (DLR), panaszolni (Al. Rosetti, 19 / 433, Densusianu, 7, II / 344)] „a defăima, a calomnia”: „în loc de a-i iubi [pe preoŃi, n.n.] şi a ne cuceri lor, noi îi grăim de rău şi-i ponosluim” (p. 82). Cuvântul face parte din lexicul popular curent în ariile nordice ale vechii române literare (Moldova, Transilvania, excluzând sud-estul, Banat), (4 / 189). Este atestat mai întâi în Codicele VoroneŃean: „Iară se

49

neştinre de voi lipsitu easte de mândrie, se ceară de la Dumnedzeu, cela ce dă tuturoru prostu şi neponosluindu, şi da-se-va lui” (CV, 55 v) şi reprezintă o prezenŃă constantă în textele de tip nordic, precum Evangheliarul slavo-român de la Sibiu: „începu Isus a ponoslui cetúŃilorü” (Ev. 1551-1553, 33 v), Noul Testament de la Bălgrad: „Ponosluiia-i Iuda” (NT, 122 r) ş.a. Ponoslui şi ponoslu apar o singură dată şi la Mihail Moxa: „Dumnezeu ştiu aceastia şi le ponoslui neascultaria lor” (MC, 74), „le scrise seamne în obraze slove de ponoslu” (MC, 158). Termenul apare în Biblia din 1688, în cartea a patra a Pentateucului: „Şi adusără ponoslu pământului carele au socotit pre el cătră fiii lui Israil, zicând...” (MLD, IV, Numerii, 13, 33).

Price, s.f. [< v.sl. pritŭča (4 / 179), slavon. ïðè÷à, ïðèò÷à, ïðèòú÷à (DLR) „ceartă, neînŃelegere”]: „Zice fericitul Pavel la capul cel dintâi cătră romani, stih 29: să fim plini de toată nedreptatea, [...], de ucidere, de price, de înşălăciune, de nărav rău” (p. 155). Este un cuvânt popular specific Moldovei (4 / 190). Ca termen pătruns în textele culte, el este atestat mai întâi în Psaltirea Scheiană, apoi şi în alte texte nordice: „Şi puşă înveştiré mé sacu, şi fuĭu loru în price” (PS, 104 v). Noul Testament de la Bălgrad nu consemnează substantivul price, în schimb apare verbul a prici „a certa”: „Nu va prici, neci va striga, neci va auzi cineva în uliŃă cuvântul lui” (NT, 15 v). În Biblia de la Bucureşti, în Noul Testament, apar price şi a prici: „Făcutus-au price între farisei şi între sadochei” (BB, II, Fapte, 23, 7), „Nu va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliŃe glasul lui” (BB, II, Matei, 12, 19). În Vechiul Testament, cuvântul este folosit numai în sintagma Apa Pricii: „Aceasta e Apa Pricii, căci se-au suduit fiii lui Israil înaintea Domnului” (MLD, IV, Numerii, 20, 13 etc.).

Răpşti, v. [< slavon. (v.sl.) ðúïúòàòè, ðúïúm@ (DLR)] „1. a murmura, a cârti”: „Nu te face trist ca copiii ce-i duc la şcoală; nu răpşti împotriva zilelor celor curate” (p. 101). Cuvântul este popular, fiind uzual mai ales în Moldova (4 / 394). Deşi specific unei variante nordice, termenul este atestat şi în Tetraevangheliarul coresian: „Ştiū Isus ätrū ēlūşi că râpştescü učenicii lui” (CT, 197 r), „râpştirâ fariseii şi cărtŭlarii grâirâ” (CT, 154 r). Antim Ivireanul ar fi putut cunoaşte cuvântul din cărŃile munteneşti ale diaconului, dar şi din textele religioase de tip nordic. Una din aceste cărŃi a fost Noul Testament de la Bălgrad, care trebuie să fi existat în biblioteca Mitropoliei łării Româneşti, ca primă traducere integrală a acestui amplu text biblic: „Iară viind şi cei dentâi, le părea că vor lua mai mult; şi luară şi aceia câte un denariu. Iară daca-i luară, răpştiră spre domnul casei...” (NT, 26 r). În fragmentul similar din Biblia din 1688, cuvântul este păstrat: „Iară deaca-i luară, răpştiră spre domnul casei” (BB, II, Matei, 20, 11).

50

Rărunchi, s.m. [< lat. renunculus, (DLR); G. Ivănescu, 14 / 115, aduce în discuŃie şi un posibil etimon latinesc *renuculus] „1. rinichi, 2. măruntaie”: „ispitéşte inimile şi rărunchii” (p. 92). Aria de difuzare a termenului cuprinde întreaga regiune nordică a dacoromânei. Antim Ivireanul îl foloseşte în locul lui rinichi, specific variantelor literare sudice (4 / 393), şi are în vedere mai ales cel de-al doilea înŃeles. În variantele literare de tip nordic, termenul este atestat pentru prima dată în Palia de la Orăştie: „Si ia toată grăsimea aceaia care acoapere meŃele şi grăsimea de pregiur ficat [!] şi cei doi rărunchi cu grăsimea lor depreună şi o aprinde spre oltariu” (PO, 276), dar se pare că a avut o circulaŃie mai largă în textele româneşti vechi, de vreme ce este atestat şi în ms. 45 utilizat în editarea Bibliei de la Bucureşti (V. Arvinte, 2 / XXII, LXXI).

Sârgui, v. [< magh. szorog (Densusianu, 7, I / 241, DLR, 4 / 181), < sârg + -ui (DEX, MDA)] „a-şi da silinŃa, a se grăbi”: „sârguiaşte de o du în besérică fără de nici o zăbavă” (p. 45). Cuvântul este atestat prima dată în Psaltirea Scheiană: „Plécă cătră mère urekiĭa ta, srăguĭaşte şi ĭa-me” (PS, 44 r).

Sicriu, s.n. [< magh. szekrény „ladă, cutie”(DLR)] „1. dulap, ladă, cutie, sertar, 2. coşciug”: „Întru ale sale au venit Domnul, nu prin umbră, ci chiar şi înfăŃişat să aduce, ca pre un jărtăvnic pre pământ, cu pohfală de sicriiul cel însufleŃit, adecă de sfânta Fecioară, de care sicriu s-au atins vameşul şi s-au îndreptat...” (p. 30). În fragmentul de faŃă, sensul este acela de „cutie în care sunt închise lucruri de preŃ”. Cu ambele accepŃiuni, termenul era viabil pentru aria nordică a dacoromânei (4 / 393); Antim Ivireanul îl preferă în locul altor cuvinte, de pildă, pentru semnificaŃia sa specială. Termenul apare de mai multe ori în cuprinsul Vechiului Testament din Biblia de la Bucureşti, întotdeauna cu un alt înŃeles („coş, corabie, arcă”) decât acela conŃinut de corespondentul său muntean, coşciug [< v.sl. kovǔčegǔ], cuvânt propriu łării Româneşti (4 / 390, 395): „Şi de vrême ce nu mai putea să-l ascunză, luo lui mumă-sa un sicriu de papură şi-l unse cu zmoală...” (MLD, II, Exodus, 2, 3) etc.

Sudui, v. [< magh. szidni (DLR, DER, Densusianu, 7, I / 241-242)] „a înjura, a ocărî”: „cel ce sudue pre preoŃ pre însuşi Dumnezeul nostru sudue şi necinstéşte” (p. 173). Este un cuvânt popular, specific în epoca veche întregii arii nordice a dacoromânei (4 / 393). Varianta literară de tip sudic cunoştea echivalentul înjura (< lat. injuriare, 4 / 189). Verbul este însoŃit la Antim Ivireanul de substantivul sudalmă (< magh. szidalom): „[Dumnezeu] iaste mânios de sudălmile [...] ce-i fac în toate zilele păcătoşii” (p. 215). Este atestat prima dată în Catehismul tipărit de Coresi,

51

care are la bază unul sau mai multe texte realizate în arii nordice ale teritoriului lingvistic dacoromân (I. GheŃie, 11 / 253): „vă rugăm toŃi sfinŃii părinŃi, oare vlădici [...] necetind să nu judece, nece să săduiască...” (CCat, 2 r). Se află şi în Epilogul Tetraevanghelului coresian: „După aceaea vă rugăm toŃi sfenŃi părinŃi [...] necetind să nu judece, nece să săduiască” (CT, 249 r). Antim Ivireanul l-ar fi putut întâlni aici sau în Îndreptarea legii, care reproduce fragmente din Pravila lui Vasile Lupu: „Dece dentr-acestea lucruri să ia seama să cunoască carea e sudalmă mare şi mică, şi aşa judecătoriul poate pre voia lui să cearte pre cela ce suduiaşte” (Prav.1652, gl. 107. 1 ş. urm.), ori în Biblia din 1688: „Pre arhiereul lui Dumnezău suduieşti?” (BB, II, Fapte, 23, 4), „Şi suduia nărodul pre Moisi” (MLD, IV, Numerii, 20, 3).

Tămădui, v. [< magh. támadni „a se ridica” (DLR, G. Ivănescu, 14 / 440-441)] „a (se) vindeca de o boală”: „darul Duhului Sfânt [...] pururea tămăduiaşte céle neputincioase şi célia care nu sunt desăvârşit le împlinéşte...” (p. 41). Apar şi derivatele tămăduire şi tămădui: „bunătatea ce-au arătat spre folosul turmei sale [...] iaste [...] tămăduirile céle de multe féliuri...” (p. 139), [Luceafăr], dintr-atâta lumină ce avea s-au făcut decât toate negréŃele şi decât toate întunérecele mai negru şi mai întunecat şi iaste să se osândească în véci nesfârşit pentru căci nu are tămăduială, nici vindecare rana lui, că fiind duh, nu are pocăinŃă” (p. 49). Găsim în acest fragment o altă faŃetă a tehnicii oratorului în folosirea sinonimelor: dacă în cazul lui beteag – bolnav alegerea se făcea în funcŃie de determinatul extralingvistic, în privinŃa variaŃiei tămăduire (tămăduială) – vindecare (ca şi în cea a perechilor negréŃe – întunéreci şi mai negru – mai întunecat) funcŃionează principiul augmentării expresiei în faŃa unui auditoriu care trebuia convins de justeŃea ideilor expuse (cf. E. Negrici, 18 / 200 şi urm.). Cuvântul apare prima dată în textele rotacizante: „tremite-veri aburulŭ lorŭ şi s# vorŭ tămădui” (PS, 21718-19). Antim Ivireanul l-a găsit în Biblia de la Bucureşti: „Ceia ce avea boale în ostrov mergea şi să tămăduia” (BB, II, Fapte, 28, 9).

Trufaş, adj., „1. mândru, orgolios, 2. strălucitor, splendid”: „au vrut să ne învéŃe să nu fim trufaş, să nu cérem măriri deşarte” (p. 206). Cuvântul este un derivat pe teren românesc de la trufă „trufie” [< lat. trufa (DLR)]. În limba latină dunăreană a intrat din greacă (τρυφή „desfătare, moliciune”), în urma contactului direct dintre cele două culturi, în secolele al II-lea – al III-lea (H. Mihăescu, 16 / 61-62). O părere diferită de a majorităŃii lingviştilor are Al. Ciorănescu, care îl pune în legătură cu lat. triumphus, ajuns în limba română „prin intermediul unor idiomuri slave în care s-ar fi pierdut nazala” (DER). Face parte din fondul popular al vechii române literare, cu difuzare în Banat-Hunedoara – Moldova (4 / 190). Este

52

atestat cu valoare substantivală în textele rotacizante: „Dumnedzeu trufaşiloru protiveaşte-se, e smeriŃiloru dă bunrătate” (CV, 64 v), „trufaşulŭ cu okĭul şi nesăturatul cu înrema, cu acesta nu mâncaĭu” (PS, 162 v). Termenul a pătruns şi în cărŃile coresiene: „Că deşertă şi zdrobi preaînălŃatulŭ trufaşulŭ vrăjmaşulŭ nostru, diavolulŭ” (CC2, 124). Cuvântul nu apare în Biblia de la Bucureşti, în schimb, există trufie, în expresia a face în mână cu trufie, „a face ceva cu trufie, cu mândrie”: „Şi sufletul care va face în mână de trufie...” (MLD, IV, Numerii, 15, 28).

Exemplele menŃionate mai sus ilustrează faptul că Antim Ivireanul introduce sau determină o mai largă circulaŃie în varianta literară sudică a unor termeni comuni întregii arii nordice a dacoromânei (rărunchi, sicriu, sudui) sau numai unor anumite zone din nordul teritoriului românesc: price, răpşti în Moldova; beteag, borătură, ponoslui în Moldova – Banat – Transilvania, fără sud-est, şi, în cazul lui borătură, şi Oltenia; trufaş în Moldova şi Banat – Hunedoara; plod în Banat – Hunedoara şi Transilvania de sud-est; filér, holdă, meşte(r)şug, tămădui în Transilvania sau, pentru livej, şi Oltenia.

Din punct de vedere etimologic, cei mai mulŃi sunt de origine maghiară, mai puŃin cinie, plod, price, răpşti (care sunt vechi slavi), rărunchi (moştenit din latină) şi borî (cu etimologie incertă, latină sau necunoscută).

Recurgerea la astfel de termeni când varianta literară muntenească ar fi putut furniza alte sinonime pentru noŃiunile în discuŃie nu credem că se face la Antim Ivireanul după criterii estetice, deşi, de multe ori alegerea şi combinarea semnelor lingvistice generează un efect artistic. Întreaga trudă a construirii discursului religios trebuie să se fi desfăşurat în direcŃia revigorării spirituale a păstoriŃilor. Pe de o parte, cuvintele populare reduc distanŃa dintre amvonul ocupat de unul din cei mai erudiŃi mitropoliŃi ai vremii şi norodul eterogen, pe de altă parte, cele străine ascultătorilor atrag atenŃia şi sporesc interesul pentru realitatea extralingvistică la care se face referire (de ex. răpşti, sudui, tămădui etc.). Aparentele serii sinonimice care se creează sunt de fapt grupuri de termeni specializaŃi, care nu intră niciodată în combinaŃie cu alŃi determinaŃi decât cei destinaŃi de orator a priori (v. supra, beteag-bolnav sau, între cuvintele de provenienŃă cultă, cum sunt evreu-jidov: evreu este pus în legătură cu una din epistolele Noului Testament, adresată poporului ales, pe când jidov sau jidovime face referire la neamul respectiv: „[au pus Dumnezeu] pre Petru, pentru ca să fie întru stăpânirea zilii a dumnezeeşti cunoştinŃe întru jidovime” (p. 57). În unele cazuri, cuvântul împrumutat presupune o uşoară atitudine de dispreŃ faŃă de semnificat, vizibilă în context. Este cazul lui LuŃifer, îngerul căzut, dezonorat, duşmanul înfrânt al dumnezeirii şi al celor care îl urmează pe

53

Hristos. Altădată, termenul străin este folosit tocmai pentru conotaŃia specială pe care corespondentul său muntean nu o are (de ex. sicriu).

Termenii împrumutaŃi de Antim Ivireanul din variantele literare nordice aparŃin unui număr restrâns de câmpuri semantice. Cuvintele, în majoritatea lor, numesc realitatea concretă imediată sau sunt abstracte, cu legătură în domeniul umanului: corpul (părŃi ale corpului, stări fiziologice, acŃiuni referitoare la corp): beteag, borătură, rărunchi, tămădui; trăsături morale: trufaş; atitudini faŃă de semeni şi acŃiuni referitoare la relaŃiile umane: ponoslui, price, răpşti, sudui; acŃiuni diverse: sârgui; viaŃa materială (ocupaŃii, agricultură, unelte, bucătărie, comerŃ, administraŃie): cinie, filér, holdă, livej, meşterşug, plod, sicriu. Numai LuŃifer aparŃine câmpului semantic al vieŃii spirituale. Cât despre sicriu, contextul în care acesta este folosit de către Antim Ivireanul (v. supra) îi conferă o valoare metaforică, înscriindu-l, involuntar, în limbajul artistic.

În sfârşit, se pune problema surselor de unde oratorul selectează cuvintele. Am văzut în explicaŃia dată fiecărui termen, că Antim Ivireanul le-ar fi putut cunoaşte din cărŃile munteneşti, unde au fost preluate din variantele literare nordice, prin intermediul unor lucrări care au stat la baza tipăririi unor scrieri bisericeşti în varianta literară muntenească sau au fost introduse, voit sau accidental, de către traducători şi diortositori, dintre care unii erau originari din părŃile nordice ale Ńării. Între aceste cărŃi trebuie semnalată Biblia de la Bucureşti, cu o importanŃă deosebită pentru cultura teologică a vremii, primul text biblic tradus integral şi tipărit în limba română, având la bază texte realizate în variante literare de tip nordic: o traducere din limba greacă a Vechiului Testament, opera lui Nicolae Milescu Spătarul, cu manuscrisul 45, care dovedeşte o revizie moldovenească, prealabilă reviziei finale munteneşti5, şi textul Noului Testament de la Bălgrad, din 16486. Probabil că Antim Ivireanul a avut la îndemână şi cărŃi elaborate în variantele literare nordice, cu o circulaŃie semnificativă în întregul spaŃiu românesc, având astfel posibilitatea de a cunoaşte în mod direct lexicul de tip nordic.

Vocabularul popular de provenienŃă nordică din predicile mitropolitului muntean Antim Ivireanul nu se remarcă prin cantitate. Credem că în desfăşurarea actului retoric ecleziastic alegerea termenilor corespondenŃi din varianta literară sudică nu ar fi ştirbit, din punct de vedere denotativ, înŃelesul discursului. Din acest punct de vedere, efortul

5 V. N.A. Ursu, Noi informaŃii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Spătarul (Milescu), în Biblia 1688, II, Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, 2002, p. I, II şi urm. 6 V. Alexandru Gafton, RelaŃia dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi textul corespunzător din Biblia de la Bucureşti (1688), în op. cit., p. LXXXIII.

54

predicatorului poate părea unul gratuit. ConotaŃiile speciale pe care aceste cuvinte le aduc, ca împrumuturi, în varianta literară munteană sprijină însă mai mult pragmatica textului. PrezenŃa elementului popular nordic este rezultatul unui demers conştient de selectare a mijloacelor lingvistice optime, în viziunea personală a oratorului, pentru realizarea imaginii dorite.

Din păcate, situaŃia de operă orală a predicilor lui Antim Ivireanul, cu transpunere foarte târzie în variantă tipărită, nu ne permite să facem observaŃii sigure în privinŃa influenŃei imediate pe care acestea ar fi avut-o asupra vocabularului specific variantelor literare muntene.

IZVOARE

BB – Biblia 1688, I-II, Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001, 2002.

CC2 – Coresi, Carte cu învăŃătură, 1581, publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici, vol. I, Textul, Bucureşti, Atelierele Socec&Co, 1914.

CCat., – Coresi, Catehismul, [Braşov, c. 1560], în *** Texte româneşti din secolul al XVI-lea, I. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele Bogdan, V. PrefeŃe şi Epiloguri, ediŃii critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion GheŃie, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon, coordonator Ion GheŃie, Bucureşti, EA, 1982.

CL – Coresi, Liturghierul, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Bucureşti, EA, 1969.

CPrav. – Coresi, Pravilă, [Braşov, c. 1560-1562], în *** Texte româneşti din secolul al XVI-lea, I. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele Bogdan, V. PrefeŃe şi Epiloguri, ediŃii critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion GheŃie, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon, coordonator Ion GheŃie, Bucureşti, EA, 1982.

CT – Coresi, Tetraevanghelul, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, 1574, ediŃie alcătuită de Florica Dimitrescu, Bucureşti, EA, 1963.

Ev. 1551-1553 – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, 1551-1553, studiu introductiv filologic de acad. Emil Petrovici, studiu istoric de L. Demény, Bucureşti, EA, 1971.

MC – Mihail Moxa, Hronograf, publicat şi adnotat de N. Simache şi T. Cristescu, Buzău, 1942.

MLD – Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, vol. I, Genesis, Iaşi, 1988, vol. II, Exodus, Iaşi, 1991, vol. III, Leviticus, Iaşi, 1993, vol. IV, Numerii, Iaşi, 1995, vol. V, Deuteronomium, Iaşi, 1997.

NT – Noul Testament 1648, reeditat după 340 de ani din iniŃiativa şi purtarea de grijă a prea sfinŃitului Emilian, episcop al Alba Iuliei, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, 1988.

55

PO – Palia de la Orăştie, 1581-1582. Text-Facsimile-Indice, ediŃie îngrijită de Viorica Pamfil, Bucureşti, EA, 1968.

Prav. 1646 – Carte românească de învăŃătură, 1646, ediŃie critică întocmită de Colectivul de drept vechi românesc condus de academician Andrei Rădulescu, Bucureşti, EA, 1961.

Prav. 1652 – Îndreptarea legii, 1652, ediŃie întocmită de Colectivul de drept vechi românesc condus de academician Andrei Rădulescu, Bucureşti, EA, 1962.

PS – Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, ediŃie critică de I.-A. Candrea, vol. II. Textul şi glosarele, Bucureşti, Atelierele grafice Socec&Co, Societatea Anonimă, 1916

BIBLIOGRAFIE

Antim Ivireanul, Opere, ediŃie îngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel,

Bucureşti, Minerva, 1972. Arvinte, V., Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688), în Biblia

1688, I, Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001, p. I-CLXXXIV.

Chivu, Gh., Georgescu, Magdalena, GheŃie, I., Moraru, Alexandra, Suciu, Emil, Vîrban, Floarea, Zgraon, Florentina, ContribuŃii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj, Clusium, 2000.

Chivu, Gheorghe, Costinescu, Mariana, Frâncu, Constantin, Roman Moraru, Alexandra şi Teodorescu, Mirela, Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532 - 1780), Bucureşti, EA, 1997.

Ciorănescu, Al., DicŃionarul etimologic al limbii române (DER), ediŃie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru MehedinŃi şi Magdalena Popescu Marin, Bucureşti, Saeculum, 2001.

Costinescu, Mariana, Georgescu, Magdalena, Zgraon, Florentina, DicŃionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali (DLRLV), Bucureşti, EŞE, 1987.

Densusianu, Ov., Istoria limbii române, vol. I, Originile, vol. II, Secolul al XVI-lea, ediŃie îngrijită de J. Byck, Bucureşti, EŞ, 1961.

DicŃionarul limbii române (DA), tom I (părŃile I-III), II (părŃile I-III), Bucureşti 1913-1949.

DicŃionarul limbii române (DLR), serie nouă, tom VI-XIV, Bucureşti, 1965-2000. Gafton, Alexandru, RelaŃia dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi textul

corespunzător din Biblia de la Bucureşti (1688), în Biblia 1688, II, Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2002, p. LV-LXXXVI.

GheŃie, Ion, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, EA, 1975. GheŃie, Ion, Mareş, Al., De când se scrie româneşte, Bucureşti, Univers

Enciclopedic, 2001. Ivănescu, G., Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947 (1948). Ivănescu, G., Istoria limbii române, Iaşi, Junimea, 2000.

56

Micul dicŃionar academic (MDA), vol. I (A-C), II (D-H), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2002; vol. III (I-Pr), IV (Pr-Z), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2003.

Mihăescu, H., InfluenŃa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, EA, 1966.

Mihăilă, G., Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti, Bucureşti, EDP, 1973.

Negrici, Eugen, Antim. Logos şi personalitate, Bucureşti, Editura Minerva, 1971. Rosetti, Al., Istoria limbii române, I, De la origini până în secolul al XVII-lea,

ediŃia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, EŞE, 1978. Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, L., Istoria limbii române literare, vol. I, De la

origini până la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Minerva, 1971. Tamás, L,. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im

Rumänischen, Budapest, Akadémiai Kiadó Budapest, 1966. Ursu, N.A., Noi informaŃii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit

al Vechiului Testament tradus de Nicolae Spătarul (Milescu), în Biblia 1688, II, Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, 2002, p. I-LIV.

Tiktin, H., Rumänisch-Deutsches Wörterbuch, ed. a II-a, überarbeitete und ergänzte Auflage von Paul Miron, Band I-III, Wiesbaden, Otto Harrassoowitz, 1986, 1988, 1989.

DIALECTAL OVERLAPS IN THE LEXIS OF ANTIM IVIREANUL’S SERMONS

(Abstract)

Antim Ivireanul, metropolitan bishop of Muntenia between 1708 and 1716, is one of the most remarkable figures of the old Romanian culture. Georgian by origin, he came to Muntenia at the end of XVIIth century, when cultivated Romanian language was still divided into some literary dialects or variants. In Walachia, Antim came into contact with the muntenian (southern) literary variant, but, due to his clerical vocation and to the fact that he had to learn Romanian as a foreign language, mainly from theological books edited in Moldavia, Transylvania or Walachia, Antim came to know the other Romanian literary variants, too. His works are representative for the muntenian literary variant, but, sometimes, he resorts to linguistic facts proper to northern literary variants. Our paper presents the popular words Antim took from northern literary variants and used in his sermons.

AUT, XLI, 2003, 57-65

EVOLUłIA UNEI FIGURI DE STIL ÎN POEZIA

EMINESCIANĂ de

Simona CONSTANTINOVICI «Dacă este adevărat că pictura foloseşte pentru imitaŃiile ei mijloace sau semne cu totul deosebite de cele ale poeziei, şi anume figuri şi culori în spaŃiu în loc de tonuri articulate în timp, şi dacă este de netăgăduit că semnele au un raport adecvat cu lucrurile semnificate de ele, atunci semnele simultane ale picturii nu pot reprezenta decât obiecte spaŃiale, în timp ce semnele succesive ale poeziei nu pot să arate decât lucruri care se succed în timp (...)» (Lessing, Laokoon) Despre epitetul eminescian (ca, de altfel, despre întregul univers al

creaŃiei eminesciene) s-au scris pagini multe, speculativ, documentat ori mai puŃin, uneori foarte bine aduse din condei, minuŃios întreŃinute de suflul temeiniciei. Studiul devenit clasic, de referinŃă în bibliografia de specialitate, al maestrului Tudor Vianu – care pornea de la categoriile gramaticale (epitetul substantivelor, epitetul verbelor, epitetul în frază) sau de la categoriile estetice ale epitetului (epitete evocative, apreciative, antitetice etc.) – va fi reluat şi redefinit, potrivit propriei lor concepŃii, de alŃi stilisticieni, cu diverse metode de abordare a subiectului: tradiŃionale, structurale, semiotice, de teoria receptării textului sau de altă natură.

Ne interesează în lucrarea de faŃă devenirea epitetului cromatic eminescian, lungul său drum de la o apariŃie presimŃită, de cadru şi atmosferă, la una resimŃită, de simbol, semnificativă. Pentru început, ne-am propus o scurtă privire asupra fenomenului în ansamblul său, aşezând lucrurile la un nivel deocamdată formal, pentru ca, în continuare, să pătrundem în straturile profunde ale evoluŃiei acestei figuri retorice, atât în evoluŃia sa din antume cât şi în cea din postume.

Cromatica în general nu poate fi ruptă, despărŃită de simŃul văzului, iar acesta desfăşoară, cu concursul relaŃiei semnificant – semnificat, poetica vederii eminesciene, o poetică diferită, prin specificul său, de a celorlalŃi poeŃi romantici, dar circumscrisă fidel poeticii romantice, în care voluptatea şi senzualitatea devin premise ale posesiunii spirituale. De aceea recunoaştem la Eminescu, mai mult decât la alŃi poeŃi, în variante sau în

58

texte definitive, două atitudini situate la confluenŃa unor zarişti opuse, în ceea ce priveşte aderenŃa sau non-aderenŃa la magia oculară: ignic-devoratoare şi glacial-interdictivă. Preluăm, astfel, cu unele uşoare adăugiri sau detaşări punctul de vedere al lui Dan C. Mihăilescu conform căruia actul vederii ar echivala în textul eminescian cu actul posesiunii şi, în această situaŃie, privirea, devenită subiect şi obiect al contemplaŃiei, deopotrivă, este încărcată de dorinŃă (jind), echivalând cu un act erotic şi făcând de prisos apropierea propriu-zisă, ca în exemplele următoare: «Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeŃe dulci şi moi / Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi / Şi pe faŃa lui cea slabă trece – uşor un nour roş - / Se iubesc ... şi ce departe sunt deolaltă amândoi» (Înger şi demon).

Acelaşi autor percepe privirea în creaŃia lui Eminescu «ca destăinuire a esenŃei interioare»1 : «Sub genele lui sure ardea suflet aprins / În două stele negre de-un foc încă nestins» (Mira). Prin organul vederii, ochiul, şi prin procesul contemplării (privirea), e posibilă iniŃierea, trecerea dinspre materie (fenomen) înspre idee (esenŃă), căci ochiul este cumulul datelor interioare, limbajul profunzimilor, emiŃător de energie erotic-divin-iniŃiatoare, deopotrivă renăscătoare, mântuitoare şi ucigătoare, iar privirea este unica posibilitate de conexiune între două planuri sortite ab initio unei depărtări fundamentale. Iar o potenŃială osmoză eu-vedere absolută se activează prin intermediul razelor vizuale.

Ceea ce-l apropie pe Eminescu (demonstrează Rosa del Conte) de întreaga tradiŃie a iubirii sofianice neoplatonice, de poezia dantescă, de poezia renascentistă, în general, este faptul că văzul se instaurează ca energie erotic-vitalizatoare cultivând contrastul, întrepătrunderea registrelor cromatice, o anumită armonie coloristică pe care poetul o preferă. Imaginea ochilor la Eminescu este semnificativă, însă puritatea sa cromatică este adesea ştearsă, alterată, i se atribuie alte tonalităŃi. Astfel, albastrul, cel mai adesea, se încarcă de valenŃe noptatece, ascunzând patimi, remuşcări, răzbunări interioare, iar negrul asimilează intensitatea devoratoare a dorinŃei, el realizând contrastul necesar poeticii vederii2. Ochii împăienjeniŃi de rătăcire şi extaz vor coexista în hăŃişul imaginilor eminesciene cu imagini standard. Astfel, versuri ca: «Un monarc cu faŃa pală / Şi cu păr de aur blând, / Iar în ochiu-i rătăcind / Vezi lumina matinală - / Stele albastre strălucind.» vor convieŃui cu versuri de genul:

1 Dan C. Mihăilescu, Perspective eminesciene, Bucureşti, Cartea Românească, 1982, p. 87-103. 2 J.P. Richard analizând fizionomia eroilor balzacieni – a căror energie ar fi intim învecinată psihicului eminescian – notează: „Le regard bleu, on se souvient, restait lié au soupçon d'un éparpillement, au risque permanent d'une délave. Le regard noir concentre au contraire en lui la qualité d'un feu enfin ralié à son principe: un feu compact, tendu, sombre à force d'ardeur” (Etudes sur le Romantisme, Paris, Editions du Seuil, 1971, p. 53).

59

«Că nu-i pe lume faŃă ca a ta / Priviri c-a tale – albastre şi senine» (O, de-ai şti cum noaptea ta divină), «Cu ochi albaştri râzători / Cu părul aurit» (A fost odată-un cântăreŃ) sau «Undină / Cu ochi de albastră lumină, / Cu părul lung, un tezaur / De aur» (Mureşanu).

Un alt albastru, întunecos, înşelător şi sorbitor, prin contrast, potenŃează energia interioară, cea care va duce către actul posesiunii prin vedere, atât de caracteristică poemului de mari dimensiuni Luceafărul. Iată acest albastru, de asemenea, în Diamantul Nordului: «Şi ochi de-un albastru, bogat întuneric, / Ca basme păgâne, de iubire chimeric / Lucesc sub o frunte curată ca ceara».

Albastrul şi negrul, figuri antitetice, în componenŃa înfăŃişării umane, devin în sensul cromaticii oculare două reflectări ale raportului teluric-celest3. Paloarea feŃei, adesea cadaverică, este la Eminescu atributul apariŃiei îngerului, dar şi semn al existenŃei demonului ce sălăşluieşte în figura iubitei (iubitului), acompaniată de vânăt sau vioriu, nuanŃe cromatice care produc dezechilibrul interior. Părul negru poate fi potenŃat de paloarea feŃei (albul ei), cum poate contrasta cu rumeneala obrajilor, roşul buzelor, florile roşii, albăstrimea ochilor etc.4

Mihaela Mancaş numeşte momentul Eminescu în literatura română apogeu al limbajului poetic de tip romantic5. Acest apogeu a fost atins în urma contaminării materiei native a limbajului eminescian cu materia lexicală proprie altor generaŃii de poeŃi. Transferul se concretizează, aşadar, ca produs al stării de tranzitivitate a limbajului poetic căruia i se circumscrie.

Poezia de tinereŃe (1866-1870) rămâne fidelă modelului paşoptist, al primei generaŃii romantice (Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri). Este poezia continuităŃii, care manifestă influenŃe străine nu numai în abordarea unor teme şi motive, ci şi

3 Sprijinul, prin contrast, oferit de cromatica oculară celei capilare, ne trimite la antiteză, care se constituie ca „figură majoră a poeticii baroce”, ca „un curios limbaj cristalin, în care fiecare cuvânt îşi capătă valoarea din contrastul pe care-l opune tuturor celorlalte şi care nu se animă şi nu progresează decât printr-o suită de variaŃii bruşte al căror efect mai mult se repercutează decât se comunică de la un cuvânt la altul, ca atunci când e deplasată o piesă de şah” (G. Genette, Figuri, Bucureşti, Editura Univers, 1978, p. 18). 4 La pagina 20 a lucrării amintite, J.P. Richard menŃionează: „Chez les personnages féminins, la chevelure prends une valeur d'affirmation certes beaucoup moins brutale, mais elle continuera à afficher (sur un mode sourdement sexuel) son liaison avec l'humeur profonde (...) un rapport secret de la capilarité, non plus avec l'humeur sanguine, mais avec la fluidité électrique, mode, on le sait, plus nerveusement expansif de l'énergie...”. 5 „Limbajul poetic devine specific eminescian în momentul în care se eliberează de modelul canonic moştenit, al poeticităŃii, pe care, înainte de a-l abandona, încearcă, printr-o primă etapă să îl ducă la perfecŃiune” (Ioana Em. Petrescu, Eminescu şi mutaŃiile poeziei româneşti, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, p. 49).

60

în limbajul figurativ utilizat6. Un model stilistic al poeziei concepute de Eminescu trebuie să cuprindă neapărat principalele figuri de construcŃie, tropii, tematica, elementele fonetico-morfologice participante la actul creaŃiei.

A doua perioadă a evoluŃiei poeziei lui Eminescu este marcată prin epoca ieşeană (1876-1878), faza romantică în care se promovează contrastul în alcătuirea figurilor, concreteŃea imaginilor, în fapt o poezie de o mare intensitate retorică.

Cea mai bulversantă etapă rămâne cea de după 1878, când maniera proprie de a scrie a lui Eminescu se concretizează, printre altele, prin renunŃarea la figurile de stil numeroase, prin abstractizarea câmpului imagistic, prin accentul pus pe cuvânt ca apariŃie unică în text şi context. O dată cu reducerea apariŃiei epitetului, figura retorică cea mai frecventă în poeticile vremii, se operează cu principiul selecŃiei, epitetul generalizator din prima perioadă şi cel obligator din a doua fiind înlocuite cu cel individualizator. Prima perioadă cultivă epitetul ornant, în principal, care – se ştie – este de factură clasică. Dacă ne limităm la epitetul cromatic, acum apar, cu sensul lor propriu sau cu sens abstract, în postumele de tinereŃe: alb, pal-palid, senin, argintiu, negru etc. „O diferenŃă apare, în aceste prime poezii, - afirmă Mihaela Mancaş – chiar în privinŃa unor epitete cromatice care vor deveni ulterior frecvente: vânăt, de exemplu, este un epitet specific creaŃiei de mai târziu a poetului, dar apare, cu alt sens, de pe acum. Epitetul vânăt evoluează de la un sens peiorativ, figurat (deci îndepărtat de valoarea sa cromatică), în Junii corupŃi – „blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară” -, la o valoare cromatică, specifică poetului. „Singuri, voi, stejari rămâneŃi / De visaŃi la ochii vineŃi, / Ce luciră pentru mine / Vara-ntreagă” (Freamăt de codru); „Prin uşoara-nvineŃire a subŃirilor mătăsuri” (Călin) sensurile contextuale ale termenului sunt opuse”7.

JoncŃiunea dintre epitet şi alte figuri (metaforă, personificare) este şi ea frecventă la Eminescu. Epitetul metaforic, ca şi metafora propriu-zisă, presupune un proces de identificare între obiectul determinat şi cel prin care se determină. În acest sens, domeniile semantice predilecte ale epitetului metaforic nu sunt numeroase. Se disting, înainte de toate, prin frecvenŃă şi prin varietatea asocierilor lexicale, epitetele din sfera metaforică a „luminozităŃii”, care grupează şi epitete fals cromatice, uneori

6 Discursul poetic devine, prin conotaŃie profundă, o meditaŃie asupra vizibilităŃii şi existenŃei „dimensionale” a figurii (vezi Roman Jakobson, Probleme de stilistică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1964). Limbajul îşi creează o interioritate care cultivă principiul deviaŃiei (multiplele aspecte ale conotaŃiei stau mărturie). 7 Discursul acestor poezii este articulat într-o manieră logic-omogenă, iar opoziŃia faŃă de limbajul comun are loc prin utilizarea figurilor ornante, la început, şi prin amplificarea retorică prin epurare, mai apoi.

61

sinestezice (de aur, de argint, de aramă, de smarald, de coral, de diamant); în această sferă se înscriu versurile sau imaginile care urmează: „buze de coral” (P, 178); „voce de aramă” (P, 213); „gene lungi de aur”(P, 240); „cântul ei de aur” (P, 219); „nor de-argint” (P, 218); „mâna-i argintoasă” (P, 253); „Lumina-i de-argint” (P, 261); ”Păr blond deschis, de aur şi mătase / (...) / Un strai de-argint strâns de-un colan auros” (P, 240); „numai Ńes / Painjini de smarald painjinişul / Cel rar de diamant” (P, 254)8.

FrecvenŃa unor determinări metaforice este consfinŃită şi de sensul superlativ pe care îl acumulează epitetul metaforic. Ideea de „alb” este de a exprima, cu termeni alternativ selectaŃi din seria sinonimică zăpadă-nea-omăt, la care se poate adăuga epitetul metaforic de ceară, ideea ajungerii la limită, la limita câmpului vizual: „MânuŃe albe de omăt” (Diana); „braŃe de zăpadă” (Strigoii); „Corpuri de ninsori” (Împărat şi proletar); „picioare de zăpadă” (P, 365, 382); „mâni de ceară” (P, 399); „Femeia? (...) / Cu masca ei de ceară” (P, 401). Asemenea exemplelor de mai sus sunt şi acele cumuluri de epitete metaforice din aceeaşi categorie, în care elementele succesive de determinare sunt aproape sinonime şi vin să atribuie calităŃi şi virtuŃi unor substantive aflate în relaŃie de subordonare: „PoŃi ca să vezi icoana radioasă, / În strai de-argint a unui elf de nea!” (P, 240).

Şi în cadrul epitetului metaforic apar construcŃii complexe din punct de vedere sintactic şi semantic, în care epitetul se vede pus în faŃa unor relaŃii inedite şi când mai poate să comporte o determinare, de obicei tot cu valoare metaforică, sinestezică sau cromatică: „păru-Ńi d-auree mătase” (P, 231); „Zâne cu păr de aur roş” (P, 456); „Curg stele de-aur dulci” (P, 358); „Şi desfăcut Ńi-e părul în valuri de-aur moale” (P, 346); „Când lanuri de-argint luciu pe Ńară se aştern” (P, 243).

Epitetul pleonastic (a se citi în acest sens Paula Diaconescu) este distinct, în poezia eminesciană, expresiei superlative şi se realizează de multe ori cu elemente lexicale specifice în general figuraŃiei scriitorului (sur, crud, etern, vânăt etc.): „rumene văpăi” (Luceafărul); „colb mărunt” (Călin); „fum vânăt” (Făt-Frumos din tei); „ceaŃa sură” (P, 383); „vânăta umbră” (P, 460).

În Expresia artistică eminesciană, G. I. Tohăneanu prezintă o serie de termeni poetici care-şi atrag în juru-le adevărate familii semantice, aşa

8 Primele texte cu adevărat eminesciene, de după 1869, vor abandona poeticitatea prin amplificare retorică, de sorginte neoclasică, tributară unei poetici a „vederii”. De acum se modifică în mod radical criteriile de selecŃie lexicală, distanŃarea de limbajul comun fiind înlocuită cu apropierea de limbajul comun. Structura lexicală include şi elemente dialectale (este cunoscută „soarta” moldovenismelor plasate în rimă) şi familiare (idilele şi Luceafărul „depun mărturie” în acest sens). Reorientarea lexicului poetic este, în sine, o mutaŃie poetică cu seve nebănuite în reforma limbajului creator începută cu succes de junimişti.

62

stând lucrurile şi cu verbul a rumeni9. Din această sferă semantică face parte şi adjectivul-epitet roşu cu diferitele sale forme contextuale. Când avem de-a face cu formele paralele de singular sau plural ale acestui adjectiv, alegerea se înscrie, după cum menŃionează Dumitru Irimia, „în acelaşi proces al realizării eufoniei muzicale”10. Între formele paralele de singular masculin roş-roşu, predominantă, datorită preferinŃei poetului pentru fonetismele moldovene, - ştim – este prima: „Lumina cu mucul negru într-un hârb un roş opaiŃ”, „Soarele ce azi e mândru el îl vede trist şi roş”. Când apare forma roşu, ea se constituie într-o sintagmă cu ajutorul articolului adjectival cel, conturând culmea expresivă a versului: Prin aerul cel roşu, femei trec cu arme-n braŃ”, „Noaptea flamingo cel roşu apa-ncet, încet pătrunde”. Varianta moldovenească pentru feminin a epitetului în discuŃie se lipseşte de prezenŃa vocalei i: „Îşi ascunde faŃa roşă ca un măr”, această sintagmă fiind caracteristică limbii populare, în opoziŃie, deci, cu forma literară roşie.

Eminescu ajunge la aşa-zisul epitet „impropriu” prin atracŃia semantică a contextului, contribuind, alături de alte procedee, la realizarea unor stări insolite, cum ar fi atmosfera de fast, de magie, de vis, de transcendere, proprii unora dintre poeme: „lianele albastre” (Scrisoarea IV); „zăpada viorie” (Călin); „vremile-aurite / Ce mitele albastre ni le şoptesc ades” (Împărat şi proletar); „Palatul plutea în magie / Aurie” (P, 256); „Din care cresc bogate-ntunecoase / Ici roze negre, colo flori albastre” (P, 382); Iar faŃa ei frumoasă-i de-acea albeaŃă sură” (P, 456)11. 9 La pagina 36 G.I. Tohăneanu, în lucrarea sa Expresia artistică eminesciană, demonstrează cum verbul rumeni, din exemple precum: „ Se rumeni în faŃa ei ca mărul ” (F.G., 55/199); „ Şi surâzând ea rumeneşte, castă ” (F.G., 59/349) etc., iscă o familie de sinonime poetice faŃă de roşu, înroşi, înroşire, des întrebuinŃate de Eminescu. În repetate rânduri, termenii sugerează cromatica crepusculară sau astrală: „rumănă sară” (Diamantul Nordului, IV 307/305), „a serii rumenire” (Mureşanu, IV 307/305), „prin rumeni aburi luna se arată” (Muşat şi ursitoarele), „Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic / Rumenind străvechii codri” (Călin I 76). Profesorul G.I. Tohăneanu ne atenŃionează că verbul rumeni este drag şi lui Sadoveanu, la care apare în Ńesătura peisajului nocturn: „Târziu, când luna în creştere începu să răsară drept înaintea lor, rumenind o zare de dealuri moale tărăgănate, îşi lăsară caii la pas şi începură a vorbi iar...”. 10 Dumitru Irimia, Limbajul poetic eminescian, Iaşi, Editura Junimea, 1979, p. 92. 11 Epitetele revelatorii: „Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre” (I, 155); „ ... luna moale / Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale” (I, 76); „Robia, viaŃa toată, lacrimi pe-o neagră pâne” (I, 60), sunt mobilul sugestiilor de tot felul. Astfel, epitetul galbene („De pe galbenele file el adună mii de coji” (I, 130), „De ce dorm îngrămădite între galbenele file”) sugerează existenŃa unor relaŃii de cauzalitate în structura de adâncime a versurilor. Uneori, contrastul produs de epitetele cromatice devine „caz revelatoriu”, provocând stări de mister: „Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri, / Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede” (I, 50), „În salele pustie lumine roşi de torŃii / Rănesc întunecimea ca pete de jeratec” (I, 96), de vrajă: „Dându-şi trestia-ntr-o parte, / Stă copila lin plecată, / Trandafiri aruncă roşii / Peste unda fermecată” (I, 72), de violenŃă şi

63

Structura metaforei eminesciene ne apare ca o virtute a limbajului poetic, inovaŃie faŃă de epoca precedentă. Metaforele explicite sau implicite – atât cele cu termenul metaforic concret, cât şi cele cu regim abstract, constituie o punte între metafora tradiŃională şi cea cultivată de poeticile moderne: „Şi străveziul demon prin aer când să treacă / Atinge-ncet arama cu zimŃi-aripei sale” (Melancolie); „mormânt albastru” (cerul); „pânze argintie” (norii). Consemnăm raritatea sinesteziilor triple apărute în postumele de dinainte de 1880: „Prin el trece / Lumina frântă numai dintr-o lume / Unde în loc de aer e un aur / Topit şi transparent, mirositor / şi cald. Câmpii albastre se întind, / a cerurilor câmpuri potolind / Vânăta lor dulceaŃă sub suflarea / Acelui aer aurit” (Demonism).

Cum s-a spus de nenumărate ori, Eminescu a marcat o culme în evoluŃia limbajului poetic românesc, de neegalat. Comparativ cu limbajul figurativ din poezia primei generaŃii romantice, saltul dintre tradiŃie şi inovaŃie se produce la toate nivelurile limbii: fonetic, morfologic, sintactic şi lexical. Codul lingvistic al limbii comune este sensibil marcat prin intruziunea unor factori „aleatori”, instituindu-se un cod lingvistic aparte, specific spaŃiului poetic creat. Eminescu asimilează, valorifică şi traduce în limbaju-i propriu materia celor de dinaintea sa, creând un cod lingvistic de tip romantic, în care, accentuăm, legăturile trainice cu tradiŃia, cu literatura predecesorilor, sunt departe de a fi abolite. Elementul inovator se mulează perfect pe structura tradiŃională a versului. Spargerea normei se produce, de fapt, prin mutarea centrului ei de greutate dinspre general spre individual, dinspre continuitate spre discontinuitate, dinspre unu spre multiplu, într-o aparentă linişte tutelară. Acest tip de mutaŃie poetică duce la crearea stilului înalt în limba română.

Referindu-ne numai la epitet (devenit adesea simbol) în poezia poetului, comparativ cu poezia primei generaŃii romantice şi dincolo de această comparaŃie, putem conchide că, în linii generale, trecerea se face de la epitetul ornant (evocativ, stereotip) al unei prime perioade de creaŃie, la epitetul revelator (cu valori multiple, figură stilistică centrală care se întretaie adesea cu metafora, comparaŃia, metonimia, personificarea etc.). Epitetul, din simplă figură poematică devine componentă a unei imagini poetice profunde, în care referenŃialitatea se pierde, în favoarea unei ample tranzitivităŃi şi abstractizări.

Propunem, în continuare, pentru poezia lui Eminescu, o clasificare izotopică a imaginilor după regimuri sau polarităŃi12:

dramatism: „Ca marmora de albe, ca ea nepăsătoare, / Prin aerul cel roşu, femei trec cu arme-n braŃ” (I, 62). 12 Gilbert Durand, L'imagination symbolique, PUF, 1984, p. 94-95.

64

DIURN (POETICA SOLARĂ) / NOCTURN (POETICA SELENARĂ)

STRUCTURI - IMAGINI (CROMATICE) SCHIZOMORFE: 1. Idealizare şi „recul” artistic (dezlipire de realitate) –

„Şi noaptea-i o regină lunatecă şi brună, Când cerul râde-albastru pe somnoroşii nori” (Povestea magului călător în stele – var.)

2. Geometrism, simetrie etc. – „Viorie e umbra, de aur e sara Şi-n dulcea tăcere răsună ghitara” (Diamantul Nordului – var.) „Un arc de aur pe-al ei umăr” (Diana)

3. Antiteză (contrast) – „Ea mâinile albe la el şi le-ntinde Şi părul ei negru încet se desprinde Vărsându-se în valuri de neagră mătasă Pe bustul marmoreu. Divină – frumoasă.” (Diamantul Nordului – var.)

STRUCTURI – IMAGINI (CROMATICE) SINTETICE: 1. Coincidentia oppositorum (oximoronul) –

„Luna înnegreşte” (Strigoii) 2. Dialectica simbolului –

„Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit” (DespărŃire) „luna printre nouri, regina cea bălaie” (Codru şi salon)

3. Progresie (contaminare) parŃială sau totală – „Tu blond noroc al unui vis deşert, Tu visul blond unui noroc, ce nu e...” (Gândind la una – var.) „luna roşie tresaltă, piere-n nori întunecaŃi” (Umbra lui Istrate Dabija voevod – var.)

STRUCTURI – IMAGINI (CROMATICE) MISTICE: 1. Redublare şi perseverenŃă contextuală –

„Unde isvoarele-albe murmure dulci esală Şi scapăr argintoase lovindu-se de prund” (Codru şi salon – var.)

2. Densitate sau extensiune semantică? „Apare luna mare câmpiilor azure” (Împărat şi proletar) „Albi ca (albul) de ninsoare, mlădioase ca şi crinii” (Sale nalte îmbrăcate – var.)

3. Realism senzorial – „Pe-al stâncilor lungi colŃuri apusul se coboară În cer le poleeşte – a serei rumenire Se pleacă şi-nroşeşte a mărei încreŃire” (Gemenii – var.)

65

„Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreŃii.” (VeneŃia)

4. Plan secund – „Atunci pădurea-nvie şi duhuri ca miresme Se strecur străvezie prin negre crengi ca iesme” (Gemenii – var.)

REFERINłE BIBLIOGRAFICE Eminescu, Mihai, Opere alese, I, EdiŃie îngrijită şi prefaŃată de Perpessicius,

ediŃia a II-a, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, 409 p. Eminescu, Mihai, Poezii postume, vol. IV, Anexe, introducere etc., Bucureşti,

Editura Academiei, 1952, 562 p. Eminescu, Mihai, Poezii postume, vol. V, ediŃie critică îngrijită de Perpessicius,

Bucureşti, Editura Academiei, 1958, 721 p. Genette, G., Figuri, selecŃie, traducere şi prefaŃă de Angela Ion şi Irina Mavrodin,

Bucureşti, Editura Univers, 1978, 312 p. Irimia, Dumitru, Limbajul poetic eminescian, Iaşi, Editura Junimea, 1979, 471 p. Ivănescu, G., Istoria limbii române, Iaşi, Editura Junimea, 1980, 767 p. Mancaş, Mihaela, Limbajul artistic românesc în secolul al XIX-lea, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1983, 339 p. Mihăilescu, Dan C., Perspective eminesciene, Bucureşti, Cartea Românească,

1982, 296 p. Petrescu, Ioana Em., Eminescu şi mutaŃiile poeziei româneşti, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1989, 247 p. Richard, J.P., Etudes sur le Romantisme, Paris, Editions du Seuil, 1971, 315 p. Tohăneanu, G.I, Expresia artistică eminesciană, Timişoara, Editura Facla, 1975,

263 p. Vianu, Tudor, Opere. Studii de stilistică, antologie, note şi postfaŃă de Sorin

Alexandrescu, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, 415 p.

L'ÉVOLUTION D'UNE FIGURE DE RHÉTORIQUE DANS LA POÉSIE DE M. EMINESCU

(Résumé)

Notre analyse sur l'épithète chromatique dans la poésie de Mihai Eminescu

comporte les implications stylistiques quant à l'organisation d'un matériel très vaste.

Nos propres recherches sur cette question font apparaître la possibilité d'une interprétation inédite de certains faits stylistiques; la présente étude sera l'occasion de l'exposer tout en tenant compte, bien entendu, des études classiques.

AUT, XLI, 2003, p. 67-81

LIMBA CULTURII MAJORE ŞI STUDIUL EI (CU REFERIRE LA ROMÂNA LITERARĂ

MODERNĂ) de

Doina DAVID 1.1. Limba şi vorbirea literară sunt obiectul unor preocupări ştiinŃifice

cu rădăcini în antichitate, al lingvisticii limbilor literare, aparŃinătoare, ca întreaga lingvistică, ştiinŃelor culturii (sau ale spiritului), deosebite de ştiinŃele naturii. Acestea din urmă au ca obiect fapte independente, anterioare şi indiferente faŃă de om, care se repetă, sunt previzibile, cunoscute pe cale intelectuală, pe care le sistematizăm şi le explicăm prin legi universale. ŞtiinŃele culturii se ocupă de fenomene dependente de om (fiindcă omul creează cultura) şi influenŃate de subiectivitatea lui, adesea unice (arta), despre care formulăm judecăŃi de valoare, nu numai de existenŃă, şi pe care le înŃelegem atât cu mintea, cât şi cu sufletul. În orizontul de interese al acestor ştiinŃe (infinit, fiindcă activitatea creatoare este infinită) intră toate componentele culturii, în sfera căreia T. Vianu include1: valorile culturale, obiecte ale unor aspiraŃii umane (teoretice, estetice, morale, religioase, economice, politice), voinŃa culturală, bunurile culturale (întrupări ale valorilor culturale: adevărul, frumosul, binele, sfinŃenia, bunăstarea, ordinea socială), actele culturale obiective (prin care lucrurile sunt introduse în sfera valorii) şi actele culturale subiective (de preŃuire, de valorizare a bunurilor culturale).

Cultura este obiectivarea istorică a spiritului în forme care durează (devin tradiŃii). Între produsele activităŃii creatoare a omului, realizate în istorie, E. Coşeriu menŃionează şi limba, alături de artă, religie, mit, ştiinŃă, filozofie2. Limba nu este numai bază şi oglindă a culturii, cum se spune obişnuit, ea este chiar cultură (element constitutiv al culturii naŃionale), pentru că este enérgeia, activitate creatoare liberă, nu însă arbitrară, ci ordonată prin norme etice interne, corespunzătoare naturii sale, printr-o deontologie la care vorbitorul consimte neconstrâns3. Această deontologie include alteritatea, respectul specificului limbii, al valorilor sale

1 Vezi Tudor Vianu, Studii de filozofia culturii, Bucureşti, 1982, p. 157. 2 Vezi Eugen Coşeriu, Deontologia culturii, în Prelegeri şi conferinŃe (1992-1993), Iaşi, 1994, p. 173. 3 Idem, Deontologia şi etica limbajului, în Prelegeri… , p. 163 ş.u.

68

tradiŃionale (în cultură ceea ce se creează răspunde aşteptărilor şi exigenŃelor omului), respectul altor tradiŃii, exprimând aspiraŃia integrării în universalitate, şi spiritul critic faŃă de ceea ce există şi de ceea ce tinde să se impună în limbă. (Sunt norme etice recunoscute şi la noi în secolul al XIX-lea, în forme explicite chiar).

Limba deŃine o poziŃie aparte în cadrul culturii ca instrument al interacŃiunii umane, depozit şi interpretant al experienŃei istorice, oglindă a societăŃii (a unităŃii şi diversităŃii sale) şi „codificare” însemnată a felului în care omul se închipuie pe sine şi lumea unde trăieşte. Gândirea este dependentă de limbă şi se formează prin limbă, care o structurează modificând mentalităŃi şi atitudini afective. Prin limbă omul reorganizează lumea necesităŃii într-o lume spirituală, a libertăŃii, şi creează universul imaginat al poeziei. Tot ea conferă sens altor produse culturale, de exemplu artistice, ca muzica, pictura, dansul etc., care, privite ca sisteme de semne, nu au alteritatea limbajului, nu sunt obligatorii pentru întreaga societate, şi nici în toate împrejurările vieŃii. Categorie între celelalte categorii umane, limba este, în acelaşi timp, „haina de exprimare” a acestora; înnoirile culturii sunt întotdeauna şi ale limbii şi se produc într-o tradiŃie care este şi tradiŃie de limbaj. Astfel, „din perspectiva universalităŃii culturii, limbajul ocupă o poziŃie optimă”4.

1.2. Lingvistica limbilor literare este separată uneori de lingvistica graiurilor populare, considerându-se un anume specific al obiectului lor: existenŃa unor deosebiri, apreciate ca esenŃiale, din punctul de vedere al cauzelor schimbării lingvistice. În acest sens, G. Ivănescu este de părere5 că fonetica graiurilor se explică prin baza de articulaŃie, în timp de fonetica limbii literare nu este supusă constrângerilor materiale ale naturii; în cazul ei, libertatea vorbitorului se vădeşte prin adoptarea deliberată a unor modele lingvistice de prestigiu, cum ar fi, pentru româna literară modernă, modelul latin (cf. direct faŃă de drept, nocturn faŃă de noapte etc.).

Pe de altă parte, G. Ivănescu insistă asupra importanŃei principiului universal al adaptării limbii (literare şi populare, deopotrivă) la schimbările sociale, materiale şi spirituale; el exclude total factorul natural din evoluŃia limbii literare şi, în particular, a românei literare moderne. Istoria acesteia este astfel cu totul înscrisă ştiinŃelor culturii: „Începând de pe la 1780-1830, istoria limbii române face parte aproape integral din istoria spirituală a poporului român, nemaicuprinzând fenomene care să fie adaptări ale limbii la un factor material ca organele articulatorii”6.

4 Vezi Lingvistica integrală. Interviu cu Eugen Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu, Bucureşti, 1996, p. 164. 5 Vezi Storia delle parlate popolari e storia delle lingue letterarie, în „Philologica”, II, 1972, p. 5 ş.u. 6 Vezi Istoria limbii române, Iaşi, 1980, p. 12, 716.

69

Tocmai prin această autonomie faŃă de natură, limba literară este limba culturii majore, o realizare superioară a limbii ca fenomen spiritual, o creaŃie a spiritului liber în mod absolut.

Pentru alŃi lingvişti, ca formă, bază şi oglindă a culturii, limba este întotdeauna, indiferent de ipostaza în care ni se prezintă, literară sau populară, rezultatul exclusiv al activităŃii libere a omului, ceea ce înseamnă că ea nu aparŃine în nici un fel domeniului necesităŃii şi nu poate fi modificată decât prin libertatea creatoare umană (în mod voluntar, după nevoile vorbitorului). În devenirea oricărei forme a limbii, omul este „cauza eficientă” (cf. lat. facěre), el poate să se opună acŃiunii factorului natural7. Astfel, istoria limbii literare nu poate fi separată de istoria graiurilor populare, ceea ce nu exclude, însă, un specific al cercetării în fiecare domeniu, determinat de specificul obiectului (care nu poate fi trecut cu vederea, indiferent de poziŃia adoptată faŃă de problema bazei de articulaŃie).

1.3. Deosebirile dintre limba populară şi limba literară au fost comparate cu distanŃa „de la natură la artă”8. Considerând cele anterior menŃionate (supra 1.1.), limba literară ar putea fi privită ca rezultat al unui „act cultural obiectiv”, de introducere a faptelor de limbă în sfera valorii, pe care o identificăm cu exemplaritatea. Cele două variante ale limbii istorice prezintă unitate structurală, dar, totodată, particularităŃi care decurg din felul cum îşi spun cuvântul factorii intelectual, afectiv şi estetic, din modul în care se prezintă varietatea lor diatopică, diastratică şi diafazică, din statutul de „cod” general sau, dimpotrivă, limitat în spaŃiu, pe care îl au, din realizarea predominant scrisă sau orală, din structura lor etimologică etc. Ele sunt expresia unor forme diferite de cultură şi de civilizaŃie, a unor modalităŃi diferite de înŃelegere a realităŃii, a unor condiŃii specifice de viaŃă.

Definim obişnuit limba literară ca aspect „desăvârşit” al limbii naŃionale, caracterizat prin normă unică, supradialectală, şi prin tendinŃa de a se impune tuturor grupurilor sociale, pe măsură ce au acces la educaŃie, la învăŃătură. Ea este sinteza superioară a posibilităŃilor de expresie ale unui popor, şi astfel oglinda culturii lui majore, instrument adecvat de comunicare în cele mai diverse şi mai specializate activităŃi umane, rezultatul educaŃiei, al cizelării intelectuale, spirituale şi de comportament al vorbitorilor. Caracterul reflexiv al limbii literare se exprimă prin faptul că ea se constituie şi se menŃine sprijinită de ideile despre normă ale celor care o aplică, de idealurile lor culturale, de modelele de limbă spre care se îndreaptă, de argumentarea teoretică a opŃiunilor lingvistice etc.; pe de altă

7 Vezi Lingvistica integrală…, p. 90. 8 Vezi P. Guiraud, Le français populaire, Paris, 1969, p. 5.

70

parte, prin aspectul de „produs finit” al vorbirii culte, în special în forma ei scrisă şi publică. Aceasta se caracterizează prin grad înalt de elaborare, prin complexitatea şi specializarea modului de comunicare, prin respectul principiilor retorice ale exprimării îngrijite. Discursul literar reflectă o alegere atentă, critică, raŃională a faptelor de limbă, bazată pe un simŃ logic, etimologic şi estetic format în şcoală şi pe dorinŃa de a comunica ideea cât mai bine (mai clar, mai adecvat etc.) şi cât mai frumos. Este motivul pentru care acest discurs actualizează un inventar bogat de cunoştinŃe lingvistice, aparŃinând sincroniei, dar şi diacroniei, tuturor stilurilor limbii, literaturii (limbii) artistice, graiurilor populare, unor limbi străine etc. Vorbirea populară, în schimb, în general marcată afectiv şi orală ca realizare, este spontană, nedeliberată (dar nu neintenŃionată, fiindcă intenŃie există în orice formă de comunicare), este „ancorată în situaŃie”, frecvent discontinuă, fragmentată, redundantă, cu salturi logice, construită prin apel la mărci generice, la şabloane lexicale şi sintactice etc.9.

ParticularităŃile limbii şi ale vorbirii literare pot justifica semnul egalităŃii pus între limba literară şi limba culturii (limbă de cultură, Kultursprache etc.). De altfel, chiar termenul limbă literară trimite în mai multe moduri spre cultură, aşa cum arată legăturile sale „de rudenie” căutate în latină: lat. litteratura „alfabet”, „totalitatea scrierilor (într-o limbă)”; lat. littera „literă”, „cultură scrisă şi orală”, „orizont cultural”; lat. litteratius, -e (despre vorbire) „ales”, „îngrijit”; lat. m. litteratus „om cult, cunoscător al limbii latine”, specializare care arată prestigiul acesteia în occidentul medieval. (Dante îi numeşte litterati poetae pe cei care scriu în latină şi volgari poetae pe cei care scriu în romanică).

Se pot însă formula rezerve faŃă de echivalarea limbă literară = limbă a culturii, întrucât şi cultura populară se regăseşte în limbă, se construieşte şi se exprimă prin limbă, iar vorbirea populară este, şi ea, o activitate liberă şi creatoare, care în acelaşi timp se bazează pe o idee precisă a omului simplu despre norma comunităŃii, fie această normă limitată în spaŃiu. În conştiinŃa vorbitorului limbii populare există o ierarhizare valorică a elementelor lingvistice pe care el le posedă, chiar dacă acestea sunt mai puŃin numeroase şi mai puŃin variate decât faptele de limbă cunoscute de omul cult. Prin raportare la această ierarhizare, cuvintele sunt cântărite şi alese în funcŃie de împrejurări, iar alegerea exprimă nu numai obligaŃii pragmatice, ci şi preferinŃe stilistice10. (Este evident faptul că, în stadiul actual de cultură, în special prin influenŃa limbii literare asupra graiurilor,

9 Ibidem, p. 11-88. Vezi şi Iorgu Iordan, Stilistica limbii române. EdiŃie definitivă, Bucureşti, 1975; Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Iaşi, 1999, p. 80-171. 10 Vezi Sextil Puşcariu, rubrica Pe marginea cărŃilor, din „Dacoromania” IX, 1936-1938, p. 429 ş.u.

71

urmare a unor împrejurări socioculturale bine cunoscute, posibilităŃile alegerii sporesc o dată cu inventarul cunoştinŃelor lingvistice ale vorbitorului).

Fără a adăuga conotaŃii depreciative termenului referitor la cultura populară (fiindcă nu este vorba de gradaŃie valorică, ci de fapte diferite prin natura lor), pentru mai multă precizie şi răspunzând acestor posibile obiecŃii, putem reŃine distincŃia limbă a culturii majore (literară) şi limbă a culturii minore (populară), pe care o propune G. Ivănescu pornind de la ideile lui L. Blaga despre cultură11.

1.4. Uneori limba literară este identificată cu limba corectă sau cu „forma cea mai corectă” a unei limbi. Există, însă, mai multe feluri de corectitudine – precizează E. Coşeriu –12, căci „fiecare mod de a vorbi este corect în propria sa sferă şi se realizează în acest sens”, este potrivit pentru o anume situaŃie şi pentru un anume scop şi răspunde cerinŃelor deontologice ale limbajului în mod specific.

Ca fapt istoric normal, în societăŃile dezvoltate care prezintă coeziune politică, socială şi culturală, deasupra limbilor diferenŃiate, a graiurilor (care-şi au propriile corectitudini) se formează limba comună, iar prin diferenŃierea acesteia, deasupra ei, se formează limba exemplară (literară, standard), „o limbă comună a limbii comune”, „limba culturii majore”13. Nu pot fi confundate, prin urmare, corectitudinea şi exemplaritatea. Ajutat prin intervenŃia intelectualilor (care consideră limba în mod reflexiv, urmărind finalităŃi determinate, aşa cum am menŃionat), procesul istoric al formării limbii exemplare răspunde unei aspiraŃii umane, dorinŃei fireşti de a vorbi mai bine, „de a vorbi o limbă într-un fel superioară”14, fapt care prezintă o deosebită însemnătate culturală, politică şi socială, pentru convieŃuirea în comunitate, ca expresie a unei atitudini democratice şi a respectului faŃă de ceilalŃi.

Exemplaritatea limbii literare se referă la toate aspectele anterior evidenŃiate (prin comparaŃie cu limba populară). În particular, exemplaritatea priveşte modul în care limba literară răspunde cerinŃelor etice generale ale limbajului. Alteritatea, de exemplu, se exprimă printr-o normă ideală „care se vrea unitară pentru toată comunitatea, cel puŃin pentru acele treburi care sunt treburi ale comunităŃii întregi […]”15, şi astfel limba literară ajunge să se identifice cu limba naŃională.

2.1. Cele câteva precizări care urmează despre studiul istoric al limbii literare ca limbă a culturii majore (limbă exemplară) vizează, în particular,

11 Vezi Storia… 12 Vezi Prelegeri… , p. 169. 13 Ibidem, p. 163, 170. 14 Ibidem, p. 164. 15 Ibidem, p. 186.

72

româna literară modernă; unele observaŃii se referă, însă, la întreaga lingvistică, încadrată ştiinŃelor culturii.

Trebuie menŃionată, astfel, cerinŃa obiectivităŃii, la care aspiră întreaga ştiinŃă („logosul cu adevăr”, cum o numea Platon), dar care nu se poate realiza în mod absolut, deoarece căutarea adevărului este limitată istoric. Caracteristic ştiinŃelor culturii şi tuturor ramurilor lingvisticii, principiul umanismului cere „a spune lucrurile aşa cum sunt ele pentru om”, adică a nu vorbi despre limbă în termeni proprii ştiinŃelor naturii, şi permite ca interpretarea faptelor de limbă (ştiinŃele culturii presupun un efort analitic constructiv, sunt hermeneutice) să se bazeze şi pe experienŃa de vorbitor a cercetătorului, pe ştiinŃa lui intuitivă despre limbaj, pe o colaborare între subiectul interpretant şi obiectul interpretării16. Prin însăşi natura lor, ştiinŃele spiritului „înglobează, îşi caută mereu şi îşi afirmă tradiŃiile”; purtând „înscrisă, în chiar miezul scientificităŃii lor, istoria”, ele interoghează şi „redatează trecutul, deconstruindu-l şi construindu-l” şi se prezintă ca „spaŃiu prin excelenŃă al unei intertextualităŃi mereu şi altfel reinstituite […]”17. Obligativitatea considerării tradiŃiei este impusă de faptul că în limbă noutatea îşi are suportul în creaŃiile existente ale spiritului uman, „influenŃa muncii anterioare asupra celei prezente” fiind, de fapt, o condiŃie „cu suport sufletesc” a culturii în general18.

E. Coşeriu vorbeşte, de asemenea, despre principiul antidogmatismului în evaluarea explicaŃiilor, a teoriilor existente, şi despre responsabilitatea publică a lingvistului, prin care obiectul cercetării sale include tot ceea ce-l interesează pe vorbitor: astfel sunt „demne de teoria cea mai serioasă” normativitatea, planificarea şi politica lingvistică19. Putem adăuga observaŃia că teoria limbii este întotdeauna teoria realităŃii, şi nu o construcŃie apriorică20. Între teorie şi realitate raportul este dialectic, fiindcă de fapte te apropii cu pregătire teoretică, iar cercetarea concretă deschide, la rândul ei, perspective teoretice. Istoria limbii literare presupune un studiu atent al textelor (bine interpretate filologic), ordonarea selectivă a faptelor, datate, considerate în circulaŃia lor şi integrate, fără graba generalizării, în imagini de sinteză care evidenŃiază direcŃia şi esenŃa schimbării limbii. Metoda comparativă se aplică prospectiv, ceea ce înseamnă că faptele sunt explicate pornind de la stadiile lingvistice anterioare (atestate)21.

16 Vezi Eugen Coşeriu, Principiile lingvisticii ca ştiinŃă a culturii, în AUI. Serie nouă, secŃiunea a III-a. Lingvistică, tomul XXXVII/XXXVIII, 1991-1992, p. 11. 17 Vezi şi Ileana Oancea, Istoria stilisticii româneşti, Bucureşti, 1988, p. 5, 6, 8, 9. 18 Tudor Vianu, lucr. cit., p. 248. 19 Vezi Prelegeri… , p. 164. 20 Vezi şi Eugen Coşeriu, Lingvistica integrală, p. 164. 21 Vezi Gheorghe Ivănescu, lucr. cit., p. 21.

73

Toate acestea se aplică şi în studiul românei literare moderne. Când vorbim, de pildă, despre ideologia lingvistică a secolului al XIX-lea, ne străduim să alegem partea ei de adevăr, având în vedere faptul că obiectivitatea ştiinŃei este condiŃionată istoric. Sau când, pornind de la texte, constatăm numeroasele substituiri lexicale în direcŃie latină produse în aceeaşi epocă, le explicăm şi prin apel la ştiinŃa noastră intuitivă despre limbaj, situându-ne în contextul istoric, cultural şi lingvistic respectiv. Principiul înnoirii în tradiŃie se confirmă mereu în secolul al XIX-lea, fiindcă limba culturii majore se schimbă acum profund şi rapid, dar în strânsă legătură cu vechea română literară, cu tradiŃiile limbii populare şi, în acelaşi timp, cu tradiŃiile culturale şi lingvistice ale popoarelor europene, occidentale şi romanice îndeosebi.

2.2. Dacă valoarea semnelor lingvistice depinde de sistem (Saussure), ea depinde, în acelaşi timp, de societatea în care funcŃionează sistemul, depinde de vorbitori; semnele sunt fără valoare despărŃite de cei care le folosesc22. Semnificarea este condiŃionată social şi cultural, iar experienŃa semantică are caracter istoric. Limba actualizează cultura cu privire la ce se face în comunitate şi în plan universal, „de fiecare dată”, în fiecare moment istoric, fiind, astfel, cunoaştere actualizată în istorie23.

Limba literară este, şi ea, cunoaştere actualizată în istorie, este „oglinda” culturii majore, a evoluŃiei acesteia. Când ne referim la stabilitatea limbii literare, avantajată de realizarea ei preferenŃial scrisă şi mai evidentă în plan fono-morfologic decât lexical, precizăm, în mod obligatoriu, faptul că această stabilitate lingvistică este una „activă”24, căci altfel limba literară ar fi un obiect cultural identic cu sine în timp şi artificial, având univocitatea ideală a codurilor ştiinŃifice. Caracteristică omului cultivat, dorinŃa de a crea valori perene, durabile, nu exclude sentimentul participării la istorie. Astfel, limba literară se prezintă ca proces niciodată definitiv încheiat, ca schimbare continuă, cu perioade de transformare accelerată, proces de refacere permanentă a raportului dintre tradiŃie şi inovaŃie, de reaşezare calitativă şi cantitativă, în care îşi spun cuvântul tendinŃe de unificare şi de diversificare25 determinate, deopotrivă, de funcŃiile sociale pe care i le atribuie vorbitorii cultivaŃi.

22 Cf. şi Tullio de Mauro, Introducere în semantică. În româneşte de Anca Giurescu, Bucureşti, 1978, p. 39, 154, 169, 191, 192. 23 Vezi Eugen Coşeriu, Deontologia culturii, în Prelegeri…, p. 179. 24 Vezi Ştefan Munteanu şi Vasile D. łâra, Istoria limbii române literare. Privire generală. EdiŃie revizuită şi adăugită, Bucureşti, 1983, p. 20. 25 Acest aspect a preocupat, cu deosebire, pe unii reprezentanŃi ai Şcolii Lingvistice de la Praga. Vezi, de exemplu, Bohuslav Havranek, Zum Problem der Norm in der Heutigen Sprachwissenschaft und Sprachkultur, în vol. A Prague School Reader in Linguistics. Compiled by Josef Vachek, London, 1967, p. 413-421.

74

CondiŃiile în care aceştia schimbă limba26 sunt, în clasificarea tradiŃională, atât interne, cât şi externe. Cele dintâi se referă la organizarea sistemului limbii literare, aşa cum există el, cu particularităŃi care impun refacerea opoziŃiilor funcŃionale prin diferenŃiere sau prin analogie. De exemplu, româna literară modernă elimină, la imperfect, omonimia persoanelor a III-a singular şi a III-a plural (el venea – ei veneau, faŃă de el, ei venea, norma mai veche)27 şi, dimpotrivă, încearcă (formele nu se menŃin, însă) extinderea, şi la conjugarea I, a identităŃii persoanelor I singular şi a III-a plural, de la conjugările II, III, IV.

În astfel de cazuri, condiŃia internă a sistemului nu explică, ea singură, înlocuirea normei, care se datorează voinŃei28 vorbitorului cultivat, influenŃat, în cazul citat al imperfectului, de pildă, de ideologia lingvistică raŃionalistă: ideea clasică a superiorităŃii limbilor caracterizate prin simetrie şi ordine gramaticală, bogăŃie şi diferenŃiere flexionară se întâlneşte frecvent la noi în secolul al XIX-lea, şi nu numai la reprezentanŃii curentelor reformatoare. Generalizarea desinenŃei –u la imperfect se datorează, în mare măsură, lui Heliade.

VoinŃa vorbitorului, libertatea lui creatoare ordonată de alteritatea umană, de nevoile comunicării sociale, nu consideră doar condiŃiile interne ale sistemului limbii literare, ci şi condiŃiile istorice externe, socioculturale, economice, ideologice, politice29, pentru a decide dacă este oportună schimbarea limbii. Aceasta presupune – este de părere E. Coşeriu30 - că „nu există condiŃii externe, fiindcă dacă s-a Ńinut seama de aceste condiŃii, înseamnă că ele s-au internalizat”.

Având în vedere legăturile existente între limbă, cultură şi societate şi voinŃa vorbitorilor de a lua în considerare condiŃiile istorice şi de a schimba normele „pe măsura lor”31, putem raporta istoria românei literare moderne la ansamblul modificărilor produse prin afirmarea capitalismului, incluzând dezvoltarea industriei, comerŃului, transporturilor şi a centrelor urbane, restructurări sociale, administrative, legislative, schimbări de mentalitate şi de orientare politică, afirmarea ştiinŃei, dezvoltarea şcolii, a

26 Cf. Lingvistica integrală, p. 67. 27 Vezi Ion GheŃie şi Mirela Teodorescu, În legătură cu desinenŃa –u a persoanei a treia plural a imperfectului indicativ, în SCL, XVI, 1965, nr. 1, p. 87-101. 28 Despre rolul voinŃei în schimbarea limbii vorbeşte şi un neogramatic ca A. Philippide, însă cu scepticism faŃă de efectele ei. 29 Pentru modul în care se regăseşte în limbă ideologia politică a unei epoci vezi, de exemplu, Klaus Bochmann, Lexicul social-politic şi istoria limbii. Exemplul anului 1848, în LL, 1979, vol. IV, p. 398 ş.u. 30 Vezi Lingvistica integrală, p. 71. 31 Despre necesitatea unui „stil mai potrivit cu civilizaŃia veacului” vorbeşte, în 1837, (ca mulŃi alŃi contemporani ai săi), C. Negruzzi. Vezi Opere, 3. Teatru. EdiŃie critică de Liviu Leonte, Bucureşti, 1986, p. 514.

75

activităŃii editoriale, a literaturii, apariŃia presei în limba naŃională etc.32. Astfel de aspecte sunt luate în seamă de către G. Ivănescu, în ampla sa istorie a limbii, în care găsim, intitulate semnificativ, capitole ca: „Efectele lingvistice ale instaurării regimului burghez la români: formarea limbii naŃionale (limbii literare moderne) a românilor”; sau „Dezvoltarea socială, economică şi culturală a poporului român de la 1878 până astăzi. Reflexele ei lingvistice.”33

Nu este nevoie să insistăm asupra faptului că relaŃiile strânse dintre limbă, societate şi cultură nu presupun un determinism absolut, o legătură directă, mecanică, în orice situaŃie. Urmările în limbă ale evenimentelor cruciale din istoria unui popor nu sunt necesare şi imediate. Limba poate să rămână stabilă în frământările istorice cele mai puternice34. Ea nu are caracter de clasă, cum s-a afirmat, subordonându-se ştiinŃa politicului (N.I. Marr) şi nu este direct şi nici în mod absolut determinată de economia orânduirilor sociale. Tudor Vianu menŃionează, între condiŃiile materiale ale culturii, factorul economic, dar atrage atenŃia asupra riscurilor exagerării însemnătăŃii lui35. Contează, de fapt, aşa cum am precizat, voinŃa vorbitorului, dacă el ia în considerare sau nu aceste condiŃii.

łinând seama de aceste limite, de autonomia limbii faŃă de societate, chiar dacă vorbind de condiŃiile externe ale modernizării românei literare ne gândim, inevitabil, la ce s-a petrecut în 1821, 1829, 1848, 1859, 1877 etc., ani care marchează evenimente foarte importante în istoria românilor, nu putem admite că ei reprezintă criterii stricte de periodizare în evoluŃia limbii literare, îndreptăŃite riguros de realitatea lingvistică. (De fapt, şi periodizarea prin aplicarea criteriului evenimentelor culturale: 1780, 1836/1840, 188136 etc. rămâne convenŃională).

2.3. Punând în legătură formarea românei literare moderne cu dezvoltarea capitalismului, G. Ivănescu se referă, în mod special, la afirmarea şi creşterea numerică a burgheziei37, la preferinŃele culturale ale acestei clase, mai ales după 1830, când ea devine „organismul social care susŃine limba literară” prin intelectualitatea pe care o promovează: „o intelectualitate mai numeroasă a devenit activă numai în momentul în care a devenit numeroasă şi activă burghezia română”; limba (şi întreaga cultură modernă) „nu este opera burgheziei române; ea este opera intelectualilor 32 Vezi, de exemplu, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, 1971, p. 447-607. 33 Vezi Istoria limbii române, p. 646, 709. 34 Vezi şi Ion Coteanu, ReflecŃii pe marginea unei viitoare istorii a limbii române, în LR, XLII, 1993, nr. 1, p. 11 ş.u. 35 Vezi lucr. cit., p. 226 ş.u. 36 Vezi, de pildă, Ion GheŃie, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978. 37 Vezi şi Tudor Vianu, lucr. cit., p. 253, unde se vorbeşte despre influenŃa „cantităŃii grupului social” în toate sferele culturii.

76

ieşiŃi din rândurile acestei burghezii, ca şi din acelea ale aristocraŃiei şi Ńărănimii”38. În acŃiunea generală a intelectualităŃii îndreptată spre limba literară se disting, prin contribuŃiile lor teoretice şi practice, marile personalităŃi ale culturii noastre, cu deosebire scriitorii, al căror rol se cuvine evidenŃiat.

Asemenea tuturor valorilor şi bunurilor culturale care sunt create de români acum, limba literară modernă este rodul aspiraŃiilor39 acestei intelectualităŃi şi ale societăŃii întregi. Astfel, mulŃimea termenilor noi care denumesc noŃiuni legate de traiul urban, de comerŃ, industrie, transporturi, de arhitectură, modă vestimentară, comportament social etc. poate fi raportată la dorinŃa de viaŃă civilizată şi de bunăstare economică (specifică burgheziei şi deviată, uneori, spre parvenitism, devenind, prin aceasta, obiect al satirei). DorinŃa de învăŃătură aduce, o dată cu dezvoltarea şcolii şi a ştiinŃei, cu grija pentru educaŃie, intelectualizarea limbii literare (prin neologisme, termeni abstracŃi) şi, în particular, formarea stilului ştiinŃific modern40. DorinŃa de informare despre evenimentele curente interne şi internaŃionale (care există în cercuri restrânse şi în cultura veche, dar care se amplifică acum) conduce la apariŃia presei româneşti şi, implicit, a stilului publicistic. O tot mai puternică nevoie de frumos, asociată cu dorinŃa de divertisment, explică elanul artistic al veacului, evoluŃia limbii artistice (a limbajului poetic), dar şi perfectarea estetică a limbii literare, proces în care retorica are un important cuvânt de spus. RevoltaŃi împotriva ordinii feudale, intelectualii români subscriu la idealurile politice ale RevoluŃiei Franceze, pe care le doresc adoptate şi în societatea noastră (se formează, pe această bază ideologică, terminologia politică modernă), însă adaugă acestor idealuri o puternică dorinŃă de ridicare a naŃiei, de afirmare naŃională. AspiraŃiile patriotice ale acestei intelectualităŃi sunt transferate limbii, fiindcă există convingerea, clar exprimată deja în cadrul Şcolii Ardelene, că „starea limbii şi a naŃiii într-acelaş paş umblu”, „limba şi naŃia împreună se înfrumşeŃează”41.

2.4. La fel de puternic este resimŃită nevoia de sincronizare a culturii române cu a Ńărilor europene avansate.

Deşi mai vechi42, semnele solidarizării cu orientările culturale şi cu civilizaŃia lumii occidentale (latine, în primul rând, dar nu numai) se 38 G. Ivănescu, lucr. cit., p. 639. 39 Valorile culturale sunt obiecte ale aspiraŃiilor umane. Vezi Tudor Vianu, lucr. cit., p. 157. 40 Cu atât mai mult cu cât, până spre 1860, textele ştiinŃifice au predominant caracter didactic şi de popularizare. Vezi N.A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinŃifice româneşti, Bucureşti, 1962. 41 Vezi Paul Iorgovici, ObservaŃii de limba rumânească. EdiŃie critică […] de Doina Bogdan Dascălu şi Crişu Dascălu, Timişoara, 1979, p. 105. 42 Vezi şi Ileana Oancea, Romanitate şi istorie. Epistemă clasică şi literarizare, Timişoara, 1993, p. 132-145.

77

înmulŃesc la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea într-o manieră care permite să se vorbească de un „moment crucial al istoriei conştiinŃei româneşti”43, de o adevărată mutaŃie spirituală şi de reorientarea „loialităŃii culturale şi lingvistice” a românilor dinspre orient spre occident44.

Modelul cultural slavon trece pe plan secundar prin laicizarea culturii, iar noul canon cultural se maturizează (el există deja în epoca veche) şi se afirmă treptat, fiind preluat direct sau prin filieră neogreacă, germană şi rusă.

Pentru români – remarcă A. Marino45 –, Europa nu este acum o simplă noŃiune geografică, ci un „pol spiritual”, o posibilitate permanentă de exemple şi soluŃii, un model cultural care legitimează şi orientează activitatea filologică, de traducător, a animatorilor de teatru etc.: „Europa devine mentor, arbitru, opinie publică, juriu de onoare, comisie de premiere, autoritate care decide în toate problemele culturale, sociale şi politice esenŃiale ale poporului român”46. Ea este o noŃiune solidară cu „lumina”, cu progresul, ştiinŃa, învăŃătura şi spiritul critic. FranŃa, mai ales, reprezintă modelul absolut, literar, social, lingvistic, de comportament etc., este „steaua polară a orientării culturale a românilor”47. Cu precizarea, importantă, că „occidentalizarea romanică a limbii şi a culturii române” (Al. Niculescu) înseamnă, implicit, promovarea modelului latin (cu rol hotărâtor în cultura europeană), această orientare spre latină fiind susŃinută, pe de altă parte, de sentimentele politice ale românilor, înălŃate pe ideea „originii nobile” a poporului şi a limbii48.

„ConştiinŃa proocidentală” (A. Marino) contribuie la dezvoltarea sentimentului naŃional, fiindcă ideea „intrării” în Europa, dorinŃa de a o imita şi de a urma aceleaşi căi culturale se asociază cu speranŃa consacrării europene a culturii române, cu dorinŃa de recunoaştere a valorilor noastre spirituale. Aceasta presupune încredere în geniul poporului, în forŃele lui creatoare, şi în geniul limbii, în capacitatea românei de a deveni limbă exemplară, mesager al culturii majore. Este obişnuită până târziu, în a doua jumătate a secolului, asocierea (de descendenŃă iluministă) a ideii de sărăcie, „neajungere” a limbii cu manifestarea încrederii în „destoinicia” 43 Adrian Marino, „Luminile” şi descoperirea Europei, în RITL, tom 28, 1979, nr. 1, p. 27. 44 Alexandru Niculescu, Launguage loyalty - culture loyalty, în RRL, XX, 1975, n0 4. 45 Lucr. cit., p,. 28, 30, 40. 46 Ibidem. 47 Mihai Zamfir, Discursul anilor ’90, Bucureşti, 1997, p. 64. InfluenŃa franceză, „modelatoare” (întrucât această limbă furnizează românei propriile sale elemente), a fost comparată cu influenŃa spiritului german, care se manifestă în manieră „catalictică” (cf. L. Blaga). Vezi Ioan Oprea, Rodica Nagy, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Suceava, 2002, p. 289. 48 Cf. A. Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucureşti, 1972.

78

virtuală, în potenŃialul său expresiv, situat uneori într-un plan valoric mai înalt decât al altor limbi: „un complex de inferioritate şi de superioritate” în acelaşi timp, am putea spune, adaptând studiului filologic o afirmaŃie mai generală a lui A. Marino49. Astfel, modelele străine au stimulat creativitatea românească în limba literară, în limba artistică, în general în cultură.

2.5. AspiraŃiile culturale ale intelectualilor români, mai sus prezentate, s-au asociat, în secolul al XIX-lea, cu optimismul, cu elanul lor creator şi cu o puternică voinŃă culturală (definită de T. Vianu ca „energie morală şi intelectuală necesară activităŃii culturale”50); preluată din iluminismul european, ideea culturii active este sprijinită de realităŃile istorice româneşti. Aşa se explică „eroica” activitate culturală a generaŃiei paşoptiste, „febra filologică” a epocii, acea amplă acŃiune de literarizare a limbii, teoretică şi practică, unitară şi diversă, având ca finalitate reromanizarea românei literare, cu tot ce implică acest proces (care se identifică cu formarea limbii exemplare): unificarea, îmbogăŃirea, diversificarea stilistică, accentuarea latinităŃii limbii, „neolatinismul poetic”51 etc.

2.6. Pornind, de asemenea, dinspre filozofia culturii, putem privi evoluŃia limbii literare în legătură cu idealul cultural caracteristic unei epoci, coordonator al eforturilor spirituale ale acesteia şi, deci, factor de legătură între limba literară şi restul culturii.

RaŃionalist şi romantic, în acelaşi timp (amintind asocierea hegeliană dintre conceptul de spirit al poporului – Volkgeist şi cel de spirit universal – Weltgeist), sinteză necesară în condiŃiile unei culturi care evoluează rapid prin „arderea etapelor”, idealul cultural caracteristic secolului al XIX-lea

49 Lucr. cit., p. 44. În special faŃă de cultura franceză (E. Coşeriu, Prelegeri, p. 178), complexul de inferioritate, şi azi existent, are motivaŃii istorice: „sincronia distanŃată în timp” (Ileana Oancea), plasarea noastră întârziată şi bruscă în contextul culturii occidentale” (Mihai Zamfir, lucr. cit., p. 61). „Poezia de la 1840 şi de mai târziu, expresie a interesului literar al claselor dominante, plutea în aceeaşi atmosferă de nostalgie pentru lucrurile străinătăŃii: ciudă de a nu le putea găsi în Ńară şi dorinŃă de a le încetăŃeni. Complexul acesta rămase o trăsătură caracteristică a psihologiei noastre […]. Când românul vorbeşte de occident, în sonoritatea prelungă a cuvântului se dezvoltă o curbă care merge de la iubire la ură” (Tudor Vianu, Scriitori români din secolul XX. Antologie […] de Mihai Dascal, Bucureşti, 1979, p. 9).

Nostalgia pentru „lucrurile străinătăŃii” se manifestă în referirile concrete la problemele limbii literare, din perioada Şcolii Ardelene şi până târziu: „Suntem unicul popor din Europa – scrie, în 1894, C. Dobrogeanu-Gherea – care n-are o limbă literară fixată, suntem unicul popor din Europa care n-are încă o ortografie fixată” (Studii critice, vol. I, Bucureşti, 1956, p. 336). 50 Vezi lucr. cit., p. 157, 309. 51 Termenul apare la Mihai Zamfir: Introducere în opera lui Al. Macedonski, Bucureşti, 1972, p. 1 ş.u.

79

îşi spune cuvântul în dezbaterile filologice ale vremii (care dezvăluie şi o dimensiune filozofică52) şi nu rămâne fără urmări în limba literară. Aşa cum viziunea clasică aproape dogmatică a secolului al XVII-lea, retorică şi raŃionalistă a marcat definitiv franceza literară (care reflectă şi azi o „acuitate fără îndoială unică” a conştiinŃei gramaticale şi etimologice53), asocierea raŃionalismului clasic cu istorismul romantic54 a asigurat, pe de o parte, unificarea normelor, dar a permis, pe de altă parte, deschiderea limbii literare spre formele oralităŃii populare, a condus la o lipsă de fermitate a normei şi la o anume nedeterminare semantică a cuvintelor (caracteristici adesea remarcate, judecate negativ sau, dimpotrivă, considerate avantaje ale românei, ca „limbă a poeziei şi a misterului”).

2.7. Admitem, deopotrivă, autonomia valorilor culturale, dar şi faptul că ele comunică şi se influenŃează reciproc. În „legea” interacŃiunii formelor culturii putem vedea o condiŃie spirituală a activităŃii creatoare (cum este şi tradiŃia55), de care trebuie să Ńinem seama în studiul produselor creativităŃii umane.

Se vorbeşte în diverse moduri despre unitatea culturii, coerenŃa, organizarea ei paradigmatică (pe baza unor invariante de structură), despre epistema epocii, despre izomorfismul formelor culturale etc.56. Lingvistica, filozofia culturii, semiotica încearcă, răspunzând nevoii de sens a omului contemporan, să acorde accepŃiuni lărgite conceptului de stil, căruia i se recunosc valenŃe tipologice şi integrative atunci când este aplicat în studiul comparativ al limbii şi al celorlalte manifestări spirituale umane, opere artistice, fenomene culturale, chiar stiluri de viaŃă şi de comportament social57. (Deocamdată, însă, stilistica integrativă rămâne „un capitol esenŃial al stilisticii generale încă nescris”58).

Raportată de romantici la spiritul poporului (Volkgeist), căutată în trecut şi asociată cu ideea caracterului închis al creaŃiei spirituale naŃionale, unitatea de stil a culturii este explicată, alteori, prin matricea sau prin năzuinŃele formative ale unei epoci, prin unitatea de structură psihică, de sensibilitate şi de mentalitate a acesteia, prin „masca timpului”59: „un principiu plastic lucrează în noi fără ştirea noastră” – scrie Tudor Vianu – şi prin aceasta „slujim unei forme menite conservării”; „predispoziŃia care 52 Vezi şi Doina David, Sinteze de limbă literară, vol. I, Timişoara, 1984, p. 57. 53 ObservaŃie făcută, între alŃii, de către K. Vossler (vezi P. Guiraud, lucr. cit., p. 10, 11). 54 Pentru aceste concepte vezi Tudor Vianu, lucr. cit., p. 293 ş.u. 55 Ibidem, p. 222, 250. 56 Vezi Ileana Oancea, ValenŃe integrative ale conceptului de stil şi importanŃa lor pentru stilistică, în Semiostilistica. Unele repere, Timişoara, 1998, p. 29 ş.u. 57 Vezi şi G. Ivănescu, Stilistică, lingvistică, poetică şi ştiinŃe sociale, în AUI. Serie nouă, SecŃiunea III. Lingvistică, tomul XXXI, 1985, p. 7. 58 Ileana Oancea, lucr. cit., p. 36. 59 Vezi Scriitori români din secolul XX, p. 7, 8.

80

stăpâneşte o epocă izbucneşte mai semnificativ într-o fizionomie unică, pentru că faptul grupării în acelaşi timp şi pe acelaşi loc stilizează un singur tip cu o trudă căreia îi trebuiesc mii de exemplare”.

Considerând „legea interacŃiunii formelor culturii”, Tudor Vianu formulează, cu altă ocazie60, în cuvinte memorabile, un principiu al studierii „faptelor spiritului omenesc”, în general, şi a literaturii artistice, în special: „Un scriitor a spus odată că nu putem pricepe nici măcar plutirea unei scânduri pe întinderea oceanului dacă nu Ńinem seama de toate forŃele universului, prin care scândura se menŃine la suprafaŃa apei, se scufundă din când în când şi reapare la suprafaŃă, stă nemişcată într-un punct, porneşte apoi la dreapta sau la stânga şi se reîntoarce la drumul ei. Neliniştita bucăŃică de lemn, desprinsă dintr-o corabie naufragiată sau azvârlită de pe Ńărm ca un lucru netrebnic, pare solicitată de toate energiile lumii şi mişcarea ei, parcă lipsită de sens, nu poate fi explicată decât prin acŃiunea tuturor acestor energii. La fel, orice faptă a spiritului omenesc, orice produs al puterii de expresie a omului în literatură pluteşte de-a pururi pe oceanul culturii şi este explicabil prin toate forŃele universului moral”.

Dacă limba este baza vieŃii omului, forma şi funcŃia acestei baze – remarcă Tullio de Mauro61 – nu pot fi înŃelese decât dacă ne gândim la întreaga structură a edificiului: „nu este posibil a vorbi despre o limbă în mod serios fără a o înscrie în contextul societăŃii care o foloseşte şi o face să trăiască, în contextul culturii pe care ea o «actualizează», cum se spune de la Hegel încoace”.

Eugen Coşeriu vorbeşte62 despre universalitatea omului de cultură, observând, însă, că „Nu mai este posibil, astăzi, omul Renaşterii, pentru că, între timp, cultura a devenit mult mai vastă. În zilele noastre universalitatea omului de cultură este dată, mai curând, de faptul că se realizează într-un anumit domeniu, dar cu deschideri universale […]”. El consideră că „lingvistica nu e, în realitate, posibilă decât în cadrul ştiinŃelor culturii”, fiind „disciplina care deschide cele mai multe perspective” prin specificul obiectului ei; „lingviştii mai buni sunt cei care au o cultură mai vastă decât cultura lingvistică”. Pe de altă parte, E. Coşeriu se pronunŃă împotriva separării disciplinelor lingvistice, vorbind de o ştiinŃă integrală, identificată cu istoria limbii, în cadrul căreia la soluŃionarea problemelor

60 „Aşază amănuntul în ansamblul lui, cuvântul în text, pe autor în epoca sa, opera lui în totalitatea literaturii naŃionale şi comparate, înŃelege-o pe aceasta ca pe un rezultat al întregii activităŃi spirituale a omenirii”. Acesta este îndemnul marelui om de cultură adresat tinerilor cercetători ai istoriei literaturii române. Vezi Metoda de cercetare în istoria literară, în LL, VI, 1962, p. 21. 61 Lucr. cit., p. 35. 62 Interviuri, p. 163, 164, 148.

81

contribuie, după caz, dar adesea împreună, lingvistica funcŃională, dialectologia, sociolingvistica, etnolingvistica, stilistica limbii, sociologia limbajului etc.63.

Aşadar, natura obiectului (limba literară ca limbă a culturii majore, ca limbă exemplară) impune specificul studierii ei din perspectivă istorică. Unele dintre „reperele” teoretico-metodologice anterior schiŃate privesc, însă, întreaga istorie a limbii, altele, lingvistica în general, şi chiar ansamblul ştiinŃelor culturii.

DIE KULTURSPRACHE UND IHRE ERFORSCHUNG (MIT BESONDERER BERÜCKSICHTIGUNG DER MODERNEN

RUMÄNISCHEN LITERATURSPRACHE) (Zusammenfassung)

Die Arbeit behandelt die Standardsprache als die Sprache der

anspruchsvollen Kultur, wobei sie die Beziehungen zu anderen Formen der Kultur und ihren ausgeprägt reflexiven Charakter unterstreicht. Mit konkretem Bezug auf die moderne rumänische Standardsprache werden einige Prinzipien der historischen Erforschung der Schriftsprache hervorgehoben, indem von einigen Begriffen der Kulturphilosophie und der Sprachauffassung von Coşeriu ausggangen wird.

63 Vezi Socio- şi etnolingvistica. Bazele şi sarcinile lor, în vol. Lingvistică din perspectivă spaŃială şi antropologică. Trei studii, Chişinău, 1994, p. 148.

AUT, XLI, 2003, p. 83-96

QUELQUES REMARQUES SUR L'INFINITIF DANS LES

LANGUES ROUMAINE ET POLONAISE par

Marek Gawełko 1. Remarques générales La comparaison de l'infinitif roumain avec l'infinitif d'une langue slave présente un intérêt particulier, les deux offrant une faiblesse considérable. L'origine de la faiblesse n'est pas la même dans les deux cas. L'infinitif roumain continue l'infinitif latin, bien développé. Sa faiblesse est probablement un facteur d'influence externe: l'influence des langues balkaniques, en particulier du grec, mais une origine interne n'est pas exclue (cf. Diaconescu 1977: 45 sq; Sala, éd., 2001: 278). Il n'en va pas de même de l'infinitif slave, qui n'a jamais été bien développé. Jolly (1873: 231 sq), qui envisage cinq étapes dans le développement de l'infinitif indo-européen, constate: "Über sie [la première étape] sind die slavolettischen Sprachen und das classische Sanskrit, das Pers. nicht hinausgelangt". La tâche que nous nous sommes assignée consiste, en premier lieu, à établir les différences concrètes qui se manifestent entre les infinitifs dans les deux langues et, en deuxième lieu, à tenter d'expliquer à quoi tiennent ces différences. La prise en compte de l'infinitif portugais, le plus riche infinitif roman, facilitera l'appréciation des infinitifs faibles, roumain et polonais. Il n'est pas soumis à une analyse systématique. Dans les citations des exemples, nous prenons en compte aussi la version de l'original. 2. Le corpus Le corpus I (presque 400 000 mots graphiques pour chaque langue) se compose de 6 ouvrages entiers et de leurs traductions: 4 ouvrages français (CH, E, P, V), 1 ouvrage anglais (A) et 1 ouvrage latin (IC). De plus, il comporte des chapitres d'un ouvrage portugais (ML) et de 2 ouvrages polonais (CD et Q) avec leurs traductions. Deux explications: 1° Le texte ML n'a pas de version roumaine. Nous l'avons remplacé par des fragments de traductions roumaines des deux ouvrages: F. Mauriac, Le noeud de vipères et S. Colette, La vagabonde. 2° Comme le texte CD n'a pas de version portugaise, nous avons pris en compte aussi le fragment initial de la version portugaise de BA aux dimensions équivalentes à celles du texte manquant.

84

Trois de ces ouvrages sont rédigés dans une langue proche de la langue parlée: A, ML et CD. La langue de IC est quelque peu archaïsante. Pour le tableau 1 nous avons diminué sensiblement le corpus, en formant un corpus II. Il se compose, pour chaque langue, de fragments des 9 ouvrages indiqués plus haut. De chaque ouvrage, nous avons retenu le fragment initial et le fragment final, chacun comportant, dans la version française, 2500 mots graphiques, à ceci près que nous ne coupons pas les phrases. Ce corpus est utilisé surtout en vue d'obtenir des données sur les catégories dont la formalisation est impossible. 3. Le tableau des fonctions de l'infinitif Le tableau 1 a pour but de montrer les occurrences de l'infinitif suivant certaines fonctions syntaxiques qu'il assume dans le corpus II. La colonne "Autre" rend compte avant tout des infinitifs en fonction de sujet de proposition et des infinitifs "indépendants" (cf. Huot 1981, p.147), comme dans fr. Que faire pour être un autre ? (CH 150) - prt. Que fazer para ser-se um outro? - roum. Ce să faci pentru a fi altul? - pol. Co robić, źeby być innym?

Tableau 1 Fonctions syntaxiques de l'infinitif

Fonction

Lg Texte

Compl.

du verbe

modal

Compl.

du vb.

non

modal

Compl.

du

substan

tif

Compl.

de

l’adjectif

Compl.

circonst.

Autre Total

A

A CH E IC

ROUM P

V NV Q CD

11 19 7 9 14 2 18 13 13

7 5 1 2 3 3 5 4 0

1 13 5 3 2 2 3 5 0

2 0 0 0 1 2 2 0 0

0 4 1 0 1 0 2 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0 0

21 41 14 14 21 9 30 22 13

Total B %

106 57,3

30 16,2

34 18,4

7 3,8

8 4,3

0 0,0

185 100

A CH E IC

19 35 38 33

49 50 55 53

4 3 3 0

10 4 4 7

0 1 0 0

2 11 1

12

84 104 101 105

85

POL P V ML Q CD

35 13 37 49 25

60 34 77 93 28

4 5 3 1 0

3 4 1 10 4

0 0 1 1 0

3 0 9 4 5

105 56

128 158 62

Total B %

284 31,5

499 55,3

23 2,5

47 5,2

3 0,3

47 5,2

903 100

PRT Total B

%

277 18,3

766 50,7

114 7,5

53 3,5

120 7,9

182 12

1512 99

Lg - Langue; Compl. - Complément; Compl. du vb. non modal - Complément du verbe non modal; circonst. - circonstanciel; Total A - les occurrences des infinitifs employés dans un ouvrage particulier; Total B - les occurrences des infinitifs assumant une fonction particulière. Le terme "complément de l'adjectif" englobe en polonais aussi "complément de l'adverbe". Nous concédons au terme de "complément du verbe" un sens large, ce qui est motivé par le fait que cette catégorie ne conduit à d'autres conclusions que celle concernant le nombre global des infinitifs se rapportant au verbe. Il englobe quatre fonctions syntaxiques, les plus importantes: complément d'objet direct (sauf les cas réunis dans la colonne "Complément du verbe modal"), complément d'objet indirect, complément circonstanciel (sauf les cas définis ci-dessous) et partie du prédicat composé (ex. CondiŃia este (de) a citi bibliografia, Sala, éd., 2001:277). La colonne "Complément circonstanciel" n'englobe pas tous les compléments circonstanciels, mais seulement ceux qui sont introduits par les conjonctions înainte de et fără. Ce procédé permet de trouver au moyen de l'ordinateur un certain nombre d'exemples caractérisant les trois langues. Les langues romanes emploient aussi l'infinitif après d'autres conjonctions, par ex. prt. depois de, comme dans fr. Il s'est alors levé après avoir bu un verre de vin. (E 54); prt. Depois de beber um copo de vinho, Raimundo levantou-se; roum. Atunci, după ce a mai băut un pahar de vin, s-a ridicat în picioare; pol. Znowu wypił szklank wina i wstał. Les autres compléments circonstanciels sont considérés comme des compléments du verbe non modal, par ex. fr. Puis il ajouta comme pour s'absoudre de ce stratagème (V 198) - prt. Depois acrescentou, como que para se absolver do estratagema - roum. Apoi adăugă ca pentru a se izbăvi de păcatul înşelătoriei (...). La catégorie "infinitif complément du verbe modal" n'a qu'une valeur informative secondaire. Le concept de modalité ne connaît pas une définition

86

universellement acceptée. Le "Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini" définit la modalité comme "die Einstellung des Sprechers zum Inhalt seiner Aussage und zu deren Beziehung zur Wirklichkeit" (1985: 151). Une telle définition, qui semble reproduire l'opinion prédominante, rend pratiquement impossible la délimitation de tous les emplois modaux des verbes. Hernanz Carbó (1982:523) signale 13 verbes considérés souvent par des auteurs espagnols comme modaux. Le choix des verbes à fonction essentiellement modale pose problème. Nous avons retenu dans la colonne "Complément du verbe modal" seuls les verbes prt. dever, pol. musieć, prt. poder, pol. móc et prt. querer dans ses emplois modaux, pol. chcieć. Le roumain n'a qu'un seul verbe modal suivi d'un infinitif complément: putea (mais aussi, plus rarement, d'un verbe fini, ce qui est un cas rare dans les langues romanes ou slaves, cf. Bartnicka 1982:200). La seule conclusion à tirer est que le contingent des infinitifs compléments de verbes modaux est plus bas en portugais, probablement aussi dans la majorité des langues romanes, qu'en polonais. 4. L'infinitif complément du nom L'infinitif complément du nom et de l'adjectif est rare dans les vieilles langues. Ces fonctions sont loin d' être fréquentes en latin (cf. par ex. Jolly 1873: 90, Woodcock 1959: 14 sq). D'une façon générale, on peut dire que déjà en latin populaire, l'infinitif tend à élargir sa zone d'emploi, par ex., en augmentant le nombre des verbes susceptibles de prendre un infinitif complément (cf. Diaconescu 1977:27) ou en remplaçant le gerundium et le supin dans certains de leurs emplois (cf. Diaconescu 1977:22) par l'infinitif. L'infinitif qui a été substitué au gerundium reste en principe en roumain. L'équivalent polonais, c'est un nom d'action qui est une forme archaïque dans ce cas, par ex. lat. De ardenti amore et vehementi affectv svscipiendi Christvm. (IC) - prt. Do grande e ardente desejo de receber a Jesus Cristo. - roum. Iubirea fierbinte şi dorul mare de a primi pe Hristos. - pol. Źarliwa miłość i gwałtowne poźạdanie przyjẹcia Chrystusa. S'il s'agit du supin, le roumain continue peut-être, à l'encontre des autres langues romanes, le supin latin (cf. Sala, éd., 2001:552, Bidu-Vrănceanu et al. 2001:521). Le supin et l'infinitif remplissent des fonctions similaires, ce qui explique qu'en roumain les deux formes tendent à apparaître dans des contextes analogues et que le supin correspond dans d'autres langues souvent à l'infinitif, comme dans ang. she felt that there was no time to be lost (A 148) - prt. sentia que năo havia tempo a perder - roum. dar îşi dădu seama că nu e timp de pierdut - pol. czuła, źe nie ma chwili do stracenia. On peut remarquer que le supin est capable d'assumer aussi un sens passif, comme l'infinitif. L'anglais emploie plutôt un infinitif passif si le sens de

87

l'infinitif est passif, comme dans l'exemple ci-dessus, tandis que les langues romanes - un infinitif actif. Le polonais choisit ici aussi un nom d'action. Si le supin roumain continue en effet le vieux supin indo-européen, on peut dire que le roumain et le polonais se comportent d'une façon archaïque, tandis que les autres langues romanes et l'anglais s'avèrent plus évolués. Ce qui précède permet de comprendre la quantité des infinitifs compléments du nom dans les trois langues. Un certain nombre d'exemples offre un infinitif en roumain, en portugais et dans certains exemples aussi en français, mais non pas en polonais: fr. Cette facilité à donner était du reste un des grands bonheurs de leur vie (V 33) - roum. De altfel, uşurinŃa de a da - pol. Ta łatwość dawania. fr. La jeune fille s'abandonna d'abord au bonheur de respirer (V 38) - roum. Jeanne se lăsă în voia fericirii de a respira - pol. Dziewczyna oddychała pełnạ piersiạ. ang. So she was considering (...) whether the pleasure of making a daisy chain would be worth the trouble of getting up and picking the daisies (A 60) - roum. Şi chibzuia în gîndul ei (...) dacă plăcerea de a împleti un şirag de margarete merita osteneala să se ridice şi să culeagă margaretele. - prt. so ela estava a tentar decidir (...) se o prázer de fazer uma coroa de margaridas valia a maçada de se levantar e de ir apanhá-las - pol. Zastanawiała siẹ wiẹc w myśli (...) czy upleść sobie łańcuch ze stokrotek bẹdzie tak przyjemnie, źe warto siẹ wysilić, wstać i nazrywać stokrotek. Dans le premier exemple, le polonais emploie un nom d'action, l'équivalent le plus fréquent d'un infinitif roman complément du nom. Dans les deux autres, le polonais évite le complément du nom. Le dernier exemple montre aussi la faiblesse connue de l'infinitif du roumain qui consiste à préférer le subjonctif à l'infinitif et la faiblesse de l'infinitif anglais, qui est concurrencé par le gerund. La faiblesse ci-dessus bien connue de l'infinitif roumain est la raison pour laquelle l'infinitif complément du nom est plus pauvre dans cette langue que dans les autres langues romanes et dans les langues germaniques telles que l'anglais et l'allemand, par ex.: fr. J'ai cependant une supériorité, celle de le savoir, qui me donne le droit de parler. (CH 146) - prt. Gozo, no entanto, de uma superioridade, a de o saber, que me dá o direito de falar. - roum. Totuşi, am asupra lor o anumită superioritate, aceea de a şti, care-mi dă dreptul să vorbesc. - pol. Mam wszakźe jednạ wyźszość, wiem o tym, i to pozwala mi mówić. En français et en portugais il y a deux infinitifs compléments du nom, en roumain une de ces formes est remplacée par un subjonctif. La situation qu'on trouve en espagnol et en italien est analogue à celle présentée par l'original français: esp. una superioridad, la de saberlo, derecho a hablar, it. una superiorità, quella di sapere, diritto di parlare.

88

Cette faiblesse du roumain conduit à des exemples où seul le roumain n'emploie pas l'infinitif mais le subjonctif, par ex.: fr. "O jeune fille, jette-toi encore dans l'eau pour que j'aie une seconde fois la chance de nous sauver tous les deux!" (CH 153) - prt. "O pequena, deita-te de novo à água para que eu tenha pela segunda vez a sorte de nos salvar a ambos !" - roum. "O, tînără fată, aruncă-te încă o dată în apă ca să-mi dai încă o dată putinŃa să te salvez, pe tine şi pe mine !" - pol. "O, dziewczyno, skocz raz jeszcze do wody, źebym po raz drugi miał szansẹ uratować nas oboje!" fr. Plus je m'accuse et plus j'ai le droit de vous juger. (CH 146) - prt. Quanto mais me acuso mais tenho o direito de julgá-los. - roum. Cu cît mă învinuiesc, cu atît sînt mai îndreptăŃit să vă judec - pol. Im bardziej siẹ oskarźam, tym wiẹksze mam prawo pana sạdzić. L'équivalent polonais le plus fréquent c'est soit le nom d'action, ce qu'on a vu dans certains exemples ci-dessus, soit le verbe fini au subjonctif ou à l'indicatif, comme dans fr. Il m'a donc fallu trouver un autre moyen d'étendre le jugement à tout le monde pour le rendre plus léger à mes propres épaules. (CH 143) - prt. Tive, pois, de encontrar outro meio de estender o julgamento a toda a gente para o tornar mais leve aos meus próprios ombros. - roum. A trebuit, aşadar, să găsesc un alt mijloc de a extinde judecata asupra tuturor, pentru ca povara ei să-mi fie mie însumi mai uşoară. - pol. Naleźało wiẹc znaleźć inny sposób, źeby sạd objạł wszystkich. fr. Sur sa face égarée, à moitié cachée par une main, je lis la tristesse de la condition commune, et le désespoir de ne pouvoir y échapper. (CH 149) - prt. leio a tristeza da condiçăo comum e o desespero de năo lhe poder escapar. - roum. citesc tristeŃea condiŃiei comune şi deznădejdea de a nu afla scăpare. - pol. czytam smutek wspólnej doli i rozpacz, źe nie moźna jej ujść. Les langues romanes, y compris le roumain, admettent des cas où un substantif prend plusieurs infinitifs compléments, par ex.: fr. Et aussi parce que cela me prenait mon dimanche - sans compter l'effort pour aller à l'autobus, prendre des tickets et faire deux heures de route. (E 12) - prt. sem contar o esforço para ir até ao autocarro, comprar os bilhetes e fazer duas horas de viagem. - roum. Dar şi fiindcă asta îmi lua toată duminica - fără să mai pun la socoteală efortul de a merge pînă la autobuz, de a lua bilet şi de a face două ceasuri pe drum. Les noms roumains le plus souvent déterminés par un infinitif complément dans notre corpus ce sont: dorinŃă (ex. dorinŃa de a i se face înmormîntare religioasă - E 28), fel (ex. Dar, Ńinînd seama de felul meu de a vorbi - CH 300) et drept (ex. pentru a dobîndi dreptul de a-i judeca pe ceilalŃi - CH 364); en polonais: prawo "droit" et ochota "désir". La construction du type préposition + infinitif n'est pas le seul moyen de déterminer un nom et un verbe. Elle est la plus fréquente dans les langues romanes. Dans les langues germaniques (allemande, anglaise), elle est

89

concurrencée par des composés, dans les langues synthétiques (polonaise et roumaine) - par des formes à suffixes, comme dans fr. la salle à manger - prt. a sala de jantar - roum. sufrageria - ang. the dining-room - all. der Speisesaal - pol. jadalnia. Bref, l'infinitif complément roumain est moins fréquent que dans les autres langues romanes, mais plus fort que son équivalent polonais. Cette force relative lui vient des tendances qui se sont manifestées en latin populaire à remplacer le gérondif et le supin par l'infinitif dans certains de leurs emplois.

5. L'infinitif complément de l'adjectif Le grand nombre d'infinitifs polonais réunis dans cette colonne est dû surtout aux adverbes qui, en dépit de la forme, ont une fonction de prédicat. Leurs équivalents dans d'autres langues sont souvent des verbes, comme dans fr. Il suffit de leur expliquer la méthode à fond. (CH 147) - esp. Pero basta explicarles el método a fondo. - prt. Basta explicar-lhes o método a fundo. - roum. Dar e de-ajuns să le explici metoda cu de-amănuntul. - pol. Dość jednak wyjaśnić im gruntownie metodẹ. La quantité considérable d'infinitifs polonais dans cette colonne s'explique donc non seulement par les particularités propres à l'infinitif complément de l'adjectif mais aussi par celles de l'infinitif complément du verbe, avant tout par le fait que la tendance à remplacer l'infinitif complément du verbe par une subordonnée est relativement faible en polonais, beaucoup plus faible qu'en roumain ou dans certaines autres langues slaves, telles que le bulgare. Comme exemple, on peut donner: fr. Et moi aussi, je me suis senti prêt à tout revivre. (E 185) - prt. Também eu me sinto pronto a tudo reviver. - roum. şi eu, la rîndul meu, m-am simŃit gata să trăiesc iar totul de la început. - pol. Ja równieź byłem gotów przeźyć wszystko od nowa. 6. L'infinitif complément circonstanciel La situation est différente s'il s'agit de l'infinitif complément circonstanciel. Le roumain, loin de montrer une richesse comparable à celle des autres langues romanes, est néanmoins beaucoup plus riche que le polonais, comme en fait foi l'exemple ci-dessous: fr. Puis je me suis souvenu qu'avant de me conduire chez le directeur, il m'avait parlé de maman. (E 15) - prt. Depois lembrei-me de que, antes de me levar ao director, estivera a falar da minha măe. - roum. Apoi mi-am amintit că, înainte de a mă duce la director, îmi vorbise de mama. - pol. Potem przypomniałem sobie, źe nim mnie zaprowadził do dyrektora, opowiadał mi o mamie. I. Dimitru (2000:276) constate à ce propos: În realizarea funcŃiei de circumstanŃial, infinitivul domină conjunctivul". Les données présentées dans

90

notre corpus confirment cette opinion. Ainsi dans V, înainte introduit un infinitif 7 fois et une subordonnée 5 fois. Les données respectives pour les autres ouvrages sont, dans E: 9 infinitifs contre 1 subordonnée, dans CH: 6 infinitifs contre 1 subordonnée, dans IC: 3 infinitifs contre 3 subordonnées, dans A: 4 infinitifs contre 5 subordonnées. Le tour fără + infinitif a pour équivalent pol. nie + gérondif, comme dans fr. je me tiens devant l'humanité entière, récapitulant mes hontes, sans perdre de vue l'effet que je produis (CH 146) - prt. sem perder de vista o efeito que produzo - roum. stau în faŃa omenirii întregi, recapitulîndu-mi ruşinea, fără a pierde din vedere efectul pe care-l produc - pol. stajẹ przed całạ ludzkościạ, streszczam moje hańby, nie tracạc z oczu efektu, który wywieram. Il n'en va pas de même des propositions circonstancielles introduites par différentes conjonctions (non présentées dans la colonne "Complément circonstanciel"), où les différences d'une langue à l'autre ne vont pas loin, par ex. fr. où je les mettais en quelque sorte au frigidaire, pour les avoir un jour ou l'autre sous la main, à ma convenance, je ne sais comment nommer le curieux sentiment qui me vient (CH 73) - prt. em que os metia, de certo modo, no frigorífico para, um dia ou outro, os ter à mão - roum. punîndu-le, ca să zic aşa, la frigider, spre a le avea în slujba mea - pol. kiedy w pewien sposób zamykałem je w lodówce, aby mieć je od czasu do czasu pod rẹkạ.

7. Fonction de sujet de proposition Elle est possible dans toutes les langues romanes et en polonais, cependant en roumain elle est rarement représentée, notre corpus II n'offre aucun exemple, comme dans fr. Être roi de ses humeurs, c'est le privilège des grands animaux. (CH 7) - prt. Ser senhor dos seus humores é o privilégio dos grandes animais. - roum. Numai marile animale au privilegiul de a fi, după voie, în toane bune sau rele. - pol. Być królem swych humorów to przywilej wielkich zwierzạt. pol. Wyrzec siẹ jej, stracić jạ, nie zobaczyć jej wiẹcej wydawało mu siẹ niepodobieństwem i na samạ myśl o tym ogarniał go szał. (Q 82) - prt. Renunciar a Lígia, perdê-la definitivamente, afigurava-se-lhe inteiramente impossível. - roum. Să renunŃe la ea, s-o piardă definitiv, i se părea cu neputinŃă şi numai la gîndul acesta, mînia îl scotea din minŃi. Néanmoins, les exemples roumains sont aussi possibles, comme dans lat. gratia autem pia est et communis: vitat singularia contentatur paucis, beatius dare iudicat quam accipere. (IC) - prt. A graça, porém, é generosa e nada reserva para si; foge da singularidade, contenta-se com pouco e tem "por maior ventura dar do que receber". - roum. harul însă e milostiv şi doreşte binele obştesc, nu caută ale sale, se mulŃumeşte cu puŃin, socoteşte că "este mai fericit a da, decît a primi". - pol. łaska zaś jest łaskawa i

91

powszechna, unika niezwykłości, zadowala siẹ nielicznymi rzeczami, sạdzi, źe "wiẹksze to szczẹście dawać niź przyjmować". fr. Rester ici ou partir, cela revenait au même. (E 91) - prt. Ficar aqui ou partir, vinha a dar na mesma. - roum. A rămîne aici sau a pleca era acelaşi lucru. - pol. Zostać czy pójść - na jedno wychodziło.

8. Deux autres particularités Il s'agit de l'emploi passif de l'infinitif et de la présence du sujet syntaxique au nominatif. Les données ne sont pas réunies au tableau 1. 8.1. Le passif de l'infinitif. Les exemples prélevés dans le corpus I: 269 exemples portugais, 101 polonais et 91 roumains. Il y a un certain rapport entre la vitalité de l'infinitif passif et celle du passif périphrastique du type être + participe passé dans ces langues (cf. Gawełko 1999: 14). Cependant, étant donné la rareté de l'infinitif roumain, le contingent de ses emplois passifs est plus important que c'est le cas en polonais. 8.2. Le sujet syntaxique au nominatif. Le portugais est la langue romane où l'expression du sujet se fait le plus souvent. Le moyen le plus fréquent dans cette langue ce sont les désinences ajoutées à l'infinitif, par ex.: fr. Raymond pensait que son ami serait content de nous voir arriver tôt. (E 78) - prt. Raimundo achava que o amigo ficaria contente por chegarmos tão cedo. - roum. Raymond era de părere că prietenul său ar fi încîntat să ne vadă sosind devreme. - pol. Rajmund przypuszczał, źe jego znajomi bẹdạ radzi z naszego wczesnego przyjazdu. L'agent de l'action d'arriver est exprimé de façons variées, seul le portugais a recours à une désinence (-mos). Le sujet peut être exprimé aussi par un pronom (un nom) au nominatif, ce qui se produit le plus souvent en portugais, rarement en roumain; le corpus n'offre pas d'exemples polonais, par ex.: fr. En somme, pour que je vive heureux, il fallait que les êtres que j'élisais ne vécussent point. (CH 73) - prt. Em suma, para eu viver feliz, era preciso que os seres que eu elegesse não vivessem. (CH 74) - roum. Spre a trăi eu fericit, trebuia ca făpturile alese de mine să nu trăiască deloc. - pol. Słowem, abym źył szczẹśliwy, trzeba było, źeby wybrane przeze mnie istoty nie źyły wcale. fr. La période critique se plaça peu avant que la peste eut atteint son sommet et les inquiétudes du docteur Rieux étaient alors fondées. (P 146) - prt. O período crítico ocorreu um pouco antes de a peste ter atingido o seu ponto culminante, e as inquietações do doutor Rieux eram então fundamentadas. - roum. Perioada critică a apărut cu puŃin înainte ca ciuma să fi atins punctul maxim şi îngrijorarea doctorului Rieux era atunci întemeiată. - pol. Okres krytyczny nastạpił nieco przedtem, zanim dźuma osiạgnẹła swój szczyt, i niepokoje doktora Rieux były uzasadnione.

92

Les exemples polonais, inexistants dans notre corpus II, sont possibles dans certains contextes (ex. Ja, opuścić Kraków? "Moi, quitter Cracovie?"), mais non pas dans les phrases citées ci-dessus. Cette catégorie est donc mieux représentée en roumain. Nous avons compté les sujets pronominaux de l'infinitif dans le corpus I (où cependant les textes V et CD ont été abandonnés), ce qui a donné les résultats suivants: 44 sujets portugais, 2 sujets roumains et aucun sujet polonais. La rareté des sujets syntaxiques de l'infinitif roumain n'empêche pas les exemples où seul le roumain offre cette forme, par ex.: lat. quia sapientia mea tu es qui in veritate me cognoscis: et cognovisti antequam fieret mundus et antequam natus essem in mundo. (IC) - prt. Porque vós sois a minha sabedoria; vós me conheceis conforme eu sou, e me conhecestes antes que o mundo fosse criado, e antes que eu a ele viesse. - roum. căci Tu eşti înŃelepciunea mea, care mă cunoşti cu adevărat şi care m-ai cunoscut mai înainte de a fi lumea şi mai înainte de a fi venit eu pe lume. - pol. Ty poznajesz mnie w prawdzie i poznałeś, zanim świat siẹ stał i zanim siẹ narodziłem w świecie.

9. Le problème de la grammaticalisation de l'infinitif Elle se manifeste aux plans formel et sémantique (cf. Haspelmath 1989). Une manifestation de la grammaticalisation formelle de l'infinitif a été déjà relevée pour une époque très ancienne: dans les plus anciens textes indiens on trouve 19 types d'infinitifs. À l'étape classique du vieil indien, un seul type persiste (cf. Disterheft 1981: 6-12), ce qui témoigne de l'augmentation de la paradigmaticité et, partant, de la grammaticalisation. Les langues romanes ont hérité les désinences latines, qui en roumain ont diminué très sensiblement leur valeur distinctive, par ex. le -i caractérise aussi bien l'infinitif que le nom au pluriel, le -e, l'infinitif et la forme finie la plus fréquente (cf. a face vs el face), etc. Par contre, les désinences héritées permettent relativement bien d'identifier l'infinitif slave. Elles continuent le morphème du slave commun *ti (cf. Dalewska-Greń 1997:367). Dans leur marche vers l'analytisme, les langues indo-européennes tendent à former un indice analytique, qui est une préposition désémantisée: ang. to, all. zu, roum. a. Ces indices sont en principe obligatoires, sauf dans certains cas faciles à établir. Le roumain s'avère une langue indo-européenne dont l'infinitif montre une tendance analytique relativement forte: présence d'un indice analytique et absence de désinences souvent utilisées permettant d'identifier l'infinitif. Cette manifestation de la tendance analytique dans la langue romane la plus synthétique peut étonner. Elle s'explique par la valeur distinctive très limitée des désinences héritées. Le polonais ne manifeste pas cette tendance. Les seules marques de son infinitif sont synthétiques.

93

Au plan sémantique, l'infinitif tend à se désémantiser, c'est-à-dire à s'éloigner du sens de finalité qu'il avait le plus souvent à l'origine (cf. Gippert 1978:284). La désémantisation progresse le plus dans les langues romanes. Par ex. après le verbe penser non final dans les langues romanes il prend assez souvent un infinitif complément, comme dans fr. Il en avait conclu curieusement que le petit vieux était vexé ou mort, que s'il était vexé, c'est qu'il pensait avoir raison et que la peste lui avait fait tort (P 225) - prt. se estava ofendido, é porque pensava ter razão - roum. Dacă era jignit, era pentru că se gîndea că are dreptate - pol. jeśli jest zirytowany, to dlatego, iź uwaźa, źe miał słuszność. fr. Il raconta cependant au docteur qu'il connaissait mal Cottard, mais qu'il lui supposait un petit avoir. (P 28) - prt. Entretanto contou ao médico que conhecia mal Cottard, mas que supunha ter ele alguma coisa de seu. - roum. I-a povestit cu toate acestea doctorului că nu-l cunoştea bine pe Cottard, dar presupune că ar avea o mică avere. - pol. Tymczasem opowiadał doktorowi, źe nie zna dobrze Cottarda, ale przypuszczał źe ma on trochẹ pieniẹdzy. En conclusion, la grammaticalisation sémantique se manifeste dans différentes langues romanes, très peu en roumain et en polonais. Il est difficile de différencier les deux dernières langues fautes d'une quantité suffisante d'exemples.

10. Certaines catégories manquantes dans les deux langues 10.1. La proposition infinitive. La construction latine du type "accusativus cum infinitivo" ne s'est pas maintenue en roumain (cf. Bidu-Vrănceanu 2001:265). Elle n'existe pas non plus en polonais, par ex.: fr. Je n'avais plus qu'à attendre et nous avons entendu Raymond fermer sa porte. (E 78) - prt. e ouvimos Raimundo fechar a porta - roum. şi l-am auzit amîndoi pe Raymond încuind uşa - pol. usłyszeliśmy, jak Rajmund zamyka drzwi. L'équivalent roumain le plus fréquent de l'infinitif portugais (de même que français, espagnol et italien) semble être le plus souvent le gérondif.

10.2. L'infinitif ne peut être substantivé ni en roumain ni en polonais. Une telle constatation est vraie vu que l'infinitif long, en dépit de l'origine et de la terminologie, est aujourd'hui un substantif par excellence (cf. Bidu-Vrănceanu 2001:265). La substantivation peut se faire avant tout en recourant à l'adjonction d'un article ou d'un autre déterminat. Ce phénomène n'est caractéristique ni de l'infinitif roumain moderne ni de l'infinitif polonais, par ex.: fr. Il n'y a qu'une chose qui m'a toujours gâté le coeur, c'est de n' être pas restée ici... (V 239) - prt. Só houve uma coisa que sempre me tem consumido o coração, foi o não ter ficado aqui... - roum. Doar un lucru mi-a stricat totdeauna cheful: că n-am rămas aici... - pol. Co mnie tylko zawsze

94

gryzło, to to, źe musiałam stạd odejść... 11. Remarques finales Les catégories présentées ci-dessus peuvent être illustrées par le tableau 2:

Tableau 2 Catégories de l'infinitif

Langue Catégorie

Roumain Polonais

Complément du verbe Complément du nom Complément de l'adjectif Complément circonstanc. Sujet de proposition Forme passive Sujet au nominatif Grammaticalisation

0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 0.5 0,5 1 0 1 0

Total 4.5 3.5 L'infinitif roumain apparaît mieux développé, son emploi étant plus différencié que l'infinitif polonais. Une telle conclusion peut choquer si l'on tient compte du nombre global des emplois de l'infinitif dans les deux langues (cf. tabl. 1). L'infinitif roumain continue l'infinitif latin classique et conserve, dans une certaine mesure, la richesse des emplois de celui-ci. Il conserve aussi certaines manifestations de l'accroissement de la vitalité de l'infinitif en latin populaire (cf. ci-dessus, § 4). La faiblesse principale c'est la tendance à substituer le subjonctif à l'infinitif, qui affecte avant tout l'infinitif complément du verbe. Comme c'est la catégorie fondamentale de l'infinitif, le nombre global des emplois de celui-ci est très bas: un sixième de ce qui est la moyenne pour les langues romanes. L'emploi de l'infinitif polonais est moins différencié que celui de l'infinitif roumain: il remplace très difficilement les propositions circonstancielles de temps, le contingent des emplois passifs est plus restreint qu'en roumain, le sujet au nominatif n'est pas employé sauf dans des énoncés exclamatifs ou interrogatifs (où il est possible, mais peu usuel), la tendance de l'infinitif polonais à élaborer un seul indice analytique n'est pas détectable. Cependant, dans sa fonction fondamentale, celle de complément du verbe, la substitution de la subordonnée à l'infinitif est loin d'atteindre les dimensions observées dans les langues balkaniques, par ex.: fr. Quand il refuse de servir, un grognement lui suffit (CH 7) - prt. Quando se recusa a servir alguém -

95

roum. Cînd refuză să servească - pol. Gdy nie chce podawać. Seul le roumain n'emploie pas l'infinitif. L'emploi de l'infinitif en fonction de sujet de proposition est relativement facile. En somme, la quantité des infinitifs polonais constitue deux tiers des infinitifs employés dans une langue romane moyenne. La dernière question: l'infinitif roumain est-il plus "roman" que l'infinitif polonais? (cf. Gawełko 2000 et Gawełko 2001). La majorité des paramètres pris en compte conduit à la réponse affirmative. Cependant, le trait important: le nombre global des apparitions est un trait balkanique. À cet égard, le polonais s'avère plus "roman" que le roumain.

BIBLIOGRAPHIE

Bartnicka B., Funkcje semantyczno-składniowe bezokolicznika we współczesnej polszczyźnie, Wrocław: Ossolineum, 1982.

Bidu-Vrănceanu, A., Călăraşu, C., Ionescu-Ruxăndoiu, L., Mancaş, M., Pană Dindelegan, G., DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, Bucureşti: Nemira, 2001.

Dalewska-Greń, H., Jẹzyki słowiańskie, Varsovie: PWN, 1997. Diaconescu, I., Infinitivul în limba română, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, 1977. Dimitru, I., Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom, 2000. Disterheft, D., Remarks on the History of the Indo-European Infinitive, Folia

Linguistica Historica II, 1, 3-34, 1981. Gawełko, M., L'étude sur l'ordre des mots dans les langues romanes. 2: La

passivation, Lublin: Towarzystwo Nauk. KUL, 1999. Gawełko, M., Sur la spécificité typologique du roumain, Revue Roumaine de

Linguistique XLV, 9-27, 2000. Gawełko, M., Essai de classification fonctionnelle des langues romanes, Romance

Philology 55, 21-40, 2001. Gippert, J., Zur Syntax der infinitivischen Bildungen in den indogermanischen

Sprachen, Frankfurt/M: Peter Lang, 1978. Haspelmath, M., From Purposive to Infinitive - A Universal Path of

Grammaticization, Folia Ling. Historica, X, 287-310, 1989. Hernanz Carbó, M. L., El infinitivo en espańol, Barcelona: Bellaterra, 1982. Huot, H., Constructions infinitives du français, Genève: Librairie Droz, 1981. Jolly, J., Geschichte des Infinitivs im Indogermanischen, München: Theodor

Ackermann, 1873. Rudi, C., éd., Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini, Leipzig: VEB

Bibliographisches Institut, 1985. Sala, M. éd., Enciclopedia limbii române, Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2001. Woodcock, E.C., A New Latin Grammar, London: Methuen, 1959.

96

CORPUS

1° Camus, A., L'étranger, Paris: Gallimard, 1942; O estrangeiro, Lisbonne, Unibolso, s.d.; Străinul, în Străinul, Ciuma, Căderea, Exilul şi împărăŃia, Bucarest: RAO International Publishing Company, p. 27-92, 1993; Obcy, Varsovie: Krạg, 1991. (E) 2° Camus, A., La chute, Paris: Gallimard, 1989; A Queda, Lisbonne: Livros do Brasil e Editorial Verbo, 1971; Căderea, în Străinul, Ciuma, Căderea, Exilul şi împărăŃia, Bucarest: RAO International Publishing Company, p. 295-369, 1993; Upadek, Varsovie: Krạg, 1991. (CH) 3° Camus, A., La peste, Paris: Gallimard, 1989; A peste, Lisbonne, Livros do Brasil, s.d.; Ciuma, în Străinul, Ciuma, Căderea, Exilul şi împărăŃia, Bucarest: RAO International Publishing Company, p. 93-294, 1993; Dźuma, Varsovie: Jota, 1991. (P) 4° Maupassant, G. de., Une vie, Paris: Gallimard, 1974; Uma vida, Mem Martins: Livros de bolso Europa-America, 1974; O viaŃă, Chişinău: Făt-Frumos, 1994; Historia jednego źycia, Varsovie: Zrzeszenie Ksiẹgarstwa, 1985. (V) 5° Memórias da Irmã Lúcia, Fátima: Postulação, 1978; Siostra Łucja mówi o Fatimie, Fátima: Postulação, 1978 (jusqu'à la p. 104 de l'original portugais). (ML) 6° Tomas a Kempis, De imitatione Christi; (O naśladowaniu Jezusa Chrystusa), édition bilingue, Varsovie: Instytut Wydawniczy Pax, 1981; Imitação de Cristo, Braga: Editorial Franciscana, 1980; Urmarea lui Hristos, Timişoara: Editura Metropoliei Banatului, 1991; Tomasz à Kempis, Naśladowanie Chrystusa, Cracovie: WAM, 2000. (IC) 7° Carrol, L., Alice's adventures in Wonderland - Les aventures d'Alice au Pays des merveilles, édition bilingue, Paris: Aubier-Flammarion, 1970; Alice no País das Maravilhas, Mem Martins: Publicações Europa-America, 1998; Alisa în Ńara minunilor, Craiova: Editura Literatorul, 1991; Przygody Alicji w Krainie Czarów, Varsovie: Lettrex, 1990. (A) 8° Sienkiewicz, H., Quo Vadis, Varsovie: Labos, 1990; Quo Vadis?, Mem Martins: Livros de bolso Europa-America, 1974; Quo Vadis, Bucarest: Editura Universul, 1945; (chap. X-XII du premier volume). (Q) 9° Andrzejewski, J., Popiół i diament, Varsovie: Krajowa Agencja Wydawnicza, 1966; Cenuşă şi diamant, Bucarest: Editura pentru Literatură Universală, 1968; (chap. IV et V) (CD) 10° Colette, S., Hoinara, Bucarest: Editura pentru Literatură Universală, 1969. (VV) 11° Mauriac, F., Cuibul de Vipere, Bucarest: Editura pentru Literatură Universală, 1964. (NVIP)

CÂTEVA OBSERVAłII PRIVIND INFINITIVUL ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ŞI POLONEZĂ

(Rezumat)

97

O comparaŃie între infinitivul din limba română şi infinitivul din limba poloneză prezintă un interes deosebit datorită slabei reprezentări a acestui mod în limbile amintite. Prin această comparaŃie am încercat să stabilim diferenŃele care există între infinitivul românesc şi infinitivul polonez şi, totodată, să explicăm cauzele acestor diferenŃe. Pentru o mai bună apreciere a situaŃiei infinitivului român şi polonez, am considerat necesară comparaŃia cu infinitivul portughez datorită faptului că în această limbă, în raport cu celelalte limbi romanice, modul infinitiv este cel mai bine reprezentat.

Infinitivul român cunoaşte o întrebuinŃare mai diferenŃiată spre deosebire de echivalentul său polonez, însă, în ceea ce priveşte numărul de ocurenŃe, acesta din urmă se dovedeşte a fi superior celui din română. Astfel, putem afirma că, sub acest aspect, limba poloneză este mai “romanică” decât limba română.

AUT, XLI, 2003, p. 97-106

NUME DE FAMILIE ROMÂNEŞTI ŞI FRANCEZE PROVENITE DIN PORECLE

de Maria Magdalena ILINA

În clasificarea celor mai răspândite nume de familie româneşti şi

franceze care au evoluat din supranume provenite din porecle, un loc important îl ocupă acele structuri onomastice care pun în evidenŃă anumite particularităŃi fizice şi psiho-morale.

Din prima categorie fac parte nume de familie ce vizează, la origine, aspectul fizic, trăsăturile feŃei, unele defecte ale văzului, auzului sau vorbirii, defecte ale membrelor, ale corpului sau defecte de mers. Altele evocă pur şi simplu starea sănătăŃii.

Ele s-au impus în sistemul oficial de denominaŃie personală, atât în forme simple cât şi ca derivate. Dintre cele simple, ar fi de amintit: Albu,

Bălan, Brunu (cu varianta Bruna), Chelu, CreŃu, Dolofan, Galeş, Gâlcă,

Galbenu, Grosu, Lungu, Micu, Negru, Ologu, Roşu, Spânu, Surdu, Suru,

Ştirbu, Şchiopu, Strâmbu, Urâtu etc. Formele derivate sunt foarte variate, de la cele realizate cu sufixe

simple (Bărbosu, Lungulescu, Mititelu, SubŃirelu), până la numele în care se recunosc diverse sufixe compuse cum ar fi, de pildă, Albeaiu (< alb+sufixul compus –ea + –iu) sau Albinaş (<alb+ –in + –aş). De altfel, numele de familie Albu, plasat de Gh. Bolocan1 pe poziŃia 78, din grupa a III-a de frecvenŃă, cu 25041 de apariŃii pe Ńară, stă la baza unui număr mare de antroponime care s-au fixat, de asemenea, ca nume de familie. Este vorba, pe de o parte, despre nume ca Albuleanu, Albulescu sau AlbuleŃu. Pe de altă parte, radicalul „alb”, care trimite la ideea de „blond, bălai”, mai poate fi regăsit şi în nume ca: Albaş(u), Albea, Albeci, Albei(u), AlbeŃ (< albeŃ, albicios), Albeu, Albic, Albici, AlbineŃ, Albiş(i), Alboaica, Alboaie,

Alboi(u) sau AlboiŃă.

Apelativele care desemnează părŃi ale corpului omenesc au putut fi, la rândul lor, atribuite ca porecle, iar în prezent s-au consacrat ca nume de familie în forme simple, derivate, compuse sau în structuri dialectale: Bucă

(< bucă “obraz”) Buză, Buzatu, Chicioroagă (variantă regională a lui piciorong - pl. picioroange „picior lung”, atribuit în glumă ca poreclă unui

1 Gh. Bolocan, DicŃionarul numelor de familie din România, în „Studii şi cercetări de onomastică”, 1996, nr. 2, p. 11.

98

individ cu picioare foarte lungi2), Genete (< geană + sufixul –ete), Genoiu,

Genuche (< genuche, variantă a lui genunchi), Ochea (< ochi + sufixul –ea), cu varianta Ochia, Ochialbi, Ochenatu (< ochenat „cu ochi mari”), Ochiu, Ochici, Ochicioiu, Ocişor (< ochişor, diminutiv de la ochi, dar poate fi şi numele a două plante erbacee3, Picioruş, Pielea etc.

Alte nume de familie actuale au evoluat din porecle – nume de boli, devenite supranume: Cârcel (< cârcel, crampă), Cârcei(u) (< cârcei, variantă a lui cârcel), Gălbează(< gălbează, “boală de ficat la oi; plantă ierboasă de culoare verde”), Negel, diminutiv de la neg, “excrescenŃă a pielii”, Sugiu (< sugiu „panariŃiu, furuncul la degete”) etc.

Dintre numele care indică defecte ale membrelor sau ale corpului, ar fi de amintit: Câşu (< câş „beteag de degete, beteag de mână”), Crăcănici

(< crăcan, derivat cu sufixul –ici) – are sensul de „crăcănat, cu picioarele strâmbe”, ca şi Crăcănea, format de la acelaşi apelativ cu sufixul –ea.

Referitor la frecvenŃa numelor de familie româneşti care desemnează particularităŃi fizice, în clasificarea realizată de Gh. Bolocan4 figurează opt nume de familie, având frecvenŃa cuprinsă între 48981 de apariŃii pe Ńară (Nagy) şi 23017 (Pârvu, despre oameni, „scund”). Toate aceste nume au fost incluse în grupa a III-a de frecvenŃă.

După cum se observă, primul nume de familie de acest tip este Nagy, de origine maghiară, care are sensul “mare”. De fapt, el ocupă chiar poziŃia întâi din grupa de frecvenŃă menŃionată, în care au fost inserate 109 nume de origini diverse, a căror frecvenŃă pe Ńară depăşeşte coeficientul 20000. Printre acestea se regăseşte şi numele de familie Kiss „mic”, tot de origine maghiară, cu o frecvenŃă de 35732 de apariŃii pe Ńară.

Iorgu Iordan5 consideră că numele de familie românesc Celmic reprezintă traducerea ung. Kis. Astfel, numele actual Micu poate fi explicat din adjectivul „mic” sau poate reprezenta transpunerea românească a unor nume străine, precum ung. Kis, germ.(săs.) Klein etc. Celelalte nume care apar în lista amintită sunt, în ordinea frecvenŃei: Bălan (44960), Lungu

(41610), Roşu (35773), CreŃu (32918) şi Albu (25041). În antroponimia franceză există, de asemenea, o serie importantă de

nume de familie care se raportează la particularităŃile anatomice ale corpului uman. Cele mai răspândite, ca Legrand, Lelong, Lepetit (Petit),

Legros (Gros), Legras etc., nu mai necesită să fie traduse. Unele dintre acestea au servit ca bază pentru formarea unor hipocoristice care s-au oficializat, în egală măsură, ca nume de familie. Este cazul structurilor de

2 Iorgu Iordan, DicŃionar al numelor de familie româneşti (DNFR), Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1983, p.114. 3 Idem, p. 339 4 Gh. Bolocan, op. cit., p.10-11. 5 Iorgu Iordan, op. cit., p. 109.

99

tipul Petitot, scurtat la Titot sau Pichon, cu derivatul diminutival Pichonneau, toate de la Petit.

Alte nume, cum ar fi Lecourt, cu variantele Courteaux şi Courtin, Lemaigre „slabu” şi Maigret, Lebas „om cu picioare scurte” şi Basset (Basseux, Bassez), Lerond, cu varianta occitană Redon „rond” („rotund”), de la care s-au format diminutivele Redondin, Redondet şi, mai frecvent, Redonet (Redonnet) privesc aspectul general al individului.

Culoarea părului şi a tenului a jucat un rol important în crearea unui număr însemnat de supranume devenite nume de familie, precum: Brun (Lebrun) sau hipocoristicele Brunet, Brunot (mai ales în est), Brunet,

Bruneau, mai rar Brunon şi derivatele lor Bruneteau (specific regiunilor vestice) şi Bruneton.

Numele de familie Noir şi Lenoir sunt, de asemenea, bine reprezentate în cadrul sistemului antroponimic francez, alături de câteva diminutive: Néret, Nérot (forme vechi), refăcute în Noiret şi Noirot. Dintre structurile meridionale, Nègre este singura care se regăseşte în formă simplă. Ca derivate de la acest nume s-au impus Négrier şi, mai rar, Negrel sau Negron. Deşi puŃin răspândit, numele de familie Lenègre poate fi întâlnit în Masivul Central. Din seria opusă de nume fac parte: Blond, Leblond, hipocoristicele Blondel, Blondeau (foarte frecvente), Blondet, Blondin şi câteva Blondeleau.

Numele de familie Fauve (< fauve „roşcat, arămiu”) se întâlneşte rareori izolat, dar este frecvent în derivate ca: Fauvel, Fauveau, Fauvet sau Fauvin.

Supranumele Sor, Saur care trimit la ideea de „brun roşcat” s-au oficializat ca nume de familie, alături de derivatele Soreau, Sauret, Saurin,

Sorel (în Normandia, acesta poate fi şi toponim), Soron şi Sorat. Varianta actuală Lesort este rară. Unul dintre cele mai frecvente nume de familie din FranŃa este Roux / Leroux (< roux „roşcat”). La fel de răspândite sunt şi hipocoristicele Roussel, Rousseau (cu derivatele Rousselot, Rousselet), Rosset sau Roussey. În schimb, numele Roussin, Roussot şi Rousson sunt mai puŃin frecvente. De asemenea, structurile antroponimice Rouge şi Lerouge sunt mai rare, dar au servit ca bază de derivare pentru o serie de nume de familie actuale, precum: Rouget, Rougeon (Roujon), Rougeot. Numele de familie Bleu, Lebleu, cu varianta occitană Blau evocă un ten palid, livid. Patronimele Vert şi Levert, dimpotrivă, se referă la vigoarea, tinereŃea şi vivacitatea unei persoane. Numele respective ar putea însă proveni şi dintr-un toponim sau de la un nume de sfânt6

6 A. Dauzat, Les noms de famille de France, 3ème édition, Paris, Librairie Guénégaud, 1977, p. 187.

100

O altă particularitate fizică importantă, calviŃia, a reprezentat din totdeauna o veritabilă sursă pentru crearea unor porecle. Dacă numele simplu Chauve (“Chelu”) este foarte rar, nu acelaşi lucru se poate spune despre derivatele sale care se regăsesc mult mai frecvent ca nume de familie. Este vorba despre structuri ca Chauvel (derivat, la rândul său, cu sufixul –on, Chauvelon), Chauveau, Chauvet şi Chauvin (acesta din urmă stă la baza unui alt derivat antroponimic, Chauvineau). Există apoi o serie de variante regionale care s-au impus, în egală măsură, în sistemul oficial de denominaŃie personală. Aşa sunt Charvet şi Charvin, specifice regiunii Dauphiné, Chalvet şi Chalvin din Masivul Central, Calvet şi Calvin, regăsite în sud, ca şi forma normandă şi picardă, Cauvin. Numele de familie Chauvière, frecvent îndeosebi în vest, pare să reprezinte un toponim cu sensul de „loc lipsit de vegetaŃie”. De la un sinonim popular înregistrat în secolul al XIV-lea în Documentele dijoneze s-a format numele de familie actual Pelé (Pellé), cu varianta occitană Pelat.

În sistemul antroponimic francez s-au fixat, de asemenea, ca nume de familie, o serie de matronime care indică aspectul fizic, cum ar fi, de pildă, Brune, cu variantele regionale Labrune, Alabrune şi Brunhes; Blonde

(nume rar); Rousse, dar mai ales, Larousse („roşcata”); Lanoire (puŃin răspândit); Grisard, Grisel, Grison etc.

Numele părŃilor corpului omenesc nu se regăsesc, în principiu, ca supranume în forme simple. Cu excepŃia celor câteva Teste – Tête („cap”), Pied – Pié („picior”), Nase („nez” – „nas”, în sud) a căror interpretare se dovedeşte a fi destul de delicată, majoritatea acestor nume se întâlnesc adesea în structuri derivate sau compuse. Dintre formele derivate, menŃionăm: Testard, Têtard, Testu, Têtu, Tétau, Tétaud, toate de la tête

„cap” (derivatul meridional Capet are sensul de „cap mic”); Jambu,

Chambet („petite jambe”), cu derivatele regionale Gambet, Cambet şi Camet.

Numele de familie Pautard, înregistrat la Toulouse, este inclus în aceeaşi categorie, întrucât apelativul pauta înseamnă „labă” sau „picior”. De la épaule „umăr” s-a format numele de familie Epaulard, de la dent „dinte”, Dentu şi Ledentu, de la nez, Nézard, iar de la oreille „ureche”, Oreillard, mai răspândit în variantele articulate Loreillard şi Lorillard.

După cum se poate observa, majoritatea acestor supranume erau atribuite în funcŃie de anumite particularităŃi anatomice ale indivizilor. Tot astfel, numele Bouchu şi varianta grafică Bouchut se raportează la aspectul gurii, iar Camus (Lecamus) „cârn(u)”, un supranume frecvent întâlnit, precum şi hipocoristicele sale: Camuset (Camuzet) şi Camusat (Camuzat), vizează un defect al nasului. Numele de familie din această categorie indică adesea defecte ale văzului, auzului sau vorbirii, cum ar fi de pildă: Borgne (Leborgne) „chior(u)” care a dezvoltat o serie întreagă de

101

hipocoristice: Borgnet, Borgnot, Borgnol, Borgniol, destul de răspândite pe teritoriul actual al FranŃei. În limba franceză veche, acelaşi termen se folosea şi cu sensul de „ceacâr”, „saşiu” (fr. louche), ceea ce explică numărul redus de nume ca Louche, Loucheur, Louchard, Louchon etc.

Numele de familie Sourd şi Lesourd „surd(u)” se regăsesc şi în forme derivate de tipul Sourdat, Sourdet, Sourdel sau în structura regresivă Sordet. În schimb, numele Muet şi Lemuet „mut(u)” sunt destul de rare. Referitor la supranumele Bègue şi Lebègue, acestea au fost atribuite unor persoane care vorbeau bâlbâit. Cu acelaşi sens s-a folosit şi Bret, provenit din etnonimul breton, întrucât bretonii erau recunoscuŃi pentru faptul că se bâlbâiau atunci când vorbeau o altă limbă.

Diferite malformaŃii, infirmităŃi au constituit alte puncte de reper în atribuirea unor porecle, precum: Bossu, -ut „cocoşat”, de la care s-au format hipocoristicele Bossuet şi Bossuat, devenite nume de familie; Cagneux „cu picioarele strâmbe”, cu variantele Cagnard şi Cagnat; Boiteux, Boitard (< boiteux „şchiop”), la care se adaugă variantele meridionale Ranc, Ranquet (acesta din urmă poate fi interpretat şi ca toponim) sau formele sugestive Clopart, Clopin, Clopinet, ce datează din secolele XIV-XV.

Numele de familie Dubuc, precum şi variantele sale Dubut, Dubu sau Dubus se explică din provensalul buc căruia i se ataşează două sensuri: de „trunchi”şi, respectiv, „ciung”, acesta din urmă servind la interpretarea patronimului. În sfârşit, nu trebuie uitate nici acele nume de familie provenite din porecle atribuite unor persoane urâte sau considerate ca atare. Astfel, dacă Laid este un nume rar, Vilain (Levilain) şi variantele Villain

(Levillain), folosite cu acelaşi sens, sunt numeroase. Pe lângă acestea, ar mai fi de amintit numele Lehideux, care are la bază vechiul francez hideur

„spaimă”, „oroare”. Pe de altă parte, trăsăturile psiho-comportamentale ale indivizilor au

atras din totdeauna sancŃiunea comunităŃii. Multe porecle rezultate din cuvinte comune prin comparaŃie, metaforă, metonimie, au în vedere caracteristici morale şi psihice ale persoanelor vizate. Dintre acestea, cele care au devenit nume de familie, ar putea fi împărŃite în două categorii. Există, de pildă, unele structuri antroponimice ca Rău (cu derivatele: Răulea, Răulescu, RăuŃ), Leneş , Leneşu, Limbutu etc., care se explică de la sine. Altele necesită o interpretare care urmăreşte diferitele valori semantice ale termenilor atribuiŃi ca porecle. Este cazul numelor de familie actuale Râmpoacă derivat de la adjectivul râmpeş, cu sensul de „bleg”, „leneş”, „prost”, Motroc, în care se recunoaşte calificativul motroc, „prost”, „nătâng”, Motronea, derivat de la motron care are aproximativ aceeaşi semnificaŃie. Tot astfel, numele de familie NăstruŃ, provenit din

102

adjectivul năstruŃ, variantă a lui nătruŃ, are două sensuri diferite, respectiv, „nătărău” şi „neputincios”.

Adjectivul lud poate fi, de asemenea, folosit cu mai multe sensuri (1. „simplu, naiv”, 2. „prost”), fapt care explică apariŃia supranumelui Ludu şi consacrarea sa ca nume de familie. În ceea ce priveşte patronimul Lunaticu, acesta a putut fi atribuit, la origine, atât ca poreclă, cu sensul de „somnambul” sau, mai rar, cu cel de „sperios”, „fricos”, cât şi ca supranume prin care se identifică un individ „născut în aceeaşi lună cu altul”. Numele de familie Şuiu, raportat la adjectivul şui vizează fie o deficienŃă psiho-comportamentală „smintit, Ńicnit”, fie o particularitate fizică „zvelt, subŃire”, sau un defect al corpului „strâmb, diform”. Când una (sau mai multe) dintre aceste semnificaŃii este percepută ca particularitate distinctă prin care o persoană poate fi caracterizată, această particularitate este susceptibilă de a fi receptată ca mesaj şi codificată printr-un cuvânt atribuit drept poreclă7.

Alte nume de familie prezintă dificultăŃi de interpretare, întrucât termenii din care provin sunt explicaŃi în mod diferit de către specialişti. De pildă, numele Budulan, care s-a transmis până astăzi ca nume de familie, provine din adjectivul omonim, regăsit cu sensul de „nătărău” la Şt. Paşca8, iar la Iorgu Iordan9 cu cel de „bocciu”. De fapt, în DLRM10, termenul bocciu este înregistrat cu două sensuri, care corespund celor două valori gramaticale pe care le poate realiza. Astfel, ca adjectiv, se raportează la oameni şi înseamnă „urât”, „care are trăsături grosolane”. Substantivizat, se foloseşte figurat cu sensul de „bădăran”, „om prost”, „nerod”.

În anumite situaŃii, mai multe cuvinte din aceeaşi familie au devenit porecle care s-au transmis ulterior ca nume de familie. Este cazul numelui CoŃcaru, explicat din coŃcar „pungaş”, „şarlatan” şi al corespondentului său substantival CoŃca „şmecherie”, „şarlatanie”. După cum se observă, unele caracteristici psiho-comportamentele au putut fi „sugerate” şi sancŃionate chiar prin intermediul apelativelor corespunzătoare, folosite în sens propriu sau figurat. Astfel, numele de familie Câra se revendică de la substantivul câră „cicăleală, clevetire”, iar porecla Vijelie, cu sensul figurat „furie”11, care stă la baza numelui de familie actual, a putut foarte bine să caracterizeze un temperament coleric. Sinonime cu Vijelie într-o bună măsură, dar concentrând, totodată, un plus de expresivitate, asigurat de

7 T. Oancă, Onomastică şi dialectologie, Craiova, FundaŃia „Scrisul românesc”, 1999, p. 28. 8 Şt. Paşca, Nume de persoane şi nume de animale în łara Oltului, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1936, p. 99. 9 Iorgu, Iordan, op. cit., p. 84. 10

xxx, DicŃionarul limbii române moderne (DLMR), Bucureşti , Editura Academiei, 1958, p. 85. 11 Idem, p. 930.

103

conotaŃiile semantice ale numelor comune din care provin, sunt şi poreclele Viscol sau Năvală devenite nume de familie. De la acesta din urmă s-a format şi derivatul Năvălici care s-a impus, de asemenea, în sistemul oficial de denominaŃie personală.

Alte nume de familie de acest tip trebuie puse în relaŃie cu un radical verbal, aşa cum sunt Bulmoagă, ce aparŃine, după cât se pare, familiei lui (a) bolmoji, variantă a lui (a) bălmăji „a amesteca lucrurile”, „a încurca, a zăpăci (pe oameni)” sau Bornea, în care se recunoaşte verbul a bornăi „a bâzâi”, „a plânge” (după copii) sau „a răcni din piept”.

O valoare importantă au şi numele străine care exprimă particularităŃi psihice sau morale şi care se regăsesc în sistemul antroponimic românesc. Este vorba despre nume ca Necheş, provenit din tc. nekes „avar”, Şerfezi, apropiat de tc. şerefsiz ce are două sensuri: 1). „infam , ruşinos” şi 2). „necinstit” sau Tercheş care are la bază adjectivul ung. terhes „obositor”, „plicticos”.

Din aceeaşi categorie fac parte şi poreclele-nume de păsări şi animale care s-au transmis ca nume de familie în forme simple sau derivate. Indivizii care primeau astfel de porecle erau comparaŃi cu animalele în virtutea unor trăsături caracteristice comune: erau lacomi sau cruzi ca lupul, greoi în mişcări ca ursul, şireŃi ca vulpea etc. Aceste nume înregistrează adesea o frecvenŃă mare pe teritoriul României, putând fi regăsite în structuri dintre cele mai variate. Astfel, dacă ar fi să ne raportăm numai la cele din Oltenia, cu frecvenŃa peste o sută12, am putea menŃiona, în ordine alfabetică, următoarele nume: Ariciu, Barză, Berbece, Bou,

Brotac, CăŃea, Calu, Capră, Cioară, Cocoş, Cucu, Curcă, Epure, Găină,

Greere, Pisoi, Pupăză, Purcea, Purcel, Purece, RaŃă, łiclete, Vulpe. La acestea se adaugă un număr însemnat de derivate ca Brotăcel, Gaieş,

Hulpoi, Hulpuş, Hulubei (< hulub „porumbel” + sufixul –el ), Hultureanu (< hultur, variantă regională a lui vultur), Vulpescu, Vrăbiescu etc. Cele mai frecvente nume de familie româneşti care provin de la nume de animale şi păsări sunt Lupu, Păun şi Ursu, fără a lăsa la o parte numele de origine maghiară Farcaş ce continuă ung. farkaş „lup”. Incluse în grupa a III-a de frecvenŃă, cu peste 20.000 de apariŃii pe Ńară, numele de familie în discuŃie par să fi evoluat mai degrabă din nume personale decât din porecle.

În antroponimia franceză, numele de familie care la origine sunt porecle ce vizează aspecte ale vieŃii psihice, morale sau de comportament, constituie o categorie aparte de forme simple, derivate sau compuse. Dintre acestea, Mauvais este destul de rar, în timp ce Vilain poate fi regăsit pe o

12 T. Oancă, Probleme controversate în cercetarea onomastică românească, Craiova, Editura „Scrisul românesc”, 1996, p.15.

104

arie mai întinsă, întrucât s-a raportat atât la ideea de urâŃenie morală, cât şi fizică. Tot astfel, supranumele Testu (Têtu), atribuit iniŃial unor indivizi ce aveau „capul mare”, a ajuns mai apoi să fie întrebuinŃat în sens figurat, putând fi aplicat unor oameni încăpăŃânaŃi. Orgoliosul era numit Boband,

-ant care, în franceza veche, însemna „lux, orgoliu”. Omul mândru mai poate fi poreclit şi Creste (sau Cretté) printr-o metaforă care implică analogia cu creasta cocoşului. Unei persoane căreia îi plăcea să facă zgomot i se atribuiau porecle de genul Bruyant (< bruyant „zgomotos”, „gălăgios”) în sud, sau Cridan, Cridaire, devenite prin metonimie, Frapier

(=bruit, tapage „zgomot, gălăgie”). Supranumele Fol, cu varianta Lefol provine din forma veche a

adjectivului fou „nebun”. Acestea s-au impus ca nume de familie, alături de diminitivul Follet şi de hipocoristicele Follot şi Follin. Cu o valoare puŃin atenuată funcŃiona şi porecla Lesimple, devenită, în egală măsură, nume de familie. Supranumele Lesot şi sinonimele mai vechi Bédier şi Lenice se foloseau cu sensul de „prost”. Adjectivul soul era echivalent cu rassasié „sătul” (< lat. satullus). Sensul său actual datează din evul mediu şi corespunde adjectivului ivre „beat”. Moştenit ca patronim, Soul poate fi întâlnit destul de rar, în timp ce Sadoul, varianta sa meridională, este mult mai frecventă. Din aceeaşi categorie fac parte şi numele regionale Maloit şi Malouet care înseamnă maudit „blestemat”, precum şi Vognier, cu varianta Voignier (Franche Compté), aplicat iniŃial unor indivizi leneşi.

În antroponimia franceză actuală, ca şi în cea românească, există o categorie largă de nume de familie care provin de la nume de păsări şi animale. Atribuite mai întâi ca porecle, ele marcau în majoritatea cazurilor un defect de natură psiho-comportamentală. Dintre acestea, cele mai răspândite se dovedesc a fi: Leboeuf (cu varianta sudică Biou, la care se adaugă diminutivele Bouvet, Bouvot şi Bouverot), Lechat, Lachèvre (< chèvre „capră”), Lerat (< rat „sobolan”), Bélin (numele berbecului din Le Roman de Renart), Mouton (< mouton „oaie”), Renard (< renard „vulpe”), Cheval (< cheval „cal”), Cabrol (< chevreuil „căprioară”, în sud), Connil (< occ. conilh „iepure”) etc. Uneori, numele de animale nu prea mai pot fi recunoscute în antroponimele actuale: de pildă, numele de familie Liron şi Lérot sunt forme diminutive de la Loir/Leloir (< loir „pârş - mare”, „pârş - comun”). Şi invers, se întâmplă ca numele de familie să nu provină în mod real de la nume de animale, deşi, din punct de vedere formal, această explicaŃie pare a fi cea mai pertinentă. Astfel, Loup este un nume de sfânt care a putut să se contamineze cu loup, fapt ce explică apariŃia numelui Leloup. În acelaşi sens, s-a observat că de la anumite nume s-au format mai multe hipocoristice în care nu se poate detecta în mod spontan un zoonim sau altul. Aşa sunt, de exemplu, Goupillon şi Guerpillon, hipocoristice de la Goupy (Goupil) care reprezintă vechiul

105

francez goupil „vulpe”, răspândit şi în variantele dialectale Vorpil sau Verpy. Numele generice de tipul Loiseau/Anssel din sud, au devenit, de asemenea, nume de familie. Nu se poate însă preciza cu certitudine natura corelaŃiilor făcute de cei care au atribuit astfel de supranume: este vorba despre o comparaŃie de ordin fizic (pasărea trimite la ideea de „uşor, graŃios”), sau despre o metaforă cu valoare morală (tête de linotte = „zăpăcit”).

Problemele legate de semnificaŃia acestor nume apar destul de frecvent, întrucât nu se ştie cum au luat naştere în fiecare caz, de cele mai multe ori făcându-se doar presupuneri. Astfel, este probabil ca numele de familie francez Bédane (< bec d’ane de canard „cioc de răŃoi”, confundat mai apoi cu bec d’âne „daltă crucişă”) să fie un supranume de meserie ce se raportează la bédane, ca “unealtă de tâmplărie sau recipient”13.

O analiză interesantă a numelor de animale care au pătruns în antroponimia bretonă îi aparŃine lui F. Gourvil14. Acesta a ajuns la concluzia că dintre cele 189 de nume înregistrate în regiunea respectivă (incluzând toate variantele grafice şi fonetice), raportate la 84 de specii diferite, 28 sunt nume de patrupede, 36 sunt nume de păsări, 15 de peşti, iar 5 de alte specii.

Animalele şi fiinŃele fantastice au constituit, de asemenea, un punct de reper pentru realizarea unor corelaŃii de efect în plan antroponimic. Deşi rare, numele de familie Dragon (< dragon „şarpe fabulos”) şi Luton (< luton „spiriduş”), simbol al agilităŃii în mişcare, dar şi al nestabilităŃii şi al neseriozităŃii, figurează printre patronimele care s-au transmis până astăzi ca distinctive familiale.

Toate aceste porecle s-au impus de-a lungul veacurilor ca nume de familie, menŃinându-se astfel în inventarele antroponimice ale celor două limbi, întrucât au fost concepute şi impregnate în memoria colectivă ca semne de individualizare cu puternice rezonanŃe evocatoare.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Baylon, Ch., Fabre, P., Les noms de lieux et de personnes, Paris, Ed. Fernand

Nathan, 1982.

13 Ch. Baylon şi P. Fabre, Les noms de lieux et de personnes, Paris, Editura Fernand Nathan, 1982, p. 222. 14 F. Gourvil, Noms d’animaux dans l’anthroponymie bretonne, în „Revue internationale d’onomastique”, 1972, p.269-276.

106

Bolocan, Gh., DicŃionarul numelor de familie din România, în „Studii şi cercetări de onomastică”, 1996, nr. 2, p.7-44.

Dauzat, A., Dictionnaire des noms de famille et prénoms en France, Paris, 1951. Dauzat, A., Les noms de famille de France, 3ème édition, Paris, Librairie

Guénégaud, 1977. xxx, DicŃionar francez – român, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1972. xxx, DicŃionarul limbii române moderne(DLRM), Bucureşti, Editura Academiei,

1958. Gourvil, F., Noms d’animaux dans l’anthroponymie bretonne, în „Revue

internationale d’onomastique”, 1972, p.269-276. Iordan, Iorgu, DicŃionar al numelor de familie româneşti (DNFR), Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1983. Oancă, T., Probleme controversate în cercetarea onomastică românească,

Craiova, Editura „Scrisul românesc” ,1996. Oancă, T., Onomastică şi dialectologie, Craiova, FundaŃia „Scrisul românesc”,

1999. Paşca, Şt., Nume de persoane şi nume de animale în łara Oltului, Bucureşti ,

Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1936.

NOMS DE FAMILLE ROUMAINS ET FRANÇAIS PROVENANT DES SOBRIQUETS

(Résumé)

Dans l’anthroponymie roumaine et française il y a un nombre assez

important de noms de famille actuels qui sont à l’origine des sobriquets se rapportant à une série de particularités physiques et psycho - morales des individus. L’étude comparative de ces noms met en evidence, d’un côté, la similitude de certains phénomènes qui interviennent au niveau de chaque mécanisme de dénomination personnelle et, de l’autre côté, la diversité des formes qui rattachent l’histoire de l’individu à l’histoire du monde.

AUT, XLI, 2003, p. 107-112

OBSERVAłII ASUPRA EVOLUłIEI SUFIXULUI -ATICUS ÎN LIMBA ROMÂNĂ

de Vasile Valentin LAłIU

„Studiul sufixelor derivative este unul din cele mai importante şi cu toate acestea unul din cele mai neglijate – în

general vorbind – în istoria limbelor.“ (Alexandru Philippide)

Sufixul românesc –atic (cu varianta lui fonetică –atec) îşi are originea în sufixul latinesc –aticus, sufix care ajuta la formarea unor adjective ce denumeau o particularitate, o caracteristică specifică substantivelor din care erau derivate. Sufixul este moştenit în majoritatea limbilor romanice, fiind întâlnit în Romània occidentală în franceză –age, în catalană –atge, în spaniolă –adgo> azgo, în portugheză –ádigo/-ádego, iar în partea estică a Romàniei, în italiană –àtico, în sardă –àticu/-àdigu şi în română -atic/-atec. Este de remarcat faptul că în aria occidentală a Romàniei el are funcŃia de sufix substantival, pe când în aria estică este conservată funcŃia de sufix adjectival (excepŃiile sunt întâlnite în limba română la nivel dialectal unde apare şi ca sufix substantival).

Spre deosebire de alte sufixe latineşti moştenite, –āticus nu a cunoscut o evoluŃie fonetică complexă, ci dimpotrivă şi-a păstrat aproape intactă forma latinească. Sufixul –atec este forma normală cu transformarea lui ĭ din latină în -e proprie limbii române. Forma –atic, cu închiderea lui –e neaccentuat în –i, este ulterioară. La o primă privire, -atic poate fi considerat varianta neologică, savantă, iar –atec varianta moştenită. Dar, de fapt, sunt două variante, fonetice continuatoare neîntrerupte ale aceluiaşi sufix. Cu toate acestea derivatele formate cu –atic depăşesc numeric variantele cu –atec

1. În cele mai multe cazuri sunt acceptate ambele forme

ale sufixului, dar numai pentru cuvintele moştenite. În Istoria limbii române, discutând pe scurt sufixul –atec, -atic < lat.

-aticus (aviaticus, fanaticus) Alexandru Rosetti menŃionează că acesta „derivă în dacoromână, adjective din substantive: bătrânatec, fluturatec,

nebunatec, singuratec. În aromână, substantive din verbe sau din

1 În DicŃionar invers, Bucureşti, EA, 1957, sunt înregistrate 257 de intrări pentru sufixul -atic şi 79 pentru –atec. Din cele 257 de exemple pentru –atic, circa o sută sunt neologisme de tipul aristocratic, birocratic, dramatic etc.

108

substantive: avinatic „vânat”, džunatic „bravură, voinicie”. În meglenoromână, substantive şi adjective derivate din verbe sau din substantive: ạncurunatic „plata cuvenită preotului pentru serviciul cununiei”, tumnatic „tomnăresc”2.

În Micul atlas lingvistic român apar atestate cuvinte derivate cu acest sufix în Transilvania, Moldova, Muntenia, Banat. Totuşi cele mai multe provin din Transilvania: spânatic „spân” (ALRM s.n., II, h. 81/192, 219, 279, 349), gălbenatic „palid” (ALRM s.n., II, h. 84/346), iernatic „nutreŃ” (ALRM s.n., I, h. 85/141, 228), roşietic „(cal) roib” (ALRM s.n., I, h. 177/235), sângetec „sângerete” (ALRM s.n., III, h. 943/279). Din 7 derivate, cele 5 sunt înregistrate numai în Transilvania, ceea ce contribuie la delimitarea ariei de răspândire a lui –atic în această regiune. Varianta -etec, -etic, cu e în loc de a (-atic) se explică prin asimilare faŃă de sunetul anterior palatal.

În descrierea făcută sufixelor româneşti, G. Pascu3 întreprinde o analiză mai detaliată clasificând cuvintele derivate cu sufixul –atic după criterii gramaticale şi semantice. Ca atare, el exemplifică cu adjective care denumesc „aparŃinerea” (brumatic, tomnatic, văratic, tomnatic,

primăvăratic), „asămănarea”(sic!) (coroetic, lămuratic, ogaratic, vişinatic,

spânatic, supŃiratic, roşiatic), „posesorul unei calităŃi prin excelenŃă” (fluturatic, greunatic, zburatic, zvânturatic, molatic, nebunatic etc.), „o calitate simplă” (prăvălatic, migăetic) sau cu substantive abstracte (toate din dialectul aromân) care denumesc „o acŃiune” (ar. adiľatic „respiraŃie”, ar. avinatic „vânat”, ar. imnatic „mers”), „o stare” (ar. agiunatic „foame mare”, ar. dipărtatic „depărtare”, ar. giunatic „vitejie”), „trecutul pasiv” (ar. giuratic „jurământ”, ar. ascumtatic „secret”) sau substantive concrete denumind „o plată în bani” (văratic „taxa pentru păscutul vitelor pentru o vară”, mgl. ạncurunatic „plata pentru cununie ce se cuvine preotului”).

Consultând DicŃionarul invers, întâlnim un lung şir de cuvinte derivate cu ajutorul acestui sufix. (Nu vom lua în considerare în cele ce urmează cuvintele neologice care conŃin acest sufix şi sunt împrumutate în special din limba franceză: automatic, dogmatic, dramatic, idiomatic,

programatic, sistematic, tematic etc.). Desigur, clasificarea oferită de G. Pascu poate fi lărgită şi adăugită cu o serie de derivate neluate în discuŃie de el.

Clasa gramaticală cea mai des întâlnită este cea a adjectivelor care denumesc caracteristici şi atribute specific umane, în special cele oarecum bizare sau exagerate şi, în acelaşi timp, purtând marca unei culori arhaice. Un grup particular de asemenea cuvinte este cel alcătuit de adjectivele cu sensul centrat în jurul ideii de „instabilitate mentală”, „nebunie”, „imaturitate” şi chiar „frivolitate”. Aceste noŃiuni oferă un puternic 2 Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1978, p. 164. 3 G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, Librariile Socec & Co., 1916, p. 99-103.

109

contrast semantic faŃă de cuvintele derivate cu acest sufix în latină4. Exemplele sunt numeroase şi grăitoare: nebunatic, tonatic, şturlubatic,

pălăvatic, zănatic5, bolândatic, fluşturatic, buimatic, lunatic

6, firetic

7,

prostănatic, uşuratic, guratic. O altă serie de cuvinte se referă la cele patru anotimpuri şi la anumite

fenomene atmosferice: primăvăratic, văratic, tomnatic, iernatic, viforatic,

moinatic. Adjectivele formate de la a văra şi a ierna, prin schimbarea valorii gramaticale au devenit substantive dată fiind importanŃa lor în transhumanŃa păstorilor. BogăŃia semantică a cuvintelor văratic şi iernatic ne poate spune mult mai multe despre istoria acestor cuvinte şi funcŃionalitatea sufixului –atic în acest caz. În DLR găsim o multitudine de sensuri pentru adjectivele văratic şi iernatic, dar şi înŃelesuri vechi, populare sau dialectale pentru aceleaşi cuvinte ca substantive. Desigur, numeric, înŃelesurile date adjectivelor le depăşesc pe cele ale substantivelor, subliniind şi în acest caz particular funcŃia adjectivală a lui –atic. Pentru văratic, ca adjectiv, sunt înregistrate 13 sensuri. Le redau doar pe cele care mi s-au părut mai interesante: (figurat despre oameni sau despre firea lor, atestat în Transilvania8) 1. comunicativ; 2. prietenos, 3. vioi; 4. în expresia a fi văratec de gură „a fi vorbăreŃ”. Sensurile ca substantiv sunt: 1. (specializat) „loc favorabil păşunatului, mai ales la munte, pe care sunt Ńinute animalele ierbivore, de primăvara până toamna”; 2. „petrecere a verii de către păsările migratoare într-un anumit loc care oferă condiŃiile necesare procurării hranei, reproducerii etc.”; 3. „loc care oferă condiŃiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. , în care îşi petrec vara păsările migratoare şi peştii migratori”. Nu este înregistrat însă sensul de „taxă care se plăteşte pentru suhatul oilor sau vitelor pentru vară”. Iernatic, ca adjectiv, este atestat cu 15 sensuri. De reŃinut sunt înŃelesurile figurate referitoare la oameni: 1. „căruia nu-i este frig iarna”; 2. „posomorât”; 3. „introvertit”; 4. „(peiorativ) bătrân”. Mai puŃine sunt şi în

4 Valoarea peiorativă dată de acest sufix este întâlnită uneori şi în latină (Cf. Florica Dimitrescu, Valoarea peiorativă a sufixului –aticus, „Studii clasice” II, 1960, p. 321-330). 5 Etimologia acestui cuvânt este explicată de Al. Ciorănescu ca fiind o variantă fonetică a lui *zânatic < zână. În DLR este considerat ca descendent direct al lui *dianaticus (de la Diana). 6 Cf. G. Ivănescu, Les plus anciennes influences de la romanité balkanique sur les slaves:

luna „lune“, lunatic „somnanbule“, etc., „Romanoslavica“, I (1958), p. 44-51. 7 Vasile FrăŃilă (Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a

Târnavelor, Timişoara, 1982, p. 160 şi 182) încadrează acest cuvânt în rândul adjectivelor care indică o calitate sau un defect, alături de spânatic, guratic, văratic, explicându-i sensul („cel care nu este întreg la fire“) şi oferind o etimologie mult mai convingătoare (< fire + -atic), punând la îndoială, pe bună dreptate, etimologiile propuse: lat. phreneticus (Puşcariu, DR, IV, p. 1377); derivat din lat. ferus „sălbatic“ (G. Pascu, Sufixele româneşti, p. 70). 8 Vezi V. FrăŃilă, Note de lexicologie românească, AUT, IV, 1966, p. 256-257; idem, Glosar dialectal. Valea inferioară a Târnavelor, AnL, XXIX, 1983-1984, p. 317;

110

acest caz sensurile ca substantiv: 1. (înv.) „tabără militară de iarnă”; 2. (pop.) „adăpost pentru turme în timpul iernii”; 3. (pop.) „nutreŃ uscat pentru iarnă”9; 4. (pop.) „întreŃinere pe timpul iernii”; 5. (pop.) „taxă pentru hrana vitelor în timpul iernii”; 6. (regional) „taxă plătită de mire, înainte de plecarea cu mireasa, de la ospăŃul de nuntă. Cu valoare substantivală a fost înregistrat în Mărginimea Sibiului şi tomnatic, cu sensul „ultimul păşunat înainte de iernatic” (comunicat de V. FrăŃilă).

Tot din acest grup de cuvinte au pătruns în toponimie Văratec,

Tomnatec şi Iernatic. Se ştie că cele mai multe fapte de limbă pe care ni le oferă toponimia aparŃin lexicului, deoarece, în mod obişnuit, numele de locuri sunt simple apelative (în sens larg: substantive, adjective etc.), luate din limba curentă a epocii în care s-au format. Devenind toponime, elementele lexicale şi-au păstrat, în general, aspectul şi sensul pe care le aveau în momentul când au primit această nouă funcŃie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Văratic, Iernatic şi Tomnatic. Trebuie subliniat că tomnatic,

ca substantiv, s-a păstrat doar în toponime, desigur fiind o formaŃie similară cu iernatic şi văratic şi cu aceeaşi valoare substantivală, însemnând „locul unde sunt Ńinute vitele, la păşune, în timpul toamnei”10. În cazul toponimelor Văratica şi Iernatica, Iorgu Iordan crede că ar putea fi vorba de adjectivele cu formă feminină văratică şi iernatică.

O altă categorie de cuvinte este reprezentată de cele derivate de la un adjectiv care arată o culoare, în aceste derivate –atic îndeplinind o funcŃie similară cu a sufixului franŃuzesc –âtre (lat. –aster) sau a celui englezesc –ish (fr. jaunâtre, eng. yelowish; fr. rougeâtre, eng. reddish) de a atenua uşor sensul culorii de bază: gălbenatic, leşiatic, negratic, suratic, roşiatic

(roşietic), suratic, vişinatic. Ca şi în cazul altor afixe latineşti, puterea de derivare a sufixului -atic

se întinde dincolo de sfera cuvintelor moştenite din latină, formând adjective noi de la elemente lexicale împrumutate din slavă, maghiară, turcă. Cele de origine slavă derivate cu –atic sunt: beznatic „întunecos, umbros” < beznă (< v.sl. bezdŭna) + -atic, buietic „care creşte din abundenŃă”, probabil din a bui (< srb. bujati 1. „a Ńâşni cu putere”; 2. „a năvăli”)+ -atic, viforatic „care are violenŃa viforului” < vifor (< v.sl. vihorŭ) + -atic, pălăvatic „zănatic”, „prost” (cf. bg. palav „neastâmpărat” + -atic), prăvălatic „abrupt”, „povârnit” < prăvăli (< v.sl. provaliti) + -atic,

prostănatic „prostănac” < prostan < prost (< v.sl. prostŭ+ -an) + -atic,

ostrovatic „care aparŃine unui ostrov” < ostrov (< v.sl. ostrovŭ) + -atic. Derivate din cuvinte de origine maghiară sunt bolândatic „cam nebun” <

9 Sensul acesta, atestat în Banat (cunoscut şi în graiurile din Banatul iugoslav, vezi Radu Flora, Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije, Beograd, 1971, p. 303), este un calc după srb. zimnica „nutreŃ“ (comunicat de V. FrăŃilă). 10 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, Ed. Academiei, 1963, p. 515, 533, 534.

111

bolând (< magh. bolond „nebun”) + -atic şi meşteşugatic (meşterşugatic) „meşteşugit” < meşte(r)şug (< magh. mesterség) + -atic. În năzatic

„(despre cai) fricos” derivarea s-a făcut de la naz (< tc. naz) + -atic. O altă observaŃie care se impune este cea legată de cuvintele cu

origine slavă care prin analogie cu aceste derivate au ajuns la forme ce trimit la sufixul -atic. La o analiză etimologică mai atentă vom putea observa că jeratic (jăratic) provine din v.sl. žeratŭkŭ, corovatic din v.sl. korovatikŭ „nume de plantă albastră bună de răsfug pentru vaci”. Derivat probabil din korova „vacă”, smoatic „smoc”; „mănunchi”; „bulz de brânză” din scr. smotak „ghem, legătură” nu sunt derivate ale acestui sufix.

Desigur cele mai interesante exemple şi, în acelaşi timp, pline de savoare sunt substantivele obŃinute prin derivarea cu acest sufix a unor verbe (în cele mai multe cazuri), pe tărâmul dialectelor din sudul Dunării. De remarcat că dialectele aromân şi meglenoromân (din care sunt luate exemplele) nu mai păstrează funcŃia de sufix adjectival a lui –atic, în schimb el este funcŃional ca sufix substantival la fel ca în limbile din Romania occidentală (mai ales în franceză). De aceea am acordat o atenŃie mai mare acestor termeni11.

adiľeatic s.n. pl. adiľeatiŃe „răsuflare”, „adiere” (< adiľĭŭ „respir”< lat. ad- *iliare cu d nealterat din cauza conştiinŃei faŃă de un verb compus derivat din ilia > iľe);

ağǐunatic s.m. (fără plural) „foame” (< ağiun „flămânzesc” < lat. *ajunare);

amintatic s.n. (fără plural) „profit”, „câştig”; v. şi varianta fonetică amindatic (< amintu „câştig”< lat. augumentare);

ascumtatic s.n. pl. ascumtatiŃe „ascunziş” (< ascumtu < lat. abscondere); auşeatic, auşatic s.n. f., pl. auşeatiŃe şi auşeaticuri „bătrânet,

bătrâneŃe” (< auşŭ < lat. avus „bătrân”, „bunic” + -uşŭ); avinatic s.m. pl. avinatiŃe „vânătoare” (< avin (mi) „vânez” < lat.

*venare sau < lat. venaticus „referitor la vânătoare”); azghiratic s.n. pl. azghiratiŃe „strigăt”, „zbierăt” (< azghier „zbier” <

lat. *exbelo, -are); dipărtatic s.n. pl. dipărtatiŃe „(în)depărtare” (< dipartŭ (mi) „(mă)

depărtez” v. şi dipărtedzŭ < diparte <lat. de parte); ğĭunatic s.n., pl. ğĭunatiŃe şi ğĭunaticuri „tinereŃe”, „vitejie” (< ĝione

„voinic”< lat. *jovenis); ğĭuratic s.n. pl. ğĭuraticuri „jurământ” (< ğĭur (mi) „(mă) jur” < lat. juro, -are); imnatic s.n. pl. imnatiŃe „umblet”, „mers” (< imnu „umblu” < lat. in-

mino < lat. ambulo, -are).

11 Am folosit în acest demers mai ales Tache Papahagi, DicŃionarul dialectului aromân

general şi etimologic, EdiŃia a doua augumentată, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1974.

112

În meglenoromână numărul cuvintelor derivate cu acest sufix este mai redus, dar atestă acelaşi exemplu de derivare formând substantive de la verbe.

ğĭunatic s.n. (fără plural) „foamete” (< ağiun (cu afereza vocalei a) < lat. *ajunare).

(an)curunatic s.n. „plata pentru cununie” (< ạncurun „cunun” < lat. *incorono, -are).

Pe baza datelor prezentate mai sus se pot face câteva observaŃii interesante. FuncŃional, acest sufix moştenit are o dezvoltare limitată, conservând mai ales rolul de sufix adjectival. Semantic, sufixul adjectival păstrează sensul de bază avut în latină concentrându-şi, însă, sfera referenŃială la calităŃi şi atribute umane. Toate aceste fenomene care diferenŃiază limba română de celelalte limbi romanice din Romania occidentală au fost inevitabil condiŃionate de istoria externă a limbii. Data târzie a cuceririi, separarea timpurie de restul Imperiului Roman i-au conferit românei un statut aparte, uşor de sesizat la nivelul lexicului.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în dialectele suddunărene, în special în dialectul aromân, care au urmat o cale proprie de evoluŃie în ceea ce priveşte acest sufix de origine latină. Sufixul –atic a contribuit aici la formarea substantivelor pornind, în special, de la forme verbale şi întotdeauna moştenite din latină. Exemplele oferite demonstrează faptul că dialectul aromân, ca şi în alte situaŃii lingvistice, a dezvoltat o altă funcŃie derivativă a acestui sufix, făcând arie comună cu limbile din Romania occidentală.

REMARKS ON THE EVOLUTION OF SUFFIX –ATICUS IN

ROMANIAN (Summary)

In the Eastern Romance, linguistically more conservative sector of Romania,

the suffix –aticus remained adjectival, at least in the standard languages, though the dialects offer evidence of noun formation. Semantically, the adjectival formatives retained the basic meaning of ‚pertaining to, characteristic of’, inherited from antiquity. While these qualifiers were attested in any number of referential spheres, they seemed to concentrate in a few: human qualities and traits, mental and physical imbalances, toponymy, agriculture.

Another peculiarity of the Rumanian development stems from the fact that although the language in its grammatical structure is clearly Romance, its lexicon has been heavily infiltrated by extraneous elements, namely from Slavic, Hungarian and Turkish.

All these phenomena which distinguish Rumanian from its sister Romance tongues were inevitably conditioned by the external history of language.

But in the splinter dialects of Rumanian (Arumanian and Megleno-Rumanian) we find a more advanced state than in Daco-Rumanian, since in these dialects –atic already shows noun-forming power.

AUT, XLI, 2003, p. 113-128

ASPECTE ACTUALE ALE DISCURSULUI JURIDIC de

Diana MACIU Plecând de la definiŃia dată de G. Cornu, în Linguistique juridique

1 (“est juridique tout discours qui a pour objet la création ou la réalisation du droit“), prin text/discurs juridic înŃelegem totalitatea tipurilor de discurs care formează stilul juridic, deci inclusiv discursul administrativ. Am evitat sintagma cu caracter generic stil/limbaj juridic-administrativ, folosită adesea în lucrările lingviştilor români2, deoarece ni se pare că pune, în mod nejustificat, accentul pe una din variantele stilului juridic – cea administrativă.

În clasificarea pe care o face tipurilor de discurs care compun stilul juridic, alături de varianta administrativă, Adriana StoichiŃoiu-Ichim3 stabileşte: discursul legislativ (normativ), discursul judiciar (al instanŃelor), discursul contractual (al convenŃiilor), discursul doctrinal (al jurisprudenŃei). O precizare terminologică se impune cu privire la această stratificare a stilului juridic, de aici decurgând necesitatea unei modificări: este imposibil să punem un semn al echivalenŃei între discursul doctrinal (doctrina reprezintă “l’opinion communément professée par ceux qui enseignent le droit (communis opinio doctorum), ou même ceux qui, sans enseigner, écrivent sur le Droit. En ce sens, doctrine s’oppose à jurisprudence“; Voc. jur.), şi cel al jurisprudenŃei (“ensemble des décisions de justice rendues pendant une certaine période soit dans une matière (jurisprudence immobilière), soit dans une branche du Droit (jurisprudence civile, fiscale etc.), soit dans l’ensemble du Droit“; Voc. jur.), şi de aceea vom considera că discursul jurisprudenŃial intră în categoria discursului judiciar, neputând fi încadrat discursului doctrinal.

O clasificare în linii mari similară o găsim la G. Cornu4. Printr-o imagine plastică, autorul francez plasează în sânul limbajului juridic cinci mari limbaje: limbajul legislativ, limbajul jurisdicŃional, limbajul

1 2e édition, [Paris], Montchrestien, 2000, p. 22. 2 Pentru o privire de ansamblu asupra stadiului actual al cercetării limbajului juridic şi asupra diversităŃii terminologice întâlnite în bibliografia de specialitate, vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica discursului juridic, Bucureşti, Editura UniversităŃii Bucureşti, 2001, p. 9-17, 29-30. 3 Ibidem, p. 30-31. 4 Op. cit., p. 18.

114

convenŃiilor, limbajul doctrinal, limbajul administrativ, în jurul acestora gravitând ceea ce G. Cornu numeşte discursuri auxiliare, discursuri care contribuie, şi ele, la realizarea dreptului: pledoarii, rechizitorii, rapoarte, notificări etc. Toate aceste variante nu trebuie considerate ca entităŃi distincte unele în raport cu celelalte întrucât, dincolo de individualitatea fiecăreia, există între ele legături strânse, naturale, traduse, la nivelul vocabularului, prin unitatea terminologiei juridice, iar la nivel frazeologic, de exemplu, prin preferinŃa pentru utilizarea formulelor5.

Primul6 şi poate cel mai evident impas în care se găseşte un profan atunci când se află în faŃa unui text juridic – text de lege, hotărâre judecătorească, act notarial etc. – este provocat de tehnicitatea vocabularului utilizat7, de caracterul “straniu“8

al acestuia. Chiar şi cei care pretind că înŃeleg vocabularul juridic dovedesc, în final, că nu au decât o imagine destul de vagă despre sensul unor termeni juridici9: cuvântul dol, de exemplu, care înseamnă “inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, cu scopul de a încheia un act juridic, un contract sau un alt act“10, îi sugerează unui nespecialist “ceva necinstit“ şi este chiar foarte probabil ca acelaşi nespecialist să nu cunoască adjectivul doloziv

11. Dincolo de bariera de cuvinte se găseşte maniera specifică în care sunt

construite enunŃurile în drept. Printre factorii (con)textuali care influenŃează receptarea textului juridic, Adriana StoichiŃoiu-Ichim aminteşte: organizarea ierarhică a textului şi a diverselor sale subdiviziuni (articol, alineat), relaŃiile dintre ele, prezenŃa unor scheme specifice de organizare textuală, modalităŃile de asigurare a coeziunii şi coerenŃei şi grafica textului12. S-a observat că nespecialiştii întâmpină dificultăŃi şi-n ceea ce priveşte receptarea corectă a unor lanŃuri nominale, cum le numeşte autoarea citată, specifice variantei administrative. De exemplu:

5 Vezi J.-L. Bergel, Théorie générale du droit, deuxième édition, Dalloz, 1989, p. 224, 232. 6 Vezi J.-L. Sourioux, P. Lerat, Le langage du droit, [Paris], PUF, [1975], p. 12. Autorii observă că “la barrière des mots est le premier obstacle à la communication juridique“. 7 “Il se cache, en effet, derrière chaque mot employé par un juriste, une signification, un texte, une jurisprudence“ (Christine Schmidt, La langue juridique: maux et remèdes, adresa web: http://www.uni-trier.de/uni/fb5/ffa/lingua.htm ). 8 Vezi J.-L. Sourioux, P. Lerat, op. cit., p. 13. 9 Vezi Raluca GruneanŃu, Les textes juridiques (français et roumains) dans la perspective

des théories linguistiques actuelles, dissertation, Timişoara, 1998, p. 90, de unde am preluat şi exemplul dat cu privire la termenul dol. 10 I. Pitulescu, E. Derşidan, P. Abraham, I. Ranete, DicŃionar de termeni juridici uzuali,

explicativ-practic, f.l., Editura NaŃional, f.a., p. 166. 11 “Un mot comme dol […] évoque pour le non-spécialiste «quelque chose de malhonnête» et il se peut très bien que la même personne ne connaisse pas, en revanche, l’adjectif dolosif“ (Raluca GruneanŃu, op. cit., p. 90). 12 Adriana StoichiŃoiu-Ichim, op. cit., p. 171.

115

acŃiune în constatarea nulităŃii absolute a unui act juridic; cauze de

exonerare de răspundere contractuală; dobândirea posesiunii moştenirii etc.13. Considerând limbajul juridic dintr-o perspectivă globală, Adriana StoichiŃoiu precizează că acesta prezintă o fizionomie stilistică proprie, o terminologie sistematică şi unitară, precum şi structuri discursive caracteristice14.

Christine Schmidt propune, la sfârşitul articolului său La langue

juridique: maux et remèdes15, o soluŃie de urmat pentru cei care,

nespecialişti fiind, doresc să înŃeleagă mecanismul de funcŃionare a dreptului: “Toute autre personne (non juriste de formation) souhaitant, enfin, s’engager vers des problèmes juridiques, devra également s’informer sur la matière concernée et ne pas hésiter à employer avec abus les dictionnaires juridiques lui offrant la réelle définition juridique précise du terme qu’elle souhaitera utiliser“.

În continuare ne vom ocupa de anumite particularităŃi ale semnului lingvistic la nivelul dicursului juridic, urmând ca, în partea a doua a lucrării, să schiŃăm câteva trăsături ale discursului avut în vedere, din punct de vedere frazeologic.

D. Irimia16 indică în mod cât se poate de exact trăsăturile definitorii ale terminologiei juridice atunci când consideră că “mecanismul intern al procesului de semnificare impune, ca distinctive, pentru textul juridic“, următoarele particularităŃi: sinonimie posibilă, dar nerealizată; univocitate semantică; semnificaŃie obiectivă şi închisă; caracterul istoric al semnificaŃiei. Cu toate acestea, o parte a trăsăturilor enumerate, mai precis primele două, comportă nuanŃări.

Semnificantul, deşi nu participă la semnificaŃie, “se impune destinatarului ca pereche cvasi-obligatorie unui anumit semnificat, prin tradiŃie“. Textul juridic, purtând amprenta conservatorismului său, “impune asocierea semnificatului cu acelaşi semnificant pentru dezvoltarea aceleiaşi semnificaŃii“17.

În procesul de redactare a unei legi, calitatea unui text, din punctul de vedere al limbajului său, este asigurată prin claritate, concizie, precizie şi accesibilitate

18. Una dintre prescripŃiile care necesită a fi respectate, pentru satisfacerea acestor calităŃi, este unitatea terminologică, adică folosirea, 13 Ibidem, p. 172. 14 Idem, RelaŃii text-discurs în limbajul juridic-administrativ, în AUBLL, XXX (1981), p. 99. 15 Adresa web cit. Vezi şi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, op. cit., subcapitolul DJN din

perspectiva nespecialiştilor, p. 169-181. 16 D. Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986, p. 216-217. 17 Ibidem. 18 Vezi I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Bucureşti, Editura Academiei, 1979, p. 101-102; V. D. Zlătescu, Introducere în legistica formală, Bucureşti, Editura Rompit, 1995, p. 65-72.

116

constantă şi uniformă, a aceleiaşi terminologii nu numai la nivelul unei legi, ci şi la nivelul ansamblului legislativ. Normele de redactare legislativă precizează că: “În textul aceleiaşi legi, în caz de repetare, aceeaşi noŃiune trebuie exprimată prin acelaşi termen. Folosirea sinonimelor este contraindicată, întrucât poate da naştere la confuzii. Folosindu-se în cuprinsul legii denumiri diferite pentru aceeaşi noŃiune [desfacerea perechii semnificant-semnificat prin introducerea a doi sau mai mulŃi semnificanŃi, pentru obŃinerea aceleiaşi semnificaŃii], se poate crea impresia că este vorba despre o altă noŃiune“19.

Şi, totuşi, sinonimele nu lipsesc din textele juridice20. O pereche sinonimică oarecum inofensivă (care nu prejudiciază claritatea textului legislativ) este formată din neologismul succesiune (< fr. succession, DEX, 1996) (art. 685 Cod civil: “Succesiunea poate fi acceptată curat şi simplu, şi sub beneficiu de inventar“) şi moştenire (< moşteni, DLR) (art. 686 Cod civil: “Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine“). Lucrurile sunt mai complicate în cazul termenilor viclenie şi dol. Codul civil în vigoare până în 1981 a introdus, la art. 109, alături de termenul vechi viclenie (format, prin derivare, din viclean + suf. –ie, DEX, 1996), neologismul dol (< fr. dol, DEX, 1996). Autorii codului, din grija “de a nu încărca textele cu prea multe cuvinte neînŃelese sau greu de înŃeles pentru nespecialist, au adoptat o soluŃie oarecum eclectică: în titlul marginal au trecut termenul «modern» [Anulabilitatea pentru dol], iar în textul articolului au lăsat expresia «arhaică» [mijloace viclene]“21.

O altă relaŃie sinonimică se stabileşte între cărăuş (derivat din căra cu sufixul –uş, DA), termen cu mai mare vechime în limbă, şi termenul transportator, respectiv sintagma operator de transport. Cărăuş este definit în art. 413 al. 2 Cod comercial22, în timp ce transportator/operator

de transport sunt definiŃi în art. 9 al. 3 din OrdonanŃa Guvernului 19/1997 republicată privind transporturile23.

19 I. Mrejeru, op. cit., p. 103. Vezi şi C. Reteşan, Unele aspecte ale limbajului actelor

legislative, în LegislaŃia şi perfecŃionarea relaŃiilor sociale, sub redacŃia lui I. Ceterchi, Bucureşti, Editura Academiei, 1976, p. 248. Autorul aduce în discuŃie perechea sinonimică locuinŃă (definiŃia termenului a fost dată în Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcŃiei de locuinŃe) şi apartament (definit de Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ), definiŃiile celor două noŃiuni suscitând discuŃii cu privire la faptul dacă este vorba de două noŃiuni diferite sau despre aceeaşi noŃiune. 20 Pentru o clasificare a sinonimelor în cadrul vocabularului juridic românesc, vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 131-133. 21 C. Reteşan, op. cit., p. 248. 22 ”Se numeşte «cărăuş» persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare să transporte, sau să facă a se transporta, un obiect oarecare”. 23 Vezi A. I. Mircea, Dreptul transporturilor, f.l., Editura Alma Mater Timisiensis, 2002, p. 19-20.

117

Chiar dacă prezenŃa sinonimelor în corpul vocabularului juridic reprezintă o realitate, G. Cornu surprinde foarte bine raŃiunea pentru care sinonimia nu este un fenomen agreat, atunci când afirmă că “le vocabulaire juridique est défavorable à la synonymie parce qu’il est à la recherche de la plus haute précision et qu’il dispose d’un nombre défini de signes pour exprimer un nombre illimité de significations. Sur de telles données, la puissance analytique en laquelle réside l’une des capacités primordiales de l’esprit juridique travaille à chasser des doublons qui sont comme un gâchis linguistique“24.

Referitor la univocitatea semantică, D. Irimia observă că “necesitatea delimitării exacte a componentelor şi datelor realităŃii obiective (relaŃiile dintre oameni considerate din perspectivă juridică şi relaŃiile dintre cetăŃean şi instituŃiile publice) şi a receptării fără echivoc a acestor delimitări impune eliminarea oricăror dezvoltări semantice secundare“25. Monosemantismul, prin care este satisfăcut criteriul preciziei, caracterizează, în special, neologismele juridice încadrate în categoria numită a “împrumuturilor savante“ sau a “termenilor juridici tehnici“, neologisme care, în spiritul respectării criteriului accesibilităŃii legii, sunt rar întrebuinŃate în textele normative. Termenii tehnici sunt predominanŃi, însă, în limbajul specialiştilor, fiind înregistraŃi în lucrări ştiinŃifice din domeniul dreptului şi în dicŃionare specializate: erede, comodat, fideicomis, sabotaj etc.26.

Cu toate acestea, există termeni care posedă două sau mai multe sensuri în chiar sistemul dreptului, fie în aceeaşi ramură de drept, fie în ramuri diferite. Această polisemie a fost numită internă

27 – “on pourrait nommer polysémie juridique ou interne la possession par un même terme

d’au moins deux sens juridiques potentiels (s.a.)“28, în comparaŃie cu polisemia externă, manifestată prin “dubla apartenenŃă a termenilor din VJ [vocabularul juridic], care funcŃionează – cu sensuri identice sau parŃial modificate – şi în VG [vocabularul general].

În funcŃie de semnificaŃia de bază (primară) există: (1) termeni ai VG care au dobândit un sens specializat în VJ; (2) termeni ai VJ care au pătruns în VG prin procesul de «banalizare» sau «determinologizare»“29 şi care contribuie la îmbogăŃirea limbii literare30. Constituie exemple de 24 G. Cornu, op. cit., p. 180. 25 D. Irimia, op. cit., p. 216. 26 Vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 112-114. 27 Ibidem, p. 115-121 (despre polisemia termenilor juridici); G. Cornu, op. cit., p. 94-122. 28 G. Cornu, op. cit., p. 94. 29 Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 115. 30 “Limba literară şi-a sporit mijloacele de expresie împrumutând şi din limbajul juridic numeroase expresii devenite uzuale în exprimarea cultă: a pleda o cauză, a face apel, în

ultimă instanŃă etc., etc.“ (Şt. Munteanu, V. D. łâra, Istoria limbii române literare.

118

termeni cu dublă apartenenŃă: (1) abatere “încălcare a unei dispoziŃii legale, prezentând un grad de pericol social mai redus decât infracŃiunea şi pentru care se prevăd sancŃiuni nepenale […]“; fructe “tot ceea ce un lucru produce în mod periodic, fără ca substanŃa sa să scadă; au această calitate de exemplu: recoltele, chiriile, dobânzile, prăsila animalelor etc.“; scuze “denumire dată în literatura juridică circumstanŃelor atenuante legale [scuze atenuante]“ etc.; (2) divorŃ “nepotrivire, dezacord între două lucruri, acŃiuni, idei etc.“ (DEX, 1996); faliment “ruină, eşec total“ (DEX, 1996); rechizitoriu “acuzare gravă şi violentă“ (DEX, 1996); sentinŃă “stigmatizare, oprobiu, blam“ (DEX, 1996) etc.31.

Polisemia internă32, considerată de G. Cornu, datorită numărului mare de termeni pe care îi afectează, “une marque essentielle du vocabulaire juridique“33, este întâlnită, “de regulă, la cuvinte reprezentative din punct de vedere noŃional şi al frecvenŃei“34. Termenul obligaŃie cunoaşte, în dreptul civil, următoarele sensuri: 1. raport juridic civil; 2. datoria pe care o are debitorul; 3. înscris constatator; 4. titlu de valoare35. Prin rude

apropiate, în dreptul penal se înŃelege: “ascendenŃii şi descendenŃii, fraŃii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude“ (art. 149 al. 1 Cod penal), pentru ca, în alte ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul civil, noŃiunea să nu fie utilizată, fiind prea vagă, iar în dreptul familiei să se opereze cu o tipologie mai precisă, bazată pe criteriul descendenŃei – rudenie firească (de sânge), rudenie rezultată

din înfiere şi rudenie prin alianŃă (afinitate)36. Adriana StoichiŃoiu-Ichim constată următoarele modalităŃi principale

de rezolvare a polisemiei din VJ prin dezambiguizare şi actualizarea unui unic sens (specializat): (1) utilizarea termenilor în contexte juridice bine determinate; (2) inserarea în unităŃi sintagmatice cu semnificaŃie juridică; (3) re(definirea) în textul legislativ sau în dicŃionare specializate37. ImportanŃa contextului în rezolvarea polisemiei este precizată şi de D. Irimia prin următoarea afirmaŃie: “Contextul în care semnele lingvistice intră în relaŃii sintagmatice, între ele, anulează progresiv orice posibilitate de ambiguitate“38.

Privire generală. EdiŃie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, p. 295). 31 Vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 115-119. 32 Pentru clasificarea polisemiei interne, vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 120-121; G. Cornu, op. cit., p. 100-107. 33 G. Cornu, op. cit., p. 99. 34 Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 119. 35 Vezi Ibidem, p. 120. 36 Vezi Ibidem, p. 119. 37 Ibidem, p. 121-122. 38 D. Irimia, op. cit., p. 216.

119

Fenomene socio-culturale39, dreptul şi limba sunt supuse dinamicii

schimbărilor pe care le cunoaşte societatea. G. Cornu observă că “chacun [le droit et la langue] reçoit les impulssions qui l’infléchissent et l’adaptent du flux spontané des usages et de l’action volontaires des autorités (néologie et innovations législatives étant d’ailleurs parfois associées). En définitive, ce qui scelle la parenté du droit et de la langue, c’est la médiation d’un troisième terme, le milieu nourricier qui accompagne leur épanouissement, d’un mot, la culture dont ils sont issus. Droit et langue sont des faits culturels“40.

SemnificaŃia semnului lingvistic (juridic), prin caracterul ei istoric, “rămâne obiectivă şi constantă doar într-un cadru social-politic şi juridic dat“41. Dinamica terminologiei juridice se găseşte, astfel, în strânsă legătură cu schimbările produse în modul de organizare politică şi socială pe care le cunoaşte societatea românească după 1989. Adriana StoichiŃoiu-Ichim42 consideră că prin acest proces de perfecŃionare şi sistematizare a legislaŃiei se impun modificări “atât în conŃinutul legilor (prin abrogarea, modificarea sau reformularea unor articole), cât şi în denumirea şi definirea unor concepte specifice“, modificări reflectate prin:

- apariŃia de noi termeni (de regulă împrumutaŃi sau calchiaŃi) pentru a desemna referenŃi sau reglementări recent introduse în legislaŃia românească (instituŃii sau acte juridice, infracŃiuni, tipuri de convenŃii, contracte, acorduri etc.): Avocatul Poporului; ONG (organizaŃie non-guvernamentală); ordonanŃă de urgenŃă; crimă organizată; acord stand-

by; contract de leasing; asigurare de malpraxis etc.; - introducerea în legislaŃia românească a unor termeni sau sintagme

menŃionate în dicŃionare anterioare anului 1990 cu referire exclusiv la

legislaŃia străină: contract de engineering şi contract de know-how; inamovabilitate (“situaŃie juridică privilegiată creată, în unele state capitaliste, în favoarea unor categorii de funcŃionari […] în scopul declarat de a-i sustrage dependenŃei faŃă de organele puterii executive“) etc.;

- reintroducerea în uz a unor termeni sau sintagme aparŃinând “dreptului burghez“: concesiune; domeniu [public]; Curte de

Apel/CasaŃie/Supremă etc.; - dispariŃia din uz a unor termeni/sintagme aparŃinând dreptului

socialist: cooperativizare socialistă; naŃionalizare socialistă; organizaŃie

socialistă de stat etc. Nota I, cuprinsă în DispoziŃiile finale ale Codului de

39 “Ce sont tous deux [le droit et la langue] des phénomens sociaux, de formation largement coutumière, et empreints d’un certain caractère contraignant, normatif“ (Carbonnier, Introduction, 21, apud G. Cornu, op. cit., p. 12). 40 G. Cornu, op. cit., p. 12. 41 D. Irimia, op. cit., p. 216-217. 42 Vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 153-154.

120

procedură penală, prevede înlocuirea termenului organizaŃie cu unitate şi, implicit, înlocuirea unui grup de sintagme cum ar fi: organizaŃii de stat sau

obşteşti; organizaŃii cooperatiste sau alte organizaŃii obşteşti; întreprinderi

şi organizaŃii economice de stat, cooperatiste sau alte organizaŃii obşteşti etc., cu sintagma unităŃi la care se referă art. 145 din Codul penal.

AnumiŃi termeni juridici au cunoscut o îmbogăŃire sau o restrângere a sensului, în funcŃie de schimbările produse în societate: termenul imunitate a fost definit în DicŃionarul juridic penal

43 numai în raport cu convenŃiile internaŃionale, iar astăzi se utilizează frecvent în sintagma imunitate

parlamentară; termenul piraterie, definit în acelaşi dicŃionar (p. 221) numai în raport cu pirateria aeriană şi maritimă, şi-a extins sfera de aplicabilitate în domeniul informaticii şi al audio-vizualului; o lărgire a sensului cunoaşte şi termenul hangii, folosit de Codul civil, art. 1623, şi care trebuie citit astăzi: “patroni de hoteluri, moteluri, campinguri sau companii de vagoane de dormit ori de navigaŃie maritimă sau fluvială“44. Restrângerea sensului pare să se manifeste în cazul formulei latineşti restitutio in integrum, care, supusă unei tendinŃe de specializare, este folosită, tot mai frecvent, pentru a desemna repunerea în posesie a persoanelor deposedate de regimul comunist45.

L’autre versant du langage du droit, cum îl numeşte G. Cornu punându-l în raport cu vocabularul juridic, discursul juridic reprezintă “la mise en œuvre de la langue, par la parole, au service du droit“46. Cercetătorul francez, stabilind coordonatele juridice şi lingvistice47 ale textului juridic, consideră că “le discours juridique est un acte linguistique en ce qu’il met en œuvre, par l’expression et pour la communication, la

43 G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu, DicŃionar juridic penal, Bucureşti, 1976, p. 128-129, apud Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica. 44 V. D. Zlătescu, op. cit., p. 67. 45 Vezi Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 153-154. Precizăm că specializarea se manifestă numai în uz, nu şi la nivelul teoriei generale a dreptului. 46 G. Cornu, op. cit., p. 211. 47 Este bine cunoscut deja faptul că lingvistica juridică reprezintă un “domeniu intermediar“, o “disciplină mixtă“ (vezi Al. Graur, Lingvistică juridică, în “România literară“, XIV (1981), nr. 36, p. 9), astfel că cercetarea limbajului juridic implică coroborarea cunoştinŃelor de specialitate ale unui jurist cu cele ale unui lingvist. Pe teren românesc s-a dezvoltat un bun dialog între reprezentanŃii celor două domenii (vezi Al. Graur, op. cit., apărut ca răspuns la articolul lui B. Berceanu, Dreptul şi limba – ştiinŃa

dreptului şi lingvistica, în SCJ, XXVI (1981), nr. 3, p. 247-266 sau vezi B. Diamant, Iulia Mănăilă, Unele probleme ale terminologiei juridice, în SCJ, XXIX (1984), nr. 3, p. 246-249, unde sunt aduşi în discuŃie, insistându-se asupra particularităŃilor lor juridice, câŃiva termeni – coparticipare, codevălmăşie, a delapida/a dilapida, a solicita, viciu etc. – preluaŃi din lucrarea lui Al. Graur, DicŃionar al greşelilor de limbă, Bucureşti, Editura Academiei, 1982, p. 79).

121

langue naturelle dans laquelle communiquent les sujets du discours“48. Toate elementele comunicării – emiŃător, destinatar, mesaj, canal, referent, cod – se regăsesc în textul juridic. “De la bouche de l’avocat à l’oreille du juge, la plaidoirie prononcée à la barre pour la défense d’un client permet de répérer tous ces éléments: les protagonistes du discours, la voix qui porte le message, la langue dans laquelle il est dit, l’énoncé des faits et des arguments etc.“49.

PrezenŃa sau absenŃa termenilor juridici sau a mărcilor stilistice ale discursului juridic50 nu determină, în mod necesar, caracterul juridic al unui astfel de discurs. Există texte juridice din care lipsesc elemente ale vocabularului juridic: “Cenzura de orice fel este interzisă“ (art. 30 al. 2 ConstituŃie), “La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaŃii“ (art. 38 al. 4 ConstituŃie) sau “Ce profesiune ai?“51 din interogatoriul magistraŃilor, după cum există şi texte juridice lipsite de orice efect de stil

52: “ServituŃile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrări exterioare, precum: o uşă, o fereastră, o apaducere […]“ (art. 622 al. 3 Cod civil). Pentru G. Cornu, finalitatea mesajului este cea care determină juridicitatea discursului: “Un discours peut être dit juridique soit, directement, parce qu’il établit ou dit le droit, soit, plus généralement, parce qu’il concourt à la réalisation du droit [...]. Il ressort de là que le caractère juridique du discours tient à la finalité

du message: Est juridique tout message qui tend à l’établissemnet ou à

l’application des normes de droit (s.a.)“53. Considerată drept trăsătură definitorie a stilului juridic54, larga

utilizare a formulelor “este justificată pe de o parte de nevoia exprimării 48 G. Cornu, op. cit., p. 211. 49 Ibidem, p. 213. 50 Ibidem, p. 214, sunt enumerate următoarele particularităŃi stilistice ale discursului juridic: “envolée, répétition, archaïsme de construction etc.“. 51 R. Dimiu, în Limbajul juridic, Bucureşti, Editura “Curierul judiciar“, 1930, p. 64-65, afirmă, referitor la limbajul magistraŃilor, că, deşi în cursul dezbaterilor aceştia trebuie să se exprime în “limbajul ştiinŃific propriu oricărui jurist“, totuşi, “faŃă de împricinaŃi, de acea mulŃime care nu cunoaşte expresiunile culte şi nici pe cele ştiinŃifice, ci numai vorbirea vulgară, ei vor trebui să se adreseze în cuvinte inteligibile şi obişnuite. Întrebările ce li se pun în termeni pe care ei nu îi cunosc, nu pot avea răspunsuri juste“, cum s-a întâmplat în cazul întrebării: “Ce profesiune ai?“, al cărei răspuns a fost: “Sunt minoră“ (ibidem, p. 65). 52 Vezi G. Cornu, op. cit., p. 213-214. 53 Ibidem, p. 214. 54 “Caracteristica lui principală [a limbajului juridic] este că recurge la diverse formule pentru a comunica ceea ce are de comunicat. Aceste formule pot reprezenta, de cele mai multe ori chiar reprezintă, rezultatul unor raŃionamente, care nu se redau însă niciodată în toată desfăşurarea lor ca în stilul ştiinŃific“ (I. Coteanu, Stilurile moderne ale limbii

române literare, în LR, IX (1960), nr. 2, p. 61). “Dans le langage du droit se manifeste un des caractères les plus constants et les plus importants de l’activité juridique: la tendance à se reduire en formule“ (J. L. Sourioux, P. Lerat, op. cit., p. 69). “Este destul să ne gândim

122

concise a rezultatelor unor raŃionamente normative, iar pe de altă parte, de necesitatea de a asigura larga aplicabilitate a normei prin formularea unor reguli tipice, cu caracter abstract şi general“55.

Astfel de formule56 au statutul unui discurs repetat, dacă ar fi să întrebuinŃăm o sintagmă definită de E. Coşeriu57, sau, după cum explică J.L. Sourioux şi P. Lerat, al unor construcŃii complexe

58, “ne se prêtant à aucune modification formelle“: acceptarea sub beneficiu de inventar; autoritatea lucrului judecat; acŃiunea în stabilirea paternităŃii; clauza

naŃiunii celei mai favorizate; cel (cei) de-al treilea “personne n’ayant été ni partie ni représentée à un contrat qui n’est pas touchée par son effet obligatoire et peut tout au plus se le voir opposer“ (Voc. jur.); început de

probă scrisă; înscris sub semnătură privată; taxa pe valoarea adăugată etc.

Statut de discurs repetat au şi adagiile în limba latină caracterizate, în principal, prin concizie59 (Impossibilium, nulla obligatio est) şi generalitate60 (la începutul unui adagiu revin, adesea, pronume şi adjective pronominale nehotărâte sau negative: nemo, omnis, omnes, omnia, nullus, nulla, nullum, nihil etc.): Semel heres, semper heres; Infans conceptus pro

nato habetur quoties de commodo ejus agitur; Nemo auditur propriam

turpitudinem allegans; Nemo plus juris ad alium transfere potest quam

ipse habet; Nullum crimen sine legem; Error communis facit jus etc.61.

la ce tiranic se repetă având în vedere şi considerând la oricare aliniat din orice hotărâre judecătorească ca să ne dăm seama de spiritul conservator al scriitorilor jurişti. Formulă, logică, simplitate, iată calităŃile şi caracteristicile stilului judiciar“ (R. Dimiu, Stilul

judiciar, [Bucureşti], “Vremea“, [1939], p. 19). 55 Adriana StoichiŃoiu-Ichim, Semiotica, p. 84. 56 Terminologia adoptată de G. Cornu, în op. cit., p. 177, cu referire la aceste formule, este de ensembles soudés, iar cea folosită de J. L. Sourioux, P. Lerat, în op. cit., p. 31, este de séquences figées. 57 Arhitectura şi structura limbii, în Prelegeri şi conferinŃe (1992-1993), [Iaşi], [1994], p. 49-64. Autorul distinge, în cadrul limbajului primar, care organizează realitatea prin mijloace lingvistice, între vorbirea repetată sau discursul repetat şi tehnica liberă. Discursul repetat este reprezentat de unităŃi frazeologice care, în principiu, nu admit substituŃii şi, datorită lui, afirmă E. Coşeriu, vorbirea apare “ca un fel de pictură cu colaj simultan, adică, în parte este tehnică actuală şi în parte sunt bucăŃi de vorbire deja existente şi duse, ca să zicem aşa, de tradiŃie, în toate aceste expresii, locuŃiuni fixe, în proverbe, citate ş.a.m.d.“ (p. 55). 58 “groupes complexes“ (J. L. Sourioux, P. Lerat, în op. cit., p. 31). 59 “Tout adage est le produit d’un effort de concision, et cet effort de concision est lui-même un effet de l’art. Dans l’adage, il y a toujours de la concision et de l’art, de l’économie et du génie de langage. L’adage est un parler bref et un parler d’or“ (G. Cornu, op. cit., p. 390). 60 Ibidem, p. 363. 61 Despre maxime şi adagii în drept, precum şi despre importanŃa limbii latine pentru limbajul juridic, vezi G. Cornu, op. cit., p. 359-411.

123

Folosirea unor formule de acest fel reprezintă “una dintre particularităŃile cele mai frapante ale limbajului juridic“62. Adagiile enumerate sunt încadrate de G. Cornu în categoria celor care enunŃă dreptul (“des adages qui énoncent le droit“) şi care reprezintă, în special, reguli tehnice, principii generale, norme/directive de interpretare, explicaŃii cu caracter fundamental etc.63.

O altă categorie de adagii o constituie cele care susŃin dreptul (“des adages qui soutiennent le droit“)64: Dura lex sed lex; Jus est ars boni et

aequi; In pari causa, melior est causa possidentis […]; Quod nullum est nullum producit effectum; Testis unus, testis nullus etc.

Există o serie de adagii în limba latină care au un caracter juridic, dar a căror utilizare depăşeşte sfera juridicului, adaptându-şi, astfel, sensul în funcŃie de contextul (juridic sau extrajuridic) în care apar65:

Casus belli66 – expresie utilizată în dreptul internaŃional public care

desemnează orice fapt de natură a antrena un război între două sau mai multe puteri. Adesea, de-a lungul istoriei, casus belli a reprezentat mai degrabă un pretext pentru un conflict decât raŃiunea profundă a confruntării. Literal, expresia înseamnă “caz de război“. Un casus belli va fi, deci, un eveniment care pune adversarii, două state, de exemplu, în situaŃia de a angaja un război. Această expresie este folosită şi în situaŃii mai puŃin “dramatice“, pentru a desemna începutul unei neînŃelegeri între două persoane.

62 G. MateuŃ, A. Mihăilă, Logica juridică, Bucureşti, Lumina Lex, 1998, p. 49. 63 Ibidem, p. 371. 64 “L’essentiel est de comprendre que toute sorte d’adages qui n’énoncent pas de règle de droit stricto sensu, sont cependant des lumières pour le droit (s.a.). Même si on les situe, relativement au droit plus compartimenté que l’on conçoit couramment, comme des éléments extérieurs, ils contribuent à la marche du droit, à son progrès et à sa réalisation, par les idées et les valeurs (s.a.) qu’ils expriment. Dans l’assortiment un peu hétéroclite de ces adages de renfort (s.a.), le sublime cotoie le quotidien. Mais entre les préceptes supérieurs et les conseils pratiques, la sagesse fait miroiter toutes ses facettes: traits de bon sens ou d’evidence, jugements de valeur. Ils font du droit une sagesse (s.a.)“ (Ibidem, p. 375). 65 Expresiile explicate în limba franceză sunt preluate de pe situl internet Locutio.com.

Expressions et citations latines, http://www.locutio.com/expressions-juridiques/cadreexpresjuridiques.htm . 66 “Expression utilisée en droit international public qui désigne tout fait de nature à entraîner la guerre entre puissances. Souvent dans l'histoire, le casus belli est davantage un prétexte au conflit que la raison profonde de la belligérence. L'expression signifie littéralement "un cas de guerre". Un casus belli sera donc un événement qui place les adversaires, deux états par exemple, dans le cas de se faire la guerre. Cette expression est également employée dans des cas moins dramatiques pour signifier le début d'une inimitié entre des personnes“. LocuŃiunea este modernă, fiind atestată în limba franceză începând cu mijlocul secolului al XIX-lea (vezi ***, Le Maxidico, dictionnaire encyclopédique de la langue française, Éditions de la Connaissance, 1996, p. 186).

124

Erga omnes67 – în drept, în general, erga omnes se foloseşte atunci

când un act, o decizie sau o hotărâre este opozabil(ă) tuturor, nu numai persoanelor direct interesate. Literal, expresia înseamnă “faŃă de toŃi“.

Ex cathedra68– locuŃiune folosită în dreptul canonic care înseamnă “cu

titlu oficial“. Este aplicată condiŃiilor de infailibilitate pontificală, precizată de Consiliul Vaticanului în 1870. Literal, expresia înseamnă “de la catedră“. Ex cathedra se spune despre papă atunci când, în calitate de şef al Bisericii, proclamă “une vérité de foi“. Profesorul care vorbeşte ex

cathedra este cel care întrebuinŃează un ton doctoral şi dogmatic adresându-se elevilor săi.

Honoris causa69– în drept, tot ceea ce este făcut honoris causa este

lipsit de consecinŃe juridice, extrajuridic expresia însemnând “cu titlu onorific“.

Manu militari “cu putere armată“; expresia semnifică punerea în executare a unui ordin sau a unei obligaŃii cu ajutorul forŃei de constrângere a statului70. În sens general, a proceda manu militari înseamnă “a pune capăt unei stări de lucruri prin măsuri drastice“71.

Sine die72, “fără a fixa ziua“. În drept, în general, locuŃiunea exprimă

nedeterminarea temporală; este folosită, în special, în limbajul diplomaŃilor pentru a desemna amânarea unei conferinŃe la o dată neprecizată […]. A amâna un proces sine die înseamnă a-l amâna într-un viitor ipotetic, fără a fixa data. Iată o bună ocazie de eschivare. Când justiŃia oamenilor îşi permite eternitatea calendelor greceşti, ea nu mai serveşte la nimic. În “Le Monde“ (miercuri, 18 februarie 1998), găsim, la pagina 5, sub semnătura 67 “En droit général erga omnes veut dire qu'un acte, une décision ou un jugement a un effet à l'égard de tous, et non seulement à l'égard des personnes directement concernées. Expression qui signifie littéralement «envers tous»“. 68 “Locution du droit canonique qui signifie «à titre officiel». S'applique aux conditions de l'infaillibilité pontificale qui a été précisée par le Concile du Vatican en 1870. Expression qui littéralement signifie «du haut de la chaire». Ex cathedra se dit du pape lorsqu'en tant que chef de l'Eglise, il proclame une vérité de foi. Le professeur qui parle ex cathedra est celui qui emploie un ton doctoral et dogmatique en s'adressant à ses élèves”. 69 “En droit, tout ce qui est fait honoris causa est dépourvu de conséquences juridiques. Expression qui signifie «à titre honorifique»”. 70 “Expression […] utilisée pour désigner l’exécution d’un ordre ou d’une obligation par la force publique“ (Voc. jur., p. 538). 71 Felicia Ştef, DicŃionar de expresii juridice latine, Bucureşti, Editura Oscar Print, 1995. 72 “«Sans fixer de jour». En droit général, la locution, qui exprime l'indétermination temporelle, est surtout employée dans la langue diplomatique pour qualifier l'ajournement d'une conférence à une date qui n'est pas précisée […]. Renvoyer un procès sine die, c'est le renvoyer dans un futur hypothétique, sans fixer de date. Voilà en fait un bon moyen de dérobade. Quand la justice des hommes se donne l'éternité des calendes grecques, elle se réduit tout simplement à rien. Dans «Le Monde» du mercredi, 18 février 1998, on trouve en page 5, sous la plume de Laurent Zecchini: «Redoutant un échec, en novembre 1997, Bill Clinton, avait renvoyé sine die le vote du Congrès [...]»“.

125

lui Laurent Zecchini: “Redoutant un échec, en novembre 1997, Bill Clinton, avait renvoyé sine die le vote du Congrès [...]“.

Regulile juridice, în general, şi adagiile formulate în latină, în special, au următoarele funcŃii73: rol mnemotehnic – învăŃarea maximei în latină face ca propoziŃia respectivă să-şi păstreze o formă exactă, în timp ce folosirea limbii materne predispune, deseori, la înlocuirea unor termeni cu sinonimele lor şi duce la alterarea sensului acelei reguli, în cazul în care aceste sinonime au o extensiune diferită; folosirea argumentelor formulate în latină asigură înlăturarea riscului polisemiei în cazul traducerilor în alte limbi, deoarece ele sunt de uz internaŃional; rolul de a exprima gravitatea

şi solemnitatea deciziilor juridice, dându-le greutatea oferită de tradiŃie şi înlăturând suspiciunea potrivit căreia deciziile luate în lipsa legii sunt arbitrare.

Din tipologia generală a discursurilor juridice74 se desprinde discursul juridic normativ. “Legile [arăta Montesquieu] nu trebuie să fie subtile, ele sunt făcute pentru oameni cu o putere de înŃelegere mijlocie; ele nu sunt deloc o artă logică, ci raŃiunea simplă a unui părinte de familie“75. Cu această afirmaŃie este adusă în discuŃie una din calităŃile esenŃiale, amintite deja, ale actului normativ, accesibilitatea, considerată o “condiŃie necesară a prezumŃiei de cunoaştere a legii“76, prezumŃie sintetizată de adagiul latin Nemo censetur legem ignorare.

Într-adevăr, pentru a fi respectată, legea trebuie să fie, nu atât cunoscută, cât mai ales înŃeleasă77, şi am putea crede că ne aflăm în faŃa unui paradox determinat de necesitatea de a conjuga cele două cerinŃe fundamentale ale normei juridice: tehnicitatea şi accesibilitatea legii78, o

73 G. MateuŃ, A. Mihăilă, op. cit., p. 49-50. 74 Redat printr-o imagine metaforică, “le droit a mille bouches, qui correspondent non seulement aux sources formelles proprement dites du droit (loi en ses textes, coutume en ses dictons, maximes et adages) mais à toutes les voix qui se mêlent dans la création ou la réalisation du droit“ (G. Cornu, op. cit., p. 218). 75 Spiritul legilor, apud V. D. Zlătescu, op. cit., p. 65. 76 V. D. Zlătescu, op. cit., p. 65. 77 I. Coteanu observă că “limbajul juridico-administrativ este determinat, în diversele lui aspecte, de raportul dintre cunoştinŃele şi scopul legiuitorului şi ale celor care trebuie să li se supună“ (Structura şi evoluŃia limbii române (de la origini până la 1860), Bucureşti, Editura Academiei, 1981, p. 156). 78 Adriana StoichiŃoiu-Ichim, în Semiotica, p. 111, numeşte “aparente contradicŃii“, pe de o parte, complementaritatea care trebuie să existe între cerinŃa de accesibilitate şi caracterul tehnic al exprimării juridice (“la technicité du langage du droit est une éxigence irréductible de la fonction sociale du droit […]; le langage ordinaire n’est pas une alternative du langage juridique. Ce sont deux éléments complémentaires. Le langage du droit baigne dans la langue qui le porte. Les marques techniques ne sont que des points en relief sur le fond clair de la langue commune“, G. Cornu, op. cit., p. 26), iar pe de altă parte, cea dintre precizia şi supleŃea aceleiaşi exprimări.

126

astfel de incompatibilitate rămânând, totuşi, la un nivel superficial. Francis Gervais, preşedintele baroului avocaŃilor din Québec consideră că “la loi, en effet, n’est pas une œuvre de littérature“, astfel că “il ne faut pas sacrifier la solénnité de la loi, ainsi que de notre société de droit, à la volonté de tout vouloir simplifier“79.

Din punctul de vedere al tehnicii legislative, regulile care trebuie respectate la redactarea proiectelor de acte normative, pentru a realiza un text reuşit, sunt: “folosirea corectă a regulilor de construcŃie gramaticală, de sintaxă şi de topică, a semnelor de ortografie (s.a.) […]. Pentru a se realiza cerinŃa de claritate şi precizie, textul legii trebuie redactat într-un stil articulat cu legături coerente (s.a.) între propoziŃii şi părŃile morfologice. Greşelile gramaticale, de topică dezorganizează textul. Ortografia (s.a.) trebuie să fie corectă. Semnele de punctuaŃie (virgula, punctul etc.) au, în text, rostul lor, nu pot fi puse la întâmplare, întrucât pot conduce, uneori, la interpretări diferite“80.

Referitor la normele juridice, Adriana StoichiŃoiu observă că acestea “reprezintă prototipuri de acŃiuni exprimate sub forma unor scheme propoziŃionale deontice“81. În opinia juriştilor, “în conceptul ei, norma juridică cere o conduită tipică subiectului generic în anumite condiŃii, cu precizarea urmărilor în cazul încălcării a ceea ce a cerut“82. Majoritatea teoreticienilor jurişti consideră că norma juridică are o structură tripartită, formată din ipoteză, dispoziŃie, sancŃiune. Ipoteza cuprinde descripŃii ale unor stări de lucruri generice, iar dispoziŃia cuprinde o prescriere a unei conduite-tip: “dacă este a, atunci trebuie să se facă b“, în timp ce mijloacele de constrângere, care impun realizarea normelor juridice, constituie sancŃiunea. DispoziŃiile, în funcŃie de conduita normată, pot fi: onerative, când obligă la săvârşirea unei acŃiuni-tip, modalitatea deontică a normei fiind “este obligatoriu să“; prohibitive atunci când interzic o acŃiune –tip (conduită-tip), printr-un text explicit sau implicit (“este interzis să“); permisive, când lasă subiectele generice să opteze între mai multe conduite, prevăzute de legiuitor (“este permis să“)83.

Sunt destul de rare situaŃiile în care toate cele trei elemente care compun norma să fie exprimate în planul lingvistic al aceluiaşi articol84:

79 F. Gervais, La rédaction législative n’est pas une œuvre de littérature, adresa web http://www.barreau.qc.ca/journal/frameset.asp?article=/journal/vol33/no17/propos.html. 80 I. Mrejeru, op. cit., p. 104. 81 Vezi Adriana StoichiŃoiu, RelaŃii, p. 101. 82 Gh. C. Mihai, R. I. Motica, Fundamentele dreptului. Teoria şi filosofia dreptului, [Bucureşti], Editura All, 1997, p. 26. 83 Ibidem, p. 25-33. 84 “Dans la plupart des cas, les normes juridiques ne sont pas unitaires, car tous les éléments [de la norme] n’apparaissent pas dans le même article. C’est l’un des facteurs

127

“Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soŃi (ipoteza), sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soŃilor (dispoziŃia).

Orice convenŃie contrară este nulă (sancŃiunea)“ (art. 30 al. 1 şi 2 Cod civil).

Predominante, în dreptul penal, sunt normele prohibitive care au o structură sintactico-semantică tipică şi repetabilă. În exprimarea normei, categoriile obligatorii sunt infracŃiunea (I) şi sancŃiunea (S), alături de acestea putând apărea şi categorii semantice precum: agentul (A), partea

vătămată (PV), instrumentul (In), circumstanŃe (C), finalitate (F) etc. De exemplu: I∩In∩PV∩A∩S: “Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinŃi sau orice persoană căreia minorul i-a fost încredinŃat spre creştere şi educare (ipoteza), se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 12 ani (sancŃiunea)“ (art. 306 Cod penal)85.

Sintetizând, putem stabili ca trăsături generale ale discursului juridic, numărul mare şi importanŃa formulelor, tendinŃa accentuată spre stereotipie, datorată conservatorismului86, neutralitatea, impersonalitatea, generalitatea etc.

Cercetarea limbajului şi a discursului juridic are o dublă importanŃă, atât pentru ştiinŃa limbii, prin explorarea posibilităŃilor ei, cât şi pentru ştiinŃa dreptului, în special cu privire la activitatea legislativă, dar şi la sfera dreptului internaŃional, în rezolvarea problemelor de traductologie sau interpretare de specialitate etc. La realizarea unei astfel de cercetări, cunoştinŃele şi calităŃile unui lingvist trebuie dublate de cele ale unui jurist, ale celui iniŃiat, ale celui care cunoaşte şi înŃelege, din interior, funcŃionarea întregului sistem al dreptului.

SIGLE ŞI ABREVIERI

AUBLL = “Analele UniversităŃii Bucureşti“. Limba şi literatura română,

Bucureşti, I, 1954 ş.u. DA = Academia Română, DicŃionarul limbii române, Bucureşti, I, 1913 ş.u.

qui déterminent le décalage entre la structure linguistique et celle logique de la norme […]“ (Raluca GruneanŃu, op. cit., p. 43). 85 Vezi Adriana StoichiŃoiu, RelaŃii, p. 101-102. 86 Conservatorismul este ilustrat şi de menŃinerea în uz a unor construcŃii care au încetat de a mai reflecta realitatea, cum se întâmplă cu sintagma scrisoare de trăsură. Folosită pentru a denumi forma scrisă a contractului de transport (vezi A. I. Mircea, op. cit., p. 54), această construcŃie şi-a pierdut sensul referenŃial, abstractizându-se – transportul nu se mai face de mult, în principal, cu trăsura –, ajungându-se chiar la sintagme paradoxale, în plan logic, cum ar fi: scrisoare de trăsură fluvială (ibidem, p. 169) sau scrisoare de trăsură

aeriană (ibidem, p. 200).

128

DEX, 1996 = Academia Română, Institutul de lingvistică ”Iorgu Iordan”, DicŃionarul explicativ al limbii române, ediŃia a II-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

DLR = Academia Română, DicŃionarul limbii române, serie nouă, Bucureşti, 1965 ş.u.

LR = “Limba română“, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1952 ş.u. PUF = Presses Universitaires de France. s.a. = sublinierea autorului. SCJ = “Studii şi cercetări juridice”, Bucureşti, I, 1955 ş.u. Voc. jur. = Vocabulaire juridique, publié sous la direction de Gérard Cornu,

Quadrige/PUF, 2000.

ASPECTS ACTUELS DU DISCOURS JURIDIQUE (Résumé)

Nous avons choisi de décrire, sans être exhaustif, le discours juridique en

nous appuyant sur une double perspective: d’un coté, nous avons mis en évidence quelques traits caractéristiques du signe linguistique au sein du vocabulaire juridique, en insistant sur la présence de la synonymie et de la polysémie et aussi sur la dynamique du vocabulaire concerné, liée aux changements de la société, et, de l’autre coté, nous nous sommes occupé de la phraséologie du discours juridique, avec un regard plus attentif sur la place que les formules y occupent et sur quelques particularités du discours normatif.

L’analyse du discours juridique apporte des résultats notables tant pour la linguistique, par la mise en valeur des possibilités d’expression de la langue, que pour la théorie du droit, spécialement en ce qui concerne la rédaction des lois, mais aussi l’activité de traduction/interprétation de traités, accords, etc. C’est pour cette raison qu’il est important de conduire une telle démarche en faisant appel aux connaissances et aux qualités non seulement du linguiste, mais aussi du juriste, autrement dit en utilisant en même temps les outils spécifiques pour chacun de ces deux domaines, la linguistique et le droit.

AUT, XLI, 2003, p. 129-141

OBSERVAłII ASUPRA ORTOGRAFIEI ÎMPRUMUTURILOR FRANCEZE

ÎN LIMBA GERMANĂ de

Marianne MARKI

Preluarea şi reproducerea cuvintelor de origine franceză nu se produce doar prin aşa numitul code phonique, ci şi printr-un code graphique, numit de SÖLL (1974: 13) „jene Grundmanifestation menschlicher Sprache, die strikt an das Medium, den Kommunikationsweg, gebunden ist“. Ne vom ocupa aşadar de cuvântul scris, arătând dacă şi cum se modifică scrierea lexemelor franceze sub influenŃa limbii receptoare, ce este transferat şi ce se integrează în sistemul limbii germane. În cele ce urmează vom întreprinde o analiză contrastivă cu raportare şi la latura sonoră a cuvintelor.

Cu toate că în unele lucrări se vorbeşte doar despre transfer şi

integrare grafematică, această terminologie poate fi şi mai mult diferenŃiată. O astfel de încercare de diferenŃiere poate fi găsită la MUNSKE

(1983), de la care a fost preluată şi terminologia care urmează:

(1) Transfer grafemic (Graphemische Transferenz): Grafeme şi grupuri de grafeme care redau un fonem inexistent în limba receptoare vor fi preluate în această relaŃie, de exemplu:

/¼/ → < j > germ. Journal [¼&r’na:l] → < g > înainte de /e, i, y/ germ. Genie [¼e’ni:]

Despre transferenŃe grafemice poate fi vorba la toate vocalele nazale şi la semivocale, în măsura în care sunt preluate ca atare.

(2) Transfer grafetic (Graphetische Transferenz): Punctul de plecare îl constituie foneme similare interlingual, în cazul cărora relaŃia grafemică este diferită în cele două limbi:

/u/ → fr. < ou > → germ. 

La preluarea relaŃiei străine fonem-grafem avem un caz de transfer grafetic. Dacă grafemul din limba sursă (franceza) este

130

înlocuit de grafemul din limba receptoare (germană) vorbim despre

(2) Integrare grafetică (Graphetische Integration).

(3) Integrare grafemică (Graphemische Integration): În acest caz integrarea fonologică este succedată de o altă etapă de integrare, şi anume de adaptarea formei scrise la forma rostită a cuvântului, de exemplu:

fr. < c > ↔ /s/ > germ. /ts/ > < z >

În cadrul acestor patru categorii care pot fi reunite sub denumirea generică de transfer şi integrare grafematică, vom analiza fenomene determinate de contactul lingvistic descris mai jos.

Cuvintele care nu conŃin sunete străine limbii germane se încetăŃenesc mai uşor şi, mai ales atunci când sunt utilizate în mod frecvent, scrierea lor iniŃială este acomodată scrierii germane. O perioadă de timp scrierea acestor cuvinte oscilează între cele două grafii, ca de exemplu Friseur alături de Frisör. În final se impune grafia germană: Bluse pentru Blouse, Sekretär pentru Secretaire, Fassade pentru Façade. Dar între grafia germană şi cea franceză întâlnim formaŃiuni hibride: o parte a cuvântului este germană, o altă parte franceză: Ouvertüre, souverän, amourös. În aceste cuvinte se păstrează fr. -ou-, dar fr. -u, -ai-, -eu- sunt transpuse în limba germană. Fr. -c- este perceput ca impropriu limbii germane, fiind înlocuit cu germ. -k- şi -z-. Se menŃin în schimb alte particularităŃi ale grafiei franceze: Korps / Corps, Kuvert / Couvert, Kollier / Collier, Kupon

/ Coupon, Kompagnon / Compagnon, Kanaille / Canaille, Kode / Code,

Kreme / Crème, Kontrolleur / Controller, Karton, Karriere, Trikot,

Bankier, Redakteur, Clique ş.a. În regulile ortografice de la 1880 astfel de scrieri mixte erau evitate. Se postula în general transpunerea lui c în k respectiv z, dar totodată se admitea ca, în cuvintele străine care păstrează şi alte elemente negermane, să se păstreze c, de exemplu: Campagne,

Compagnie, Flacon, Redacteur, Tricot. KONRAD DUDEN atrage atenŃia asupra inconsecvenŃei acestei reglementări, conform căreia unul şi acelaşi radical s-ar scrie — în funcŃie de terminaŃie — cu c şi k: Controlleur alături de kontrollieren. Din acest motiv DUDEN propune scrierea consecventă cu k. În reglementarea ortografică de la 1902 s-a Ńinut cont de propunerea lui DUDEN: Karton — kartonieren, Kolportage — kolportieren ş.a. În dicŃionarul de la 1902 este admisă scrierea unor cuvinte cu c alături de cea cu k: Carré, Carriere, Comité, Couvert ş.a. Şi în ultimele ediŃii ale DUDEN — şi în special după noua ortografie valabilă din 2005 — există încă multe dublete grafemice, deoarece limita dintre cuvinte străine uzuale şi neuzuale

131

oscilează. După noua ortografie a limbii germane cuvintele străine permit două variante de scriere (cea de până acum şi una nouă, facultativă): Necessaire — Nessessär, Frigidaire — Frigidär, Bouclé — Buklee, Exposé

— Exposee, Separée — Separee, Kommuniqué — Kommunikee, Facette —

Fassette ş.a. (cf. MARKI / IONAŞ 2000: 17c). O germanizare consecventă a cuvintelor străine nu a putut fi impusă.

S-a dorit o apropiere a cuvintelor străine de limba germană, dar a existat o reŃinere faŃă de intervenŃii radicale în imaginea grafică a cuvintelor. Păstrarea lui c are în unele cazuri un rol deosebit. Între Café şi Kaffee există de regulă o diferenŃiere semantică: Café = ‘cafenea’, iar Kaffee = ‘băutură: cafea’.

După cum am menŃionat anterior, atât cuvintele străine în general, cât şi împrumuturile franceze în special, nu cunosc o ortografiere unitară în limba germană. Întâlnim atât fenomenul de integrare, cât şi fenomenul de transfer, iar integrarea grafematică indică un grad mai mare de integrare.

Forma scrisă a cuvintelor certifică evoluŃia unei limbi. Comparând primele atestări scrise ale împrumuturilor franceze în limba germană (cf. BRUNT 1983) cu forma lor actuală, observăm că erau mai apropiate formei din limba sursă decât sunt acum. Întâlnim acolo forme neintegrate precum: piquant, Couvert, Bravour, chicanieren, Intrigue, pentru a aminti doar câteva. Integrarea pe plan grafematic se întinde deci pe o perioadă mai îndelungată de timp, perioadă în care au fost necesare diverse intervenŃii. Aceste intervenŃii, respectiv reforme ortografice nu au determinat însă niciodată modificări esenŃiale, ci au avut ca urmare o adaptare de la caz la caz a cuvintelor străine în cauză: „Angleichung von Fall zu Fall“ (DROSDOWSKI 1974/1975: 12).

În special la cuvintele străine de origine franceză poate fi observată coexistenŃa fenomenelor de transferenŃă (< ou >, < ai >) şi integrare (, < ä >). Pot fi aduse spre ilustrare multe cuvinte care atestă existenŃa unui astfel de stadiu intermediar: Coupon — Kupon, Chauffeur — Schofför ş.m.a.

În cele ce urmează vom descrie sumar modul în care grafia franceză a suferit modificări în limba germană, indicând elementele transferate, precum şi pe cele integrate. Ambele limbi au un inventar de litere aproape similar. Dar cu ajutorul acestor litere sunt redate două sisteme fonetice diferite. Mai ales în cazul cuvintelor străine se iveşte dificultatea de a le reda în scris, deoarece grafia lor nu poate fi dedusă din forma lor sonoră. HELLER (1981: 155) atrage atenŃia asupra acestei dificultăŃi şi subliniază:

Als Kernfrage der Fremdwortschreibung erweisen sich somit die fremden Phonem-Graphem-Beziehungen, d.h. das Vorhandensein spezifisch fremder, in heimischen Wörtern nicht vorkommender Grapheme, im

132

Sinne von Phonographemen (d.h. mit Phonembezug definierten Graphemen).

Întrebarea care se impune este: Cum poate fi redat un fonem pe plan grafematic în cele două limbi?

În ambele limbi există aceleaşi 26 de litere, dar mult mai multe sunete. Sistemul fonetic al limbii germane cuprinde aproximativ 20 de consoane şi 15 vocale, acestea din urmă fiind grupate în două şiruri de 8 vocale încordate sau lungi şi 7 vocale neîncordate sau scurte. Criteriul de diferenŃiere imediat următor este legat de valoarea lor silabică (cf. VENNEMANN 1991; BECKER 1998: 48cc; MAAS 1999: 171c). Se adaugă, în funcŃie de punctul de vedere, africatele, vocalele reduse şi diftongii. Se poate vorbi despre un fenomen de integrare totală în cazul în care un cuvânt conŃine numai sunete ale acestui sistem şi nu are o structură silabică străină. În cazul limbii franceze există şi o serie de semne diacritice care contribuie la diferenŃierea sunetelor: accent grave pe < à, è, ù >, accent

aigu pe < á, é >, accent circonflexe < â, ê, î, ô, û >, trema pe < ë, ï > şi sedila < ç >. Aceste semne slujesc unei relaŃii fonem-grafem mai echilibrate în această limbă. Limba germană cunoaşte în acest sens semnele < ä, ö, ü > şi ligatura < ß >. În cea mai mare parte semnele diacritice ale limbii franceze nu sunt preluate o dată cu cuvintele în limba germană, de exemplu:

fr. dépêche > germ. Depesche fr. naïf > germ. naiv

O excepŃie de la această regulă o constituie < é > final, care în această poziŃie semnalează un /e/. Prin accent aigu este împiedicată rostirea unui # instabile. Şi în germană < e > final semnalează rostirea redusă a lui /#/. Din acest motiv uneori < é > este preluat din franceză în relaŃia /e/, ca de exemplu în Negligé sau în Dekolleté. Numai în cazul prepoziŃiei à este transferat în germană un accent grave, de exemplu vis-à-vis. În toate celelalte situaŃii aceste semne diacritice care marchează accentuarea diferită a vocalelor se pierd, deoarece semnele însele şi funcŃiile lor sunt străine limbii germane. În franceză în special calitatea lui < e > depinde de aceste accente, în vreme ce în germană aceasta este reglată de contextul fonic. Semnele accentuale ar fi complet nesemnificative în limba germană. Cuvinte ca de exemplu arhaismul Tête-à-tête, care conŃine în germană diverse accente, sunt excepŃii care întăresc regula generală de pierdere a acestor semne.

O integrare consecventă are loc la adaptarea cuvintelor străine de origine franceză la regulile scrierii cu majusculă şi minusculă. În special substantivele, care în franceză se scriu de regulă cu iniŃială mică, trebuie să

133

fie adaptate la normele ortografiei germane care prevede scrierea cu majusculă a substantivelor.

Trebuie amintit şi un alt fenomen: unele cuvinte compuse se scriu în franceză cu cratimă: pot-pourri, rendez-vous, porte-monnaie. Deoarece însă aceste cuvinte sunt preluate în germană ca unităŃi lexicale, elementele componente care contribuie la formarea acestor cuvinte nu mai sunt identificate, astfel încât în germană ele se scriu împreună: Potpourri,

Rendezvous, Portemonnaie. Alături de acestea există însă şi compuse complexe ca Tête-à-tête, vis-à-vis, care sunt preluate în forma lor franceză.

În cele ce urmează ne vom referi sumar la câteva caracteristici ale grafemelor vocalice şi consonantice .

Sistemele vocalice ale celor două limbi, germană şi franceză, cunosc deosebiri considerabile. Pot fi aduse numeroase exemple de cuvinte în care aceeaşi vocală fie a fost transferată, fie s-a adaptat deja limbii germane (s-a integrat), fie sunt posibile două scrieri ale cuvântului. Aceste oscilări demonstrează existenŃa unei tendinŃe de integrare a elementelor franceze în germană. Vom aduce spre ilustrare câteva exemple: Fonemul /u/ este redat grafic în franceză prin grafemul < ou > (clou, blouse). În germană se preia în unele situaŃii scrierea franceză cu < ou > (transfer), în altele se impune scrierea germană cu (integrare):

• /u/ — fr. < ou > — germ. — < ou > (transfer)

— (integrare)

fr. clou > germ. Clou [klu:] fr. coupe > germ. Coupe [kup] fr. courage > germ. Courage [ku’ra:¼e] fr. blouse > germ. Bluse fr. couvert > germ. Kuvert fr. bouquet > germ. Bukett

La unele cuvinte sunt posibile două moduri de scriere:

fr. nougat > germ. Nougat / Nugat fr. bravour > germ. Bravour / Bravur fr. coupon > germ. Coupon / Kupon

• /y/ — fr. (transfer) — germ. < ü > (integrare)

fr. parvenu > germ. Parvenu fr. revue > germ. Revue fr. bordure > germ. Bordüre

134

fr. brochure > germ. Broschüre fr. début > germ. Debüt

• /ø, œ/ —fr. < eu > (transfer) — germ. < ö > (integrare)

fr. amateur > germ. Amateur fr. déserteur > germ. Deserteur fr. gouverneur > germ. Gouverneur fr. amoureux > germ. amurös fr. liqueur > germ. Likör fr. tendancieux > germ. tendenziös

Şi în această situaŃie există cuvinte care permit două posibilităŃi de scriere:

fr. chauffeur > germ. Chauffeur / Schofför

La o analiză atentă a materialului ilustrativ propus, se poate constata că multe adjective terminate în -eux, -euse s-au transformat în -ös, adică s-au integrat limbii germane. Prin urmare, integrarea poate avea şi o motivaŃie morfologică. La substantivele terminate în -eur, -euse este consemnată frecvent forma transferată, de exemplu:

fr. pompeux > germ. pompös fr. délicieux > germ. deliziös

dar fr. masseur > germ. Masseur fr. masseuse > germ. Masseuse

• /o, %/ — fr. < o >, < au >, < eau > (transfer) — germ. < o > (integrare)

fr. aubergine > germ. Aubergine fr. niveau > germ. Niveau fr. plateau > germ. Plateau fr. bureau > germ. Büro

dar fr. sauce > germ. Sauce / Soße

• /§/ — fr. < ai >, < è >, < e >, < ei > (transfer) — germ. < ä >, < e > (integrare)

fr. canaille > germ. Canaille fr. palais > germ. Palais fr. beige > germ. beige fr. manège > germ. Manege fr. crème > germ. Creme

135

fr. affaire > germ. Affäre fr. fontaine > germ. Fontäne

O anume nesiguranŃă în ceea ce priveşte scrierea poate fi constatată şi la o serie de cuvinte în cazul cărora alegerea variantei integrate sau transferate este lăsată la latitudinea celui care scrie:

fr. mayonnaise > germ. Mayonnaise / Majonäse fr. portrait > germ. Portrait / Porträt

Numai terminaŃiile adjectivale -aire şi -ain sunt integrate fără excepŃie în limba germană ca -är şi -än:

fr. mondain > germ. mondän fr. populaire > germ. populär fr. ordinaire > germ. ordinär

În ceea ce priveşte fonemele /a/, /i/, /e/, regulile fonografematice se deosebesc doar nesubstanŃial, astfel încât nu se poate vorbi de transferul sau integrarea acestora. • Cantitatea vocalelor este determinată în limba germană de contextul sonor, dar şi de factori grafematici. Lungimea vocalelor poate fi astfel redată prin grupuri de grafeme corespunzătoare, adică prin vocale geminate sau prin litere care marchează lungirea, de exemplu < ie >, < uh >. Franceza nu dispune de o astfel de posibilitate. În cazul împrumuturilor din franceză, cantitatea vocalelor trebuie marcată prin fonemele — eventual prin grafemele — imediat următoare, deoarece posibilitatea de geminare a vocalelor sau de inserare a unui grafem pentru marcarea rostirii lungi, fenomene specifice limbii germane, nu se transferă asupra împrumuturilor din franceză. Singura excepŃie o constituie < e > în poziŃie finală. În această poziŃie grafemul < e > semnalează în vocabularul moştenit al limbii germane un /#/ neaccentuat. Această relaŃie de corespondenŃă < e > ↔ /#/ există şi în franceză, de exemplu în clique. Dacă însă în franceză trebuie să fie realizat un /e/ în poziŃie finală, acest fonem trebuie redat prin grafemele < é > sau < ée >. În germană va fi preluat fie grafemul cu semn diacritic < é >, fie numai scrierea geminată:

fr. décolleté > germ. Dekolleté fr. négligé > germ. Negligé fr. gelée > germ. Gelee fr. matinée > germ. Matinee

136

Sub influenŃa acestor cuvinte, semnele < ee > sunt reinterpretate, în analogie cu regulile germanei, ca semne de lungire în relaŃie cu /e:/. Astfel poate fi explicată scrierea unei serii întregi de cuvinte a căror terminaŃie < é > devine în germană < ee >.

fr. comité > germ. Komitee fr. résumé > germ. Resümee fr. canapé > germ. Kanapee fr. cliché > germ. Klischee fr. coupé > germ. Kupee fr. plissé > germ. Plissee

Pe de o parte, în aceste situaŃii avem de-a face cu renunŃarea la un semn de accentuare necunoscut, pe de altă parte, cu înlocuirea unei reguli fonografemice străine cu o regulă a limbii receptoare, această integrare semnalând un grad mai mare de integrare. • Celălalt factor care determină în limba germană cantitatea vocalelor este contextul sonor. Dacă condiŃiile contextuale sunt de aşa natură încât în franceză să permită o vocală scurtă, în germană însă să ceară o vocală lungă, există două posibilităŃi de integrare: fie cantitatea vocalei se modifică, de exemplu în fr. mode [m%d(#)] > germ. Mode [mo:d#] (integrare fonologică), fie se păstrează cantitatea vocalei, dar se alterează condiŃiile contextuale. Este vorba în aceste situaŃii de geminarea consoanei următoare în plan grafematic, de exemplu fr. étape

[etap(#)] > germ. Etappe [e’tap#]. Geminarea a putut fi constatată la următoarele consoane:

< f > > <ff> fr. agrafe > germ. Agraffe fr. carafe > germ. Karaffe

 > <pp> fr. étape > germ. Etappe fr. troup > germ. Truppe

< l > > <ll> fr. appel > germ. Appell fr. bal > germ. Ball

TerminaŃia adjectivală -el se transformă în -ell. Este posibil ca această transformare să aibă loc sub influenŃa desinenŃei franceze de feminin -elle.

fr. éventuel > germ. eventuell fr. universel > germ. universell

< t > > <tt> fr. compote > germ. Kompott fr. cravate > germ. Krawatte

< c > > <ck> fr. choc > germ. Schock fr. chic > germ. schick

137

În cazul în care geminarea grafemelor consonantice privea vocalele purtătoare ale accentului principal, se produc totodată şi simplificări, fenomen ce poate fi urmărit îndeosebi după vocalele purtătoare ale accentului secundar. Accentul secundar rămânând neschimbat, trebuie să se modifice contextul: consoanele geminate ar condiŃiona o vocală deschisă, ca de exemplu în Potpourri [‘p%tp&ri].

< rr > > <r> fr. carrosse > germ. Karosse fr. carroussel > germ. Karussell fr. courrier > germ. Kurier

< nn > > <n> fr. cannonade > germ. Kanonade fr. rationnel > germ. rationell fr. honnête > germ. honett

< ff > > <f> fr. buffet > germ. Büfett (alături de Buffet).

Şi în cazul consoanelor pot fi aduse exemple de transfer şi integrare:

• /k/ — fr. < c > < cc > < qu >

— germ. < k > < ck >

< c > > < k > fr. balcon > germ. Balkon

(integrare) fr. confiture > germ. Konfitüre fr. anecdote > germ. Anekdote fr. cantine > germ. Kantine

< c > > <ck> fr. choc > germ. Schock

(integrare) fr. chic > germ. schick

< c > — < c > fr. cancan > germ. Cancan (transfer)

fr. camembert >germ. Camembert fr. courage > germ. Courage fr. parcours > germ. Parcours

Există însă şi o serie de cuvinte care se află într-un stadiu intermediar, ele cunoscând atât forme integrate, cât şi forme transferate:

fr. canaille > germ. Canaille /Kanaille fr. code > germ. Code / Kode

138

fr. coupé > germ. Coupé / Kupee fr. cognac > germ. Cognac / Kognac

Grupul consonantic < cc > este integrat în limba germană sub forma < kk >, ca în fr. accord > germ. Akkord, deşi < kk > nu există în cuvintele germane moştenite; lui < kk > îi corespunde în cuvintele germane moştenite un < ck >.

< qu > > < k > fr. masque > germ. Maske (integrare) fr. banquier > germ. Bankier fr. brusque > germ. brüsk fr. bouquet > germ. Boukett

< qu > > <ck> fr. attaque > germ. Attacke (integrare) fr. jaquette > germ. Jackett fr. choquer > germ. schockieren

< qu > — <qu> fr. clique > germ. Clique (transfer) fr. équipage > germ. Equipage fr. mannequin > germ. Mannequin fr. marquis > germ. Marquis ‘titlu de nobleŃe’

Înlocuirea grafemelor străine cu grafeme indigene poate fi întâlnită foarte frecvent în cazul fonemului /k/, dar trebuie remarcat că nu s-a impus o regulă unitară în această privinŃă.

• /g/ — fr. < g > înainte de /a, o, u/ < gu > înainte de /e, i, y/

— germ. < g >

< g > — < g > fr. garde > germ. Garde

fr. gobelin > germ. Gobelin < gu > > < g > fr. guirlande > germ. Girlande (integrare)

fr. intrigue > germ. Intrige fr. vague > germ. vage

Transferurile sunt de găsit în cuvinte mai puŃin uzuale:

< gu > — <gu> fr. guillotine > germ. Guillotine (transfer) fr. guillocheur > germ. Guillocheur ‘ghiloş’ fr. gueridon > germ. Gueridon ‘masă mică rotundă’

• /v/ — fr. < v > — germ. < w >

< v > > < w > fr. cravatte > germ. Krawatte (integrare) fr. veste > germ. Weste

139

fr. vandalisme> germ. Wandalismus < v > — < v > fr. bravour > germ. Bravour (transfer)

fr. frivole> germ. frivol fr. invasion > germ. Invasion fr. vernissage > germ. Vernissage

• /s/ — fr. < s> iniŃial < ss > < c > înainte de /e, i, y/ < ç >

— germ. < s > < ss > intervocalic, final < ß > intervocalic, final

Integrarea sub forma lui < ss > sau < ß > depinde de cantitatea vocalei anterioare: după vocală scurtă stă < ss >, după vocală lungă < ß >.

< c > > <ss> fr. race > germ. Rasse (integrare) < ç > > <ss> fr. façade > germ. Fassade

fr. façon > germ. Fasson < c > > < ß > fr. sauce > germ. Soße / Sauce < c > — < c > fr. annonce > germ. Annonce (transfer)

fr. balance > germ. Balance fr. farce > germ. Farce fr. nuance > germ. Nuance

• /|/ — fr. < ch > — germ. < sch >

< s > înainte de < p, t >

< ch > > <sch> fr. brochure > germ. Broschüre (integrare) fr. douche > germ. Dusche fr. manchette > germ. Manschette fr. chicane > germ. Schikane

< ch > — < ch > fr. affiche > germ. Affiche (transfer) fr. chance > germ. Chance fr. charme > germ. Charme fr. revanche > germ. Revanche

Se poate constata că unele cuvinte frecvent utilizate, ca de exemplu Chef, Charme, Chance, nu sunt integrate.

Au fost puse în discuŃie doar câteva exemple de transfer şi integrare. Fenomenul de integrare se rezumă doar la o parte a vocabularului de

140

origine străină şi ilustrează modul în care cuvintele străine pot fi adaptate grafematic limbii germane.

• În domeniul grafematicii este evident faptul că fenomenul de integrare survenit în cadrul unui cuvânt atrage după sine un alt fenomen de integrare în cadrul aceluiaşi cuvânt. Astfel de „integrări multiple“ pot fi ilustrate printr-o serie de lexeme, ca de exemplu:

fr. chicane > germ. Schikane fr. brochure > germ. Broschüre fr. amoureux > germ. amurös fr. bureau > germ. Büro fr. douche > germ. Dusche

• Poate fi observată şi o altă tendinŃă: un transfer poate împiedica alte integrări. Astfel Kusine a fost integrat în limba germană, în vreme ce Cousin a fost transferat. Fonemul străin /§~/ este cel care nu a permis integrarea.

fr. cousine > germ. Kusine dar fr.cousin> germ. Cousin

CondiŃia integrării grafemice este o integrare fonologică premergătoare. Aspectul sonor integrat al cuvântului trebuie adaptat sistemului grafemic al limbii receptoare.

BIBLIOGRAFIE

Becker, Thomas, Das Vokalsystem der deutschen Standardsprache, Frankfurt/Main, 1998.

Börner, Wolfgang, Die französische Orthographie, în: Romanistische

Arbeitshefte, Niemeyer, Tübingen, 1977. Brunt, Richard James, The influence of the French language on the German

Vocabulary (1649-1735), în: Studia Linguistics Germanica 18, Berlin, New York, 1983.

Drosdowski, Günther, Möglichkeiten und Grenzen einer Reform der Fremdwort-

orthographie, în: Jahrbuch für internationale Germanistik, Jg. 6, Heft 2, 1974/75, p. 6-19.

Duden4, Deutsches Universalwörterbuch, Mannheim, Leipzig, Wien, Zürich, 2001.

Heller, Klaus, Untersuchungen zu einer Reform der deutschen Orthographie auf

dem Gebiet der Fremdwortschreibung, în: Linguistische Studien, Reihe A, 83/I (Sprachwissenschaftliche Untersuchungen zu einer Reform der

deutschen Orthographie), Akademieverlag, Berlin, 1981, p. 154-227.

141

Hermann, Ursula, Die neue deutsche Rechtschreibung, völlig neu bearbeitet und erweitert von Prof. Dr. Lutz Götze, Gütersloh, 1996.

Maas, Utz, Phonologie. Eine Einführung in die funktionale Phonetik des

Deutschen. Opladen, 1999. Marki, Marianne / Angelika Ionaş, Die neue Rechtschreibung, Temeswar, 2000. Munske, Horst H., Zur Fremdheit und Vertrautheit der “Fremdwörter” im

Deutschen. Eine interferenzlinguistische Skizze. Germanistik in

Erlangen, în: Peschel, Dietmar (coord.), Erlanger Forschungen, Reihe

A, Geisteswissenschaften, Bd, 31, Universitätsbund, Erlangen, 1983, p. 559-595.

Piirainen, Ilpo Tapani, Handbuch der deutschen Rechtschreibung, Bochum, 1981. Söll, Ludwig, Gesprochenes und geschriebenes Französisch, în: Grundlagen der

Romanistik, Bd. 6, Berlin, 1974. Vennemann, Theo, Syllable structure and syllable cut prosodies in Modern

Standard German, în: Bertinetto, Piermarco (u. a.), (coord.): Certamen

Phonologicum II Turin, 1991, p. 211-243.

BEMERKUNGEN ZUR ORTHOGRAPHIE DER FRANZÖSISCHEN ENTLEHNUNGEN IM DEUTSCHEN

(Zusammenfassung)

Vorliegende Arbeit stellt in den Mittelpunkt der Betrachtung das

geschriebene Wort. Es soll gezeigt werden, ob und wie sich die Schreibung französischer Entlehnungen im Deutschen durch empfängersprachliche Beeinflussung ändert, was transferiert und was integriert wird. Die Untersuchung geschieht kontrastiv und unter Einbeziehung der lautlichen Seite. Es werden nur einige Beispiele für Transferenzen und Integrationen angeführt. Die Integrationen zeigen Möglichkeiten an, wie die fremden Wörter graphematisch dem Deutschen angepasst werden. Die Wörter, die keine dem Deutschen fremde Laute enthalten, brürgern sich am leichtesten ein und wenn sie häufig gebraucht werden, wird die ursprüngliche Schreibweise in die deutsche umgesetzt. Eine Zeitlang kann es noch ein Schwanken zwischen zwei Schreibweisen geben.

AUT, XLI, 2003, p. 143-156

MODALPARTIKELN IN FRAGESÄTZEN von

Marianne MARKI Die Modalpartikeln sind ein linguistisch noch nicht erschlossenes

Gebiet, da die Modalpartikel-Forschung noch viele Lücken aufweist. Deshalb müssen die Termini Partikel und Modalpartikeln (Mpn) in jeder linguistischen Arbeit stets neu definiert werden, da bislang noch keine verbindliche Abgrenzung gegenüber anderen Wortklassen existiert.

In den gängigen Nachschlagewerken und Grammatiken sieht man die Mpn meist als Teilklasse der Partikeln, wobei die Binnendifferenzierung der Partikelklasse unterschiedlich bleibt. Als klassisches Partikelkriterium gilt ihre Nicht-Flektierbarkeit. Die Schwierigkeit der Abgrenzung besteht darin, dass es keine Mp gibt, die nicht gleichzeitig eine andere Wortart annehmen könnte.

Die Bedeutung der Mpn gilt als schwer beschreibbar. Zu diesen Partikeln werden in der Regel 13-16 Partikeln gezählt, die Zuordnung schwankt etwa, ebenso wie die Klassifizierungsprinzipien. Am häufigsten werden genannt: aber, auch, bloß, denn, doch, eben, eigentlich, etwa, ja, mal, nur, schon, vielleicht, wohl (vgl. Helbig 1981: 28-30).

In den traditionellen Wörterbüchern werden sie noch charakterisiert als ohne eigentliche Bedeutung. Schlägt man in einem Wörterbuch nach, so ist die Bedeutungserläuterung entweder durch Synonymangaben (Wahrig 1978), durch erklärende Sätze (Duden) oder durch die Kombination von beiden realisiert (Universalwörterbuch).

Die Bedeutungserläuterungen sind dem Stand der Forschung entsprechend unklar, es handelt sich zumeist um rein subjektive, interpretative Kategorien. Die in Wahrig zu findenden Synonymangaben sind unzutreffend und der Duden verzichtet ganz auf Synonymangaben.

In neuerer Zeit gibt es zahlreiche Versuche zur Beschreibung der Funktion der Mpn. Als besondere Schwierigkeit für die Bedeutungsbeschreibung dieser Wortklasse wird häufig genannt, sie seien so polysem, dass es nicht möglich ist, eine Grundbedeutung anzugeben, sondern sie hätten in unterschiedlichen Kontexten auch unterschiedliche Funktionen. Als sehr schwieriges Problem bleibt die Frage, wieviele homonyme Mpn jeweils unterschieden werden müssen bzw. wieviel verschiedene Bedeutungen von einer Mp jeweils zu unterscheiden sind.

144

Das generelle Merkmal der Mpn, auf vorherige Annahmen der Gesprächspartner Bezug zu nehmen, macht sie geeignet als sprachliches Mittel der Metakommunikation zu fungieren, das es dem Sprecher erlaubt, sein sprachliches Verhalten zu kommentieren bzw. den Stellenwert seiner Äußerung im größeren Kontext der Kommunikation deutlich zu machen. Durch die Bezugnahmen auf Vorwissen von Sprecher und / oder Hörer haben die Mpn auch bestimmte gesprächsorganisierende Funktionen. So ist es mit ihrer Hilfe möglich, auf bestimmte als bekannt vorausgesetzte Informationen zu verweisen, ohne sie noch einmal ausdrücklich anführen zu müssen. Jede Partikel hat in diesem Zusammenhang eine spezielle Verweisfunktion.

Mpn treten zur illokutiven Funktion eines Satzes oder einer Äußerung in Beziehung. Der Sprecher bringt mit ihrer Hilfe seine mit dem Sprechakt verknüpfte Einstellung bzw. seine Absicht zum Ausdruck. Ihr Gebrauch in einer bestimmten Situation trägt zur Definition dieser Situation bei (vgl. dazu auch Franck). Auch Bastert unterstreicht: „Im Mittelpunkt der Mp-Betrachtung stehen daher die situative Komponente des Verstehensvorgangs und seine Zielgerichtheit auf eine der Bedeutung zugeordnete, unterstellte Wirkung der jeweiligen Äußerung im Situationskontext und Gesprächsverlauf.“ (Bastert 1985: 6)

Innerhalb des herkömmlichen, rein semantischen Ansatzes versucht man, Mpn genau wie andere lexikalische Einheiten zu beschreiben. Sie besitzen hier keine selbständige lexikalische Bedeutung. Diese wird nur im Zusammenhang mit dem durch die Satzart implizierten Bedeutungsgehalt der Äußerung gesehen. Die Verteilung der verschiedenen Mpn auf strukturelle Satztypen ist relativ gründlich erschlossen. Die Aufteilung der Satzarten variiert nur geringfügig. Man unterscheidet im allgemeinen zwischen Deklarativ-, Imperativ- und Interrogativsätzen. Bastert (1985: 34) gibt folgende Aufteilung der Mpn nach den verschiedenen Satzarten:

Deklarativsatz Interrogativsatz Imperativsatz

aber + - - auch + + + bloß + + + denn - + - doch + + + eben + + + eigentlich + + + einfach + - + etwa - + - halt + + +

145

ja + + + mal + + + nämlich + - - ruhig + - + schon + + + vielleicht + + + wohl + + +

Wie aus dieser Tabelle ersichtlich ist, können nicht alle Mpn in Interrogativsätzen verwendet werden: zwei von ihnen sind ausschließlich auf Fragen beschränkt (denn und etwa). Aber auch die Mpn, die in Interrogativsätzen vorkommen, können nicht in jedem Fall gleichermaßen in Entscheidungs- wie in Ergänzungsfragen eingesetzt werden. Dement-sprechend kann man auch von einer Distribution der Mpn in Abhängigkeit von den verschiedenen Fragetypen sprechen. Das folgende Schema soll die Distribution verdeutlichen (vgl. Hentschel / Weydt 1983):

Abtönungspartikel Bestimmungsfrage Entscheidungsfrage

auch + + bloß + - denn + + eigentlich + + etwa - + nur + - schon + - wohl + +

Diese Angaben der Tabelle können durch Beispielsätze illustriert

werden:

auch: Warum hast du ihm auch geholfen? Hast du auch alles eingepackt?

bloß: Was soll ich bloß machen? *Hast du ihm bloß alles erzählt?

denn: Wie heißt du denn? Hörst du ihn denn schon?

eigentlich: Was macht er eigentlich hier? Haben wir eigentlich noch Zeit?

etwa: *Was hörst du etwa? Hast du etwa schon wieder Schokolade gegessen?

nur: Wo habe ich nur mein Heft?

146

*Hast du ihn nur kennengelernt? schon: Wer soll das schon gesehen haben?

*Soll ich schon gehen? wohl: Wieviel kostet wohl dieses Kleid?

Ist Maria wohl schon zu Hause? In einigen Fällen (z. B. bei auch) kommt es zu einer Veränderung der

semantischen Funktion, wenn die Partikel statt in einer Entscheidungs- in einer Ergänzungsfrage verwendet wird.

Auch Brauße (1988: 95-96) nimmt eine Distribution einiger Mpn: auch, denn, doch, eigentlich, etwa, nicht, nur, überhaupt, wohl in vier Typen von Fragesätzen vor.

Modalpartikel Entscheidungs

-frage

Alternativ-

frage

Bestätigung

s-frage

Ergänzungs-

frage

auch + ? - - denn + + - + doch (unbet.) - - + + doch (betont) + + + + eigentlich + + ? + etwa + + - - nicht + + - + nur - - - + überhaupt + + ? + wohl ? ? + +

Auch diese Angaben aus der Tabelle können durch Beispielsätze

illustriert werden (vgl. Brauße 1988):

1. Entscheidungsfragen

auch denn *doch (unbetont) doch (betont) Ist Peter eigentlich krank? etwa nicht *nur überhaupt ?wohl 2. Alternativfragen

147

?auch denn *doch (unbetont) doch (betont)

Ist Peter eigentlich krank oder gesund? etwa nicht *nur (bloß) überhaupt wohl

3. Bestätigungsfragen *auch *denn doch (unbetont) doch (betont)

Peter ist ? eigentlich krank? *etwa *nicht *nur (bloß) ?überhaupt wohl

4. Ergänzungsfragen *auch denn doch (unbetont)

Warum doch (betont) ist Peter eigentlich krank?

*etwa *nicht nur (bloß) überhaupt wohl

Wie man aus diesen Beispielsätzen sehen kann, ist die Distribution der Partikeln in Alternativfragen ganz ähnlich wie in Entscheidungsfragen. Völlig unzulässig sind in beiden Fragetypen nur zwei der angeführten

148

Partikeln, nämlich nur und unbetontes doch. Unbetontes doch kommt nur in Bestätigungs- und Ergänzungsfragen vor.

Das Vorkommen der Mpn in den unterschiedlichen Fragetypen ist ein Hinweis darauf, dass die spezielle Bedeutung der Mpn nicht mit allen Typen verträglich ist. Der Grund dafür ist, dass Mpn auf bestimmte Typen von Vorwissen hinweisen, ebenso wie die Fragesätze, wobei des durch die beiden Ausdrucksmöglichkeiten (Satzmodus und Mpn) gekennzeichnete Vorwissen in einigen Fällen kombinierbar ist, in anderen Fällen bildet es einen Widerspruch. Bei Entstehen eines Widerspruchs ist die Mp nicht verwendbar.

Die Partikel bezieht sich auf das Rhema des Satzes. Das Rhema bildet als derjenige Satzteil, dem der höchste Mitteilungswert zukommt, zugleich die zentrale Aussage des Satzes.

Ergänzungsfragen unterscheiden sich von Assertationssätzen in Bezug auf die Folge der Satzglieder nur dadurch, dass die erste Stelle im Satz hier einem Interrogativpronomen vorbehalten ist.

Warum hat || Onkel Max || seiner Nichte || das Buch gekauft?

An den mit || gekennzeichneten Stellen des Beispielsatzes können Partikeln wie denn, eigentlich, wohl eingesetzt werden. Wird das Buch hingegen mit unbestimmtem Artikel gebraucht, so entfällt eine der Stellungsmöglichkeiten:

Warum hat || Onkel Max || seiner Nichte ein Buch |*| gekauft?

Es stellt sich die Frage, wie die Aufteilung in Thema und Rhema bei Bestimmungsfragen bewertet werden muss. Den Sprecher interessiert das Warum einer ganz bestimmten Handlung. Innerhalb dieser Handlung gibt es ein zweites Element, dem der Sprecher besondere Aufmerksamkeit schenkt: das Buch. Die Frage setzt, so wie sie gestellt ist, beim Hörer eine Kenntnis des in der Frage ausgedrückten Sachverhaltes voraus. Dies würde normalerweise den Gebrauch des bestimmten Artikels indizieren. Benutzt der Sprecher nun den unbestimmten Artikel, so drückt er damit aus, dass ihn nicht so sehr das bestimmte Buch zu seiner Frage motiviert, sondern vielmehr die Tatsache, dass überhaupt ein Buch gekauft wurde. Hier liegt somit das Rhema der Aussage. Folgerichtig muss für die zweite Frage entweder ein zweigipfliges Rhema (warum und ein Buch) oder aber zumindest einen Nebenton auf ein Buch annehmen. Die Partikel kann in beiden Fällen nicht nach dem rhematischen Satzteil stehen, denn auch hier ist die Regel 1 gültig: Die Partikel steht vor dem Rhema.

149

Genau wie in Assertionen kann auch in Ergänzungsfragen das flektierte Verb die Funktion des Rhemas übernehmen. Dann gilt Regel 2: Bildet das flektierte Verb das Rhema, so kann die Partikel an letzter Stelle

im Satz stehen.

Warum kauft Onkel Max seiner Nichte das Buch denn?

Eine völlig andere Satzstellung tritt in Entscheidungsfragen auf. Solche Sätze werden durch das finite Verb eingeleitet. Sind weitere Konstituenten des Prädikats vorhanden, so stehen sie am Ende des Satzes. Zwischen diesen beiden Polen des Satzes ist die Stellung der Glieder relativ frei, soweit es sich nicht um Pronomina handelt.

Hat || Onkel Max || seiner Nichte || das Buch || gekauft?

An den mit || gekennzeichneten Stellen können die Partikeln denn, eigentlich, wohl stehen. Ersetzt man auch hier den bestimmten Artikel das durch ein, so sieht man, dass keine Stellung der Partikel nach dem nunmehr unbestimmten direkten Objekt möglich ist.

Hat || Onkel Max || seiner Nichte || ein Buch |*| spendiert?

Auch hier gilt die Regel 1 ( = Die Partikel steht vor dem Rhema.). Ebenfalls Regel 2 ist hier gültig: bei Rhemafunktion des flektierten Verbs wird die Partikel ans Ende des Satzes gestellt.

Kauft Onkel Max seiner Nichte das Buch denn?

Ausgehend von diesen Bemerkungen zur Rolle der Mpn sollen Verwendungsbedingungen einiger Mpn in Fragesätzen untersucht werden.

1. Denn Denn kennzeichnet eine Äußerung eindeutig als Fragehandlung. Sie

kommt sowohl in Entscheidungs- als auch Ergänzungsfragen vor. Die Partikel denn hat nur eine Bedeutung: sie weist darauf hin, dass die betreffende Äußerung eine Reaktion auf etwas in der vorliegenden Situation ist; am häufigsten ist das eine Äußerung des Gesprächspartners, so dass denn in der überwiegenden Mehrzahl der Fälle eine dialoganaphorische Funktion hat:

- In Ergänzungsfragen wirkt denn meistens freundlich:

Wie heißt du denn?

- In Entscheidungsfragen wirkt denn meistens erstaunt:

150

Hast du denn das Buch gelesen?

Die Erklärung für die Wirkung „Freundlichkeit“ sieht folgendermaßen aus: Der Sprecher stellt nicht nur die betreffende Frage, sondern er deutet mit Hilfe der dialoganaphorischen Bedeutung von denn zugleich auch an, dass etwas im Verhalten des anderen ihn zu dieser Frage motiviert. Der, an den die Frage gerichtet ist, versteht mit, dass der Sprecher ihn als Person und Gesprächspartner wahrgenommen hat und ihm dies auch ausdrücklich anzeigt.

Die Partikel denn wird vor allem in solchen Fragen verwendet, die an Sprechhandlungen des Gesprächspartners anknüpfen: „... denn... weist darauf hin, dass die Frage auf etwas vorher Angesprochenes Bezug nimmt.“ (Weydt 1969: 41)

Soll ich das Buch übersetzen? Hast du denn Zeit?

Ich möchte jetzt was essen. Was möchtest du denn essen?

Fragen mit denn knüpfen also an Handlungen des Gesprächspartners an, wobei es unwesentlich ist, ob es sich um verbale oder nicht verbale Handlungen handelt. Woran angeknüpft wird, kann durch einen dass oder weil eingeleiteter Nebensatz explizit gemacht werden:

Bist du denn mein Chef, dass du so mit mir redest? Hab ich denn einen Fehler gemacht, weil du mich so ansiehst?

Durch Fragen mit denn fragt man nach Gründen oder Voraussetzungen von unmittelbar vorausgehenden Handlungen des Gesprächspartners oder man fragt ‚weiter‘ nach näherer Spezifizierung bereits gegebener Informationen. So wird denn typischerweise in expliziten Fragen nach Begründungen, Rechtfertigungen, Erklärungen etc. verwendet:

Warum denn? Wieso denn? Wie kommt denn das? Wie soll ich denn das wissen?

Denn kommt auch in Gegenfragen vor, als in Fragen, die eine zuvor gestellte Frage problematisieren.

151

Es gibt aber auch Fragen mit denn, die nicht an vorausgehende Handlungen des Gesprächpartners anknüpfen, sondern an die Situation, in der sich Sprecher und Hörer befinden. Es handelt sich dabei um Ergänzungsfragen:

Wie siehst du denn aus? Was hast du denn in der Hand? Wer ist denn der Junge dort drüben?

Charakteristisch für diese Fragesätze sind deiktische Elemente:

Was ist denn hier los? Was will denn der hier? Wo ist denn hier der Chef?

Wesentlich für Fragen mit denn scheint auch zu sein, dass der Fragende fest damit rechnet, dass der Hörer die Antwort auf die Frage weiß. Denn steht damit im Gegensatz zu zufällig und vielleicht. Durch diese Elemente wird angezeigt, dass der Fragende keinen Grund zu der Annahme hat, der Befragte könne eine Antwort geben:

Haben Sie denn meinen Freund gesehen? Haben Sie zufällig / vielleicht meinen Freund gesehen?

Fragesätze mit denn werden fast ausschließlich verwendet um Fragen zu stellen. So können die folgenden Sätze nicht als indirekte Bitten oder Aufforderungen verwendet werden:

Könntest du mir denn dein Fahrrad leihen? Würdest du denn die Tür schließen?

Eine Verwendung solcher Sätze als Bitten oder Aufforderungen wäre möglich, wenn denn weggelassen oder durch mal ersetzt würde:

Könntest du mir (mal) dein Fahrrad leihen? Würdest du (mal) die Tür schließen?

Mit Äußerungen, in denen denn vorkommt, würde man an Angebote des Gesprächpartners anknüpfen und sich erkundigen, ob er vielleicht in der Lage wäre, die genannte Handlung auszuführen. Eine Verwendung von Fragesätze mit denn als Vorwurf ist jedoch möglich:

Kannst du denn nicht schöner schreiben? Bist du denn wahnsinnig geworden?

152

Burkhardt hat eine Umfrage zur Bedeutung von Mpn durchgeführt. Insgesamt wurden 138 Personen befragt (aus Braunschweig, Darmstadt, Ostwestfalen / Lippe). Bei den gemachten Zahlenangaben in Prozent bezieht sich die erste auf die Gesamtzahl der Ankreuzungen pro Paraphrasenvorschlag.

Für denn wurde das folgende Beispiel gegeben: „Der Arzt sagt zum Patienten, der eben in das Sprechzimmer

eingetreten ist und dort Platz genommen hat: ‚Was fehlt uns denn?‘ “ Das Ergebnis war eindeutig: • 36,76 / 34,25% (=50) der Befragten war für die Paraphrase aus dem Wörterbuch der deutschen Gegenwartssprache: „denn hat keine eigentliche Bedeutung, es wirkt intensivierend und satzbelebend; in Fragesätzen verstärkt es die ganze Frage oder hebt einzelne Satzglieder besonders hervor, drückt innere Anteilnahme, lebhaftes Interesse, Ungeduld aus“. • 19,85 / 18,49% (=27) der Befragten entschieden sich für den Vorschlag von Helbig / Kötz (1981: 32 f.): „denn... verstärkt eine Frage - zugleich mit subjektiver Anteilnahme - nimmt auf Vorausgehendes Bezug und setzt im allgemeinen voraus, dass der Hörer über die erfragte Information bereits verfügt“. • 16 / 15% der Befragten waren für den Vorschlag von Franck und König, wonach denn bedeutet: „es gibt einen aktuellen Anlass für meine Frage, es gibt einen deutlichen Bezug zu der Situation, in der wir, Sprecher und Hörer, uns befinden“ (vgl. Franck 1980: 222 ff.; König 1977: 119 ff.). • 8 / 7% sind für Dittmanns Formulierung, denn bedeute: „ich habe zur Kenntnis genommen, dass... und es geht mich etwas an“ (1980: 65 ff.) • 7 / 6% sind für die Meinung Weydt / Hentschels, denn werde benutzt, „wenn die Frage aus der Situation motiviert ist“ (1983: 8). 2. Eigentlich Diese Partikel kann sowohl in Entscheidungsfragen als auch in

Ergänzungsfragen verwendet werden. Fragen mit eigentlich kommen sofort zur Sache. Es sind immer ernsthafte, ‚echte‘ Fragen, bei denen immer ein ernsthaftes Anliegen intendiert ist. Diese Fragen werden häufig durch Sprechhandlungen vorbereitet, die den Zweck haben, die Aufmerksamkeit des Gesprächpartners zu sichern: hör mal zu, sag mal, übrigens.

Übrigens, wer ist eigentlich der junge Mann, mit dem du im Kino warst?

153

Ebenso wie denn stellt diese Partikel eine Beziehung zum

Handlungszusammenhang her. In gewisser Weise steht eigentlich jedoch in Opposition zu denn. Der Unterschied in den Verwendungsbedingungen von denn und eigentlich wird vor allem bei Fragen nach Begründungen deutlich. Fragen wie: Warum denn? Wieso denn? sind spontane Fragen nach Begründung. Fragen wie: Warum eigentlich? Wieso eigentlich? werden verwendet, wenn etwas problematisiert werden soll, was bisher von den Gesprächsteilnehmern akzeptiert wurde. Fragen dieses Typs werden gestellt, wenn jegliche Begründungen bis dahin fehlen.

Kennzeichnend für die Verwendung von eigentlich ist eine „gedankliche Wendung“ (Weydt 1969: 34). Eigentlich signalisiert, dass die Frage vom Gesprächszusammenhang losgelöst ist:

Kennst du eigentlich meinen Freund? Hast du eigentlich das Buch gelesen?

Fragen mit eigentlich geben einem bereits vorher begonnenem Gespräch eine neue Richtung und sind deshalb oft der Beginn eines neuen Themas. So ist eigentlich typisch für Fragesätze, durch die nach Funktion einer Äußerung gefragt wird. Mit solchen Fragen hat ein Sprecher zunächst die Initiative an sich gerissen:

Was soll das eigentlich sein? Worauf wollen Sie eigentlich hinaus?

3. Etwa Im Gegensatz zu denn und eigentlich kann etwa nur in

Entscheidungsfragen vorkommen (vgl. Weydt 1969: 30).

Hast du etwa gefehlt? *Warum hast du etwa gefehlt?

Es ist oft festgestellt worden, dass die Verwendung von etwa in einem Fragesatz die Erwartung des Fragenden ausdrückt, der Hörer werde auf die Frage negativ reagieren (vgl. Weydt 1969: 33). Bei den folgenden Fragen wäre z. B. „nein“ und „doch“ die erwartenden Antworten:

Fährst du etwa mit? - Nein. Fährst du etwa nicht mit? - Doch.

Was als Antwort erwartet wird, ist die Negation des gesamten dem Fragesatz entsprechenden Deklarativsatzes ohne etwa. Bei negativen Fragen mit etwa wird also eine doppelt negierte und damit positive

154

Antwort erwartet. Etwa wird also in Entscheidungsfragen verwendet, wenn der Fragende eine ablehnende Antwort erwartet. Diese Antwortserwartung beruht auf Wünschen oder Erwartungen des Fragenden und nicht auf seinem Wahrscheinlichkeitsurteil und stellt den Versuch dar, diese Bewertungen dem Hörer aufzuzwingen.

Etwa kann nicht in nicht-negierten Äußerungen verwendet werden, die zu einer Handlung des Angesprochenen ermutigen sollen, wie Einladungen oder Aufforderungen. Die folgende Frage könnte z. B. nicht dazu dienen, einen Gast aufzufordern noch etwas zu trinken:

Wollen Sie etwa noch etwas trinken?

Bezüglich der Verwendungsbedingungen in positiven Fragesätzen stellt Weydt (1969: 33) fest: „Bei etwa nimmt der Sprecher die Antwort so voraus, dass er zeigt, der andere würde sich lächerlich machen, wenn er nicht ‚nein‘ sagt...“

4. Auch Auch kommt in Entscheidungsfragen vor. Ebenso wie denn und

eigentlich nimmt auch auf den Handlungszusammenhang Bezug. Auch stellt eine Verbindung her zu einer Handlung des Sprechers oder Hörers, die entweder schon erfolgt ist oder beabsichtigt ist bzw. irgendwie zur Diskussion steht:

Verstehst du auch, was du hörst? Hast du auch genügend Zeit? Wirst du mir auch helfen, wenn ich mit der Arbeit beginne?

Weydt (1969: 40) betont, dass mit der Verwendung von auch eine positive Antwortserwartung sowie eine Wertung verbunden ist: „... dem Hörer wird suggeriert, der Sachverhalt habe so zu sein, dass man die Frage mit ‚ja‘ beantworten kann. Es wird also eine Wertung nach Normen der Pflicht oder der Ordnung durchgeführt.“

Es muss jedoch unterstrichen werden, dass bei negativen Fragen die erwartete Antwort ‚nein‘ ist:

Warst du auch nicht schlimm? - Nein.

5. Wohl Wohl wird sowohl in Ergänzungs- als auch in Entscheidungsfragen

verwendet, wenn der Sprecher indizieren will, dass er die Frage als Ausdruck seiner subjektiven Unsicherheit intendiert oder sie als Frage nach

155

der Meinung oder Annahme des Hörers in Bezug auf die Antwort auf die Äußerung verstanden wissen möchte:

Wieviel kostet wohl dieses Buch? Und was wird er wohl sagen?

Auf Entscheidungsfragen mit wohl wird als Antwort nicht ‚ja‘ oder ‚nein‘ erwartet, wie bei anderen Entscheidungsfragen, sondern eher ein Modalwort wie vermutlich, sicher, möglicherweise u. a.

Ist Maria wohl schon in der Schule? - Vermutlich / sicher / möglicherweise.

Hat die Stunde wohl schon angefangen? - Sicher / vermutlich / möglicherweise.

Entscheidungsfragen mit wohl können auch als Aufforderungen aufgefasst werden.

Könntest du wohl das Fenster öffnen?

In Äußerungen dieser Art lässt sich auch bitte einfügen. Dadurch werden sie eindeutig als Aufforderungen oder Bitten charakterisiert:

Könntest du wohl bitte das Fenster öffnen?

AUSWAHLBIBLIOGRAPHIE

Bastert, U. (1985): Modalpartikeln und Lexikographie. Eine exemplarische Studie zur Darstellbarkeit von DOCH im einsprachigen Wörterbuch - Tübingen.

Brauße, U. (1988): Modalpartikeln in Fragesätzen. In: Lang, E. (Hrsg.): Studien zum Satzmodus I - Berlin, S. 77-113.

Burkhardt, A. (1986): Zur Phänomenologie, Typologie, Semasiologie und Onomasiologie der Frage. In: Deutsche Sprache, Heft 1, S. 23-57.

Dittmann, J. (1980): Auch und denn als Abtönungspartikeln. In: ZGL, Heft 8, S. 51-73.

Franck, D. (1980): Grammatik und Konversation - Konigslein. Helbig, G. (1988): Lexikon deutscher Partikeln - Leipzig. Helbig, G. / Kötz, W. (1981): Die Partikeln - Leipzig. König, E. (1977): Modalpartikeln in Fragesätzen. In: Weydt, H. (Hrsg.): Aspekte

der Modalpartikeln. Studien zur deutschen Abtönung - Tübingen, S. 115-130.

Weydt, H. (Hrsg.) (1977): Abtönungspartikel - Bad Homburg / Berlin / Zürich. Weydt, H. (Hrsg.) (1977): Aspekte der Modalpartikeln - Berlin.

156

Weydt, H. (Hrsg.) (1979): Die Partikeln der deutschen Sprache - Berlin, New York.

Weydt, H. (Hrsg.) (1983): Partikeln und Interaktion - Tübingen. Weydt, H. (Hrsg.) (1989): Sprechen mit Partikeln - Berlin, New York. Weydt, H. / Hentschel, E. (1983): Kleines Abtönungswörterbuch. In: Weydt, H.

(Hrsg.): Partikeln und Interaktion - Tübingen, S. 3-24.

PARTICULELE MODALE ÎN PROPOZIłIILE INTEROGATIVE

(Rezumat)

Lucrarea de faŃă îşi propune să discute problema folosirii particulelor

modale în propoziŃiile interogative. Particulele, în ciuda bogăŃiei lor de funcŃii, a capacităŃii lor de a exprima foarte sintetic raporturi sintactice complexe, au început să fie studiate abia în ultimele decenii şi reprezintă la ora actuală încă o lacună în cercetare.

În lucrare se arată că nu toate particulele modale pot fi folosite în propoziŃiile interogative, mai mult chiar, se poate vorbi de o distribuŃie a acestor particule în funcŃie de tipul propoziŃiilor interogative. În gramatica limbii germane există mai multe tipuri de propoziŃii interogative, care se caracterizează atât prin intonaŃie, locul verbului conjugat, cât şi prin răspunsul cerut. Pornind de la aceste consideraŃii generale sunt analizate folosirea câtorva particule: denn, eigentlich, etwa, auch, wohl. Această analiză conduce spre evidente consecinŃe practice în plan lexicografic şi didactic.

AUT, XLI, 2003, p. 157-163

ASUPRA ATLASULUI LINGVISTIC ISTROROMÂN1 de

Lucian MICLĂUŞ Peninsula Istria este exponenta unui conglomerat de naŃionalităŃi şi

grupuri etnice care interferează lingvistic şi cultural, între acestea remarcându-se în mod deosebit, de mai bine de un mileniu şi jumătate, elementul slav şi cel romanic. Aceste două componente ale unui spaŃiu intercultural prin excelenŃă, grefate pe gene autohtone, şi-au disputat cu asiduitate arealul, graniŃa dintre acestea modificându-se de foarte multe ori.

În acest spaŃiu, lingvistica romanică şi slavistica au găsit de multe ori puncte comune în ceea ce priveşte obiectul de studiu, în apanajul cercetărilor acestora fiind cuprinse şi enclavele lingvistice de mici dimensiuni. În această situaŃie se află dialectul istroromân, într-o perioadă în care filologia slavă meridională marchează un moment de răscruce prin formarea unor noi şcoli naŃionale, ca urmare a schimbărilor politice profunde ce au avut loc în această zonă a Europei în ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

Presiunile exercitate de idiomurile cu influenŃă în zonă au fost preluate şi de micul idiom românesc care s-a manifestat, încă de la stabilirea grupului de români sud-dunăreni pe aceste meleaguri, ca un barograf al tuturor schimbărilor istorice, politice, economice, sociale, culturale petrecute în regiune înregistrându-le, normal, în lexic. Mai puŃin prestigioasă, istroromâna a manifestat o influenŃă extrem de redusă printre limbile istriote, fiind în schimb deosebit de receptivă (în contextul actual geo-politic, la croată) mai ales de când numărul celor care o utilizează s-a redus drastic în ultimele decenii.

Pe măsură ce numărul vorbitorilor de istroromână se reduce într-un ritm terifiant, am putea spune, mica insulă lingvistică stârneşte interesul, parcă mai viu ca oricând. Cercetători neobosiŃi ai romanităŃii balcanice, români şi străini, îşi concentrează, şi chiar îşi unesc eforturile în salvarea, măcar în formă scrisă, a acestui idiom, printre aceştia numărându-se Richard Sârbu şi Vasile FrăŃilă2, dintre români, sau August Kovačec3 dintre

1 Goran Filipi, Istrorumunjsku lingvističeski atlas. Atlasul Lingvistic Istroromân. Atlante

Linguistico Istrorumeno, Pula, Znanstvena Udruga Mediteran, Societas Studiorum Mediteraneum, 2002. 2 Richard Sârbu, Vasile FrăŃilă, Dialectul istroromân, Timişoara, Editura Amarcord, 1998.

158

cei croaŃi, ilustrând în paginile lor microuniversul românesc din Peninsula Istria, surprinzând aspectele esenŃiale ale vieŃii şi spiritualităŃii localnicilor, dovezi incontestabile ale originii noastre comune.

Goran Filipi, profesor la Universitatea din Pola, CroaŃia, a închinat o serie de studii ornitonimiei din arealul istriot, fără a omite nici una din limbile vorbite în zonă4. Pe lângă unele lucrări care îşi propun să apropie limbile română şi croată5, acestuia îi datorăm Atlasul lingvistic istroromân

6 publicat anul trecut, lucrare care oferă noi perspective de cercetare, fiind în esenŃă, după afirmaŃia lui Petru Neiescu, semnatarul prefeŃei în limba română, „cel mai complet material comparabil asupra dialectului istroromân”7, acesta fiind redactat în limbile croată, română şi italiană. Tot în această parte a lucrării sunt amintiŃi o serie de cercetători care au avut contribuŃii majore în domeniul studierii idiomului istroromân: Iosif Popovici, Sextil Puşcariu, Leca Morariu, Traian Cantemir, Emil Petrovici, Gustav Weigand, Artur Byhan, Matteo Bartoli, Petar Skok, Richard Sârbu, Vasile FrăŃilă, August Kovačec, Goran Filipi şi, evident, Petru Neiescu care ne anunŃă că se pregăteşte să publice un DicŃionar al dialectului

istroromân8.

Structura lucrării scoate la iveală încă o prefaŃă, în croată, semnată de August Kovačec, şi următoarele secŃiuni trilingve: Cuvânt înainte (cu probleme legate de chestionar, transcriere, structura întrebărilor şi a răspunsurilor, observaŃii asupra informaŃiilor obŃinute, mulŃumiri), Hartă,

3 Kovačec, August, Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i textovima), Pula, Znanstvena Udruga Mediteran, 1998. 4 Goran Filipi, Istarska ornitonimija škrjanci, în „Annales. Anali Koprskega primorja in bližnjih pokrajin / Annali del Litorale capodistriano e delle regioni vicine”, nr. 2/’92, Koper, 1992, p. 6-13. Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomini popolari della pavoncella (Vanellus,

vanellus), în „Annales. Anali za istrske în mediteranske študie / Annali di studi istriani e mediterranei / Annals for Istran and Mediterranean Studies, nr. 22/2000, Koper, p. 284-285. Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomi di tipo Mazorin per la specie anas

Platyrhynchos − un relitto mediteraneo?, în „Linguistica”, anul XXXIV, nr. 2, Ljubliana, 1994, p. 69-72. Goran Filipi, Ornitonimi u novom rječniku rovinjskoga idioma oca i sina Pellizzer, în „Folia onomastica croatica”, Zagreb, Hrvatska Akademia Znanosti i Umjetnosti, 1995, nr. 4, p. 30-56. Goran Filipi, Ornitonimi u rukopisom rječniku Fra Josipa Jurina, în „Čakavska rič”, anul XXVII (1999), br.1, siječanj-lipanj, Split, p. 5-28. 5 Goran Filipi, Florin Ionilă, Rumunjsko−hrvatski razgovorni priručnik, Zagreb, Dominovič d.o.o., 2001. 6 Vezi nota 1. Pentru această lucrare a lui Goran Filipi vom utiliza sigla Atlas. 7 Goran Filipi, Atlas, p. 12. 8 Id., ibid., p. 11.

159

Abrevieri, Informatori, Câteva observaŃii asupra istroromânei actuale, după care urmează chestionarul şi răspunsurile consemnate.

Atlasul, pe care ni-l dăruieşte cu generozitate autorul, printre puŃinii, dacă nu chiar singurul cercetător croat care întreprinde eforturi reale pentru salvarea istroromânei, constituie un nou punct de plecare în cercetarea acestui dialect supus astăzi unor presiuni tot mai mari, dar normale, din partea graiurilor croate cu care acesta intră în contact zi de zi datorită relaŃiilor sociale, economice şi culturale care devin inevitabile într-o lume din ce în ce mai activă sub toate aspectele ei.

Bogatul material furnizat se referă la realităŃi lingvistice istroromâne (din 11 localităŃi), croate (din două localităŃi) şi româneşti (localitatea Rudna Glava din Serbia în care se vorbeşte un grai dacoromân) strânse cu ajutorul unui chestionar care are 1898 de poziŃii, pe care cercetătorul croat l-a clasificat onomasiologic în 23 de secŃiuni9: fenomene atmosferice; configuraŃia terenului; tradiŃii şi instituŃii; corpul şi simŃurile; calitatea şi cantitatea percepŃiei; scurgerea timpului şi calendarul; viaŃa, căsnicia şi familia; casa şi averea; îmbrăcăminte şi accesorii; hrană şi băuturi; animale: mamifere, reptile şi amfibieni, păsări, insecte; agricultură: lucrări şi unelte, viticultură, creşterea animalelor, apicultură, cultivarea măslinelor, pomi fructiferi, plante cultivate; floră spontană: copaci şi tufişuri, plante; ciuperci.

Un studiu mai atent al chestionarului ne conduce la ideea că cercetătorul croat, din dorinŃa de a publica materialul şi a-l pune la dispoziŃia tuturor celor interesaŃi, a optat pentru un mod de structurare mai simplu şi l-a redat aparent într-o ordine aleatorie. Putem observa că Goran Filipi pune în prim-plan fenomenele meteorologice, abordare care Ńine, în bună măsură, chiar dacă autorul a conştientizat sau nu, de una din dimensiunile existenŃei şi ale spiritului uman: dorinŃa de cunoaştere a unor noi arealuri, specifică tânărului care acumulează experienŃă şi, nu în ultimul rând, contemplarea şi uimirea permanentă în faŃa miracolelor prezentate de natură, care l-au preocupat pe om încă de la crearea sa.

În articolul de faŃă nu ne-am propus efectuarea expresă a unei recenzii a Atlasului, care s-a bucurat de o primire foarte bună în rândul specialiştilor, dar având în vedere importanŃa acesteia am remarcat, la o parcurgere mai atentă, că în ceea ce priveşte consilierea pentru limba română, aceasta nu s-a ridicat la nivelul aşteptat, dorind să tragem un semnal de alarmă în acest sens. Lucrarea prezintă numeroase erori de tehnoredactare, şi nu numai, în ceea ce priveşte unii termeni ai căror corespondenŃi au fost redaŃi în limba română literară (nu consecvent) şi pe care îi înşirăm mai jos cu numărul de ordine al poziŃiei ocupate în Atlas,

9 Id., ibid., p. 61-780.

160

redând în paranteze drepte formele corecte sau inexistente, care ar fi trebuit să apară în textul original. MenŃionăm că pentru cuvintele redate în alfabet fonetic, am înlocuit doar semnul grafic folosit de Goran Filipi pentru fonemul român ă (!).

1 zråka soreluj Raza [rază] de soare. 2 Vedrε se. Vremea se însenineaza [înseninează]. 5 plira lura Luna plina [Lună plină]. 6 mlåj,

nova lura Luna noua [Lună nouă]. 9 micu vuoz Ursa mica [mică]. 10 stεla

Danitsa Luceafarul [Luceafărul]. 12 Sverńåča Steaua polara [polară]. 13 stεla de sεrε Luceafar [Luceafăr]. 15 stεla če kadavε Stea cazatoare [căzătoare]. 17 Zija se lukrε. Lura jεše. Se face ziua [ziuă]. Rasare [răsare] luna. 18 domarεca, podne, de la podne, sεra, nopte Perioade (părŃi) de [ale] zilei. 19 grumbε vreme Astazi [astăzi] este o vreme urâtă. 22 måre măγla Vreme ceŃtoasă [ceŃoasă]. 26 Livε ka ši din kăbăl. Plouă ca [cu] găleata. 125 o kropilnica Acheasmatar [agheasmatar]. 137 ăn kărst Batez [botez]. 140 sveto uľe Malu [maslu]. 133 bărsica SaculeŃ [săculeŃ] pentru a aduna de pomană. 161 Križu me dore. Lumbagă [lumbago]. 236 o supåzuha Axilă, subŃioară [subsuoară]. 254 ăn boš Testicol [testicul]. 246 părdi - vb.,

jo părdes Vânt, Băşimă [băşină]. 251 ăn bok Latură [latura] stângă sau dreaptă a corpului. 265 ăn žerunkľu Gerunchi [genunchi]. 271 o peta Câlcăi [călcâi]. 290 Verit-a samo ăn fečor. A venit numai un baiat [băiat]. 312 narančast Portocalui [portocaliu]. 349 ľut Astringent, aspru (ca un frupt [fruct] necopt). 379 novo leto Perioada dintre Craciun [Crăciun] şi Babotează [Bobotează], Sveta tri kraľa Babotează [Bobotează]. 395 Telova Corpu [Corpul, Trupul] Domnului. 406 o rodiľa Lănză [lăuză]. 420 ăn

lεγer Coş penru [pentru] nou-născut [leagăn]. 482 ăn rod Familia mai largă [lărgită]. 496 ăn rejăc Infiat [înfiat], adoptat. 509 o teta Sora [soră] a mamei. 542 o sutla NaŃă [naşă]. 555 kanåle Îgheab (jgheab). 567 o kućica [lipsă corespondent în limba română literară a), căsuŃă n.n.]. 575 o štåńada Oală, cazană [cazan]. 669 raskuc DescalŃ [desculŃ]. 672 ăn firtuh SorŃ [şorŃ]. 680 o kotula Furon [furou]. 686 o kărpa Petec [petic]. 691 ăn kăbăl Cadă pentru spălatur [spălatul] rufelor. 697 kopań a) Capaie [copaie]; b) Partea superioară a căpăii [copăii]. 719 un ńoketo Un fel de găluşcă pentru supa [supă]. 751 o žaba Broatec [brotac]. 772 o guska Gâska [gâscă]sălbatică. 777 o patka RăŃoi sâlbatic [sălbatic]. 801 ăn bekačin BecaŃina [becaŃină]. 802 ăn γaleb Pescăr [pescăruş]. 809 o gugutka Guguştine (guguştiuc). 813 ăn ćuk Cucuveia [cucuvea]. 833 o råtovica Codobatără [codobatură] albă. 834 o råtovica Codobatatură [codobatură]. 837 un sarakoc Sfrancioc [sfrâncioc] roşu. 881 o ćorina Cioacă [cioară]. Cioară gulerată, 884 o vråna Cioră [cioară] vânătă. 900 ăn čvărčăk Greiere [greier]. 915 muska de kå Muscă [musca] calului. 923 ăn čvărčăk Greiere [greier] de câmp. 924 ăn skakavăc Lâcustă [lăcustă]. 936 o dăska Carmană [cormană]. 939 kolicele de pluγ CăruŃă [căruŃa] plugului. 953 kåpu de voz

161

Partea din faŃă şi cea din spatele căruŃii [căruŃei]. 956 kåpicele SpiŃele asiei [osiei] carului. 975 o kľuka Stegar subŃire pentru acordul de strâns cu laoru [laorul]. 978 Kum ăj nekărcęjt cesta brižan åsir. Ce încărcat e amărâtal [amărâtul] de măgar. 987 γărni ku lopata A sapa [săpa] cu lopata. 1007 škårele de obrižui Foerfecă [foarfece] de altoit. 1011 prijuvi A îngropa butacii [butucii] de viŃă de vie [viŃă-de-vie]. 1038 b) o sita [sită pentru făină n.n.]. 1041 vijεj a plivi, a curăŃa gâul [grâul] de pleavă. 1050 o

sinokošε O grâmăjoară [grămăjoară] [de] fân abia cosit. 1068 mica semna U [un] semn mic, 1100 ăn grunăt Gospodărie pe lângă casa sateanului [săteanului]. 1135 o stεva Claie (snopuri sprijinite [snopi sprijiniŃi] vertical unul de altul după seceriş pentru a se usca. 1148 måc de fεrmentin Legătura [legătură] de porumb. 1151 muli fεrmentinu A curaŃa [curăŃa] (dezghioca) boabele de pe cocean. 1163 tuči grăvu A îmblăci [îmblăti] cerealele [grâul]. 1185 hitεj ku lopåta A arunca cu lopată [lopata]. 1202 Obreźite

loźε plănźe. Lăstări tăiat [lăstarii tăiaŃi] plâng. 1203 Mladicele se ovijesku

okloli de kolăc. MladiŃele [mlădiŃele] se încolăcesc în jurul araculi [aracului]. 1219 o cărhuľe Strugure aproape fără boabe care rămâne pe butac [butuc] după cules. 1231 pobiruj A spicui (a strănge [strânge] resturile după cules). 1233 očisti A curaŃa [curăŃa] ciorchinele de boabele putrde [putrede]. 1235 o måkina Tease [teasc] manual. 1251 o băčva Butoi, butie [bute]. 1295 ăn kăbăl DoriŃă [doniŃă], putină. 1298 bocun Damigeană împletita [împletită]. 1317 o polica BeŃe pe care stau găinule [găinile] în coteŃ. 1319 o γajba Cuşcă pentu claponii [claponi]. 1347 čofεj A cinguli [ciuguli]. 1350 kakå A caca [se căca]. 1360 cikε łâfnâ [Ńâfnă] (boală a găinilor). 1361 Gaľira šľapakε. Găina şcliopătă [şchioapătă]. 1366 puľću

čiokε Piul [puiul] piuie, 1367 guska gregurε Gáscă [gâsca] gâgâie. 1369 Golubu gragurε. Porumbelul gângure [gângureşte]. 1370 purmanu scapkε Curcanu [curcanul] ciurâe [cârâie]. 1374 ăn părkat Loc îngradit [îngrădit] pentru porci în grajdulm [grajdul] de vite. 1379 ăn rilăc Răt [rât]. 1397 părkåtu de oj Loc îngrădit pentru oi ín [în] grajdul de vite. 1047 škårele de

oj Foarfeci [foarfece] de tuns oi. 1448 o škuta Colastră [coraslă] primul lapte după fătat. 1450 ăn vicelić ViŃel care înca [încă] suge. 1479 kanalu de

γnojnica Cnalul [canalul] prin care se scurge pişatul vitelor. 1515 o sårčira Povară, somar [samar]. 1525 ăn štriγăľ łesală (perie de metal pentru a Ńesălat [Ńesăla] calul). 1532 ăn šimeľ Cal cenuşin [cenuşiu]. 1552 åsiri tules Măgari [măgarii] rag. 1553 o tarnica Şeana [şeaua] măgarului. 1582 skorca de ulika Coajă [coaja] măslinii [măslinei]. 1583 kårna de ulikε Carnea măslinii [măslinei]. 1590 o våskε PorŃiunea vasului pentru olive [măsline]. 1603 o lodricε Vas de piatră pentru păstrarea oleiului [uleiului]. 1628 divľa čerešńa Cireş sâlbatic [sălbatic]. 1636 o kuńε a) Gututi [gutui]. 1663 b) batica b) Căpătână [căpăŃână] de usturoi. 1681 kopa Capere [caper]. 1694 o rukola Planta [plantă] din familia cruciferelor. 1697

162

glavåta de salåta O căpătână [căpăŃână] de salată. 1713 o žalfija Salbie [salvie], ialeş [jaleş]. 1718 ăn koren Ridicini [rădăcină]. 1734 pupki Mugure [mugur]. 1739 otseči ši oγoli γråna A tăia [o] ramură şi a o coji. 1743 Stăbile cvetes. Copaci [copacii] înfloresc. 1748 ăn gråbru Carpin [carpen]. 1779 o vărba Rachită [răchită]. 1785 un stolisnik Coadă [coada] şoricelului. 1815 ăn šafran Şafrănaş [şofrănaş], brânduşă de toamnă. 1816 ăn šafran Şafran [şofran]. 1820 ăn karanfil Garoafă sălbatica [sălbatică]. 1823 [lipsă corespondent în limba română literară]. 1825 ăn zvončić [lipsă corespondent în limba română literară], 1841 o urzika [lipsă corespondent în limba română literară]. 1852 γåbile rožice Ciubotica-cucului [ciuboŃica-cucului]. 1859 o bucvica Dragavel [dragavei]. 1866 [lipsă corespondent în limba română literară]. 1869 o kiselica Fluerătoare [fluierătoare]. 1880 o

lepreńa Ştirigoaie [stirigoaie]. P.739 floră spontanee [spontană]. La acestea se adaugă şi alte câteva erori strecurate în prima parte până la consultarea materialului lingvistic supus anchetei.

Goran Filipi nu este însă singurul cercetător din spaŃiul fostei Iugoslavii care şi-a propus să realizeze o lucrare de acest gen, cercetătorul belgrădean Radu Flora redactând Micul atlas lingvistic al graiurilor

istroromâne, conceput pentru 274 de realităŃi lingvistice10, scriere care va apărea postum sub egida Academiei Române.

Lexicul istroromân în ansamblul său a mai constituit un segment important al studiilor legate de o anumită limbă, fiind încorporat în atlase lingvistice de mare anvergură, anchetele iniŃiate fiind rezultatul unei revigorări a cercetării lingvistice în contexte geo-politice propice acestui gen de activitate. Astfel, pe lângă mai noul Atlas, amintit mai sus, au văzut lumina tiparului Atlasul lingvistic Român I11 şi II12 şi Atlante Linguistico

Italiano (al cărui chestionar a fost de asemenea publicat13), lucrări care conŃin fiecare 2160, 4800, respectiv 7659 de poziŃii (mai bogat cu 699 de circumstanŃe). Realizatorii anchetelor pentru istroromână, cuprinse în

10 Vasile FrăŃilă, Studii lingvistice, Timişoara, Editura Excelsior, 1999, p. 81. 11

Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea I, de Sever Pop, vol. I, Cluj, 1938; vol. II Sibiu / Leipzig; 1942. 12 Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea a II-a (ALR II), vol. I: A. Corpul omenesc, boale (şi termeni

înrudiŃi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaŃa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu / Leipzig, Muzeul Limbii Române / Otto Harrassowitz, 1940; şi ALR II. Suplement. Termeni

consideraŃi obsceni, Sibiu / Leipzig. 13 Bartoli, M.; Terracini, B.; Vidossi. G.; Grassi, C., Atlante Linguistico Italiano.

Questionario. 1, a Testo, edizione definitiva sul testo originario di M. Bartoli e U. Pellis a cura di A. Genere, S. Campagna e L. Massobrio e con la colaborazione del Centro Nazionale Universitario di Calcolo Elettronico, în „Supplementi al Bollettino delľ Altante Linguistico Italiano”, nr. 3, Torino, 1969.

163

atlasele menŃionate, au fost: Sever Pop (ALR I), Ştefan Paşca (ALR II) şi Ugo Pellis (ALI)14.

Completarea zestrei lingvistice atestate a istroromânei, la care şi-a adus contribuŃia şi Atlasul, constituie un bun prilej pentru realizarea unei clasificări onomasiologice cu o scală de discriminare mult mai largă a faptelor de limbă. În această privinŃă, credem că un model, care de departe s-ar potrivi cel mai bine acestui scop, ar putea constitui o taxonomie realizată în Istoria limbii române

15, care reflectă o concepŃie realistă, bine închegată, ce porneşte în mod firesc de la om şi cunoaşterea trebuinŃelor sale, trecând la cunoaşterea şi stăpânirea naturii, la înŃelegerea nevoilor lui din punct de vedere economic, social, spiritual şi cultural, viziune benefică în activitatea de cercetare.

Pe baza aspectelor evidenŃiate de către noi până în acest punct, putem spera că o analiză mult mai aprofundată a materialelor care au fost publicate până în prezent, inclusiv Atlasul lui Goran Filipi, va arunca o nouă lumină asupra volumului de termeni cu provenienŃă diversă în istroromână, putându-se urmări dinamica dezvoltării acestui „bagaj” prin vectorii cu ajutorul cărora o multitudine de fapte de limbă au penetrat cel mai puŃin răspândit dialect al limbii române. Lingviştii români şi străini au în faŃă dificila sarcină de a clarifica problemele care s-au ivit în stabilirea originii unora dintre lexeme, constrânşi să acŃioneze contra-cronometru asupra unei enclave lingvistice care, din păcate, se va stinge într-un viitor relativ scurt, o dată cu ultimul ei vorbitor.

BEMERKUNGEN ZUM HISTRORUMÄNISCHEN SPRACHATLAS (ATLASUL LINGVISTIC ISTROROMÂN)

(Zusammenfassung) Dieser Bericht unterstreicht die Wichtigkeit für das Studium und für die

Behaltung dieses Dialekt in schriftlicher Form des Istro-rumänischen

lingvistischen Atlases gerausgegeben von Goran Filipi. Hier sind auch bestimmte Grenzen dieser Arbeit aufgezählt worden, die aus

einer inkorrekten Herausgebung einiger Wortsinne in der rumänischen literarischer Sprache entstanden sind. Was dieses Thema betrifft wurde die Verfassungsberatung ungenügend realisiert.

Schließlich wurden auch andere Arbeiten erwähnt, die die Problematik dieses Studiums behandelt haben. Auch das Werk Der kleine lingvistische Atlas

der istro-rumänischen Mundarten von Radu Florea ist hier gemeint, das noch nicht erschienen ist.

14 Vasile FrăŃilă, op. cit., p. 81. 15 I. Fischer, Clasificarea semantică a lexicului latinei dunărene, în Istoria limbii române, vol. al II-lea, coordonator Ion Coteanu, Bucureşti, Editura Academiei, 1969, p. 129-173.

164

AUT, XLI, 2003, p. 165-198

ROMÂNA – O „ALTFEL” DE LATINITATE

de Alexandru NICULESCU

În primăvara anului 2003, profitând de un sejur de studii doctorale la Paris, i-am propus domnului profesor Alexandru Niculescu o discuŃie despre latinitatea limbii române şi despre locul acesteia între celelalte limbi romanice. Domnia sa, reputat romanist, profesor la Universitatea Sorbona, profesor emerit al UniversităŃii din Udine, doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara, a răspuns cu sinceritate şi deschidere acestei provocări. După zeci de ani de studii în diferite Ńări romanice, după numeroase participări la congrese şi colocvii internaŃionale, dar şi după marea încercare a exilului, cunoscutul romanist a rămas fidel credinŃei sale că ştiinŃa este „convivială”, că părerile argumentate sunt deasupra intereselor politice sau a amiciŃiilor de moment, ilustrând prin întreaga sa activitate dictonul latinesc Caesar non supra grammaticos. Sinteza pe care o poate face astăzi prof. Al. Niculescu în legătură cu un subiect atât de controversat ca cel referitor la formarea şi păstrarea limbii române se întemeiază nu numai pe vaste cunoştinŃe de lingvistică, ci şi pe argumente istorice şi culturale, cuprinse într-o viziune cu adevărat modernă, interdisciplinară. Ideile împărtăşite cu generozitate invită la polemică, dar concepŃia de ansamblu îndeamnă la o reflecŃie profundă, necesară asumării diversităŃii de factori (în speciali externi), care au condus la individualitatea limbii române între limbile romanice. Chiar dacă îşi afirmă scepticismul asupra lingvisticii româneşti contemporane, Profesorul se adresează cu încredere celor tineri, singurii pe care îi vede capabili de a căuta adevărul cu râvna şi detaşarea necondiŃionată a omului de ştiinŃă.

Precizăm că discuŃia, înregistrată iniŃial pe bandă magnetică, a fost amplu revizuită în vederea publicării de către însuşi profesorul Alexandru Niculescu.

– AveŃi, domnule profesor, o serie de contribuŃii privind „individualitatea limbii române între limbile romanice” în care aŃi scos în evidenŃă diferenŃele sistematice şi structurale dintre limba noastră şi limbile romanice occidentale – chiar faŃă de limba latină...

– Domnule Bogdan łâra, a face studii de lingvistică romanică într-o Ńară/regiune de limbă romanică este o întreprindere mai complicată decât aceea de a fi romanist în zone non-latine (Germania, Ńările de limbi slave

166

etc.). Studiile de romanistică au rolul, în primul caz, de a defini romanitatea sui generis din FranŃa, Spania, Italia şi, bineînŃeles, România – a limbii romanice in loco –, ceea ce înseamnă un fel de „istorie a limbii” sau o „gramatică istorică” (în termeni tradiŃionali) – aşa cum au făcut R. Menendez Pidal, B. Migliorini, Giacomo Devoto, Ferdinand Brunot, Charles Bruneau şi, la noi, O. Densusianu, Sextil Puşcariu, Al Rosetti, Haralambie Mihăescu şi G. Ivănescu (ezităm a menŃiona în acelaşi sens numele lui A. Philippide).

În Ńările de limbă non-romanică, începând cu marea serie a romaniştilor germani, F. Diez, W. Meyer-Lübke, H. Schuchardt, K. Vossler până la Leo Spitzer şi E. Auerbach, comparaŃia limbilor romanice în diacronie (celebra „allgemeine historische vergleichende

Sprachwissenschaft”) era singura metodă de a cerceta, intern, romanitatea. Dar, în acest demers ştiinŃific, lipseau perspectivele colaterale: impactul cu non-romanitatea (germanică, slavă etc.).

– Atunci, care-i „calea cea bună”?

– Aş putea spune, fără ezitare, primul mod de a examina, mai întâi dinăuntru şi apoi comparativ, romanitatea unei variante neo-latine. Aceasta este ceea ce eu am numit – inspirat de Matteo Bartoli – „individualitatea romanică” (a limbii române, în speŃă; alŃii, de exemplu pentru spaniolă, Criado de Val o numea „fizionomia” limbii). łin să specific: pentru cultura lingvistică românească, termenii individualitatea limbii române promovaŃi de mine în seria celor patru volume cu acest titlu (ultimul, vol. IV, a apărut la Cluj, sub îngrijirea şi editarea dialectologului Nicolae Mocanu) – nu erau noi: fuseseră folosiŃi de slavistul Ion Bărbulescu referitor la elementele slave din română... Dar, vorba francezilor, „peu importe”!

Am cercetat individualitatea sui generis a românei, în relaŃie cu latinitatea şi romanitatea occidentală (fac o paranteză: profesorul Iorgu Iordan, căruia eu îi urmasem ca „şef” al catedrei de lingvistică romanică şi care era în aprins conflict de... senectute cu celălalt profesor al meu, Al. Rosetti, îmi reproşa că eu nu fac romanistică à la „allgemeine

romanische Sprachwissenschaft”, ci... istoria limbii române, „precum Rosetti”! Am purtat cu Iorgu Iordan chiar o polemică în scris, în revista „Cercetări de lingvistică” din Cluj, prin 1979-1980. Acqua passata – zic italienii şi, după ei, şi eu!).

– ContinuaŃi! Părerile şi combativitatea Dumneavoastră – de atunci, cum spuneŃi – pot fi de folos şi astăzi, nouă, celor tineri...

– Domnule Bogdan łâra, a fi romanist în România (dumneata eşti latinist) înseamnă fie 1. a evidenŃia conservarea latinităŃii, precum celelalte

167

limbi romanice occidentale, fie 2. a examina diferenŃierea latinităŃii noastre de cea occidentală. Romaniştii români, mai ales în epoca comunistă, au luptat (am făcut-o şi eu!) pentru apropierile dintre română şi limbile romanice occidentale. W. Meyer-Lübke a scris Rumänisch,

Romanisch, Albanessisch şi Rumänisch und Romanisch, Haralambie Mihăescu are în ultima lui mare lucrare un capitol intitulat Du latin au

roumain – ceea ce, pentru B. Migliorini era „dal latino all’italiano” – iar, acum, de curând, domnul Marius Sala, academician, directorul Institutului de Lingvistică şi preşedinte al Uniunii latine din România, numeşte la rându-i „de la latină la română”.

Eu mă înscriu pe alte traiectorii – poate mai puŃin cunoscute, căi mai puŃin bătute. Eu cred că latinitatea limbii române este întru totul definitorie pentru sistemul şi structurile limbii pe care o vorbim şi o scriem, pentru variantele ei dialectale-regionale, dar... Dar nu este singura distinctive feature a romanităŃii româneşti. În „alcătuirea”, în „construcŃia” a ceea ce numim noi română trebuie luată în considerare non-latinitatea. Adică elementele pe care le-au introdus în limba noastră contactele cu limbile slave – mai ales cu slava din sec. VII-VIII-IX, atunci când se „constituia” romanica românească – şi, ulterior, cu limbile non-romanice înconjurătoare (limbile balcanice din Sprachbund, dar şi turca; ulterior, prin sec. X-XI, în daco-română, contactele cu maghiara şi germana). Limba română este într-un fel o lengua puente între latinitate şi non-latinitate în estul Europei (am scris despre acest aspect în Concluziile din vol. I al IndividualităŃii limbii române..., în 1965).

De aceea eu am căutat – conştient de ceea ce Sextil Puşcariu afirmase (prin 1937) că româna este „altfel romanică” decât celelalte limbi romanice – să descopăr cealaltă romanitate, cea „ascunsă” sub latinitatea binecunoscută şi studiată. Adică, într-un fel, cealaltă faŃă a lunii! De aceea aş numi româna o „altfel de romanitate”.

– AŃi putea să-mi daŃi câteva exemple?

– Multe. Unele, cunoscute. Altele, absconse – nerelevate încă. Pe unele le-au observat romaniştii italieni (ei erau, mai întâi, cei mai în măsură să le observe). Matteo Bartoli, marele romanist italian, elev al lui W. Meyer-Lübke şi coleg cu Sextil Puşcariu, la Viena, a scris un articol fundamental, intitulat La spiccata individualità della lingua romena (această lucrare a lui Bartoli, aşa cum am amintit mai înainte, mi-a sugerat titlul şi perspectiva mea privind „individualitatea limbii române”) în care afirma că limba română este „cea mai puŃin şi, totuşi, cea mai mult latină dintre toate limbile neolatine”! O afirmaŃie bulversantă, recunoaşte şi dumneata, domnule Bogdan łâra... M. Bartoli a relevat calcurile slave din latina devenită română (unul dintre exemple este luna cu sensul „astru

168

nocturn”, care şi-a adăugat sensul „timp calendaristic” prin calc din sl. mesec). Tot lui Bartoli îi datorăm constatarea că româna este conservatoare în epoca latină şi inovatoare în timpurile post-latine, „romanice”, adică în sec. VI-VIII-IX, o dată cu contactele non-romanice, mai ales cu slavii. De o latinum circa romancium (cum spunea D’Arco Silvio Avalle, regretatul romanist italian) se poate vorbi în sec. V-VI, iar de limba română, abia prin sec. VIII-IX, după contactul cu slavii. Cel puŃin, aşa cred eu că s-a desfăşurat evoluŃia latinităŃii orientale, care a devenit limba română.

– AveŃi oare idei mai concrete, exemple convingătoare?

– Sunt multe... E. Petrovici – un mare romanist şi slavist – a remarcat în română o serie de caracteristici fonetice şi fonologice de origine slavă: iodizarea lui e- (iniŃial sau la iniŃiala silabei), labializarea vocalei o post-consonantică, tip tu

ot, iar Eugen Seidel (de care – sunt sigur – cei tineri, poate chiar dumneata, nu au auzit; a fost un savant german, refugiat în România, în timpul celui de-al doilea război mondial) a studiat elementele sintactice de origine slavă în limba română. Am contribuit şi noi, modest, la asemenea cercetări. Am descoperit (pe urmele lui Sextil Puşcariu) că grupul latinesc sci-, sce- (menŃinut în sardă) a evoluat, în română, prin faza *sči-, *sče- > *šči-, *šče- în šti-, šte- (ştiu, peşte, creşte etc.), trecând adică prin filieră slavă meridională. Alt exemplu – sintactic: conjuncŃia adversativă iar, într-un caz precum: eu sunt profesor, iar tu eşti student. Am scris despre această caracteristică sintactică de mai multe ori (v. şi Individualitatea limbii române, I). ConjuncŃia iar (probabil *ea-hora) este de origine latină, dar „sensul” (adică întrebuinŃarea) unei distincŃii intermediare între copulativ şi adversativ (adică o „uşoară” adversivitate) este o trăsătură slavă (cf. în rusă, ja professor, a tî student; tot aşa în bulgară). În gramaticile lor pentru limbile slave, italienii au greutăŃi să definească această conjuncŃie. Unii scriu „între et şi sed”! Limba noastră romanică – precum a lor – posedă această conjuncŃie mai degrabă de utilizare cultă. Eu nu am ajuns să dau o explicaŃie clară (sensul adversativ-copulativ există şi în greacă!).

Dar ce dovadă mai bună ar fi pentru a înŃelege că nu se poate studia limba română fără cunoştinŃe de limbi ne-romanice (de cultură) învecinate sau că latina ereditară nu este suficientă studiilor noastre? Ce spun toate lucrurile astea? Suntem o limbă romanică, hotărât lucru, dar suntem o romanitate off limits, dicolo de limite. Profesorul suedez Alf Lombard spunea că a descoperit limba română când profesorul lui de la Universitate, din Suedia, i-a propus să meargă în Italia; din Italia şi-a dat seama că mai este şi altă romanitate de care habar n-avea şi această romanitate este foarte interesantă, pentru că îl conservă pe lingula, pe caballus ş.a.m.d. Adică, problema romanităŃii noastre o rezolvă un latinist, dar până la un punct. O

169

rezolvă bineînŃeles un romanist care poate trece dincolo de latină, adică în partea romanică. Dar mai departe? Bartoli spune foarte clar: româna se deosebeşte de celelalte limbi romanice nu atât prin elementele latine, câteva, ci mai mult prin elementele post-latine, romanice. Latinitatea care a devenit română a avut o serie întreagă de inovaŃii ulterioare epocii latine. Gândeşte-te numai la verb. Ce s-a păstrat din verbul latin în limba română? Aproape nimic! S-a păstrat imperfectul, s-a păstrat perfectul. Viitorul nu s-a păstrat, prezentul a fost refăcut, optativ-condiŃionalul tot aşa, supinul este încă o problemă nerezolvată: îi spunem supin, dar pare a fi mai ales o problemă de sintaxă a participiului trecut (s-a scris, în ultima vreme, în Belgia, despre aceasta). Sau, dacă vrei, vocativul. Am scris despre vocativ: suntem singura limbă romanică cu vocativ! Singura cu vocativ masculin! În plus, vocativul lupe se suprapune peste vocativul slav în –e (roabe

„robule”). Dar avem şi lupe, şi lupule (adică un vocativ creat în româneşte de la forma articulată). Numele proprii masculine în –u au, toate, după acest model, vocativ în –le: Sandule! Radule! Nelule! Deci noi am creat, mai departe, în timp, pe teren românesc (ulterior latinităŃii) un vocativ. Nu ar trebui să ne întrebăm de ce? ExplicaŃia este socio-culturală – a sugerat-o, mai demult, L. Spitzer – şi Ńine de stadiul prelungit de oralitate al vieŃii româneşti (prelungit, în timp, extins, în spaŃiul pastoral-agricol al lipsei de cultură scrisă).

La feminin, lucrurile sunt mai simple: vocativul în –o (bunico!) este de origine slavă. DAR, scria Puşcariu, nu-i generalizat. Se spune soro!

bunico!, dar nu se spune, ca în limbile slave, mamo! Se pare deci că introducerea acestui vocativ în –o este parŃială şi de dată relativ recentă. (Nu vreau să facem, aici, teoria vocativului românesc. Avem o mulŃime de forme de vocativ feminin. Iată cazul lui Maria: Mărie! Mărio! – alături de vocativul egal cu nominativul Maria!, care este cult. Tot astfel – cred că mă aprobi, când afirm că există o diferenŃă de registru conotativ între vocativul cu desinenŃă de vocativ şi vocativul egal cu nominativul, gen Bogdane! faŃă de Bogdan!; de aici, unele vocative cu desinenŃă, devenite nominative: Ioane).

„Când s-au petrecut acestea?”, mă poŃi întreba, precum Poetul. Probabil după sec. VIII, după constituirea unei romanice româneşti, şi, mai ales, după contactele profunde – insist profunde şi chiar „genetice”, din primele epoci, cu slavitatea.

– Vă rog să mă scuzaŃi că vă întrerup, dar până atunci ce limbă se vorbea?

– Se vorbea o limbă să-i spunem latino-romanică! O limbă romanică in fieri, cum s-a vorbit în toate regiunile Imperiului. Nu ştim dacă această limbă romanică avea la noi infiltraŃii gotice. Pentru că, până în secolul VI a fost aşa. Romanii şi-au retras în secolul III, armata; cu siguranŃă au rămas

170

acolo câteva cuiburi de rezistenŃă. De fapt, există unele descoperiri arheologice în acest sens. E normal, nu s-a putut retrage deodată totul. Cei rămaşi vorbeau o romanică populară, vorbeau o limbă latină pe care D’Arco Silvio Avalle, în Italia, a denumit-o circa romancium. Peste aceştia (cei rămaşi) au năvălit goŃii, cu care latinii au rămas în contact până prin sec. V. În ceea ce priveşte latina devenind romanica românească, studiile lui Haralambie Mihăescu, ale lui I. Fischer sunt importante. În latina noastră nu apare mater, nu apare pater, nici causa, nici res, nu există nimic din ceea ce ar fi reprezentat limba culturii latine. Aveam, în schimb, tata şi mama, precum vorbeau şi cei din Roma. De aceea, I. A. Candrea, I. Fischer au relevat, în studii convingătoare, ceea ce s-a numit la început panroman

sauf roumain: latinitatea care nu a pătruns sau s-a pierdut în cursul evoluŃiei latinei spre romanica românească. Sextil Puşcariu şi Al. Rosetti au avut altă idee: termeni latini păstraŃi numai în română, nu şi în celelalte limbi romanice. Deci latina „noastră” nu posedă anumite elemente lexicale, în schimb păstrează alte elemente pe care celelalte limbi romanice le-au pierdut. Dar a fost o latină care A REZISTAT. În jurul nostru, geografic, în schimb, nu-i tot astfel. Unde este latina din Panonia, unde este latina din DalmaŃia, unde este latina din Noricum? Aş cita aici numele unui romanist elveŃian, fost profesor la Viena, C. Th. Gossen, elev al lui W. von Wartburg: el a examinat atent latinitatea „exclusă” din limba română.

– Latiniştii spun că, în Occident, până în secolul VI, se vorbea latina, iar din secolul VIII se vorbea romanica. Nu pot să explice două secole.

– Pentru că, în Occidentul francez, latina se degrada nemaifiind bine cunoscută. Este latina merovingiană! De aceea a fost nevoie de aşa-numita „renaştere carolingiană” a latinei. Textele târzii arată o limbă latină „coruptă”, în curs de transformare în romanitate. Fenomenul trecerii de la latină la romanică este un fenomen foarte complicat! Iată, iarăşi, cazul nostru, românesc. De la retragerea romanilor (secolul III) şi până în secolul VI, au venit mai întâi goŃii. Se pare că ar exista unele cuvinte de origine gotică (printre care Gotul) cu semnul întrebării! Au venit, ulterior, cumanii. Nu se ştie ce este cu cioban, cu Teleorman... Cum au venit acestea? BineînŃeles, a spus-o von Wartburg, aceste invazii barbare s-au întreprins fie în goana năvălirii, fie paşnic, insidios, aşezându-se liniştit. Călare au năvălit hunii, până au ajuns la Roma. Leon al III-lea i-a oprit în secolul IV. Ce au făcut goŃii? Au venit, au rămas în zona sud-Moldova-gurile Dunării şi pe urmă au trecut Dunărea. Mai departe, unii au devenit ostrogoŃi (ei au fost cei din Italia), alŃii, vizigoŃi (cei din Spania). PopulaŃiile celelalte, în frunte cu slavii, cu care aproape că suntem „fraŃi”, au venit mai liniştit, pe un teren puŃin sau deloc locuit. Şi s-a apucat bietul slav să facă grădină, să-şi facă un rost. Dimitrie Macrea spunea, la cursul de istoria limbii (după S.

171

Puşcariu), că românii erau sus, pe munte, ciobani, agricultori de plaiuri înalte (plai, cuvânt latin!), iar jos se instalau, treptat, triburi slave, pe deal şi pe şesuri... Românul, caracterizat prin mobilitate, le-a luat exemplul: a coborât de pe înălŃimi şi s-a „aşezat” treptat alături sau împreună cu slavii. A devenit sedentar. Citeşte toată poezia noastră păstorească...

– Da, dar nu pleca decât ciobanul cu oile.

– Nu trebuie să înŃelegi astfel ceea ce spun. Până la sat a existat comunitatea, romaniile (N. Iorga), obştile, grupări păstoreşti-agricole, caracterizate prin mobilitate, pe munŃi, pe înălŃimi. Mai târziu, câteodată, pleca întregul sat! Istroromânii au plecat cu tot satul! Cei din MunŃii Apuseni au ajuns până în Istria cu tot satul... şi cu preotul înainte, cu crucea! În orice caz, meseria principală a românilor a fost, bineînŃeles, păstoritul şi agricultura pe plai, plagium, sus, nu agricultura din zone mai joase. Şi MioriŃa este pe plai, sus. Pe urmă, treptat-treptat, viaŃa păstorească a coborât la vale. Pădurea e latină, câmpia e latină, muntele, nu mai vorbim, e latin, dar dealul nu-i latin, dealul e slav. Deci ar însemna că slavii s-au instalat la deal. Cred şi eu! În aceste regiuni, vegetaŃia, toată agricultura aveau nume slave: plugul, brazda etc. sunt slave. Dar las la o parte problema civilizaŃiei. În momentul în care ajung slavii, ei au, cum spunea Wartburg, o pătrundere insidioasă. Ceea ce sunt elementele germanice în vestul Europei, sunt pentru noi, în răsărit, elementele slave. Aşa că putem fi genealogic de origine latină, dar îmbogăŃiŃi pe parcurs cu elemente, bineînŃeles, nelatine. Eu am spus asta de multe ori. Într-un articol al meu intitulat Romanitatea românească, am elaborat un concept care are câteva caracteristici: 1. lipsă de repere culturale, vreau să spun de cultură scrisă; 2. structuri sociale comunitare (obşteşti), pastorale (ulterior, agricole); 3. o asimilare a elementelor non-latine de către latinitate; 4. creştinismul oriental.

– Şi o legătură cu slavitatea, presupun...

– Da, o puternică amprentă slavă, prin contactul timpuriu, chiar în epoca de constituire, cu slava meridională.

Te-ai întrebat vreodată de ce (a) scrie este cuvânt latin şi (a) citi, cuvânt slav? A scrie a însemnat, la început, „a desena, a zgâria pe pereŃi, pe nisip, pe copaci”.

– Şi a citi?

– A citi, cuvântul slav, este legat de slujba religioasă, târzie (după sec. IX). Dar citirea este altceva, e o chestiune strict bisericească. În biserici se făcea cetania. Cetania se făcea de către un diacon (cuvântul este grecesc)

172

care citea po slavonsko. Citea acolo şi nu înŃelegea nimeni nimic, dar citea, atât! Deci cetania ăluia şi scrisul nu au avut niciodată legătură una cu alta. E. Coşeriu credea că noi am moştenit literele latine de la Alexandru cel Bun. Credea că Alexandru cel Bun ar fi trecut de la literele latine la cele slave. Nu avem date, nu se poate să se spună nici da, nici ba. Ştiu însă că slavii ne-au culturalizat. Există ceea ce am numit eu „aculturaŃie slavă”. Slavii ne-au dat cultura scrisă (alfabetul chirilic), trebuie să se ştie. Gândeşte-te la toate elementele slave. Te-ai gândit vreodată la adjectivele de origine latină: subŃire, înalt, curat, mult, puŃin. Te-ai gândit la cele slave: destoinic, vrednic, leneş etc.? Multe elemente de caracterizare sufletească, în care, bineînŃeles, sunt foarte multe pozitive, foarte puŃine negative. De cele turceşti, ce să mai vorbim (am scris în vol. IV din Individualitatea...)! Asta înseamnă că slavii au introdus în latina lor elemente proprii: slavii au vorbit latina şi au lăsat în latina lor cuvinte cărora le înŃelegeau sensul. Ştii cine a spus primul asta? Ernst Gamillscheg, care a vorbit de slavă nu ca superstrat sau adstrat. El o consideră substrat, pentru că slavii au învăŃat latina de afară şi au lăsat în latina lor cuvintele cărora ei le înŃelegeau sensul. De exemplu: nevastă, logodnă, pizdă sunt cuvinte slave, foarte multe cuvinte obscene, mai ales feminine. De aici a apărut ideea aceea absurdă că bărbaŃii erau romani şi femeile erau slave! Dragoste, îŃi dai seama că noi suntem singurul popor romanic care spunem a iubi într-o limbă străină, neromanică? Şi drăguŃ, şi dragă, şi iubit, şi iubire toate astea sunt la noi slave (adaptate la morfologia latină). Au, bineînŃeles, desinenŃe româneşti. Este celebră propoziŃia: Grădinarul

cinstit iubeşte munca (Ńi-aduci aminte, de la Puşcariu). Sigur că grădinar/grădină e slav, dar -ar este latin, -ul este latin. Cinstit e slav, în afară de -t final. A iubi e slav, dar desinenŃa -esc este latină, vezi infloresco,

-ere. Munca, tot astfel, cu -a latin din illa. Am putut face cu elementele slave şi cu elemente morfologice latineşti o frază în româneşte! Cine putea face asta, în afară de un slav care a învăŃat româneşte? Eu nu ştiu în ce măsură noi suntem un popor romanic, vorbesc acum de etnie, care a păstrat limba şi a impus-o slavilor, sau suntem un popor „amestecat” foarte puternic cu slavii cu care, împreună, am vorbit limba latină. Acesta pare un mister încă nedescoperit.

– La istoricii francezi există şi ideea că noi am fi slavi de fapt, mai mult decât altceva.

– Cum se explică faptul că toate adjectivele vieŃii noastre sufleteşti sunt de origine slavă? De genul destoinic şi altele. E adevărat, este şi cârn, este şi gângav. Toate aceste adjective mă fac să cred că a fost o civilizaŃie slavă care vorbea româneşte.

173

– Dar nu credeŃi că unele au mai intrat şi pe parcurs?

– Se poate! Primele împrumuturi au intrat în sec. VI-VII, apoi slavii s-au creştinat în secolul IX şi după aceea legăturile – întrepătrunderea – cu ei a fost şi mai mare, pentru că am intrat sub ierarhia lor. Noi, până la creştinarea bulgarilor, eram dependenŃi fie, spune Petar Skok, prin DalmaŃia de Justiniana prima, fie, de Constantinopol, prin Dobrogea (pentru că am avut două creştinări). Ceea ce mă uimeşte pe mine până astăzi este religiozitatea poporului român. Această religiozitate nu o au decât popoarele ruseşti. Nici măcar bulgarii nu sunt ca noi.

– Ortodoxia o fi „de vină”?

– Dacă vrei, ortodoxia, dar este şi superstiŃie. Pot să mai spun şi altceva: tot ceea ce a venit ca element de modernizare a României, a venit din Occident, a apărut în epoca Reformei (luteriene şi calvine). Poarta de intrare din Occident era prin Transilvania. Noi suntem cultura care are slujbă religioasă în limba poporului cam de la 1640! Ştii de când o au francezii? De la 1638. Ştii cu ajutorul cui a fost introdusă la francezi? A hughenoŃilor. Ştii cu ajutorul cui a fost introdusă la noi? A luteranilor. Tot Reforma! Nu mai vorbesc apoi de scrierea cu litere latine... AtenŃie: înaintea latiniştilor din Şcoala Ardeleană! Reforma (mai ales cea calvină) a avut consecinŃe extrem de importante.

– E vorba de slujbă sau de predică sau de amândouă?

- Se pare că s-a făcut slujbă la Târgovişte în limba română prin 1640. Predica nu ştiu cum se făcea, pentru că nu avem date. Mai este încă un mister la noi: avem cărŃi religioase slave, dar cântece religioase slave noi n-avem. Cântecele noastre religioase sunt în greceşte. Cum se cânta în biserică pe timpul slavilor? Nu ştim! Avem, poate, o „urmă” a unui oficiu religios străvechi. Este cazul lui Kyrie eleison devenit Chiraleisa în regiunile de nord: l-a descoperit, cred, Bogrea şi a reluat problema Romulus Todoran.

– Dar să ne întoarcem la slavi!

– Gândeşte-te numai la faptul că ei s-au aşezat pe un teren romanic, latin. Sunt nume de locuri de origine latină slavizate. Pe urmă, religia toată ne-a venit de la ei, dar de fapt, prin ei, de la greci. Mai mult decât atâta, bulgarii au fost mai aproape de BizanŃ decât am fost noi. Vezi cazul lui *coctorius, coquere: noi avem cuptor şi a coace. Aromânii îl au pe furnă

(lat. furnus). Poate ştii ce diferenŃă este între *coctorius şi furnus: furnus

este un fel de cuptor cu coş pe unde ieşea fumul, era un instrument special

174

pe care-l făcuseră cei din BizanŃ şi care n-a mai ajuns până la noi. Noi suntem, pe de altă parte, şi o latinitate abandonată. Dacă ne-am salvat în general limba împotriva tuturor vicisitudinilor este meritul nostru, pentru că ne-am salvat-o noi înşine, în circumstanŃe geografice, istorice şi sociale nu uşoare. Noi suntem o latinitate care a îndurat vicisitudinile Istoriei. Am biruit! Dar... Gândeşte-te la romanitatea românească din Basarabia, cu ce preŃ şi-a salvat identitatea! Eu am considerat întotdeauna latinitatea de dincolo de zonele Daciei romane (adică Romania antiqua), drept o Romania nova (Basarabia şi zonele de est, unde nu au fost romani).

Şi acum poŃi să mă întrebi ce înseamnă Romania nova? E foarte simplu. Dacă iei Dacia romană, ce vedem? Dacia romană este sud-vestul Transilvaniei, ceva din Banat şi Oltenia. Şi restul? Cum a ajuns limba română acolo, că n-a fost picior de roman în rest? Eugen Lozovan susŃinea că la GalaŃi şi la Bărboşi ar fi fost cetăŃi romane. Or fi fost zece-două sute de romani, şi? Acolo s-au întins românii şi asta spun eu în articolul Romanitate, românitate, noi am extins romanitatea către răsărit prin românitate! Deci, în Moldova, în Basarabia, de la CarpaŃi şi până departe, spre est, romanitatea trăieşte prin limba română.

– Şi cum s-a făcut transmiterea?

– Prin transhumanŃă! N-am spus că suntem mobili? Uită-te la numele celor din Transnistria. Ai văzut cum îi cheamă? Ori îi cheamă Bodiu (Badiu, îl găseşti în Transilvania), ori îi cheamă Ciobanu etc. Sunt români care şi-au pierdut naŃionalitatea şi limba. Chiar şi Voronin, duşmanul numărul 1 al României, în ciuda numelui, este român şi vorbeşte româneşte. ÎŃi dau un alt exemplu: cineva care se numeşte Lupu, este născut în Balta Brăilei, dar pe mamă-sa o chema Beganu! Explică-mi cum se face că cineva născut în Balta Brăilei are numele Bega din Banat, altfel decât prin transhumanŃă şi prin mobilitate? De asta am spus eu continuitate este foarte bine, dar noi suntem continui şi la sudul Dunării şi la nordul Dunării.

Păstoritul este cheia vieŃii româneşti. Au spus-o O. Densusianu şi I. A. Candrea. Acest păstorit nu cunoştea frontiere, nu cunoştea patriotism. Aş spune chiar mai mult: viaŃa, structurile etnico-sociale ale romanităŃii noastre româneşti, erau regionalizate: pe obşti (romanii), pe „Ńări”, pe sate (ca la românii din sudul Dunării, încă şi azi). Patria, poporul (român) etc. sunt concepte culte, târzii. Ştii, de exemplu, că Ńăranul din Severin, pe timpul turcilor, făcea comerŃ cu turcii peste Dunăre, iar turcii îl făceau ban, îi dădeau bănie. Citeşte toată poezia noastră populară (mai ales baladele pastorale). Şi să mai ştii că Ńăranii români (o spun textele populare!) i-au regretat... pe turci.

175

Dragă domnule Bogdan łâra, fără elementele orientale turceşti din limba română nu există o limbă română adevărată. Dacă vrei să mai adaugi elementelor slave încă o distincŃie faŃă de romanitate sunt elementele orientale turceşti, pe care le-a cercetat amănunŃit Lazăr Şăineanu. După turci (chiar împreună cu ei), au venit şi grecii (ortodocşi, dar... fanarioŃi!), cu care familiile noastre de mari boieri s-au înrudit imediat. ÎŃi dai seama că în grădina noastră, cea de la slavi, trandafirul e grecesc, laleaua e turcească etc. Spune-mi trei flori de origine latină la noi? Sunt câteva, dar pe câmp!

Carlo Tagliavini a spus că există Romania antiqua şi Romania nova. Prin aceasta din urmă, se gândea la America latină şi la regiunile Africii în care se vorbeşte franceza, adică acolo unde s-au extins limbile romanice prin cuceriri coloniale. De la el am preluat şi eu ideea. Dacă vrei acum să conturezi lumea latină, trebuie să iei tot mapamondul, dar asta este Romania nova. În afară de asta, există şi Romania antiqua, adică cei de aici, din Europa: Italia, Spania, FranŃa etc. Ei bine, romanitatea românească include şi Romania antiqua (Transilvania) şi Romania nova (restul românităŃii). Latinitatea a pierdut mult: s-a pierdut Panonia, sudul Germaniei. Ştii că în sudul Germaniei sunt MunŃii Taunus şi există zone unde au fost tabere romane, care se numesc şi acuma Kaiserslautern, Römerlager etc.

– Köln este vechea Colonia...

– Exact! Adică acolo a fost limes-ul de nord, ceea ce a fost la noi, faŃă de Balcani, Dunărea. S-a pierdut mult şi, cu toate acestea, urme, dovezi (vestigii) au rămas. Misterul nostru este: cum am putut noi să rămânem latini, iar în DalmaŃia, Noricum, Panonia latinitatea să dispară. Dacă vrei un argument împotriva „vidului” presupus din Transilvania (adică „plecarea” romanofonilor) este foarte simplu. E un argument pe care nu l-a folosit nimeni: Transilvania are elemente latine şi romanice, atâtea câte sunt, Crişul, Mureşul etc., care în Panonia nu există. Scurt! Deci în Panonia slavii şi maghiarii au venit şi au făcut tabula rasa, au distrus tot; la noi, elementele topice latine au rămas. Cum au putut să rămână, fără să fi existat o populaŃie romanofonă? Din cauza asta n-au făcut niciodată corp comun Panonia cu Transilvania. În sec. X-XI, nou-veniŃii au ajuns pe un teren deja romanizat: al nostru!

– Există şi ideea inversă: populaŃia romanizată a venit şi s-a aşezat în Transilvania...

– Asta susŃin ei (ungurii, n.n.) şi caută argumente împotriva a ceea ce noi numim „continuitate daco-romană” (nu fără a exagera realităŃile istorice)! Dar cu slavii cum crezi că s-a întâmplat? Au venit slavii, s-au

176

aşezat, s-au format colonii slavo-române, au fost şi colonii române şi, până la urmă, treptat, s-au apropiat. Au fost probabil şi minorităŃi care s-au dizolvat în comunităŃi mai mari.

Deci asta este Romania antiqua pentru noi, dar cealaltă parte, de la CarpaŃi până la Odesa şi mai departe, adică Romania nova? Această Romania nova am făcut-o noi, românii. Deci noi am fost purtătorii limbii Romei acolo unde Roma nu a mai ajuns să cucerească. Dar am „transportat” limba română! „Limba noastră cea română”, cum spun basarabenii, a ajuns ca „limbă a Romei” până acolo. Dar în structura limbii române „transportate” a fost loc şi pentru alte elemente non-romanice. Şi suntem singura limbă romanică care se distinge prin elemente nu numai neromanice (slave, maghiare), nu numai neromanice prelatine, ci şi prin neromanice ulterioare, turco-greceşti. Şi atunci stai şi te întrebi ce putere de expansiune, dar şi ce rezistenŃă uriaşă are această limbă a noastră... Trebuie înŃeles totul prin languages in contact şi nu prin adstrat, superstrat etc. lucrurile astea învechite, superflue. Dacă noi avem acuma o datorie, este să spunem adevărul despre istoria limbii şi a poporului României. A venit momentul adevărului. A venit momentul în care eu să spun: Da, suntem o latinitate! Dar o „altfel” de latinitate: bineînŃeles „genealogică” (şi genealogică înseamnă o latină moştenită), dar şi o latină care, de-a lungul vremii, s-a amplificat şi s-a îmbogăŃit cu elemente noi, non-latine, din contactele cu limbile Orientului, rămânând însă tot latină. Adică eu, practic, vorbesc limba mamei şi a tatălui, numai că limba pe care o vorbesc eu faŃă de tata şi de mama nu este numai limba lor latină, ci, în ea, apar şi alte elemente ale vieŃii mele. Fiecare generaŃie introduce în limbă cuvintele specifice ei, astăzi însă, în treacăt fie spus, în limba română este un haos enorm, dar cu toate acestea, aşa cum e, lexical şi sintactic, din punct de vedere al structurii, latinitatea nu a cedat deloc.

– Să fie oare şi o virtute a limbii latine, care este atât de asimilatoare?

– Există, după d-ta, limbi „virtuoase”? Mă îndoiesc! „Virtutea” limbii latine am văzut-o eu la Narbonne, aici în Gallia Narbonensis. M-am dus eu, romanist sosit din România şi din Italia, să văd Narbonne! Ce văd acolo? În Narbona, în centru, este un perimetru cam 6 pe 6 sau 6 pe 4 metri, unde sunt nişte cărămizi şi ceva pavimentum, care ar trebui să fie din epoca romană. Peste ele, până sus sunt, bineînŃeles, construcŃii numai din evul mediu. Ce a rămas din epoca romană? Uită-te aici, în Paris (Lutetia), la Cluny, vezi dărâmăturile alea şi spune-le francezilor ce valori antice, trecute, au ei acolo! Să lăsăm deoparte fantasmele acelei virtus romana

rediviva...

177

– Eu vorbeam de o virtute a limbii latine, puterea ei asimilatoare. Latina preluase, de exemplu, elemente lexicale din greacă, pe care le-a latinizat...

– Latina, aici, în Occident, a fost apărată – promovată chiar - de Biserică. La noi cine a apărat latina? AuxenŃiu şi alŃii până în secolul IV? Mai cunoşti pe cineva, un latinist prin zona noastră după secolul IV, când ştii foarte bine că în timpul împăratului Focas şi Scytia Minor, care era provincie Bizantină, a trecut la greacă. Noi suntem latini, dar suntem şi greci, suntem slavi, suntem „orientali”, cu o puternică doză de romanitate.

– Nu, eu vorbeam de o virtute inerentă limbii latine, aceea de a asimila, de exemplu, elemente de lexic din alte limbi, cum sunt cele de origine greacă, fără ca ea să-şi schimbe structura. După aceea, latina, evoluând într-o limbă romanică, acea limbă romanică şi-a păstrat această calitate...

– Da, dar a luat din greacă datorită superiorităŃii limbii greceşti. A luat şi din oscă, şi din sabină, a luat din toate astea şi s-a îmbogăŃit lexical.

– Deci nu e un fapt particular pentru română să preia din greacă. Majoritatea limbilor au făcut-o mai devreme sau mai târziu.

– Sunt de acord. Dar nu uita: limba bisericii noastre, limba culturii noastre, din sec. XIII înainte, până în sec. XIX, a fost plină de termeni slavi şi greco-bizantini. Noi am luat mai ales din aceste limbi cultura materială (ceea ce se numeşte acculturation) şi în alte condiŃii. În Occident, latina a avut avantajul Bisericii. Pe noi ne desparte de Occident Biserica! Şi asta ne va despărŃi mereu. Iată alt caz: Catedrala Neamului! Neam-ul nu este latin (este cuvânt de origine maghiară) şi avea validitate mai ales în împrejurări multi-etnice, precum în Ardeal. Dar în „inima” României, nu neamul, ci naŃiunea ar fi avut o semnificaŃie. Tot aşa mă miră încercările unor intelectuali români de a demonstra că noi am avut o cultură latină, înainte de a ne constitui ca popor şi ca limbă, înainte de etnogeneză.

– Francezii au preluat numele celor care i-au cucerit pe galoromani, numele francilor. Există vreo apropiere între situaŃia lor şi a noastră?

– Cu a noastră nu, cu a bulgarilor însă există. Au venit întâi slavii la noi şi slavii au fost cuceriŃi de bulgari, popor turcic, de la Volga. Han, boier astea sunt instituŃii turcice. Aceştia i-au cucerit pe slavi şi pe urmă şi-au pierdut limba, aşa cum au făcut şi francii, care i-au cucerit pe galoromani şi pe urmă şi-au pierdut limba.

– Au fost asimilaŃi de populaŃia romanizată.

178

– Totuşi, în nord, dialectele franceze sunt foarte germanizate. În sud, nu. Cei de acolo sunt ca italienii. Ei îl au încă pe e final.

Revenind, spui de latină... Dar de ce nu s-a păstrat latina în Panonia, de ce nu s-a păstrat în DalmaŃia, de ce nu s-a păstrat latina în Sirmium, în Noricum? Tot latină era şi în Aquileia, dar nu s-a păstrat. Nu este „virtutea” limbii latine! Este virtutea acestui popor care a ştiut să plece cu limbă cu tot sus, pe munte. Ceea ce spun aromânii: părinteasca dimândare. Ne-am păstrat-o ca pe un bun al nostru. N-aveam nimic altceva, n-aveam o vatră, n-aveam o patrie. Ştii cu cine semănăm noi? Cu iudeo-spaniolii! Iudeo-spaniolii, când au plecat din Spania, au plecat cu ceea ce se numeşte ladino, limba lor latină. N-au avut toată viaŃa lor decât iudeo-spaniola, limba lor de casă. Încolo, puteau să locuiască unde voiau! Noi n-am avut decât limba, noi n-am avut stat, noi n-am avut frontiere etnice şi oraşe, noi n-am avut nimic. Astea s-au făcut târziu.

– Pentru că n-am avut organizare.

– N-am avut! Dar, începând din 1330, au apărut „Ńările” românilor. Până atunci erau nişte obşti, „romaniile” lui Iorga. Ca să nu-Ńi mai spun că łara Românească este o sintagmă denominativă de origine slavonă. Eu am spus-o undeva. łara Românească este o creaŃie juridică slavă. Se numeşte Vlaška Zemlja, adică „łara Românească”. Dacă ar fi fost în latină, ar fi trebuit să se numească Terra Romanorum. Dar numai în slavă există acest adjectiv genitival, cum e la noi fecior boieresc. Ştii ce înseamnă feciorii

boiereşti? Nu înseamnă „odraslele boierilor”, ci sunt „feciorii boierilor”, adică „slugile boierilor”. Elementul slav la noi este fundamental! Nu se poate fără slavistică. Şi cu studenŃii, în primul an, am făcut slavistică. Aud că prietena mea, profesoara Liliane Tasmowski din Belgia (Anvers), îmi dă acum dreptate şi se bucură că m-a cunoscut, pentru că am îndemnat-o să înveŃe slava. Ea este romanistă „pură”. Nu se poate face romanistică românească fără slavă. Au câştigat Petar Skok şi E. Petrovici, poate şi Matteo Bartoli, care au fost şi slavişti şi romanişti.

– Teoria continuităŃii românilor în spaŃiul nord-dunărean, formulată şi apărată cu insistenŃă de majoritatea lingviştilor şi istoricilor români, a devenit uşor desuetă ori credeŃi că ar trebui chiar abandonată?

– Se susŃine că romanitatea asta din nordul Dunării, în care suntem şi astăzi, s-ar fi păstrat graŃie ei. Nicidecum! Fără „imigraŃii” din sudul Dunării, masive şi seculare, n-am fi fost unde suntem astăzi. De fapt, chiar în Transilvania: partea crişană, partea maramureşeană şi partea bucovineană sunt zone romanice-româneşti ulterioare, (mai) târzii. La mănăstirea Peri din Ucraina subcarpatică, biserica Sf. Mihail este închinată

179

Constantinopolului, patriarhiei de acolo. Ce legătură exista între zona aceasta, de nord, şi BizanŃul ortodox? Foarte probabil, în aceste regiuni se instalase o populaŃie de religie ortodoxă, care se recunoştea în subordinea Patriarhului ecumenic din Constantinopol. Fapt este că – după cât se pare – în Transilvania se conturează două zone: cea „interioară”, până la Apuseni şi cea „exterioară”, la vest-nord-vest de Apuseni (Crişana, Maramureş). Şi Tache Papahagi a relevat că între graiul din łara MoŃilor sau din Maramureş şi graiurile dialectului aromân (sud-dunărean) sunt unele apropieri lingvistice (dacă nu mă înşel, ideea apare şi la G. Ivănescu, cel care a construit catedra de lingvistică românească la Universitatea din Timişoara).

– Să fie „valurile” lui Philippide, cele considerate a fi venit din sudul Dunării?

– Probabil! Suntem o romanitate Ńărănească! łărănească până în străfundul străfundului măduvei. Uită-te la toată literatura noastră populară!

– Să continuăm discuŃiile noastre!

– Am căzut de acord că sintagma latinitate dincolo de limite, latinitas

ultra limites sau, cum spun eu, latinitate off limits, mi se pare o formulă mai fericită, chiar dacă problema latinităŃii noastre este o problemă destul de specifică, adică suntem o latinitate trecută prin filtre nelatine extrem de importante. ÎŃi repet ceea ce îŃi spuneam înainte. Unde este latinitatea din DalmaŃia, din Noricum, din Panonia, unde este latinitatea din Moesia Inferior, Moesia Superior, unde este latinitatea din Scytia, unde este latinitatea din Armenia, din Palestina? A rămas această „misterioasă” (sau „miraculoasă”) latinitate românească, care a devenit romanitate românească, care a devenit română şi care este unica moştenitoare a Imperiului Roman în Răsăritul Europei. Tot ceea ce s-ar spune de aici înainte: „limbă moldovenească”, „dialecte nelatine”, sunt toate lucruri absolut false. Suntem singurii urmaşi orientali ai latinei romane. Cu alte cuvinte, cu noi s-a amestecat tot ceea ce a fost nelatin în aceste zone, păstrându-ne totuşi noi individualitatea, identitatea. Cum? Abstrăgându-ne! Adică rămânând în zone în care nou-veniŃii nu aveau acces: în primul rând muntele (cu plaiurile sale), în al doilea rând zonele de pădure şi mai ales am avut avantajul că toate „hoardele”, toate valurile migratoare, care au trecut pe la noi, au făcut-o în mare viteză, cu excepŃia ultimului, care este valul slav, cu care avem mai multe lucruri în comun. Chiar arheologic există o cultură slavo-română. Cultura de la Dunăre, din secolul IX, e slavo-română. Întotdeauna am spus şi o spun şi acuma, dacă am avut o etnie aproape de noi, asta a fost etnia slavă, în toate zonele ei.

180

Gândeşte-te, noi suntem în contact cu slavii din secolul VI până în secolul XX. Paisprezece secole de contact cu slavii. BineînŃeles, te vei mira. Mai întâi sunt slavii care s-au instalat în Bulgaria, peste care au venit bulgarii, apoi sunt statele slave, care s-au creat în jurul nostru, adică sârbii... În secolele IX-X s-a creat statul bulgar, apoi statul sârbesc. Religia ne-a unit iar cu ei şi am rămas aşa, într-o anumită ortodoxie slavo-română. Cultura ne-au adus-o ei, pentru că, mai întâi, după cum ştii bine, în zonele bulgare s-a scris cu caractere chirilice începând de prin secolul XIII probabil (a spus-o Ion Bogdan); pentru că semnele noastre grafice, adică semnele slavone grafice (e vorba de ius şi de ier) au aceleaşi valori pe care le-au avut în bulgară, dar în bulgara secolului XIII. Deci la noi au intrat ulterior, prin secolul XIV. Nu mai vorbesc de literatura religioasă, bogomilii, toate fenomenele culturale pe care le-am avut în comun cu slavii.

– Cum de n-am învăŃat să scriem de la romani?

– Când să „învăŃăm”? În 165 de ani? Romanii au venit, au cucerit şi au plecat fără să se preocupe de probleme de învăŃământ şi de cultură! Poate că – aşa cum spunea regretatul I. Fischer – să fi fost un învăŃământ elementar şi atât! Ceea ce a rămas de la romani, cultural, este foarte puŃin. Nici măcar de la cei care au venit mai târziu din sud şi s-au instalat, adică romanofonii, dar ei, venind din sud, erau deja slavizaŃi şi grecizaŃi. Toate deplasările de care am vorbit eu s-au făcut prin secolele VII-VIII-IX, adică după venirea slavilor. O persistenŃă romană, asta este numai în capul naŃionaliştilor noştri şi în cântecele noastre considerate patriotice. N-avem o persistenŃă romană ca să sapi sus şi să-l găseşti pe Traian jos. Asta nu se poate. Găseşti unele ruine, se găsesc cimitire, cum Ńi-am mai spus, până prin secolele V-VI. După cercetările care s-au făcut (Profesorul D. Protase a făcut ceva mai mult), ar fi aşa: contactul cu romanitatea, cu latinitatea centrală, din Italia, s-a tăiat în secolul VII. Philippide spune că până în secolul VII, pe fostele drumuri care legau via Appia, care făceau legătura cu Roma, se mai găseau pietre funerare cu nume daco-romane, adică primul nume era dac, al doilea era roman, ale unei populaŃii romanizate, care se ducea către Roma şi murea pe drum. Se ştie, de asemenea, că în Dobrogea, când s-a făcut Imperiul Roman de Orient, începând de pe vremea împăratului Focas (602-610 p. C.), Constantinopolul coresponda cu provincia numai în limba greacă. Deci, practic, noi, din secolul VII, am părăsit această superbă latinitate şi am rămas doar cu un fel de resturi de latinitate numai prin munŃi, prin transhumanŃă, prin baladele populare, adică n-am mai avut posibilitatea de a ne „cultiva” latinitatea altfel decât prin vorbire. Şi de ce n-am avut? Pentru că nu ne-a mai încurajat, cultural, nimeni şi nimic! În Occident a rămas latinitatea pentru că a venit Biserica. Ce-am avut noi? O biserică

181

grecească? Cel mai bun exemplu sunt aromânii. Ştiai că, în aromână lipsesc cuvintele răstignire, rugăciune? Acestea sunt cuvinte nord-dunărene şi nu sud-dunărene. Dacă faci istoria creştinismului românesc, ies la lumină nişte lucruri uriaşe. În primul rând, mă întrebi dacă românii s-au născut creştini? Exact, românii s-au născut creştini! Fără nici un fel de îndoială! Dimpotrivă, creştinismul precede românitatea. S-ar putea, am spus eu într-un articolul apărut la Cluj, creştinismul să preceadă şi ocupaŃia romană din Scytia Minor. Am văzut cum s-a propagat creştinismul. Pe malul Pontului! Acolo nu erau romani, acolo erau numai greci. Era normal să vină creştinismul pe linie grecească până acolo. Ceea ce ne-a venit prin Transilvania, este al doilea val de creştinism, cel latin. Din cauza asta, creştinismul din Dobrogea n-are nimic latinesc. S-au găsit inscripŃii şi latineşti (Haralambie Mihăescu şi I. Fischer au vorbit despre ele) şi greceşti, mai multe greceşti, decât latineşti. Martirii care au fost descoperiŃi în martirologul creştin din NiculiŃel nu erau latini. Nu au nume latineşti. Profesorul Emilian Popescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti a studiat aceste aspecte.

După părerea mea, am mai spus-o, noi suntem creştini înainte de a fi organizaŃie de stat, adică: întâi ne-am creştinat, pe urmă ne-am organizat social-politic. Poate chiar că după aceea au venit romanii etc. Toate aceste evenimente s-au petrecut pe la începutul sec. II (101-102 până prin 105-106 p. C.). De aceea apare, acum, ideea că am fost creştinaŃi de apostolul Andrei. Constantin Daicoviciu spunea că monumente creştine în Dacia Romană nu s-au găsit înainte de secolul IV (dar el vorbea de Transilvania). Apostolul Andrei, care a trăit în prima sută de ani, a propovăduit pe meleagurile noastre. Ne-am născut creştini. Suntem, dacă vrei, ca şi grecii, ca şi evreii, ca şi copŃii, în primul val de creştinism. Suntem ca şi italienii. Pentru că sunt două tipuri de creştinism: este creştinismul de jos în sus, al nostru, adică creştinismul ilegal, un fel de comunism ilegalist, şi celălalt creştinism, de sus în jos, pe care l-au avut toate popoarele cunoscute de noi, chiar francezii de nord, dar mai ales bulgarii, ruşii, polonezii, ungurii, slovacii etc., în care se creştinează şeful statului şi îi obligă să se creştineze pe toŃi, prin ordin (cum era, înainte, cu carnetul de partid: nu-Ńi luai carnetul de partid, îŃi cădea capul). Aşa s-a creştinat şi Italia superioară, la Milano: ori te creştinezi, ori îŃi tai capul. Aşa s-au creştinat ruşii în 988, s-au creştinat polonezii în 989, ungurii, în anul 1000. Bulgarii sunt primii, să zicem aşa, barbari creştinaŃi. Noi suntem creştini fără nici un fel de problemă. De când? Nici nu poŃi să adaugi un când! PoŃi să spui numai că epoca noastră de creştinare merge profund spre originile creştinismului. Problema care se pune aici este să ne dăm seama că creştinismul românesc nu este legat de continuitate, de romanitate, de latinitate. Creştinismul este legat de propagarea credinŃei lui Iisus Cristos

182

la nordul Dunării şi atât! La sciŃi (Scytia Minor, în greceşte). Abia după aceea a venit, pe linie occidentală: DalmaŃia, Sirmium, Sarmizegetusa, probabil prin secolele II-III, în latineşte. Şi acolo, în Transilvania, sunt câteva vestigii creştine (ego, Zenobius, votum posui ş. a. m. d.). Dar, bagă de seamă, creştinismul din Transilvania are monumente, creştinismul din Dobrogea are şi martiri! De ce are creştinismul din Dobrogea martiri şi n-are cel din Transilvania? Pentru simplul motiv că trupele romane s-au retras şi, când DiocleŃian, în secolul III, a început persecuŃia creştinilor, erau creştini numai în Dobrogea, iar în Transilvania nu mai erau trupe romane, stat roman. Din cauza aceasta nu putem cunoaşte organizarea creştinismului primar în Transilvania. N-aveam centre cum aveam în Dobrogea. Aici era Tomisul. Emilian Popescu a făcut şi o listă a primilor episcopi de Tomis, care Ńineau, bineînŃeles, de Constantinopol. Noi am avut de îndurat şi episodul conciliului de la Niceea (325). Wulfila era bizantin niceean, dar după aceea a devenit arian, AuxenŃiu, scriitorul, era arian, Sava Gotul era, se pare, bizantin; poate că şi pentru acest fapt l-au omorât căpeteniile goŃilor. Creştinismul nostru este al goŃilor, al grecilor. Şi, bineînŃeles că este şi creştinismul latin. Mă vei întreba unde sunt elementele din slujba religioasă grecească? Nu există, n-avem! Singurul care ar fi putut să fie, am mai spus-o, este acel Chiraleisa, care ar fi Kyrie

eleison. Dar ce poŃi să ştii! A rămas creştinismul latin, îmi vei spune. A rămas, dar creştinismul latin a venit ulterior. Stai şi te gândeşti că creştinismul latin de care vorbim noi a venit prin Aquileia, prin Marea Adriatică (au spus-o P. Skok, Haralambie Mihăescu). Basilica, Floriile, toate astea sunt din secolul IV, V. Până şi cuvântul Dumnezeu (Domine

Deus) este ulterior. Adică, avem un creştinism primar, câteva cuvinte şi pe urmă au venit toate cuvintele astea care formează terminologia creştină... Nu putem face din creştinismul românesc o dovadă a continuităŃii româneşti în Transilvania! Putem să spunem că am fost creştini. Nu ştim nici măcar cu cimitirele acelea creştine cât sunt de latine. Parcă goŃii creştinaŃi nu se puteau îngropa acolo? Îmi aduc aminte de nişte replici ale ungurilor. Eu am fost întotdeauna atent la ce spun adversarii noştri despre noi. Ladislau Gáldi îşi punea întrebarea: în ce măsură, în Transilvania, sunt cimitire cu latini? E adevărat că nici nu trebuie să acceptăm tot ce spun ungurii care susŃin că, în definitiv, câteva monumente nu fac dovada continuităŃii. Ei spun că şi în Norvegia s-au găsit inscripŃii latine care nu sunt latine. Nu e aşa! Aici este un răspuns foarte clar! Dacă într-o zonă au fost latini şi s-au găsit inscripŃii latine, poŃi să presupui că, într-adevăr, acolo este o continuitate latină. Dar în Norvegia le-a adus valul, le-au adus călătoriile, le-a adus altceva. Aşa e cazul şi la noi cu cetatea Bărboşi. Dar acolo unde a fost o ocupaŃie romană, ca în Dacia, este cu totul altceva! Acolo se poate vorbi de vestigii creştine romane.

183

Vezi, deci, că nu este vorba de a contrazice latinitatea sau continuitatea noastră. Dar astăzi, în libertate, este necesară o cercetare arheologică clară, aprofundată, a vestigiilor latine în Transilvania – creştine, precreştine, post-creştine. Dumneavoastră, cei tineri, aveŃi această sarcină, deoarece de la noi, bătrânii, vorba lui bietu’ Negruzzi, „ruginiŃi în rele”, e foarte greu să mai scoŃi ceva. În ceea ce mă priveşte, pot să spun, cu puŃină mândrie, că, dacă am făcut ceva, a fost să „şterg colbul de pe hrisoavele bătrâne”, adică am încercat să regândesc totul.

– ContinuaŃi!

– Păcat că nu mai am eu contact cu voi, cei tineri! Am fi putut vorbi despre întrepătrunderea dintre latinitate şi non-latinitate, de exemplu, în cultura noastră populară. Pe vremuri, o bună savantă, o etnologă de la Bucureşti, Zamfira Mihail, a cercetat, într-o serioasă lucrare (de doctorat) termenii portului popular românesc. Am scris – pe vremuri – o recenzie la cartea ei. Ştii ce am observat? Portul românesc are următoarele caracteristici: cămaşa, iŃarul, ia, brâul sunt sau autohtone sau, cămaşa – odată, un obiect de lux, latine. De aici încolo, totul este slav sau turcesc. La fel şi mâncarea. Am încercat să dau unei doctorande – tot pe vremuri – să cerceteze termenii alimentaŃiei noastre. Ştii ce mâncau strămoşii noştri? Mâncau: zamă, termen grecesc, existent şi în lat. zema, frigeau (a frige < lat. frigere n.n.), pe coctorium, adică „cuptor” şi, bineînŃeles aveau carne,

lapte, pâine (nu pită). De aici înainte, nimic latinesc: prăjeala e slavă, gătitul e slav, toate sunt slave. Nu mai vorbim de ciorbă, care este turcesc, şi de celelalte. Şi aici ne dăm seama ce şi cât ne-a rămas de la romani. Câteva resturi... Meritul principal al romanităŃii româneşti este că aceste resturi le-a păstrat cu gelozie şi pe urmă le-a înmulŃit mereu cu alte cuvinte, dar rămânând mai departe în interiorul structurilor latineşti. Adică, noi am împrumutat supa şi ciorba, dar le-am dat desinenŃa -illa. Peştele îl avem din latină, dar toate denumirile de peşte de apă dulce sunt slave. Dacă încercăm să vedem în amănunt ceea ce ne-a rămas de la slavi şi ceea ce ne-a rămas de la romani, atunci să-mi spui ce raport exista între latinitate şi slavitate. ComparaŃia cu italiana arată întotdeauna că româna „seamănă” (cel puŃin pentru italieni!) cu limbile slave... De aceea, este nevoie de discuŃii multe, lungi, cu cărŃile pe masă, în biblioteci.

– Ajunseserăm în secolul al VII-lea. Aş vrea să vă întreb ce limbă se vorbea atunci la nordul Dunării? De asemenea, dacă la venirea slavilor româna era o limbă deja formată sau parŃial formată?

– Slavii au venit în secolele VI-VII. Au venit, au trecut şi s-au aşezat în părŃile de deal şi de câmpie. S-au aşezat şi au început să convieŃuiască

184

cu enclave româneşti. Pe atunci exista o limbă „daco-romana”. Cu ajutorul slavilor s-a constituit, treptat, ceea ce se numeşte astăzi limba română. Latina „orientală” s-a transformat, trecând prin gura slavilor. Gândeşte-te că până la venirea lor, strămoşii noştri spuneau schiu (< lat. scire, n.n.), iar apoi au spus ştiu, spuneau pasche, iar apoi paşte. Adică, în grupul consonantic -št-, sunt elemente ce au fost aduse de slavi. Nu mai vorbim de iodizarea lui e iniŃial şi altele. De exemplu, alternanŃele morfologice. Până n-au venit slavii, noi nu puteam să spunem ladă-lăzi. Noi trebuia să spunem ladă-*lădi sau zăpadă-*zăpădi, pentru că alternanŃa d-z la substantive este de origine slavă. Spuneam însă mânz-mânji, obraz-obraji. De ce? Pentru că fonemul -ž- exista şi în substrat. Pe urmă, nu-l aveam pe h, n-aveam consoanele muiate. Spuneam lupí, cu i silabic (ca în italiană). A trebuit să vină slavii pentru ca să pronunŃăm lupi, cu i scurt, non-silabic. Vorbeam un fel de limbă ca cea italiană din secolul VII-VIII, un fel de latină târzie. Când au venit slavii, au dat culoarea slavă. Cum spune un profesor român, care a trăit la Paris, Bazil Munteanu, slavii au dat le clair-

obscur „clar-obscurul” limbii române. Întreabă-te cum era credinŃa creştină înainte de venirea slavilor, când toate cuvintele noastre de ritual sunt slave. Îl aveam pe preot din latină, dar nu-l aveam pe popă, slav, aveam rugăciune (numai noi, în nordul Dunării). Suntem singura limbă romanică ce are două cuvinte pentru noŃiunea de sacerdos: popă şi preot. Suntem singura limbă romanică ce are două cuvinte pentru noŃiunea de sanctus: sânt (din Sânt Nicoară, Sâ(n)medru) şi pe sfânt. Suntem singura limbă romanică în care se întrepătrunde latina cu slava: vezi cazul lui aşijderea

(< aşi-žde-re-a), adică o construcŃie latino-slavă (probabil de dată românească), o formă slavo-latină. Pot spune că fără slavi eram şchiopi de un picior. Deci, româna s-a constituit prin secolul VIII, după ce au trecut slavii. Asta e de discutat: slavo-roman sau romano-slav? Românii îi imitau pe slavi sau slavii pe români? Nu mai ştim. În general, se spune că slavii au învăŃat româneşte.

Mai este ceva. Nu trebuie să vedem influenŃa slavă cantitativ, cum a făcut Puşcariu şi cum se face până astăzi: socotim element cu element ceea ce a rămas de la slavi: vocativul etc. De la slavi a rămas a se ruga în loc de

a ruga. Suntem singura limbă romanică care ne rugăm lui Dumnezeu. CeilalŃi toŃi roagă (fr. prier < lat. precare). Deci, sunt elemente calitative, nu cantitative. Cazul alternanŃelor fonetice. Îmi aduc aminte, când învăŃam ruseşte şi mă gândeam: uite, exact ca în română, au şi ruşii alternanŃe de felul celor din limba noastră.

– Care au fost factorii determinanŃi ai procesului de „reromanizare”, de „relatinizare”, sau, cum spuneaŃi Domnia voastră, de „occidentalizare” a limbii române literare?

185

– Ca să vorbim de factorii de reromanizare, relatinizare ş.a.m.d. a limbii române, a rămâne în interiorul limbii române, al lingvisticii române, nu este suficient. În al doilea volum al cărŃii mele despre Individualitatea

limbii române..., când am vorbit despre „occidentalizarea limbii şi culturii româneşti”, am făcut, mai ales, extinderea limitelor acestui fenomen: şi lingvistic şi extralingvistic. Eu îmi asum responsabilitatea lărgirii conceptelor lingvistice. Nu există limbă fără o cultură, fie că e populară, fie că e cultă. Nu putem vorbi de o limbă in abstracto. Oricât ar fi de axată lingvistica pe studiul limbii, cu lingvistică internă, lingvistică externă... astea sunt, la ora actuală, lucruri depăşite, cel puŃin de mine. Pentru mine există dincolo de o lingvistică internă şi o lingvistică externă, tot aşa precum există o lingvistică diacronică şi alta sincronică. O adevărată cercetare lingvistică nu se poate „refugia” numai în structurile lingvistice. Fenomenele se întrepătrund. Fenomenele de limbă sunt ultimele din fenomenele mari ale istoriei. În primul rând sunt, bineînŃeles, fenomene sociale şi istorice. Ce înseamnă „reromanizarea” de care vorbea Puşcariu, denumită pe urmă „relatinizare” de către Graur, termen cu care nu prea sunt de acord? Însemna pătrunderea neologismelor în limba română cultă. Adică, în loc să spui prilej, spui ocazie etc., în locul unor cuvinte orientale să ai cuvinte occidentale. Aşa cum spunea poetul (meu) romantic (vezi Primii noştri dramaturgi): „Nu-mi vorbi turco-greceşte, că-Ńi răspund evropeneşte”. Impactul pe care l-a avut Evropa, Europa pentru intelectualii nou apăruŃi (cu oarece cunoştinŃe de limbă franceză şi limbă italiană) a fost caracteristic pentru cultura românească, începând din Transilvania de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales în Valahia secolului al XIX-lea (mai cu seamă către mijlocul secolului al XIX-lea). Această „europenizare” a schimbat profund toată cultura românească şi, implicit, limba culturii. Sigur că, dacă îi luăm pe Alecsandri, pe Alecu Russo, pe Nicolae Bălcescu, chiar pe Ion Ghica, vom găsi elemente franceze, italiene în limba lor. E normal, pentru că ei vorbeau franŃuzeşte, fuseseră în FranŃa, Amfilohie Hotiniu (secolul XVIII) folosea neologisme italiene, pentru că tradusese o geografie din italiană. Cu alte cuvinte, contactul cu cultura occidentală, romanică, ne-a romanizat mai intens. Dar, în limba culturii, există o problemă pe care, la timpul oportun, eu nu am luat-o în considerare. „Occidentalizarea” noastră nu-i numai romanică. Şi influenŃa germană în Transilvania, mai ales în Banat, a introdus termeni occidentali. Ideea pe care, cu pricepere, a introdus-o doamna Maria Sitaru din Timişoara într-o recentă lucrare este o sugestie preŃioasă, de care trebuie să se Ńină seama. De aceea, alături de „occidentalizare”, drept ar fi să se numească şi „modernizare”. Istoricii pun problema astfel. Adevărul e că aceste concepte se suprapun, în sensul că e vorba şi de o modernizare şi de o occidentalizare în sens european. Eu cred că am studiat fenomenul în

186

amănunt. Pentru asta, trebuie să vă trimit la volumul meu, Primii noştri

dramaturgi, pe care l-am editat în 1956 şi a fost reeditat în 1962, împreună cu regretatul Liviu Călin şi cu Florin Tornea, un literat. Cine citeşte piesele de teatru din vremea aceea (am şi scris în Individualitatea limbii române, volumul II) îşi dă seama ce a însemnat epoca începutului de veac XIX. În perioada de tranziŃie de la 1830 la 1848, s-a petrecut tot ceea ce se numeşte procesul de „reromanizare”, de „relatinizare”. BineînŃeles, l-au început cei din Şcoala Ardeleană şi l-a terminat, dacă vrei, Minulescu. Întâi italiana, apoi franceza şi, bineînŃeles, într-un fel, limbile germanice. Care sunt factorii de reromanizare? Asta este o întrebare foarte strâmtă. Totul, toată societatea românească, chiar de la 1800, de la dicŃionarul lui Budai-Deleanu, dicŃionarul de la Buda, şi până la 1866-1870 când, de bine de rău, s-a mai stabilizat limba românească, totul concordă spre reromanizarea, europenizarea, occidentalizarea, modernizarea limbii şi culturii româneşti. Este adevărat că totul se petrecea la nivel de elite, la nivelul limbii culturii. Este adevărat că, pe vremea lui Samuel Micu şi chiar pe vremea lui Bălcescu, Ńăranii nu vorbeau ca în Românii supt Mihai Vodă Viteazul. Este adevărat, fluviul acesta subteran, care se numeşte limbă română vorbită, populară, Ńărănească rămânea puŃin influenŃat de ceea ce se petrecea sus, la suprafaŃă, la elite. Dacă luăm, de exemplu, Graiul nostru, culegerea de dialectologie, de limbă vorbită, a lui Densusianu, SperanŃia şi Candrea, avem o imagine de vorbire Ńărănească. Nu este nici o legătură între cum vorbeau ei la 1900 şi cum se scria tot atunci la „ViaŃa Românească”, cum scriau Dimitrie Anghel şi alŃii. Avem, deci, un fenomen de suprafaŃă şi de elite. Cât a fost de profundă această reromanizare, europenizare, occidentalizare şi modernizare în societatea românească este încă o problemă importantă, care rămâne de cercetat. CăutaŃi neologismele în vorbirea Ńăranilor din sec. XIX (mai ales până în 1870). Dacă fac o paralelă cu alte limbi romanice, de exemplu italiana, îmi dau seama că limba literară italiană s-a extins, după 1870, foarte puŃin asupra dialectelor. Mergând în Sicilia şi ascultând limba literară italiană de acolo, ne dăm seama că limba literară din Sicilia este idiomul sicilian. La Napoli, se vorbeşte dialectul napolitan – sau cu accent napolitan, în Calabria se vorbeşte cu accent calabrez. Este o discuŃie, la televiziunea italiană, unde se aude un accent de la Roma, care îl contrazice pe cel de la Firenze etc. Mă refer la limba vorbită. Dar limba scrisă s-a fixat. În Italia, limba literară s-a fixat de mult. CâŃi vorbesc limba literară, fixată, e cu totul altceva. Deci să ne înŃelegem: factorii de reromanizare, europenizare, occidentalizare sau modernizare sunt factori sociali, culturali, istorici şi, în ultimă instanŃă, lingvistici, dar lingvistici la nivelul culturii.

Conceptul de limbă romanică, eu l-am depăşit de mult. Am spus, bineînŃeles, că limba română este o limbă romanică, dar am văzut limba

187

română ca limbă romanică în ceea ce eu am numit „romanitatea românească”. Este conceptul care îmi aparŃine. Romanitatea românească este, de asemenea, un fenomen cultural, istoric, social şi, desigur, lingvistic. Noi vorbim o limbă romanică într-un context cultural care nu este romanic, într-o epocă în care n-a fost legată de romanitate. Cum am spus de mai multe ori: „o romanitate off limits”. Suntem romanici, vorbim o limbă romanică, dar problemele se pun cu totul special. Avea dreptate Alf Lombard când vorbea de „al patrulea picior al mesei”. Adică, toate limbile romanice occidentale au unitate, au cultură comună şi, deodată, treci dincoace, ai trecut puŃin de la Viena spre Răsărit şi găseşti o limbă romanică de cu totul altă natură, cu elemente slave şi, în general, cu foarte multe elemente non-latine. Noi suntem o latinitate cu numeroase elemente non-latine.

– În ce măsură varianta cultivată a limbii române actuale stă sub semnul latinităŃii şi al romanităŃii occidentale?

– Varianta actuală? Adică ceea ce se scrie, sau ceea ce se vorbeşte astăzi? Ce problemă grea! Dacă e vorba de ceea ce se scrie, adică de limba culturii, cum îi spun eu, în ultima vreme au intrat aici foarte multe franŃuzisme şi, mai ales, anglicisme. Pe mine m-a mirat, de exemplu, că înainte se vorbea de lăzile de gunoi ale istoriei, iar acum se vorbeşte de pubelele istoriei. M-a mirat că a apărut verbul a accede. Ştiam că verbul era a avea acces. Ca să nu mai vorbesc de stupidităŃi de genul lui a lectura

(a face lectura), care vin din lumea editorială. Interesant este că, eu m-am luptat cu a lectura, prin 1977-78, când făceam cronica limbii la „România literară”, l-am condamnat, dar degeaba, fără nici un fel de efect. Ştiam bine că degeaba condamnă lingviştii unele forme eronate, pe noi, nu ne ascultă nimeni. Gramaticienii vorbesc în zadar, nu îi ascultă nimeni. A fost unul care s-a numit Probus, care a crezut că oricla trebuia corectat în auricula şi nu l-a ascultat nimeni, că tot oricla a intrat în toate limbile romanice. Nu se poate face limba cu gramatici. În ceea ce priveşte varianta actuală mai este şi ceea ce a spus cineva: o „Ńigănire” a limbii române. Se constată o decădere mare a limbii române. În Ńara asta turcită, am observat că până şi cântecul ăsta nenorocit, manea, este luat din limba Ńigănească... Nu mai vorbesc de gagică, de mişto. Nu mai vorbesc de atâtea şi atâtea cuvinte care vin din limba rromilor, cum se spune astăzi, din limbă neîngrijită. Ziarele scriu fiecare cum dă Dumnezeu. Îmi aduc aminte de Alexandru Graur pe timpul comunismului dur, care afirma că dictatura a avut un rol: a fixat în ziare o limbă corectă şi supravegheată, faŃă de cum se scria altădată. Acum ne-am întors la „altădată” şi scrie fiecare cu picioarele.

– Prin ce se individualizează româna literară în raport cu celelalte limbi de cultură neolatine?

188

– Am spus prin ce se individualizează: printr-o contribuŃie non-latină foarte puternică. Şi se mai distinge prin constituirea ei tardivă (în jur de 1850). Adaug: şi printr-o apropiere evidentă de limba vorbită, obştească. În ceea ce priveşte structura, elementele constitutive, se remarcă cele de origine orientală. Romania antiqua, adică Romania veche, latina, a fost îmbogăŃită, lexical, cu elemente greceşti, mai ales o dată cu creştinismul. Romania graeca! Mai este şi Romania *slavica (sclavica)! Şi ea a contribuit la formarea limbii române. Dar, după ce a devenit limba română împreună cu toate aceste componente greceşti, slave, bizantine, presiunile non-latine, orientale, asupra limbii române nu s-au terminat. În primul rând, există turcismele despre care scriam într-un articol din „România literară”, nr. 19 din 2003 (acum, articolul este publicat in extenso în vol. IV din Individualitatea...). Turcismele din limba română, pe care le-a studiat acest geniu care a fost Lazăr Şăineanu, nu sunt elemente străine de limba română. Nu se poate face purism cu turcismele când duşumeaua, odaia,

caşcavalul, rahatul, zevzecul să nu mai vorbim de celelalte, fac parte din limba noastră de fiecare zi. Există o Romania turcica, cu toată părerea de rău pentru prietenii mei care sunt neaoşişti. Şi în sfârşit, fără nici un fel de teamă, pentru Ardeal, trebuie să presupunem o Romania hungarica. Da, există o Romania hungarica: influenŃa, presiunea limbii maghiare asupra dialectelor din Ardeal, mai ales asupra vorbirii de acolo. Ca să nu mai vorbim de oraş, vamă etc., pentru că maghiarii, în prima parte a influenŃei lor, au avut şi acest talent de a ne moderniza. Te-ai gândit vreodată că vamă, oraş, hotar sunt elemente de origine maghiară? Te-ai întrebat de ce le-am luat de la maghiari? Tocmai pentru că ei aveau delimitări spaŃiale administrative în lumea lor europeană, pe care le-au dat şi strămoşilor noştri Ńărani. De aceea oraş este peste tot, de aceea hotar e peste tot. De aceea avem elemente maghiare de circulaŃie totalmente generală. Dar avem şi elemente maghiare restrânse numai la Ardeal. Romania hungarica este absolut existentă. Îmi aduc aminte că profesorul Al. Rosetti a vrut să scrie despre raporturile cu ungurii, dar, neştiind ungureşte, n-a putut să facă prea mult. Nici unul dintre lingviştii din România nu a putut să întrunească toate calităŃile necesare pentru a fi un bun cercetător al elementelor maghiare din română. BineînŃeles, cu atât mai puŃin eu, Alexandru Niculescu! Ca să fii un bun romanist în România, trebuie să ştii slava (o ştia Petrovici), trebuie să ştii, bineînŃeles, turca (o ştia Şăineanu), trebuie să ştii maghiara (o ştia tot Petrovici). Petrovici a fost singurul care a fost mai „multilingvist”, mai multicultural. BineînŃeles, trebuie să ştii greceşte şi, desigur, latineşte. Cu limba latină, cu lupus-lupi, în România nu faci nimic, dragul meu. Lupus,

lupi, lupo, astea sunt noŃiuni simple, pentru copii. Tot aşa de simplistă este şi afirmaŃia „noi suntem latini”, care are valoare de simbol, dar nu este o

189

afirmaŃie realistă. E naiv să credem că, săpând sus în Cluj, găsim jos Napoca sau săpând la Sarmizegetusa îl găsim şi pe Decebal. Sunt exagerări! O spun cu toată răspunderea, sunt fantasme! AfirmaŃii, bineînŃeles, moştenite din străbuni, scoase de către străbunii noştri pentru diverse motive, fie de apărare, fie de orgoliu naŃional, în Transilvania, nu în scop naŃionalist, ci naŃional. Dar, ulterior, au fost mistificate, manipulate şi instrumentalizate de cine a vrut şi pentru ce a vrut. Ideea aceasta că limba română s-a alcătuit înaintea venirii slavilor, care a pătruns şi la Puşcariu, a avut-o şi Candrea (mi se pare că şi azi la Timişoara o au mulŃi) este lipsită de fundament. Înseamnă că nu se Ńine seama de ceea ce reprezintă structura limbii române, de ceea ce înseamnă consoanele muiate, de atacul iodizat sau labializat al vocalei (ceea ce a spus Petrovici), plus celelalte elemente sintactice. Cum e posibil o limbă romanică în care particula de afirmaŃie să fie slavă (da), o limbă romanică în care numeralul sută să fie slav, o limbă romanică care, în loc să-l aibă pe amare, îl are pe iubi, despre care să spunem că nu are o importantă contribuŃie slavă în constituirea ei? Să ştii că lucrul este foarte important pentru că, până acuma, nu avem dovezi precise dacă romanii, romanicii, câŃi au mai rămas sau câŃi au mai venit, au luat deprinderi de pronunŃie slavă şi au împrumutat elemente de limbă slavă sau dacă slavii s-au romanizat şi şi-au păstrat în romanica lor elemente slave. Bagă de seamă, e foarte important şi lucrul ăsta nu l-am spus eu, ci marele romanist Gamillscheg. El afirmă, repet ce am spus mai înainte, că slava la noi nu este superstrat, ci substrat. De ce? Pentru că slavii, învăŃând romanica, au păstrat în limba lor cuvinte ale căror valori afective le cunoşteau. Te-ai întrebat vreodată a

iubi, nevastă, toată terminologia obscenă, de ce sunt toate de origine slavă? Cineva care ştie ce înseamnă asta, sensul, conotaŃiile lor, numai acela a lăsat în latină cuvinte native. Ştii bine că declaraŃiile de iubire, în general, se fac în limba ale cărei sensuri afective, conotaŃionale, le cunoşti. De asta problema întrepătrunderii noastre cu slava, cum am spus într-o comunicare publicată în analele Congresului de lingvistică romanică de la Zürich, 1993: slavo-romanic sau romanico-slav, rămâne încă. Mai ales începuturile: secolele VII-VIII, pentru că pe urmă s-au despărŃit apele foarte frumos.

Încă o dată, şi cu asta vreau să încheiem discuŃia, suntem născuŃi dintr-o încrucişare de drumuri: drumul dinspre Polonia, spre turci, drumul dinspre Europa Centrală, Ungaria, Ardealul, Piteştiul, Giurgiu spre turci. Din cauza asta s-au numit primele noastre oraşe târguri şi nu oraşe. Erau încrucişări de drumuri unde stăteau cei cu carele, cum sunt astăzi cu tirurile: mâncau, poposeau la Hanul AncuŃei, spuneau, povesteau şi plecau mai departe. Am creat, acesta este marele nostru merit, două state de-a lungul acestor drumuri: Moldova (pe drumul dinspre Polonia către Imperiul Turcesc) şi łara Românească (pe drumul dinspre Europa

190

Centrală, prin Transilvania, apoi spre Giurgiu, tot către Ńara turcească). Gândeşte-te că târg este în toată łara Românească, toată Moldova are târguri, de la Târgu-NeamŃ etc., toată Transilvania are târguri: Târgu-Mureş etc., toată Muntenia are târguri: Târgu-Jiu, ş.a.m.d. Ce se întâmplă? Cu ajutorul feudalităŃii maghiare, scăpaŃi de ea în 1339, şi Litovoi şi Dragoş „şi-a lui ceată, toŃi voinici cu fruntea lată”, au înfiinŃat state autonome, întrerupând fluxul comercial direct către Ńara turcului. Dacă vrei, pe noi ne-a creat comerŃul occidentalilor cu turcii. Gândeşte-te: Brăila, GalaŃiul sunt toate create de turci. Brăila este şi nume turcesc. E adevărat, Şăineanu spune foarte bine că sunt şi cuvinte de oprobiu, pentru că turcii se comportau cu noi ca nişte câini. Asta e altceva. Este adevărat că şi noi îi trădam. Dar Románia noastră, romanitatea noastră, este o romanitate orientală, cum am spus înainte: graeca-slavica-turcica-hungarica. Şi totuşi, romanitate, în sensul că noi am adăugat la romanitatea veche, Románia antiqua, am adăugat, cum am spus în articolele mele, o Románia nova. Ce înseamnă Románia nova? Cum am afirmat mai înainte, am extins limba română înspre Basarabia, înspre Rusia, înspre Ucraina, înspre Bug... se vorbeşte pe acolo româneşte. Dacă vrei să faci astăzi harta limbilor romanice, ajungi cu limbile romanice până la Bug, chiar şi mai departe, graŃie limbii române, „graŃie”, desigur, şi deportărilor sovietice. În orice caz, noi am împins graniŃa de răsărit a limbii române. BineînŃeles, aici sunt şi probleme. Una dintre ele ar fi problema limbii române în Basarabia, dar asta e cu totul altceva: acolo-i „limba noastră cea română”.

– CredeŃi că limbile pot să dispară, mai ales astăzi, când engleza a devenit o limbă mondială?

– Ce întrebare! Dumneata, ca latinist, ştii că latina a dispărut (spuneam mai înainte) „izgonită” de limbi mai noi sau transformată în alt idiom. Da, dispar! Problema, şi în ziua de astăzi, este foarte delicată. În primul rând, limbile europene. Marile limbi europene de cultură sunt: franceza, engleza, germana şi italiana. Engleza e intrată ultima. Înainte erau numai franceza, italiana şi germana. La noi în Ńară, primele limbi de cultură acestea au fost: franceza, italiana şi germana. De germană vorbesc mai ales pentru Ardeal, dar nu numai, din cauza Austriei. La acestea, secolul XX a adăugat, încet-încet, engleza, dar nu în dauna tuturor limbilor de care am vorbit. A adăugat engleza mai degrabă în dauna francezei. Germana, atât cât s-a vorbit, aşa a rămas, prin Ardeal. Italiana s-a vorbit puŃin, ca limbă de cultură, la noi în Ńară. InfluenŃa italiană şi cuvintele din italiană au cam încetat o dată cu George Călinescu, care era ultimul care le mai folosea, cu Alexandru Marcu, vreau să spun în limba literară, dar în limba de azi s-au înregistrat numeroase italienisme (v. Florica Dimitrescu în „Revue roumaine de linguistique” XLII, nr. 5-6, 1997). Limba franceză

191

a început să-şi piardă din supremaŃie cam o dată cu al II-lea război mondial, iar acum îşi face loc limba engleză cu tot ceea ce înseamnă comerŃ, tehnologie ş.a.m.d. Dar, să ne înŃelegem bine, limba engleză a Marii Britanii este limba engleză vorbită în America. Engleza americană se impune treptat. Din cauza puterii culturale, economice, comerciale, militare, imperiale a Americii, se cunoaşte în momentul de faŃă engleza. SituaŃia este exact ca şi în FranŃa, unde a doua limbă după franceză este engleza. Sunt cercetători în FranŃa care îşi scriu studiile în limba engleză. Se supără cei de aici (din FranŃa, n. n.) pentru că nu scriu exclusiv în franceză, dar franceza îşi pierde din eficacitate, din mondialism. Un cunoscut al meu, profesorul Claude Hagège, un mare lingvist pe care l-ai frecventat, preconiza ca, într-o anumită epocă, în toate şcolile europene să se predea două sau trei limbi, în aşa fel încât toŃi europenii să fie trilingvi, cu alte cuvinte, francezii să înveŃe germană şi engleză, englezii să înveŃe franceză şi germană, italienii să înveŃe franceză şi germană, germanii să înveŃe franceză şi italiană ş.a.m.d. Mi s-a părut o idee splendidă, dar, bineînŃeles, nimeni n-a urmat-o. Această procedură ar servi la salvarea limbilor care dispar, pentru că nu putem concepe o lume care să vorbească numai englezeşte. Ar fi o sărăcire. Dimpotrivă, acum ar trebui, cum spunea „tovarăşul Mao”, „să înflorească toate limbile”. Sunt limbile zonale, limbile „mici”, cum li se spune, de circulaŃie restrânsă, care trebuie şi ele cultivate. Nu în FranŃa, pentru că cei de aici sunt foarte naŃionalişti şi exclusivişti în limba de stat, dar în alte părŃi se cultivă limbile regionale: corsicana aici, friulana la Udine, ce să mai vorbim de flamandă în Belgia, adică sunt astfel de limbi care îşi cer dreptul la existenŃă. În lumea de astăzi, nu se mai poate trăi cu o singură limbă. BineînŃeles, se poate face comerŃ, se pot face călătorii, se poate face tot ce vrei, dar un intelectual trebuie să fie oarecum plurilingv. La Udine, acolo unde am fost profesor, sunt şi colaborator extern al unui Centro per il plurilinguismo. Acolo se face plurilingvism şi cred că asta e singura posibilitate. E adevărat, sunt limbi care nu îşi pot permite luxul de a fi de largă circulaŃie, luxul spun, este limba maghiară, limba finlandeză, chiar limba noastră, dar şi greaca, chiar limbile slave: sârba, slovaca... Dar gândeşte-te, acum se vorbeşte slovacă, slovenă, croată, sârbă, cehă, poloneză, ucraineană, lituaniană, letonă, estoniană. Acestea sunt toate limbi ale Europei la ora actuală. Nu le poŃi băga toate astea sub jugul limbii engleze.

– CredeŃi că limbile pot să moară?

– Sigur că mor limbile. Eu pot să-Ńi dau exemple numai din spaŃiul romanităŃii româneşti. A murit – se poate spune – în primul rând, istroromâna, care mai este vorbită doar de cincizeci-şaizeci de persoane acasă. S-au împuŃinat şi vorbitorii de meglenoromână, dialect din sudul

192

Dunării. N-aş putea spune că limba română în Basarabia, Republica Moldova, ar avea o prea mare şansă de supravieŃuire. Depinde! Eu sunt foarte sceptic în ceea ce priveşte Basarabia. E adevărat că poporul păstrează limba română, dar este presiunea enormă a limbii ruse. Şi să ne mai înŃelegem ceva! Când ai o cultură în limba rusă, care este o cultură mare, o cultură uriaşă în raport cu a noastră, când ai făcut o şcoală în limba rusă, unde ai început cu Cântecul lui Igor, cu Puşkin, cu Dostoievski, ce te faci cu Eminescu al nostru? E adevărat, l-am avut şi noi pe Eminescu, este un poet foarte mare pentru români. Dar du-te şi compară-l cu vârfurile marilor culturi. Noi am mai avut ceva de suferit: dispreŃul marilor culturi. Prima cultură care ne-a dispreŃuit a fost cultura poloneză. Cultura poloneză ne-a dispreŃuit. Ne-a dispreŃuit şi cultura maghiară, dar cultura maghiară se referea mai ales la Transilvania unde, într-adevăr, nu exista cultură, pentru că oamenii nu erau lăsaŃi să aibă acces la cultură. Dar cu bulgarii, cu sârbii, ne-am Ńinut aşa, cum să spun, fifty-fifty. Vreau să spun că limba din Basarabia, sub avalanşa acestei mari culturi care este limba rusă, poate să dispară, cum a dispărut, de exemplu, istroromâna sub presiunea limbii sârbo-croate. Dar să ştii că nu numai limba română dispare. Sunt şi elemente de limbă italiană care dispar. Sunt regiuni de limbă italiană care şi-au pierdut limba. Ca să nu mai vorbim, doar te ocupi cu limbile clasice, ştii că limba latină din Panonia, din Noricum, din DalmaŃia a dispărut. Ăsta e tot miracolul românesc: într-o regiune care a stat 165 de ani sub romani se vorbeşte româneşte şi nu într-o regiune unde au stat romanii sute de ani. Răspunsul este foarte simplu şi l-am mai dat: pentru că strămoşii noştri locuiau sus, pe munŃi şi s-au putut sustrage influenŃelor locale. Gândeşte-te la albanezi, care îşi păstrează limba dinainte de venirea romanilor, la basci, care păstrează limba preromană. La fel şi ai noştri, şi-au păstrat limba, abstrăgându-se din calea năvălitorilor. Pe urmă s-au întors şi au făcut bucăŃica asta de Ńară. Mie mi-a plăcut expresia asta: fuga din istorie. Cred că între noi şi istorie a fost un fel de fugă: când venea istoria peste noi, ne refugiam. De ce? Ca să scăpăm de istorie, ca să ne salvăm. Noi am fugit de istorie şi ne-am salvat de istorie, pentru că dacă intram în istorie nu mai existam deloc acum. Ne amestecam cu nou-veniŃii cum s-au amestecat slavii cu maghiarii în Panonia. Profesorul Joseph Hermann de la Budapesta, latinistul, caută elemente latine în Panonia şi le găseşte cu greu. Cum să le găsească, pentru că au fost întâi acoperite de slavi, pe urmă le-au acoperit maghiarii. łi-am mai spus: o distincŃie între latinitatea panoniană şi latinitatea care a devenit romanitate românească, adică diferenŃa dintre Panonia şi Transilvania este clară. În Transilvania se păstrează elemente latine, în Panonia sunt vestigii rare („latinitatea panonică”) şi abia-abia dacă se pot descoperi, pentru că au fost învăluite de alte elemente. S-au şters pentru că populaŃia şi instituŃiile au dispărut. Şi la noi, dacă vrei,

193

într-un fel, şi în Oltenia a fost ocupaŃie romană. Unde se mai vede? Latinitatea – intensă – a rămas în Transilvania, pentru că a avut mai multă putere de a se impune şi de a rezista. Limbile rămân în măsura în care vorbitorii lor rezistă dezastrului. Gândeşte-te la aromâni: „părinteasca dimândare”; să vorbeşti limba părinŃilor tăi. Noi, românii, am fost agăŃaŃi de limbă ca un funambul de funia pe care o are la îndemână. N-am avut decât limba. SpaŃiul era al tuturor şi al nimănui şi al nostru, locul românităŃii du-te şi caută-l că-l vezi cum începe din Polonia şi se termină în Grecia sau începe în Panonia şi se termină la Bug. Cu alte cuvinte, noi n-am avut decât limba. Am repetat asta de multe ori. A mai fost un popor care a avut ca identitate numai şi numai limba: iudeo-spaniolii. Iudeo-spaniolii eliminaŃi din Spania s-au risipit prin Africa, au ajuns în Turcia, la Constantinopol, iar de aici, la Salonic. N-au avut în toată peregrinarea lor decât limba şi religia mozaică. Ceea ce se numea acolo ladino, limba iudeo-spaniolă, cum s-a numit ulterior. S-au făcut lucrări mari despre asta. Ei au avut religia mozaică. Noi, românii, am avut religia creştină şi limba. Şi te recunoşti ca ortodox fie că eşti în Pind, fie că eşti în Maramureş. Ăsta este tot secretul supravieŃuirii noastre sau, dacă vrei, al existenŃei noastre. Am mai spus: noi am luptat pentru supravieŃuire, noi n-am luptat pentru cucerire. Cine n-a avut această motivaŃie/putere de a lupta a căzut. Sau puteam cădea sub presiunea marilor culturi. Norocul nostru a fost că n-am fost un popor cult. Ne putea „omorî” cultura poloneză, cultura maghiară, cultura slavă (slavii ne-au slavizat, ne-au culturalizat în religie). Dacă ei se prăbuşeau peste noi, pe coliba noastră de pământ, dacă se prăbuşea Everestul, munŃii enormi care înseamnă cultura lor şi mai ales cultura rusească, sigur că ne distrugeau. Să luăm cazul bisericii. Biserica din Republica Moldova este rusificată. Pentru că s-a prăbuşit biserica rusească asupra ei şi a rusificat-o. La un moment dat se vorbea ruseşte în biserica din Moldova. Gândeşte-te la ce putea să însemne la noi calvinizarea. Ne maghiarizam! Venea cultura maghiară peste noi şi ne strivea. Ce au făcut românii? I-au ignorat pe maghiari, chiar dacă preconizau latinitatea, cu îndemnurile la practicarea limbii române în biserică pentru a fi şi noi culŃi etc. Am preferat să rămânem inculŃi, dar să rămânem noi. Aici este tot secretul! N-avem nevoie de cultura voastră, pentru că ne daŃi cultură, dar, în acelaşi timp, ne luaŃi şi identitatea. Noi am luptat mai mult pentru identitate, decât pentru cultură. Gândeşte-te numai la cazul acesta: în Transilvania s-au creat şcoli calvine de valoare (Caransebeş, Alba-Iulia etc.). La Făgăraş, chiar soŃia lui Gheorghe Rákóczi I a instituit o şcoală – pare-mi-se, gratuită! – pentru copiii români. Este drept, sub administraŃie calvină. Rezultatul? Românii nu-şi dădeau copiii la această şcoală! De ce? Au preferat să rămână fără instrucŃie şcolară, decât să se supună reprezentantului confesiunii calvine – maghiare, adică

194

„intendentului” calvin şi le era teamă de calvinizare. Dacă se calvinizau, cum s-a întâmplat prin Maramureş, aceştia, în unele cazuri, se despărŃeau şi de românitate. Gândeşte-te că numele Palffy, Kende şi altele sunt nume de origine românească ale celor care s-au calvinizat. Dar Nicolaus Olahus, care a ajuns şi episcop catolic? A trecut prin şcoli (teologice) înalte şi s-a catolicizat. De asta în limba vorbită în Transilvania a se catolnici înseamnă „a trăda”, cum este a se turci. Noi avem aceste sensibilităŃi. Ne-am conservat şi prin refuzul inovaŃiilor. PoŃi să-mi dai ce vrei, n-am nevoie, vreau să-mi păstrez părinteasca dimândare. Am vorbit numai limba tatălui meu, nu limba vecinului, chiar dacă vecinul mă îmbracă în haine frumoase. MulŃumesc, foarte bine, ai dreptate. Dar când am cedat la hainele frumoase ale unei alte culturi, gata, am rămas şi fără o identitate proprie. Ne-au „asimilat” – cum se spune. Incaşii din America latină au cedat şi, în consecinŃă, s-au hispanizat, cei din Brazilia s-au „portughezizat”, la fel s-a întâmplat în Africa etc. În sensul ăsta, Claude Hagège are dreptate: sunt limbi care dispar prin imersiune în altă cultură superioară, străină.

– Dar, în viitor, ce credeŃi că se va întâmpla? Vom continua să fugim din istorie?

– De ce să „fugim”? Noi suntem, acum, în istoria Europei. Ce înseamnă, acum, a fugi de istorie? Cel mult ce fac Ńăranii noştri fără cultură, ciobanii lipsiŃi, prin natura ocupaŃiilor lor, de cultură – care trăiesc viaŃa prin anotimpuri de vară, de iarnă – în transhumanŃă – poate unii ca ei să ignore istoria actuală. Pe timpul lui Ceauşescu, o turmă de păstori cu oi, câini, măgari – adică o întreagă trupă în transhumanŃă, a nimerit, într-o noapte, în cartierul Primăverii al lui Ceauşescu. Alarmă! Securitate! Ei făceau drumul acesta din totdeauna, dar, acum, „greşiseră” direcŃia: în loc să treacă pe lângă Bucureşti, au intrat în plin oraş. Veneau de la „baltă”, se duceau la munte, la păscut. Au luat-o, alungaŃi, spre nord, către Băneasa... Nu aveau, bieŃii de ei, sensul istoriei actuale! Pe noi, cei ce avem o oarecare cultură, istoria, evenimentul zilnic, apariŃia şi dispariŃia zilelor, anilor, evenimentelor ne marchează şi ne condiŃionează. Pe ei, nu!

– Într-o Europă unită, din care vom face şi noi parte, ne vom pierde identitatea ca popor?

– Să ne înŃelegem. Identitatea trebuie să vrem să o păstrăm şi, după ce o vrem noi, ea să fie acceptată şi de ceilalŃi! Noi am voit-o şi am luptat pentru identitatea noastră românească, atât în nordul Dunării, cât mai ales în sud (aromânii). În Ńările occidentale se luptă, mai ales în FranŃa, care este o Ńară foarte centralizată, pentru identitate (de exemplu în Corsica). Francezii nu vor să recunoască poporul corsican. Mai sunt şi bretonii,

195

bascii. Bascii încă mai sunt puŃin recunoscuŃi, dar nu limba! Ar trebui să fie şcoli în limba bască. Bretonii au încercat şi ei să facă ceva şcoli în limba bretonă, corsicanii să nu mai vorbim. În Italia lucrurile au mers mai simplu. Aici, prin regiunile autonome s-au făcut comunitatea sardă, comunitatea siciliană, poporul din Alto Adige, adică sud-tirolez, regiunea friulană. S-au constituit anumite entităŃi. Pe urmă, s-a mai întâmplat un fenomen de curând: fenomenul spargerii statelor multinaŃionale. S-a spart Cehoslovacia în Cehia şi Slovacia, s-a spart Iugoslavia în mai multe părŃi, cu croaŃi, sloveni, muntenegreni, macedoneni şi sârbi. Polonia a rămas aşa. Ce se întâmplă? Sunt state etnic unitare şi lingvistic unitare, cum e statul polonez, care este unul singur. Nu se fac simŃite etnii separate (poate puŃini ucraineni). Şi statul maghiar este uninaŃional. Dar, când ajungem la statele create după primul război mondial, făcute din bucăŃi, cum a fost Cehoslovacia, Iugoslavia (cum a fost într-un fel şi România noastră) acestea erau cam şubrede şi, brusc, ele puteau cunoaşte mişcări etnice centrifuge. La noi nu s-a manifestat încă asta. Să ştii un lucru: nu este prea greu de dezmembrat o Ńară plurietnică precum România! Cum să nu fie uşor să dezmembrezi o Ńară care nici măcar o sută de ani nu are de când a fost reunită? Uită-te la Italia, care este reunită din 1870, deci are o sută şi patruzeci de ani. Regiune autonomă într-o parte, regiune autonomă într-altă parte, deci descentralizare. Uită-te la FranŃa, care îşi apără centralizarea. Şi în cazul nostru, ideea de a păstra o unitate a statului român este absolut esenŃială pentru supravieŃuirea românească. Altfel, ne dezagregăm în părŃile din care am fost formaŃi. Singurul lucru care rămâne clar este voinŃa acestui popor, a acestei comunităŃi românofone de a se uni în jurul unei identităŃi etnice.

– Cum se explică faptul că românii s-au unit atât de târziu într-un singur stat, deşi ştiau că aparŃin aceluiaşi neam?

– Când au ocupat Ungaria, turcii şi-au dat seama că Ungaria e una, Voievodatul Transilvaniei e alta, şi atunci au dat voievodatului Transilvaniei acelaşi regim politic şi economic de raiá, de protectorat, pe care îl avea şi Muntenia, şi Moldova. Turcii au Ńinut cont de unitatea de limbă şi de credinŃă ortodoxă a românilor de dincolo şi de dincoace de CarpaŃi. În autonomia principatului Transilvaniei (1541) s-a născut Reforma, datorită turcilor! Turcii au făcut o separaŃie între maghiari şi transilvăneni; Timişoara, Buda erau paşalâcuri, Transilvania era principat autonom sub turci. Ungurii mai rămăseseră cu o parte din Slovacia, în jurul oraşului Poszony. Acolo se duceau şi se încoronau într-o regalitate ideală. AlŃii care ne-au ajutat a ne construi, prin unire, Ńara au fost ruşii prin intermediul Regulamentului Organic, aplicat şi în Moldova, şi în Muntenia. Şi Regulamentul Organic recunoştea că aceste Ńări vorbeau

196

aceeaşi limbă şi că trebuie aplicate aceleaşi legi. Noi n-am fost în stare nici măcar să ne reunim! FranŃa masonică şi Italia masonică, masoneria internaŃională, evenimentele din secolul XIX sunt cele care ne-au ajutat prin Napoleon al III-lea, Cavour şi alŃii să ne construim o naŃiune şi o Ńară modernă. Avram Iancu lupta pentru Ńărişoara lui, Ardealul; Bălcescu, care era istoric, înŃelesese de la francezi că aici este Dacia. Gândeşte-te şi la următorul fapt. Moldova era constrânsă şi presată de două părŃi: pe de o parte Polonia, pe de alta, Rusia. Capul lui Miron Costin a fost tăiat în noaptea de Crăciun de către Constantin Cantemir – tatăl lui Dimitrie – pentru că era omul ruşilor, iar cronicarul era omul polonezilor. Unde au învăŃat cronicarii Moldovei că „de la Râm ne tragem”? În Polonia! De ce? Pentru că, în perioada Renaşterii în Polonia (sec. XVI) umaniştii cunoşteau din istoria Romei că Imperiul Roman a ocupat Dacia. Conceptul, ideea de Dacia la români a venit din Polonia şi a trecut pe urmă la Şcoala Ardeleană. Dar ce ecou a avut la început? Nici unul! Miron Costin vorbeşte de Padova, de Italia, dar fără nostalgii istorice daco-romane. De ce Şcoala Ardeleană a redescoperit şi emfatizat aceleaşi idei? Pentru că se găseau sub unguri şi pentru că aveau nevoie să spună „noi am fost aici înaintea voastră”! Dacă n-ar fi fost luptele cu ungurii, noi n-ajungeam la ideea că suntem latini, că în trecutul nostru au fost Traian şi Decebal etc. Ştia şi Dimitrie Cantemir că suntem de origine latină, ştia şi stolnicul Cantacuzino, ştia şi Miron Costin, ştia şi Grigore Ureche, ştiau toŃi! Ei ştiau, foarte bine! Dar fără efect! Pe când Şcoala Ardeleană când a aflat şi-a zis: „Suntem de origine latină, înseamnă că suntem aici dinaintea ungurilor, iar dacă suntem dinaintea lor, ce caută ei aici?” Aceasta este şi originea problemei continuităŃii! Numai lupta asta cu „străinul”, cu cel care nu e ca noi, asta ne-a făcut să ne apărăm „sărăcia şi nevoile şi neamul”. A început renaşterea României moderne...

– De ce trebuie studiată în continuare limba latină şi ce trebuie să se facă în această privinŃă le noi?

– A învăŃa latina în România este un lucru absolut necesar. Nu se poate fără limba latină, latina trebuie învăŃată nu numai pentru că este limba de origine a românei, dar şi pentru întreaga ei cultură, pentru integrarea pe care o are româna în Occident ca limbă de cultură, Bisericile Catolică şi Greco-Catolică din România în Biserica Occidentală. Latina este primordială. Pe lângă faptul că a studia latina şi a cunoaşte ce s-a întâmplat în Roma de multe ori ne poate da învăŃăminte şi astăzi. Ca să nu mai spun că în ultima parte a Imperiului Roman au fost celebrii împăraŃi din Illyricum, adică împăraŃi de-ai noştri. Din păcate, latina nu se mai învaŃă bine nici în clasele liceale. S-au creat altădată licee „clasice”, unde – o vreme – se preda latina, dar şi greaca. Astăzi, în perspectiva integrării în

197

Europa, se pune problema limbilor moderne – dar nu trebuie să uităm originile clasice ale Europei. Nu putem intra în Europa fără să cunoaştem şi să înŃelegem istoria ei fondatoare şi cultura ei milenară (care se reflectă şi în limbile europene de cultură).

– Dar studiul limbii latine este esenŃial pentru cercetările de lingvistică romanică!

– Nu se ajunge la limbile romanice numai prin limba latină. Latină rămâne un punct de referinŃă, cum ar fi steaua polară. Pentru limbile romanice trebuie să faci cum au făcut doamnele Liliane Tasmowski şi Sanda Rîpeanu-Reinheimer, în Belgia: ele au scris o carte în care imaginează un globe-trotter trecând de la o Ńară la alta, prin lumea romanică şi vorbind câteva limbi romanice. Lingvistica romanică se face prin bilingvism: trebuie să ştii cel puŃin două-trei limbi romanice pentru ca să poŃi face lingvistică romanică, bineînŃeles, limbile romanice principale: franceza, italiana, spaniola, pentru noi românii. Mai greu e să impui româna în circuitul romanic occidental, pentru că româna este întotdeauna, cum spuneam, off limits. La noi, lingvistica romanică ar trebui făcută numai de cei care cunosc cel puŃin două limbi romanice, dar şi limbi neromanice (slave, maghiara). Sigur că ar trebui să se cunoască şi latina. Ca să cunoască şi latina şi două-trei limbi romanice, un specialist trebuie bine instruit. Se mai pot oare forma astfel de specialişti? Eu sunt sceptic (ca să nu spun pesimist) în ce priveşte lingvistica românească viitoare. În ceea ce priveşte cultura lingvistică, cultura clasică, cultura occidentală, şi mai sceptic. Dar, cine ştie? Problemele fundamentale rămân cele de cultură. Dar, dacă noi nu ne putem mânui propria noastră cultură, dacă noi scriem aşa cum scriem româneşte, ce mai putem aştepta de la cei care studiază franceza, italiana sau spaniola? Repet, sunt întristat pentru ceea ce se întâmplă acum în România: confuzia de valori. E adevărat, înfloreşte poezia, înfloreşte literatura, istoria, dar o înflorire a lingvisticii n-am văzut. Dimpotrivă!

– Putem vorbi de o decădere generală a interesului pentru limbile romanice?

– Nu, absolut deloc! În Spania există nişte romanişti tineri, care sunt de primă mână. În FranŃa, poate mai puŃin, pentru că aici interesul pentru lingvistica romanică, allgemeine romanische Sprachwissenschaft, lingvistica romanică comparată, a scăzut. Dar nu este numai o problemă de lingvistică generală, ci şi de cultură. Cine nu i-a citit pe Curtius, pe Auerbach, pe Tagliavini, pe Vidos, pe D’Arco Silvio Avalle, pe Renzi, care a publicat de curând ultima sa lucrare de lingvistică romanică, nu poate să facă lingvistică romanică. Pentru română, problemele sunt destul

198

de complexe. Mai întâi, latina: trebuie să dezvolte dialectologia, să se vadă în Transilvania ce a mai rămas din cuvintele latine, pentru că ne-am format pe un teren latin. Dar cine se mai duce la surse? CâŃi fac încă dialectologie de teren ca să descopere, asemenea lui Densusianu, câte un cuvânt latin? Unul dintre ultimii a fost Romulus Todoran, care a făcut astfel de cercetări pe teren. La Timişoara, profesorul G. I. Tohăneanu scrie lucruri splendide, de cultură, adevărate bijuterii. Domnia sa este un latinist foarte bun, care poate aduce lumină multora astăzi, în obscuritatea care înconjoară cultura latină românească în acest moment. Dar lingvistică latină propriu-zisă, nu ştiu cine mai face, astăzi, în UniversităŃile româneşti: este o direcŃie de cercetare deosebită. Au făcut lingvistică latină Al. Graur, N. Barbu, I. I. Russu, Haralambie Mihăescu... Cine-i continuă?.

George Bogdan łÂRA

LE ROUMAIN – UNE LATINITÉ „À PART” (Résumé)

Pendant le printemps de l’an 2003, j’ai profité de mon séjour d’études

doctorales à Paris pour proposer au professeur Alexandru Niculescu une discussion sur la latinité de la langue roumaine et sur la place du roumain parmi les autres langues romanes. Réputé romaniste, ancien professeur de l’Université de Sorbonne, professore emerito de l’Université d’Udine (Italie), doctor honoris

causa de l’Université de l’Ouest de Timisoara (Roumanie), M. Al. Niculescu a fait preuve de sincérité et d’ouverture. Après avoir étudié et enseigné pendant des dizaines d’années dans différents pays de langues romanes et avoir participé à de nombreux congrès et colloques internationaux, après avoir connu aussi l’expérience de l’exil, le professeur Al. Niculescu est resté fidèle à sa croyance selon laquelle la science est « conviviale » et repose sur des arguments supérieurs aux intérêts politiques et aux amitiés occasionnelles. Par son activité, il a illustré le dicton latin Caesar non supra grammaticos. Le travail de synthèse que M. Al. Niculescu réalise aujourd’hui sur un sujet si controversé que la formation et le maintien du roumain est fondé non seulement sur de vastes connaissances de linguistique, mais aussi sur des arguments historiques et culturels, dans une vision moderne et interdisciplinaire. Ses idées communiquées avec générosité incitent à la polémique, mais l’ensemble de sa conception invite à une réflexion profonde, nécessaire pour accepter la diversité des facteurs (essentiellement externes) qui ont déterminé l’individualité de la langue roumaine parmi les autres langues

romanes. Même s’il affirme son scepticisme concernant la linguistique roumaine contemporaine, le professeur Al. Niculescu est confiant dans la nouvelle génération qu’il voit capable de chercher la vérité avec l’ardeur, mais aussi le détachement insubordonné du scientifique.

Cet entretien enregistré initialement sur bande magnétique a été amplement révisé en vue de sa publication par M. Alexandru Niculescu.

AUT, XLI, 2003, p. 199-212

CULTURA ALIMENTARE E LESSICO IN SICILIA. ALCUNE SCHEDE STORICO-ETIMOLOGICHE

di Raffaella PADALINO

0. L’Atlante Generale dell’Alimentazione Mediterranea e la Sicilia

Il presente lavoro — che costituisce parte integrante della mia tesi di dottorato dal titolo Cultura alimentare e lessico in Sicilia. Grani farine

pani — si inserisce all’interno del progetto AGAM (Atlante Generale dell’Alimentazione Mediterranea), che prevede la realizzazione di una serie di Atlanti tematici del Mediterraneo costituiti da varie sezioni. La prima di queste, avviata nell’Istituto Universitario Orientale di Napoli sotto la guida di Domenico Silvestri (ideatore dell’intero Progetto), è dedicata ai cereali e ai loro derivati, tenuto conto del loro “carattere eminentemente e prioritariamente «mediterraneo»” (Silvestri 2002 16).

Scopo del progetto è la “riscoperta” delle Wörter und Sachen all’interno del mondo dell’alimentazione mediterranea1.

Secondo un percorso non solo linguistico, ma anche storico-antropologico, la ricerca si propone come obiettivo l’analisi dei termini dell’alimentazione, tenendo presenti i Livelli di elaborazione proposti da Domenico Silvestri, che diamo qui di seguito.

Il primo livello (1 LE) riguarda «il ciclo agrario e i suoi prodotti «finiti» (frumento, orzo, avena, etc.)»; il secondo (2 LE) «le pratiche immediatamente successive (macinazione, macerazione, decorticazione, etc.) e i loro prodotti (farina, crusca, amido, riso brillato, etc.)», il terzo (3 LE) «le eventuali fasi successive di manipolazione (paste crude, essiccate, pani, dolci, etc.)»; il quarto (4 LE) «— quando sussista — si riferirà ad alimenti finiti consistenti in specifici prodotti gastronomici (paste cucinate, elaborati di pane o di dolci)», il quinto (5 LE) «prenderà eventualmente in considerazione le combinazioni di prodotti gastronomici in momenti usuali, rituali ed ufficiali (colazione, pranzo, cena, banchetti matrimoniali; pasti festivi, etc.)»”2.

1 A questo riguardo bisogna pure ricordare l’attività di rilevamento delle tradizioni linguistiche di ambito alimentare all’interno dell’Atlante Linguistico Siciliano (ALS). Per tali lavori è stato frattanto preparato dal direttore dell’ALS Prof. Giovanni Ruffino un Questionario sulla Cultura e usi alimentari in Sicilia (Palermo 1997). 2 Cfr. Silvestri cit., 16.

200

Partendo da un termine alimentare, o comunque legato alla cultura alimentare, sarà possibile “esplorare” l’intera area del Mediterraneo sull’asse sincronico e diacronico. Il termine alimentare costituirà, quindi, il punto di partenza per potere approfondire tutti gli aspetti di una ellissi cognitiva che vanno da quello linguistico, a quello antropologico, sociologico ed etnologico, da quello religioso a quello ideologico, economico e culturale, fino a quello puramente gastronomico (Silvestri cit. 18).

In particolare, nelle pagine che seguono si offrirà un campione – limitatamente al Livello 1LE – dell’ampio, e poco investigato, lessico della cultura alimentare siciliana, presentando delle schede storico-etimologiche dedicate allo studio di alcuni tipi di grani.

1. Alcune schede Ciascuna delle schede qui presentate è suddivisa in due parti. La prima parte, oltre a contenere l’intestazione di lemma, la qualifica grammaticale e il significato della voce, riassume i dati relativi alla diffusione areale e fornisce l’etimologia.

La seconda parte comprende, invece, una sezione dedicata alla documentazione lessicografica e letteraria, presentata in ordine cronologico; una sezione relativa alla diffusione areale della voce in Sicilia3, nel resto d’Italia e, quando possibile, in Europa; una sezione inerente alle questioni etimologiche e/o motivazionali, che include, accanto alle eventuali nuove ipotesi — risultato del presente lavoro —, la discussione delle proposte finora avanzate.

Qualora si disponga di una mole consistente di dati relativi sia alla storia della parola sia a quella del referente che essa designa, si è scelto di 3 I dati dialettologici relativi ai centri di Carlentini (SR), Nicosia (EN) e Dèlia (CL), a cui si fa riferimento nel corso del presente lavoro, sono tratti dagli etnotesti raccolti per alcune tesi di laurea assegnate nell’ambito delle Cattedre di Geografia Linguistica e di Linguistica Italiana dell’Università di Catania (cfr. M. Giuffrì, Cultura alimentare e

dialetto a Nicosia. I cereali e i loro derivati, Tesi di Laurea, Facoltà di Lettere e Filosofia, Università degli Studi di Catania, a.a. 2001/2002 (relatore S.C. Trovato); S.Graci, Cultura

alimentare e dialetto a Dèlia. I cereali e i loro derivati, Tesi di Laurea, Facoltà di Lettere e Filosofia, Università degli Studi di Catania, a.a. 2001/2002 (relatore G. Alfonzetti); F. Guglielmino Cultura alimentare e dialetto a Carlentini. I cereali e i loro derivati, Tesi di Laurea, Facoltà di Lettere e Filosofia, Università degli Studi di Catania, a.a. 2001/2002 (relatore S.C. Trovato).

Per il centro di Scicli (RG) i dati relativi ai tre livelli del lessico sono stati raccolti da me stessa tramite inchieste a «conversazione libera» (cfr. Grassi, Sobrero, Telmon

Fondamenti di dialettologia italiana, Laterza, Bari, 1997, p. 275) e con l’ausilio del Questionario sulla Cultura e usi alimentari in Sicilia (1997), ripubblicato in G. Ruffino, N. Bernardi Per una ricerca sulla cultura alimentare e sul lessico gastronomico in Sicilia.

Appunti e materiali, «Piccola biblioteca dell’ALS», 1, Centro di Studi filologici e linguistici siciliani. Dipartimento di Scienze Filologiche e Linguistiche dell’Università di Palermo, 2000.

201

riservare ad essi una specifica sezione che porta il titolo di Cenni storici. In essa si fa riferimento, tra l’altro, a questioni di ordine etno- e sociolinguistico.

1LE

jirmana f., jirmanu m. ‘segale’. Voce sic., cal., nap. e grecanica. Dal lat. [TRITICUM] GERMANUM ‘grano della Germania’.

Documentazione

La voce risulta documentata sin dal Cinquecento: «irmanu, ligumi typha-

ae, sigalum-i» (1519 Scobar 134). Relativamente al XVIII sec. si dispone della documentazione di

Nicosia (1735 539): «Si tralascia il grano Marzajuolo [...], come pure il grano oblongo, magro, e vile, che è detto Irmanu, ò Irmana, per non esser della qualità del frumento eletto, [...]» (1735 Nicosia 539) e di Pasqualino (1785-95 III 96): «Germanu, o Irmanu, o Irmana, spezie di biada, Segala [...]».

In Mortillaro (1838-44 475) ricorre sia la forma f. irmana che quella m. irmanu: «biada più minuta, più lunga, e più fosca che il grano: sègala, sègale. Secale cereale L. Credesi che dalla Germania pigliasse nome». «La segala, secale cereale Lin., Sic. jirmanu» è, secondo La Via (1853 116), «originaria dell’isola di Creta; è di molte specie; ma una sola se ne coltiva nella nostra isola, cioè l’autunnale, così chiamata perchè seminasi in autunno».

Per quanto riguarda la lessicografia ottocentesca cfr. anche «jirmanu, biada simile al grano, segale, segala» (1857 Biundi 191) e Traina (1868 508) che fornisce una definizione pressoché identica a quella di Mortillaro cit. Traina (cit. 432) registra anche germanu con uguale significato.

Gioeni (1885 135), dopo aver citato quanto dice il Traina a proposito dell’origine della voce, e cioè che il nome del cereale si spiegherebbe con la sua origine germanica, aggiunge: «[...] Così crede anche un illustre naturalista botanico danese, le cui parole sono queste: “Presso i villaggi elevati dell’Etna cessa la coltura del frumento, e subentravi la segale, che qui chiaman frumento germano, probabilmente poichè introdottovi dalla Germania”»;

Il germano ‘variété de seigle’ rappresenta in Sicilia la «Seule exception à cette monoculture du blé, […] cultivé avec le blé sur le terres pauvres du nord est, comme en Calabre» (1975 Aymard-Bresc 540).

Diffusione areale Il VS (II 392) registra il f. irmana a Lìmina, Giardini, Patti, Floresta, S.Teodoro in prov. di Messina; ad Adrano in prov. di Catania e a Gagliano Castelferrato e Centuripe in prov. di Enna. Il m. irmanu è registrato per Mongiuffi-Melìa (ME) e Malfa (Eolie), nonché per Mascalucia, Paternò, Ragalna (CT) e Carlentini (SR). Si registrano anche la forma immana a

202

Motta Camastra (ME), Calatabiano, Piedimonte, Linguaglossa, Castiglione (CT), immanu a Nicolosi (CT) e iurmanu a Panarea (Eolie).

Per quanto riguarda il resto d’Italia, per il cal. la voce jermànu ‘segala’ è attestata in Marzano (1928 201). Rohlfs (1977 335) registra sia le varianti femm. jermana, jirmana, e jermanella ‘specie di frumento la cui farina assomiglia a quella della segale’, che le varianti masch. jermanu, jirmanu,

jurmanu, tutte collegate al lat. [FRUMENTUM] GERMANUM. Già in Accattatis (1897 116), nell’indice delle voci italiane con l’equivalente calabrese, si leggeva: «segale, jermanu».

Scano (1924 49-50) documenta, per le Calabrie, la voce germanella col significato di ‘varietà di segale pregiata per il gusto e la candidezza della farina»4.

Per l’area napoletana si riscontra iurmano in D’Ascoli (1983 291); la voce non è registrata invece dal Dizionario dialettale napoletano di Altamura.

Violi 2001 registra per l’area grecanica «to jermàno: segale». I dati sin qui raccolti concordano in gran parte con quelli forniti dalla

carta 1462 dell’AIS VII. Da questa si evince che la diffusione del tipo jirmánu interessa in Sicilia, la zona nord-orientale e l’area etnea.

Forme quali jermánu, jermáno, jirmáno, jurmána, si riscontrano, inoltre, nella Calabria grecanica ed in Campania: Procida e Ottaiano nel Napoletano, Montefusco in prov. di Avellino, e Acerno in prov. di Salerno (cfr. AIS VII cit.).

I dizionari etimologici italiani (DEI s.v. germano; Cortelazzo, Marcato s.v jermànu) concordano nel far derivare la voce dal lat. (TRITICUM o

FRUMENTUM) GERMANUM ‘grano della Germania’. Alessio (1976 197) registra la voce germanu a Cava dei Tirreni per l’a. 999 d.C. (cfr. Codex

Diplomaticus Cavensis «deant mihi dua quartaria de granum et dua de germanu»).

Cenni storici Al fine di poter comprendere le ragioni della denominazione di questo cereale nel meridione d’Italia, riteniamo opportuno ripercorrere, anche se per linee generali, la sua storia e la sua diffusione. 4 Poiché i dati di cui disponiamo ci permettono di affermare che non esiste una varietà pregiata di segale, è probabile che, in realtà, la voce germanella designi una varietà di frumento, identificabile con la siligo dei Latini, con cui si produceva un ottimo pane. Forcellini s.v. siligo documenta: «genus tritici levissimi et candidissimi, ex quo laudatissimus panis conficitur». Cfr. anche Plinio (XVIII, 86): «E siligine lautissimus panis [...]». Del resto la confusione tra la segale e la siligo pare risalire, approssimativamente, al periodo successivo all’anno 1000, quando in alcuni documenti galloromanzi e di area germanica la voce siligo, prima affiancata alle varie denominazioni della segale (segalis, sicale, sicalum, sigula), comincia ad essere usata nell’accezione di segale (cfr. Du Cange s.v. siligo: 1090 Regesta historiae Westfaliae 1, 129; XII sec. Cart.

de l’église Notre Dame de Paris 2, 71, 231).

203

Considerata un’erbaccia avventizia del frumento, nell’Europa occidentale la segale venne utilizzata solo a partire dall’era cristiana. I traci, i macedoni e gli slavoni la utilizzavano già in epoca ellenica (Galeno De alimentorum facultatibus I, 2).

La cerealicoltura romana, basata prevalentemente sul frumento, non riservò particolari attenzioni agli altri cereali finché, con la crisi del III secolo, non si cominciarono a preferire i grani minori, di qualità inferiore, ma meno esigenti, come orzo, farro, avena e, appunto, la segale (Montanari 2000 41-42). Quest’ultima, inizialmente utilizzata come foraggio, fu coltivata dai romani solo dopo che essi vennero in contatto con popolazioni del nord, di origine celtica o germanica. E ciò — stando alle informazioni di von Wartburg (FEW Band XI s.v. secale) — deve essere accaduto intorno al I sec. a.C.: «[...] Lt. secale ist daher als lehnwort unbekannter herkunft anzusehen. Diese annahme ist auch sachkundlich gerechtfertigt, da der roggen in der altrömischen getreidewirtschaft nicht bekannt war. Erst bei der berührung mit nördlicheren volksstämmen werden die Römer diese getreideart kennengelernt und deren bezeichnung übernommen haben; dies dürfte etwa im 1 jh. v.Chr. geschehen sein».

Solo in un secondo momento la segale troverà impiego anche nella panificazione: «Zunächst spielte der roggen in der römischen landwirtschaft nur eine untergeordnete rolle als futtergetreide [...] was auch seine spärliche überlieferung im lt. erklärt. Erst später fand er auch als brotgetreide verwendung [...]» (cfr. FEW cit.).

Tra pane di segale e pane di frumento è sempre esistita una contrapposizione chiaramente marcata dal punto di vista sociale. Contrapposizione che, sottolinea Montanari (2000 41-42), «si compendia in un dato di carattere cromatico: il pane di frumento è bianco, quello di segale (o di altri cereali) nero». Il primo era un prodotto di lusso, destinato ai signori. Il secondo era, invece, sin dai tempi più antichi, riservato ai contadini e agli appartenenti alle classi più basse.

Ancora nell’Ottocento la qualità del pane costituiva una importante discriminante alimentare tra città e campagna: gli abitanti della città erano consumatori di pane bianco, i contadini di pane nero, di mistura. Significativo è il fatto che in alcune regioni d’Italia le classi meno abbienti conservassero per i malati e i convalescenti la poca farina di frumento di cui disponevano (Teti 1998 77). Mettere a pane bianco si diceva di persona cui si concedeva di consumare modeste quantità di pane di farina di frumento perché malata (Betri 1998 18)5.

5 Cfr. anche GDLI XII 454, che, rimandando alla fonte, e cioè a Petrocchi P. Nòvo dizionario

universale della lingua italiana, 2 voll., Milano, 1931 (I ediz. 1887-1891), documenta, s.v. panbianco: «Essere ridotto al panbianco: essere in fin di vita, essere allo stremo».

204

Da regione a regione, comunque, i gusti e i criteri di valutazione cambiavano: l’apprezzamento di cui i pani neri godevano nell’Europa centro-settentrionale e nel settentrione d’Italia svaniva nelle aree più a Sud, rimaste maggiormente legate ad un modello economico romano, con una maggiore persistenza del frumento, di cui potevano fruire più ampi strati della popolazione (cfr. Montanari cit.). Nei paesi freddi e montuosi, ad esempio, la segale costituisce, ancora oggi, proprio per le sue modeste esigenze di calore e per la sua adattabilità ai terreni poveri, il più importante cereale da pane6.

In Italia la coltura della segale non ha mai rivestito grande importanza. A differenza degli altri cereali, infatti, non si coltiva in tutte le regioni: non si ha notizia di coltivazioni di segale in Puglia e in Sardegna (cfr. Scano 1924 49-50). Nel settentrione d’Italia, invece, l’area con maggiori superfici coltivate è la Venezia tridentina, a cui seguono il Piemonte e la Lombardia (Jannaccone 1950 36).

Per la Sicilia, Cancila (1989 60) ci informa che «[...] nei terreni collinari della provincia di Messina si coltivava il germano, una varietà di segale». Ad Antillo, piccolo centro dell’area peloritana, sempre in provincia di Messina, oltre che frumento, granoturco e orzo, si coltivava, seppure in minima parte, — come apprendiamo da Lo Schiavo (1995 58) — anche la segale o jirmana. La jirmana si seminava, inoltre, nei terreni di montagna, alberati e ombrosi, o «a-pparti fridda», in terreni esposti a tramontana (Lo Schiavo cit. 65).

Non a caso, nei centri di S. Alfio (CT) e S.Teodoro (ME), anch’essi situati in zone non particolarmente avvezze — per motivi legati alla geomorfologia del terreno e alle condizioni climatiche — alla coltivazione del frumento, si conosceva l’espressione u ddutturi u misi a-ppani jancu ‘il dottore lo ha messo a pane bianco’ oppure è-mmisu a pani jancu ‘è messo a pane bianco’. Proprio in quei centri in cui mancava una tradizione cerealicola, e in cui più raramente si consumava pane di frumento, la contrapposizione pane bianco/pane nero doveva acquistare una particolare valenza socioculturale.

Preziose informazioni su questo cereale ci derivano dai testi antichi. Nella sua Naturalis Historia (XVIII, 40) Plinio descrive la secale, coltivata sulle Alpi, come «[...] deterrimum et tantum ad arcendam famem», buona cioè solo a tener lontana la fame, sgradevole persino se mescolata al farro.

6 Jannaccone 1950 (34-35) informa che Russia e Germania sono i principali produttori di segale. Essa costituisce l’alimento di cui maggiormente si dispone nelle gelide campagne russe. In Germania la segale occupa il primo posto fra i cereali; prevale nelle zone montuose ed in quelle povere e fredde del nord e dell’est. Notevole importanza la segale assume anche in altri paesi europei, come Francia, Ungheria, Cecoslovacchia, Polonia, Lituania e Romania.

205

Ma agli inizi del IV sec. d.C., nel 301, il «centenum sive sicale» compare al terzo posto, dopo il frumento e l’orzo, e prima del miglio, del panico e della spelta, nell’Edictum de pretiis rerum venalium di Diocleziano. E si tratta certamente della segale, come asseriva già il Messedaglia (1953 31). Il centenum, infatti, «[...] est frumenti genus, idem ac secale» secondo Forcellini (I, 579) e lo stesso Plinio cit. riferisce che la segale nasce su qualsiasi tipo di terreno, rendendo il cento per uno: «[...] nascitur qualicumque solo cum centesimo grano».

Del resto, sia il tipo spagnolo centeno che quello portoghese centeio designano proprio la segale in quanto specie di ‘cebada que da ciento’ (cfr. Alvar Ezquerra, M.1987-89 e Amendola 1961)7.

Con la caduta dell’impero romano e la presenza di genti barbariche di origine germanica si assiste, in Italia, al trionfo di cereali che richiedono cure e spese minori rispetto al frumento: la segale, ampiamente usata da queste popolazioni, diviene uno dei più diffusi. Da qui il nome di germanum, «che alludeva ad una sua patria, se non di origine, di adozione» (Messedaglia cit. 31-32).

Nell’età moderna, dopo il trionfo dell’americano mais, in pieno secolo XVII, la segale andò via via perdendo importanza in Italia e la sua coltura finì, un po’ alla volta, col rimanere circoscritta a pochissime zone, quasi sempre montuose (Messedaglia cit. 32).

Etimologia e motivazione

Tornando, ora, alla nostra voce, jirmanu, appare evidente che questa sia da collegare all’ampio uso del cereale — poco diffuso in Italia — da parte di popolazioni di origine germanica, e che per essa, sul piano etimologico, si debba tener presente il lat. GERMANUM

Non possiamo escludere, però, che i significanti jirmanu, iermanu abbiano acquisito una connotazione negativa che ci pare di scorgere già in Nicosia (1735 539), dove la segale è denominata irmanu «per non esser della qualità del frumento eletto», di quel frumento, cioè, che proprio per la sua buona qualità, veniva detto latinu (cfr. VS II 452), con una evidente

contrapposizione anche sul piano onomasiologico. Se ci si sofferma, infatti, ad analizzare la semantica della voce latinu,

emerge in modo chiaro, che essa indica, nel campo delle colture o dei generi alimentari, tutto quel che è di buona qualità.

Particolarmente interessanti, ai fini della nostra ricerca, risultano i significati di ‘pianta che, posta in un terreno fertile, cresce rigogliosa’ e ancora di ‘pianta coltivata, non spontanea e selvatica’ (cfr. VS II 453).

7 Alvar Ezquerra, M. El Vox Mayor. Diccionario General Ilustrado de la Lengua

Española. Nueva redacción dirigida por, Zanichelli-Biblograf, Bologna-Barcelona, 1987-89; Amendola, J., Dicionário ital. português, Editôra Fulgar, São Paulo, 1961.

206

Anche in riferimento agli animali, è latinu il giovenco pingue, florido e ben ingrassato [cfr. ièncu l. (1759 Vinci)] o, in genere, l’animale domestico, allevato in casa, e quindi non selvatico (cfr. cunigghju l. documentato dal VS cit. per Modica, Scicli e S. Croce Camerina in provincia di Ragusa).

I dati sin qui presentati permettono di individuare una evidente contrapposizione semantica tra latinu e jirmanu — l’uno nel significato di ‘coltivato’, ‘domestico’, ‘di buona qualità’, l’altro nell’accezione di ‘selvatico’ e quindi ‘non buono, di qualità scadente’ —, sicuramente più antica di quella esistente tra latinu e grecu nell’accezione di ‘albanese’, che nel siciliano si colloca certo tra la fine del XV ed il XVI sec. (cfr. Trovato 2002 887).

Questa ipotesi potrebbe essere confortata anche dai dati fornitici dal VS (II 249) che, anche se per un unico punto, [Avola (SR)], registra la voce ggirmanu col significato di avena, anch’essa grano minore e poco esigente, come la segale.

Tenuto conto di quanto frequenti siano gli spostamenti semantici all’interno dei campi lessicali da noi indagati, non desta meraviglia il fatto che la voce per ‘segale’ sia passata a designare, con ampliamento semantico, i cereali ritenuti di qualità scadente8.

In conclusione, il quadro sin qui tracciato permette di individuare due concetti predominanti alla base della denominazione del cereale: quello di germano ‘proveniente dalla Germania’, e perciò ‘non locale’, a cui si ricondurrebbe il carattere etnico del nome, e quello di ‘non buona qualità’.

Notevole ci sembra a questo punto ricordare che la carta AIS 1462 (la segale) registra per il Piemonte ra bàrbaya, el bàrbalia — rispettivamente a Mombaruzzo (AT) e Cortemìlia (CN) — a conferma del fatto che a motivare la denominazione in questione si può, con molta probabilità, invocare — se non solo — anche il concetto di ‘barbaro, straniero’ sopra menzionato9.

Per quanto attiene all’aspetto formale, le varianti jirmanu, jirmana,

irmanu, irmana rappresenterebbero lo stadio più antico, mentre ggermanu

è la forma più radicalmente italianizzata. Per l’assimilazione anticipatoria, particolarmente diffusa nella fascia

orientale dell’isola, e qui riscontrata nelle forme immana e immanu (-rm-> 8 Relativamente ai campi lessicali del grano e delle farine particolarmente frequenti sono gli spostamenti semantici, per cui il nome di un cereale passa ad indicarne un altro, un termine generico o collettivo passa ad indicarne uno specifico o singolare (ad es. il nome di un cibo o di una mistura, il cui ingrediente base è un cereale, passa ad indicare, per restringimento, solo il cereale); o ancora il colore del grano diventa il significante denotante il referente grano. 9 Il DEI (I 432) registra la voce barbariato «miscuglio di grano e segale seminati insieme sullo stesso terreno; per estens. miscuglio di caffè, latte, cioccolato; v. piem. barbarià, da Barbaria, Barberìa. cfr. fr. blè de Barberie».

207

-mm-) cfr. Rohlfs (1966 339) e Trovato (2002 843) che registrano, rispettivamente, babba ‘barba’, mustadda ‘mustarda’, cuttu ‘corto’, covvu ‘corvo’, etc.

triminìa, tumminìa f. ‘frumento marzuolo; grano duro coltivato in Sicilia e nell’Italia meridionale, che si semina in inverno inoltrato o in primavera e si miete tra giugno e luglio’. Voce diffusa in area sic., cal. e grecanica. Dall’agg. gr. τριµηνιαιοs ‘trimestrale’. Cfr. il fr. trémois e lo sp. trigo tremés ‘id’.

Documentazione

Il cinquecentesco Scobar (1519 286) documenta: «timinia furmentu robus-

i, zea-ae [‘la hulva furmentu’], alicastrum-i». Nel Settecento Nicosia (1735 532) riferisce che «Quest’è una spezie di

grano, che si semina nella Primavera, overo nel Marzo, e perciò è detto Marzajuolo: [...], ed in Sicilia [è detto] Tumminia. È grano minore, rossetto, dentro giallo, rende più di farina per tutti, e più dolce, con lunga, ed angusta spiga, colla resta or bianca, ed or nera».

Quanto alla documentazione lessicografica vanno ricordati Del Bono (1751-54 III 641): «tumminìa. grano marzuolo (può dirsi triticum martium perché si semina di marzo o triticum cordum perché si matura tardi)»; Vinci (1759 241): «tumminìa, dal gr.τριµηνον: trimestre, poichè fa in tre mesi» e Pasqualino (1785 95 V 260): «tumminìa o frummentu Marzuddu [...]. Voce formata dal greco τρεĩs-µήν [...] significante tre mesi, quasi tresmenìa, scorciato triminia, timinia, tumminia».

La Via (1853 104) di questo grano scrive: «Dei grani di primavera una sola varietà se ne ottiene prosperevole nella nostra Isola, detto tumminìa, triticum aestivum Lin., triticum vulgare [...]» (1853 La Via 104);

Tra i lessicografi ottocenteschi Biundi (1857 505) registra tumminìa col significato di ‘frumento detto gran marzuolo, marzatico’. Una definizione molto simile è anche in Mortillaro (1838 644) e in Traina 1868 s.v. tumminìa.

Diffusione areale

Secondo De Cillis (1942 59) la denominazione di Timilia, con le sue varianti, si riferisce, come quella di frumento marzuolo, a frumenti duri a cariosside bruna che si adattano a semine primaverili. Si distinguono una varietà a reste nere ed una a reste bianche. Questi frumenti sono diffusi in tutta la Sicilia e sono gli unici che, per le loro caratteristiche, permettono una semina ritardata (De Cillis cit. 60).

Cusumano (1980 280), per il Mazarese, ricorda, infatti, che «Se le piogge erano state eccessive, si aveva tempo fino a marzo per seminare la

208

tumminìa, un tipo di semenza che faceva crescere precocemente il frumento e ne permetteva la mietitura a luglio».

A Mistretta (ME) tra le varie tipologie di grani si seminava anche la tumminia ‘grano duro, tardivo, dai chicchi scuri’ (cfr. Romano 1994).

I dati fornitici dal VS V rendono conto dell’ampia diffusione di questo tipo di denominazioni e della relativa varietà di frumento che indicano: tirminìa ad Àssoro (EN), triminìa a Troina e Gagliano Castelferrato (EN) e nel Messinese ad Alcara li Fusi (Cfr. VS V 728). A Nicosia (EN) è stata raccolta la variante tremenìa, mentre per l’aidonese Raccuglia (2003 456) registra tuminija. Nella prov. di Ragusa, nel Siracusano (Francofonte), a Enna (Villadoro e Barrafranca), in vari centri del Palermitano e dell’Agrigentino è diffusa la variante tumminìa; tumminì è registrata per Villarosa (EN), Mazzarino e S. Cataldo (CL), Vìcari e Lercara Friddi (PA), Castrofilippo e Palma di Montechiaro (AG); tummunìa a Vizzini (CT), Frazzanò (ME), Cassìbile (SR), Chiaramonte Gulfi (RG); tumunìa è forma diffusa ad Adrano (CT), Sàvoca e Castroreale (ME) (Cfr. VS V 816, 818).

Nel Lexicon di Rohlfs (1964 s.v.) si legge: «τριµηνιαĩοs (πυρós-) “Sommerweizen, der in drei Monaten reif wird”; [...] bov. triminí, regg. triminí, kos. triminíu. [...] salent. triminía, triminèa, timinía, riminèa,

rriminía “grano marzuolo”».

Cenni storici

Si tratta sicuramente di una varietà di grano diffusa in Sicilia sin dall’antichità. Il grano marzuolo, cioè il trimeniàios dei Greci, «che in Sicilia si chiamò poi tumminia (tuminia) o timilia» era coltivato nella Sicilia ellenica insieme al triticum e forse al far (Cancila 1989 53).

Nella sua Naturalis Historia Plinio (XVIII 12) riferisce sia di un grano trimestrale, mietuto a tre mesi dalla semina, che di uno dal ciclo bimestrale, che comincia a maturare quaranta giorni dopo la semina. Il primo, noto in tutta la zona alpina e nelle province settentrionali, era tra i frumenti più fecondi e si seminava solo su terra magra. Il secondo veniva coltivato anche in Sicilia in zone montagnose: «[...] trimenstre invenit detinentibus terras nivibus, quod tertio fere a satu mense, cum et in reliquo orbe, metitur. Totis hoc Alpibus notum, et hiemalibus provinciis nullum hoc frumento laetius [...]. Est et bimestre [...] quod XL die, quo satum est, maturescit, [...] Utitur eo et Sicilia et Achaia, montuosis utraque partibus [...]». Il grano trimestrale si seminava nei terreni in cui altre sementi non potevano giungere a maturazione: «trimestre, ubi sementem maturam facere non possis» (Plinio XVIII 46).

Quanto alla diffusione e al consumo apprendiamo da Aymard-Bresc (1975 540-41) che questo blé dur de printemps era tra le varietà maggiormente coltivate nell’isola. Sino al XVIII sec. «c’est la tumminia,

209

non le forte, qui est la plus utilisée pour la fabrication des pâtes», mentre per la panificazione popolare si usava il forte

Dalle informazioni raccolte nei centri di Carlentini (SR) e Nicosia (EN) apprendiamo, però, che la tumminia veniva usata anche per panificare. Dalla sua farina scura, a cui talvolta si mescolavano farine provenienti da altri tipi di grani, si otteneva un pane dal gusto gradevole, che si conservava meglio e più a lungo rispetto ai pani ottenuti da altre farine.

Di questa varietà di frumento, resistente sia alla calura estiva che alle gelate invernali, pare non si abbia più traccia nel territorio di Nicosia (EN). In genere oggi in Sicilia si preferiscono alla tumminìa altre varietà di grano più produttive e redditizie.

Etimologia Già Vinci cit. ed altri lessicografi sette e ottocenteschi avevano individuato l’etimo della voce nell’agg. τριµηνιαĩos ‘trimestrale’‹ τριµηνoν ‘trimestre’. Forme quali tremenìa e triminìa sono quindi etimologiche, rispetto alle varianti tumminìa, tummunìa che rivelano un incrocio forse con la voce tùmminu ‘misura per aridi’.

De Gregorio (1920 405), a ragione, osservava che il sic. tumminìa «è stato influenzato da tumminu

10 nella prima sua parte» e che «[...] accanto a

tumminìa, esiste la forma più genuina, trimminia». Quanto alle forme diminìa di Biancavilla, Giarre e Paternò in prov. di

Catania e ddiminìa di S.Alfio e Bronte, ancora nel Catanese (VS I 910; 936), crediamo che il fonema iniziale d- si possa considerare esito della sonorizzazione del fonema t- di triminìa sotto la spinta esercitata dalla voce dumuneÛÛa ‘misura per aridi’; ‘recipiente che poteva contenere 10 kg circa di granaglie’, così come accaduto per tumminìa, forma non etimologica, dovuta ad incrocio con tùmminu.

Se si trattasse, infatti, di forme derivate dal gr. δίµηνοs ‘bimestre’ e δίµηνιαιοs ‘bimestrale’ come vuole DEI (II 1306) ci si dovrebbe aspettare uno sviluppo del fonema iniziale [d] in [r] attraverso [ð] (cfr. Trovato 2002 839).

Inoltre, poiché, a parte Plinio cit. 12, le fonti letterarie specialistiche di cui ci siamo avvalsi non riferiscono di varietà di grano bimestrale (che possa, cioè, maturare in soli due mesi), è certo che le diverse forme da noi prese in esame stanno ad indicare, in generale, un tipo di grano dal ciclo breve. Allo stesso referente – e non ad un grano che matura in cinquanta giorni – rimanda, d esempio, la voce cinquantino dell’italiano (GDLI s.v.) e il rum. cincantìn ‘varietate timpurie de porumb’ (cfr. DEX s.v.), voce che dev’essere giunta in Romania proprio attraverso l’italiano.

10 La voce tùmminu designa una ‘unità di misura per aridi di valore diverso nelle varie zone dell’isola’ (cfr. VS V 817).

210

RIFERIMENTI BIBLIOGRAFICI

ACCATTATIS, L., 1897, Vocabolario del dialetto calabrese (Casalino -

Apriglianese), Castrovillari. AIS [= JABERG K. - JUD J.]. ALESSIO, G., 1976, Lexicon etymologicum. Supplemento ai dizionari etimologici

latini e romanzi, Arte tipografica, Napoli. ALTAMURA, A., 1956, Dizionario dialettale napoletano, con introduzione storico

linguistica e note etimologiche, Napoli. AYMARD, M.- BRESC, H., 1975, Nourritures et consommation en Sicile entre XIV

e

et XVIIIe

siècle in «Mélanges de l’École Française de Rome», 87, pp. 535-81. BATTAGLIA S. ET ALII [= GDLI], 1961-1998 Grande dizionario della lingua

italiana, Voll. XX, UTET, Torino. BATTISTI, C. - ALESSIO, G., ET ALII [= DEI]. BETRI, M. L., 1998, L’alimentazione popolare nell’Italia dell’Ottocento in

«Storia d’Italia. Annali 13», pp.5-22. BIUNDI G., 1857, Dizionario siciliano italiano, Palermo [rist. anast. Forni, 1969,

Bologna]. CANCILA, O., 1989, Il grano in «La dimora di Demetra. Storia, tecnica e mito

dell’agricoltura siciliana», Gelka, Palermo, pp. 53- 65. CORTELAZZO, M. - MARCATO C.,1998, I dialetti italiani. Dizionario etimologico,

UTET, Torino. CUSUMANO, A., 1980, Il ciclo del grano nel Mazarese in «La cultura materiale in

Sicilia. Quaderni del Circolo Semiologico siciliano 12-13 (1980)». Atti del I Congresso internazionale di studi antropologici siciliani [Palermo, 12-15 gennaio 1978], pp. 275-292.

D’ASCOLI, F., 1983, Dizionario italiano napoletano, Editore Adriano Gallina, Napoli.

DE CILLIS, U., 1942, I frumenti siciliani, Tipografia Zuccarello Izzi, Catania. DE GREGORIO, G., 1920, Contributi al lessico etimologico romanzo con

particolare considerazione al dialetto e ai subdialetti siciliani [Rist. anast. Arnoldo Forni Editore, 1986, Torino].

DEI [= BATTISTI C, ALESSIO G.] DEL BONO, M., 1751-54, Dizionario siciliano italiano latino, 2 voll., Stamperia di

Gramignani G. Palermo. DELI [= CORTELAZZO, M., ZOLLI, P.]. DEX [= DICłIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE], 1996, Institutul de

Lingvistică. Academia din Bucureşti, coord. I. Coteanu, L. Mares. DU CANGE, C., 1885, Glossarium mediae et infimae latinitatis, 10 Voll., L. Favre

Editeur, Niort [Rist. anast. Forni Ed. Bo, 1982]. FEW [= WARTBURG VON, W.]. FORCELLINI, A. ET ALII, 1864-1926 Lexicon totius latinitatis, voll. 6, Patavii, [rist.

anast. 1965, Forni, Bologna]. GDLI [= BATTAGLIA S. ET ALII]. GIOENI, G.,1885, Saggio di etimologie siciliane, Palermo.

211

JABERG K. - JUD J. [= AIS].1928-1940 Sprach-und Sachatlas Italiens und der

Südschweiz, Zofingen. JÄNICKE, O., 1967, Zu den Bezeichnungen des Roggens im Mittellateinischen in

«Zeitschrift für romanische Philologie», Band 83, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, pp.14-31.

JANNACCONE, A., 1950, Coltivazioni erbacee. Cereali. Casa del Libro Editrice, Catania.

LA VIA, G. B., 1853, Lezioni di agricoltura teorico-pratica per la Sicilia, Seconda edizione, Stamperia di F. Pastore, Catania.

LEONE, A. (a cura di) [= SCOBAR], 1990, Il vocabolario Siciliano-Latino di L. C.

Scobar, Centro di studi filologici e linguistici siciliani, Palermo. LO SCHIAVO, C., 1995, Civiltà contadina. Dialetto, tradizioni, tecniche di lavoro,

Armando Siciliano Editore, Messina. MARZANO, G.B., 1928, Dizionario etimologico del dialetto calabrese [rist.anast.

1980, Forni, Torino]. MESSEDAGLIA, L., 1953, Per la storia delle nostre piante alimentari. La segala in

«Annali dell’Accademia di Agricoltura di Torino», Vol. 95, Arti grafiche P.Conti & C., Torino, pp. 25-42.

MONTANARI, M., 2000, La fame e l’abbondanza. Storia dell’alimentazione in

Europa, Roma-Bari. MORTILLARO, V., 1838-441,18532,18623,18764, Nuovo Dizionario Siciliano-

Italiano, Palermo [Rist. anast. Palermo, 1971, Vittorietti]. NICOSIA, F., 1735, Il podere fruttifero e dilettevole, Felicella, Palermo. PASQUALINO, M., 1785-1795, Vocabolario siciliano etimologico, italiano e

latino, 5 voll., Palermo [rist. anast. 1984, Epos, Palermo]. PLINIO, Storia naturale, Einaudi editore, Torino, 1984. RACCUGLIA S., 2003, Vocabolario del dialetto galloitalico di Aidone. ALS

Materiali e ricerche 13 diretto da G. Ruffino. Centro di Studi filologici e linguistici siciliani. Dipartimento di Scienze filologiche e linguistiche, Facoltà di Lettere Filosofia, Palermo.

ROHLFS, G., 1964, Lexicon graecanicum Italiae inferioris, Tübingen; 1966, Grammatica storica della lingua italiana e dei suoi dialetti. Fonetica.

Einaudi, Torino; 1977, Nuovo dizionario dialettale della Calabria (con repertorio italo-calabro). Nuova edizione interamente rielaborata, ampliata ed aggiornata, Longo Editore, Ravenna.

ROMANO, E., 1994, A casa paterna. Dialetto e cultura popolare a Mistretta, Editrice Pungitopo, Messina.

SCANO, G., 1924, I cereali minori. Avena, orzo, segale. Note pratiche, Francesco Battiato Editore, Catania.

SCOBAR [= LEONE, A.]. SILVESTRI, D., Apertura dei lavori: presentazione della ricerca “Atlante Generale

dell’Alimentazione Mediterranea” (AGAM) in «Saperi e sapori mediterranei», Vol. I. pp. 15-18.

TETI, V., 1998, Le culture alimentari nel Mezzogiorno continentale in età

contemporanea in «Storia d’Italia, Annali 13. L’alimentazione», pp. 63-165.

212

TRAINA, A., 1868, Nuovo vocabolario siciliano italiano. Volume unico. Palermo; 1877, Vocabolarietto delle voci siciliane dissimili dalle italiane, Stamperia reale di Torino.

TROVATO S.C., 2002, La Sicilia in «I dialetti italiani. Storia struttura uso», a cura di M. Cortelazzo, C. Marcato, N. De Blasi, G.Renzo, P.Clivio, UTET, Torino, pp. 834-897.

VINCI, G., 1759, Etymologicum siculum, Messina. VIOLI, F., 2001, Lessico Grecanico-italiano. Italiano-grecanico, Apodiafazzi,

Bova. VS, Vocabolario siciliano, vol. I (A-E) a cura di G. Piccitto, Catania-Palermo

1977; vol. II (F-M) a cura di G. Tropea, Catania-Palermo 1985; vol. III (N-Q), a cura di Giovanni Tropea, Catania-Palermo 1990; vol. IV (R-Sgu-) a cura di G. Tropea, Catania-Palermo 1997; vol. V (Si-Z) a cura di S. C. Trovato, Catania-Palermo 2002, Centro di studi filologici e linguistici siciliani.

WARTBURG VON, W. [= FEW], 1928 sgg., Französisches Etimologisches

Wörterbuch. Eine Darstellung des galloromanisches Sprachschatzes, Klopp, Bonn 1928; Teubner, Leipzig 1932-40; Zbinden, Basel 1944.

ALIMENTAłIE ŞI LEXIC ÎN SICILIA (Rezumat)

Lucrarea de faŃă, care constituie parte integrantă dintr-o teză de doctorat, se încadrează în proiectul AGAM (Atlante Generale dell’Alimentazione

Mediterranea), îndrumat de domnul Profesor Domenico Silvestri de la Institutul Oriental din Napoli. La baza proiectului stă interesul pentru Wörter und Sachen din cultura alimentară mediteraneană. Prima etapă a proiectului este consacrată cerealelor şi produselor derivate, Ńinând cont de faptul că cerealele stau chiar la baza alimentaŃiei civilizaŃiilor din Mediterana. Plecând de la cuvintele din lexicul alimentar, cercetarea are scopul de a investiga cultura mediteraneană printr-un parcurs nu numai lingvistic, ci şi istoric-cultural şi antropologic. Cu privire la istoria culturală din Sicilia, în acest articol este vorba, în particular, despre câmpul lexical referitor la cereale, făină şi produse derivate. Fiecare cuvânt este studiat fie din punctul de vedere lingvistic–etimologic, fie din perspectivă istorică şi etnolingvistică. De fapt, obiectul de studiu al acestei lucrări, alături de documentarea lexicografică, de distribuŃia geografică a cuvântului şi de studiul etimologic, este istoria cuvîntului şi implicaŃiile socioculturale ale obiceiurilor alimentare.

AUT, XLI, 2003, p. 213-220

CUVÂNTUL PRESEI ÎNTRE LIBERTATEA DE EXPRESIE ŞI MANIPULARE

de Mihaela PASAT

"La liberté est un état d'esprit" (Paul Valéry) În mesajul difuzat cu aproape cinci ani în urmă (5 martie 1997),

Federico Mayor, director general al UNESCO, exprima ideea angajării mai activ ca nicicând în promovarea "liberei circulaŃii a ideilor prin cuvânt şi prin imagine" :

"L'Organisation a réaffirmé avec force sa volonté de mettre en oeuvre

son devoir constitutionnel en adoptant une nouvelle stratégie de la

communication au cours de la 25ème session de sa Conférence

générale de 1989. Depuis lors, profitant des nouveaux espaces de

liberté qui se sont ouverts depuis la fin de la guerre froide, elle a

déployé des efforts considérables pour encourager "la libre

circulation de l'information aux plans international aussi bien que

national et sa diffusion plus large et mieux équilibrée, sans aucune

entrave à la liberté d'expression"(sublinierea îmi aparŃine).

Discursul reafirma, de fapt, două articole din DeclaraŃia Drepturilor

Omului, apărute la peste 150 de ani distanŃă :

Article 11. - La libre communication des pensées et des opinions est un

des droits les plus précieux de l'homme; tout citoyen peut donc parler,

écrire, imprimer librement, sauf à répondre de l'abus de cette liberté

dans les cas déterminés par la loi.

Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen, 1789

Article 19. - Tout individu a droit à la liberté d'opinion et d'expression,

ce qui implique le droit de ne pas être inquiété pour ses opinions et celui

de chercher, de recevoir et de répandre, sans considérations de frontière,

les informations et les idées par quelque moyen d'expression que ce soit.

Déclaration des Droits de l'Homme, décembre 1948

(Assemblée générale de l'ONU)

214

Aceste tipuri de manifestări ale unor acte de acuzare directe sau indirecte au o frecvenŃă crescândă de când se afirmă tot mai mult că libertatea de expresie şi accesul la informaŃie continuă să fie violate mai peste tot în lume, cenzura exersându-se prin violenŃă (trimitere în judecată, închisoare) ori prin hărŃuire economică şi/sau psihică.

Libertatea cuvântului este considerată drept indicator esenŃial al maturităŃii democratice a unei societăŃi şi este adevărat că libertatea presei este o condiŃie necesară, dar nu suficientă, pentru democraŃie. Ea ar reprezenta dreptul de a se exprima şi de a critica al tuturor cetăŃenilor care trăiesc în Ńările democrate, drept obŃinut în urma unor lupte îndelungate, or, nici acum, în secolul al XXI-lea, nu se poate vorbi de o libertate absolută a presei. Dar, oare, asta ar însemna că orice, că totul ar putea fi spus ?

Două concepte, dezvoltate în paralel, se sprijină, ori se înfruntă, în funcŃie de Ńelul pe care îl servesc: libertatea, pe de o parte, legea, pe de altă parte.

Conform dicŃionarului Petit Robert (2000), pot fi desprinse următoarele accepŃiuni /în traducerea mea/ :

LIBERTATE I. (sens restrâns) - stare, situaŃie a unei persoane care nu se află sub dependenŃa absolută a cuiva;

II. (sens larg) - stare a ceea ce nu suferă constrângere; III. (politic, social) - putere de a acŃiona în sânul unei societăŃi

organizate, conform propriei determinări, în limita unor reguli definite /sublinierea mea/ (libertate civilă : dreptul de a face tot ceea ce nu este interzis de lege /sublinierea mea/);

IV. (fil., psih.) - caracter nedeterminat al voinŃei umane.

LEGE - regulă imperativă impusă omului; ansamblu de reguli obligatorii stabilite de autoritatea suverană a unei societăŃi şi sancŃionate de forŃa publică;

- regulă imperativă, exprimând un ideal, o normă, o etică; - regulă dictată omului de conştiinŃa sa; - axiome fundamentale care dau gândirii valoarea sa logică.

Conform DicŃionarului explicativ al limbii române (1998), găsim, pentru aceleaşi intrări:

LIBERTATE 1. - posibilitatea de a acŃiona după propria voinŃă sau dorinŃă, posibilitatea de acŃiune conştientă a oamenilor în condiŃiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăŃii;

2. - starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat;

- starea celui care nu este supus unui stăpân; 3. - independenŃă;

215

4. - libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.

LEGE I. categorie filozofică ce exprimă raporturi esenŃiale, necesare, generale (…) între obiectele şi fenomenele

realităŃii; II. 1. normă cu caracter obligatoriu stabilită şi apărată de

puterea de stat. (din ambele dicŃionare am selectat doar sensurile cu pondere în cercetarea întreprinsă).

Sfera semantică rămâne însă lacunară raportat la realitatea interpretării la nivel pragmatic.

Istoric privind lucrurile, libertatea presei, atât cât există, nu a fost cucerită într-o singură zi. În Europa, ea s-a dezvoltat sub forma unui concept universal. Dincolo de Europa, a găsit teren fertil mai ales în America de Nord.

Libera confruntare a ideilor a prins contur în secolul al XVII-lea, dar abia cu un secol mai târziu, în 1766, este instituit în Suedia dreptul presei, prin introducerea în ConstituŃie a interzicerii oricărei limitări în ce priveşte dreptul de publicare. Poate nu este lipsit de interes faptul că Suedia face parte, din perspectivă multiculturală, dintre Ńările cu cel mai scăzut indice de distanŃă ierarhică [indice 31, pe o scară 0-100 ]. Reiau, în traducere proprie, un fragment anecdotic dezvăluit de HOFSTEDE (1994 : 41-42), revelator pentru fenomenul libertăŃii de exprimare, mai ales când polii comunicării aparŃin unor culturi diferite:

"În 1809, aristocraŃia suedeză a înfăptuit o revoluŃie paşnică, ultima din istoria Suediei: nobilii l-au detronat pe regele Gustav al IV-lea, considerat incompetent, pentru a-l aduce în locul său pe Jean-Baptiste Bernadotte, generalul francez care servise sub ordinele duşmanului lor, Napoleon. Bernadotte acceptă, devenind regele Carl al XIV-lea; descendenŃii săi ocupă şi astăzi tronul Suediei. Cu ocazia urcării pe tron, noul rege se adresă Parlamentului suedez în limba Ńării; dar suedeza sa stâlcită declanşă râsete şi suveranul a fost atât de vexat încât a renunŃat definitiv să vorbească acea limbă.

Bernadotte fusese victima unui şoc cultural: nicicând, de-a lungul formării şi carierei sale militare, nu văzuse subordonaŃi care să râdă pe faŃă de greşelile vreunui superior. Istoricii raportează cât de greu i-a fost să se adapteze mentalităŃii mai egalitare a suedezilor (apoi a norvegienilor, al căror suveran a devenit de asemenea) şi drepturilor constituŃionale ale supuşilor săi".

FranŃa epocii Luminilor apăra caracterul universal al dreptului de exprimare şi RevoluŃia franceză a promulgat primele texte fixând libertatea

216

presei. Dacă Journal des états généraux, primul ziar de opoziŃie, urma să fie interzis la abia două zile de la apariŃie, între 1789 şi 1794 văd lumina zilei peste o mie de publicaŃii. Iar din DeclaraŃia drepturilor omului face parte şi Articolul 11, citat la începutul acestui studiu.

Imperiul pune, totuşi, botniŃă presei; şi numărul ziarelor descreşte. În 1911, doar 4 publicaŃii mai rămân la Paris, toate plasate sub controlul statului. Abia cea de-a III-a Republică va readuce un spirit de libertate.

În perioada actuală, libertatea presei nu este un fenomen universal, ea exersându-se doar într-un număr limitat de Ńări (şi nici acolo nu în mod absolut, logica economică putându-se afla în contradicŃie cu libertatea de a publica). Devine evident că libertatea nu se poate afirma fără contraponderea unei responsabilităŃi.

Gândul este liber, dar cuprinderea lui în cuvânt, rostit sau scris, îi poate limita aria de influenŃă. ReprezentanŃi ai mass-media din tot mai multe Ńări (mai ales din America de Sud, Africa şi, de curând, Israel) acuză limitarea presei prin diferite mijloace, de la presiuni economice asupra preŃului hârtiei şi tiparului până la asasinate.

Acolo unde este "proclamată", libertatea de exprimare există sub anumite condiŃii, ea rămânând o miză într-un joc al cărui câştigător nu se cunoaşte (şi poate că regula jocului nici nu prevede un câştigător!). Concentrarea mijloacelor de comunicare în masă este o tendinŃă tot mai evidentă în Ńările dezvoltate, în care marile grupări cumpără tot mai multe ziare, posturi de radio şi televiziune, conform unei logici ce transformă informaŃia într-un dat economic a cărui valoare se măsoară cel mai adesea prin nivelul de audienŃă. Astfel apare riscul de a împiedica dezvoltarea unei informaŃii diferite şi pluraliste, care n-ar mai fi rentabilă.

Cuvântul presei vs factorii de control

În multe Ńări dezvoltate ziarele constituie pentru o însemnată parte a populaŃiei unicul limbaj tipărit citit cu regularitate. Oamenii ajung dominaŃi de un anume tip de limbaj şi, mai ales, de o anume utilizare a limbajului.

În aceeaşi publicaŃie, în funcŃie de subiectul avut în vedere şi de scopul vizat, stilul poate fi cu totul diferit de la articol la articol.

Factorii de control nu pot fi însă evitaŃi şi ei vor marca, sub o formă sau alta, "calitatea" publicaŃiei avută în vedere :

• Legile guvernamentale se raportează la rasism, obscenităŃi, blasfemie, insultă, divulgarea unui secret de stat. Dimensiunile culturale de tip distanŃă ierarhică, grad de individualism/colectivism, grad de

masculinitate/feminitate şi control al incertitudinii au un rol fundamental la acest nivel. Cu cât guvernul este mai autoritar, cu atât controlul este mai mare. Formula dictatorială presupune un control aproape total al

217

mijloacelor mass-media. Evident, trebuie luat în seamă că este controlat atât stilul în care informaŃia e distribuită, cât şi accesul la informaŃie. Politicienii pot exersa presiuni asupra ziariştilor şi obiectivitatea se poate clătina, ori chiar ruina. Limbajul ziaristului este clar afectat de astfel de intruziuni "regulatoare";

• Proprietarul/directorul publicaŃiei poate interveni, impunând reguli raportate la conŃinut, cu care jurnalistul trebuie să fie de acord.

• Responsabilii cu anunŃurile publicitare, dintre care mulŃi sunt sponsori, pot impune presiuni cu privire la subiectele publicate. Ei pot face presiuni comerciale.

• Controlul editorial, în funcŃie de politica editorială, va determina priorităŃile, va adopta un anume registru de limbaj, de stil, de prezentare, va accepta sau nu blasfemia, obscenitatea, rasismul, sexismul etc..

Aspectele legate de limbajul veştilor, faptul divers, interviu, grafica

titlurilor, spaŃiu, timp, cost constituie tot atâtea tipuri de presiuni posibile asupra autorilor. Luând ca exemplu doar interviul, nu putem ignora multitudinea tipurilor de întrebări şi de răspunsuri date, în funcŃie de pluralitatea celor intervievaŃi şi, de aici, implicaŃiile ce pot surveni. Interviul este forma cea mai aptă să includă pasaje prezentate în DR (discurs direct), lăsând intervievatului posibilitatea de a interpune propria personalitate. De la registrul amical, interviul poate deveni relativ uşor subiect al confruntărilor.

Etica profesională este pusă în mod egal sub semn de întrebare atunci când jurnalistul operează sub constrângeri. De exemplu, în cazul când el lucrează pentru un ziar care susŃine un anume punct de vedere (politic sau de altă natură), discursul va fi supus manipulării nu doar prin forma sa iniŃială, ci şi prin faptul că poate fi utilizat ulterior fragmentat, în contexte nepropice sau voit nepropice.

Manipularea

Se poate specula la nesfârşit asupra manierei de a influenŃa publicul cititor şi asupra capacităŃii jurnalistului de a-şi păstra sau nu coloana vertebrală.

Structurarea cuplului libertate de expresie - manipulare devine pertinentă într-o perspectivă care reuneşte dimensiuni semiotice şi dimensiuni interculturale.

Dacă "operaŃia" este o acŃiune a omului asupra lucrurilor, "manipularea" se caracterizează drept acŃiune a omului asupra altor

oameni, vizând să-i determine să execute un program dat (GREIMAS, 1977 : 11). În primul caz, avem de-a face cu o structură de tip "FAIRE-ETRE" (a face să fie), în cel de-al doilea fiind vorba de cuplul "FAIRE-

218

FAIRE" (a face să facă). Aceste două forme de activitate, dintre care una se înscrie în dimensiunea pragmatică, iar cealaltă în dimensiunea cognitivă, corespund unor structuri modale de tip factitiv.

Reflectată în careul semiotic, manipularea trimite înspre patru posibilităŃi:

FAIRE-FAIRE FAIRE NE PAS FAIRE (a face să facă) (a face să nu facă) /intervenŃie/ /împiedicare/

NE PAS FAIRE NE PAS FAIRE NE PAS FAIRE-FAIRE (a nu face să nu facă) (a nu face să facă) /a lăsa să facă/ /neintervenŃie/

E vorba de o comunicare în care locutorul (manipulator) îl împinge pe alocutor (manipulat) înspre poziŃia de absenŃă de libertate (obstrucŃie de libertate), încât acesta este obligat să accepte contractul propus.

Aşadar, prima dată intră în joc transformarea competenŃei modale a destinatarului (ne pas pouvoir ne pas faire- a nu putea să nu facă). Apar două posibilităŃi, în funcŃie de conjuncŃia pentru care se optează:

• provocarea /ori intimidarea/ - dacă se adaugă un "devoir-faire" (a trebui să facă) • seducŃia / ori ispita/ - dacă va fi vorba despre un "vouloir-faire" (a vrea să facă) Din perspectiva competenŃei modale a destinatarului, sunt previzibile

patru posibilităŃi: POUVOIR-FAIRE POUVOIR NE PAS FAIRE (a putea să facă) (a putea să nu facă) /libertate/ /independenŃă/ NE PAS POUVOIR NE PAS FAIRE NE PAS POUVOIR-FAIRE (a nu putea să nu facă) (a nu putea să facă) /obedienŃă/ /neputinŃă/

În universul socio-cultural se pot determina astfel anume (sub-)coduri de onoare pe care le pune în joc manipularea:

• de suveranitate (libertate + independenŃă)

219

• de supunere (obedienŃă + neputinŃă) • de mândrie (libertate + obedienŃă) • de umilinŃă (independenŃă + neputinŃă)

Important este de reŃinut că în cazul unui "faire-faire" (care implică intervenŃia) raportul dintre Destinator/EmiŃător şi Destinatar/Receptor nu

este unul de egalitate, ca într-o banală situaŃie de interlocuŃie în care cei doi poli sunt presupuşi a avea competenŃe comparabile, ci de la superior la

inferior. Raportul putere-limbaj devine astfel pertinent din dublă perspectivă: la

nivel pragma-lingvistic se manifestă "puterea limbajului", la nivel intercultural se manifestă "limbajul puterii".

Evident, n-ar exista manipulatori dacă eforturile lor n-ar fi încununate de succes. Există situaŃii în care cititorul decodează intenŃia manipulatoare a ziaristului privat de libertatea de expresie, dar sunt foarte numeroase situaŃiile în care "decriptarea" nu se realizează, mai ales când nivelul cultural al receptorului are carenŃe importante.

"FericiŃi cei săraci cu duhul" … căci problema va fi tot a celor ce nu se lasă obnubilaŃi, pentru a nu deveni victime ale unei "crize de încredere" raportată la cuvânt în general (BRETON, 2000 : 144).

Comunicarea … încotro ?

În limba română, cuvântul se leagă etimologic de conventum ("întâlnire", "aducere laolaltă", "înŃelegere"), aşadar cuvântul presei, adresat unui destinatar extrem de complex, este presupus a făuri o opinie coerentă, rezultat al unei comunicări "realizate" /"efective" (PASAT, 1987 : 172 şi 1994 : 94). Or, devenirea efectivă a comunicării are loc numai prin magica relaŃie dintre EmiŃător şi Receptor (în toate ipostazele acceptate), care face ca intenŃia celui dintâi să fie recunoscută de cel de-al doilea, provocând răspunsul, în unica manieră de continuare a "schimbului".

Ceea ce presupune, raportat la subiectul în discuŃie, necesitatea asigurării nu doar a libertăŃii de expresie, ci şi a libertăŃii de receptare.

Sau, mai pe scurt: a LIBERTĂłII.

BIBLIOGRAFIE

BRETON, Philippe - La parole manipulée, Paris, La Découverte/Poche, 2000, 221p.

CATRINA, Simona - InformaŃie sau manipulare ?, în "NaŃional", nr. 1153, Luni 29 martie 2001, p. 8.

220

GREIMAS, A.J. - COURTES, J. - Six articles d'un dictionnaire sémiotique, în "Documents de travail", Università di Urbino, numero 67, ottobre 1977, serie A, 19 p.

HOFSTEDE, Geert - Vivre dans un monde multiculturel, Paris, Editions de l'Organisation, 1994, 352 p.

JOULE, R.V. - BEAUVOIS, J.L. - Petit traité de manipulation à l'usage des

honnêtes gens, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble, 1987. MUCCHIELLI, Alex - L'art d'influencer, Paris, Armand Colin, 2000. PARRET, Herman - L'esthétique de la communication, Ousia, Bruxelles, 1999,

231 p. PASAT, Mihaela - Discours direct/Discours rapporté-Discours relaté, Antwerp,

Abstracts-International Pragmatics Conference, 1987, p.172. PASAT, Mihaela - Rêve et psychopragmatique, în "Caiet de semiotică", nr. 10,

Timişoara, 1994, p. 91-119. VERLUYTEN, Paul S. - Intercultural Communication in Business and

Organisations, Leuven, Acco, 2000, 255 p. *

* * DEX (DicŃionarul explicativ al limbii române), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1998.

*

* * PR (Petit Robert), Paris, Dictionnaires Le Robert, 2000.

http://www.mfa.gov.il http://www.unesco.org http://www.sauvage.securite-reseaux.net/liberte http://www.faife.dk/Conseil de l'Europe-La liberté d'expression et les réseaux de

communication, rapport établi par Paul STURGES. http://www.stars.coe.fr/doc/ (Liberté d'expression et d'information dans les

médias en Europe)

LA PAROLE DE LA PRESSE ENTRE LA LIBERTÉ D'EXPRESSION ET LA MANIPULATION

(Résumé)

L'étude se propose de mettre en évidence la relation langage-dimensions de

la communication multiculturelle, à l'intérieur de la structure bien définie des mass-media, relation déchirée entre les articles de la Déclaration des Droits de

l'Homme et les réalités de la vie quotidienne. On met en évidence la manière d'intervenir dans le discours de la

manipulation, en nuançant au niveau sémiotique.

AUT, XLI, 2003, p. 221-230

THEODOR CAPIDAN (1879-1953) de

Ana-Maria POP

Anul acesta comemorăm 50 de ani de la trecerea în nefiinŃă a cunoscutului lingvist de origine aromână, Theodor Capidan, care, de-a lungul a mai bine de jumătate de veac, s-a dedicat cu seriozitate şi pasiune studiului ştiinŃific, rezultatul fiind o operă remarcabilă atât prin bogata şi valoroasa informaŃie pe care o conŃine, cât şi prin varietatea disciplinelor şi problemelor abordate, astfel că, după cum afirmă şi Matilda Caragiu-MarioŃeanu, “Se poate spune fără exagerare <înainte de Th. Capidan şi după Th. Capidan>, atunci când ne referim la dialectologie română sud-dunăreană (aromână şi meglenoromână), etnologie aromână, istorie a aromânilor şi meglenoromânilor, raporturile lor lingvistice şi extralingvistice cu popoarele balcanice, romanitatea balcanică ş.a”1.

Născut2 la 15 aprilie 1879 la Prilep, într-o familie de aromâni, Th. Capidan a urmat şcoala primară în comuna natală, continuându-şi apoi studiile la liceul din Bucureşti şi la Universitatea din Leipzig, unde a audiat cursurile renumiŃilor lingvişti G. Weigand, K. Brugmann, A. Leskien, E. Sievers şi ale etnopsihologului W. Wundt.

În 1907 şi-a susŃinut doctoratul cu teza Die nominalen Suffixe im Aromunischen3; tot în acest an îl întâlneşte4

pe S. Puşcariu şi după cele trei

1 Matilda Caragiu-MarioŃeanu, Theodor Capidan – aromânist, în “Limba română”, XXVIII, 1979, nr. 5, p. 486. 2 Pentru informaŃiile biografice, vezi D. Macrea, Şcoala clujeană: Theodor Capidan, în “Cercetări de lingvistică”, VI, 1961, nr. 2, p. 254-255; S. Pop, Theodor Capidan (15 avril 1879 – I er septembre 1953), în “Orbis”, VI, 1957, nr. 2, p. 584-586; N. Ş. Tanaşoca, Theodor Capidan (1879-1953). Istoria în viziunea unui lingvist, în idem, Balcanologi şi bizantinişti români, Bucureşti, Ed. FundaŃiei Pro, 2002, p. 119-158; Nicolae Mocanu, Începuturile activităŃii ştiinŃifice şi publicistice a lui Theodor Capidan (1879-1953), în Întâlniri între filologi români şi germani (Actele colocviului de la Cluj-Napoca, 24-26 mai 2002), Cluj-Napoca, Ed. Clusium, p. 167-179. 3 În “Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache (Rumänisches Seminar) zu Leipzig”, XV, 1909, p. 1-88. 4 Iată cum descrie S. Puşcariu întâlnirea cu tânărul Capidan: “La Leipzig am cunoscut pe un tânăr Capidan, aromân de origine, care a făcut tocmai acum doctoratul din filologie, după trei ani. Mi-a făcut o impresie cât se poate de bună. Oamenii aceştia din Orient sunt meniŃi să dea filologi buni; ştie de-acasă bulgăreşte, greceşte, albaneza şi turceasca [sic!]. ÎŃi atrag de acum atenŃia asupra lui, căci n-ar trebui scăpat din ochi” (S. Puşcariu, în

222

luni de probă petrecute la CernăuŃi5, începe colaborarea la DicŃionarul Academiei, colaborare care nu va fi întreruptă decât cu câteva luni înaintea morŃii, când vederea îi slăbise considerabil.

După terminarea studiilor universitare a funcŃionat ca asistent al lui G. Weigand la Institutul Balcanic de pe lângă Universitatea din Leipzig până în 1909, când este numit profesor şi director al Liceului comercial cu predare în limba română din Salonic.

O dată cu înfiinŃarea universităŃii din Cluj, Th. Capidan este chemat într-un post de lector pentru dialectele aromân şi meglenoromân, iar din 1924 este numit profesor de dialectologie sud-dunăreană şi de lingvistică generală la Facultatea de Litere a universităŃii clujene. În anii petrecuŃi în oraşul de pe malurile Someşului, Th. Capidan îşi va elabora cea mai importantă parte a operei sale, beneficiind de un climat ştiinŃific cu totul excepŃional: pe de o parte, crearea în 1920 din iniŃiativa lui S. Puşcariu a Muzeului Limbii Române în cadrul căruia se va redacta, sub conducerea aceluiaşi lingvist, DicŃionarul Academiei, precum şi Atlasul lingvistic român, iar pe de altă parte, prezenŃa unei echipe “de specialişti bine pregătiŃi şi entuziaşti”6 (V. Bogrea, N. Drăganu, C. Lacea, G. Kisch, G. Giuglea, S. Pop, E. Petrovici etc.).

În 1936 Th. Capidan este ales membru titular al Academiei Române7, iar în anul 1937 se transferă la Universitatea din Bucureşti ca succesor al lui Iuliu Valaori la catedra de filologie comparată a limbilor clasice, unde va profesa până în 1947.

În 1948 este exclus din Academia Română, însă, la intervenŃia academicianului Iorgu Iordan, i s-a permis să lucreze, în calitate de colaborator extern al Institutului de Lingvistică al Academiei, la DicŃionarul limbii române.

Interesul lui Th. Capidan s-a îndreptat, în special, spre studiul realităŃilor sud-dunărene (aromâne şi meglenoromâne), materializându-se Scrisori către Ion Bianu, vol. III, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, p. 471; vezi şi idem, Călare pe două veacuri, Bucureşti, EPL, 1968, p. 360-361. 5 “La sfârşitul săptămânii acesteia [12/25 I 1909] se împlinesc trei luni de când dl. [sic!] Capidan lucrează la mine. În timpul acesta am avut ocazia să observ de aproape cum lucrează şi m-am convins nu numai că e un bun muncitor cu cunoştinŃe frumoase, ci şi un om cu care te poŃi înŃelege, lucru nepreŃuit la filologi şi la români. Am deci toată garanŃia şi cea mai bună nădejde că lucrul va merge strună. […]. Mie mi-ar fi plăcut să-l am şi mai departe lângă mine, dar dacă nu se poate, n-am ce-i face. Sunt sigur, cu toate acestea, că el îmi va face ispravă bună şi la Salonic. Acolo are ocaziune [sic!] […] să înveŃe bine turceşte şi albanezeşte [sic!], aşa că o parte din munca DicŃionarului o va putea lua el de-aici înainte asupra sa” (idem, în Scrisori către Ion Bianu, p. 486-487). 6 Iorgu Iordan, Istoria lingvisticii româneşti, Bucureşti, EŞE, 1978, p. 105. 7 Răspunsul la discursul de recepŃie, intitulat Romanitatea balcanică, a fost dat de S. Puşcariu; vezi Academia Română, Discursuri de recepŃie, LXVII, şi în Limbă şi cultură, Bucureşti, 1943, p. 175-215 [cu modificări].

223

în numeroase articole, studii şi culminând cu cele două valoroase monografii8, cărora li s-a dat justificat epitetul de clasice.

Principala caracteristică a operei lingvistice a lui Th. Capidan o constituie abordarea faptelor de limbă în strânsă legătură cu factorul geografic, istoric şi socio-cultural9, astfel încât lucrările sale impresionează atât prin bogăŃia materialului lingvistic analizat cu rigurozitatea care i-a caracterizat întreaga operă, cât şi prin numeroasele informaŃii privind istoria, modul de viaŃă10 şi aspectele etnografice aromâneşti şi meglenoromâne.

Theodor Capidan a avut un aport considerabil în soluŃionarea controversatei probleme privind teritoriul de formare a celor două populaŃii româneşti sud-dunărene (aromânii şi meglenoromânii). Pe baza unor particularităŃi lingvistice (tratamentul africatelor (ce, ci > arom. Ńe, Ńi; mglr. ze, zi – doar în elementele de origine latină, fapt ce demonstrează că fenomenul este vechi şi că s-a produs înainte de despărŃirea dialectelor), palatalizarea labialelor, absenŃa cuvintelor rotacizante precum şi a formelor în care n a dispărut prin nazalizare (o, grâu, frâu, brâu pentru ună, grânu, frânu, brânu)), savantul aromân a susŃinut că în perioada anterioară despărŃirii limbii române în dialecte, “dialectul meglenit [sic!] făcea parte din acea regiune din care a ieşit dialectul aromân” (Meglenoromânii, I., p. 59). Altfel spus, fenomenele lingvistice amintite împărŃeau teritoriul românesc primitiv11 în două zone: “una de nord, pentru

8 Th. Capidan, Meglenoromânii. I. Istoria şi graiul lor, 1925, Academia Română. Studii şi cercetări, VII; II. Literatura populară la meglenoromâni, 1928, Academia Română. Studii şi cercetări, VII; III. DicŃionar meglenoromân, [1935], Academia Română. Studii şi cercetări, XXV; idem, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, 1932, Academia Română. Studii şi cercetări, XX. 9 Aşadar, afirmaŃia lui Th. Capidan din PrefaŃa volumului Limbă şi cultură, “Toate [studiile din acest volum] laolată au la bază cercetarea fenomenului lingvistic în legătură cu istoria şi cultura noastră” este valabilă nu numai pentru articolele cuprinse în acest volum, ci pentru întreaga sa activitate ştiinŃifică. Vezi în acest sens Matilda Caragiu-MarioŃeanu, art. cit., p. 468-469; Mircea Borcilă, Theodor Capidan şi studiile de etnolingvistică, în “Memoriile SecŃiei de ŞtiinŃe, Literatură şi Arte”, seria IV, tomul II (1979-1980), 1981, p. 179-196; idem, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, în “Cercetări de lingvistică”, XXIV, 1979, nr. 2, p. 139-140. 10 Convins de rolul deosebit de important pe care păstoritul l-a avut de-a lungul timpului în viaŃa românilor din sudul Dunării, Th. Capidan a acordat acestei îndeletniciri o atenŃie deosebită, reuşind să surprindă toate aspectele şi toate consecinŃele care decurg din acest mod de viaŃă. Importante sunt, în acest sens, şi precizările sale privind formele sub care se practica păstoritul la aromâni: transhumanŃa, semi-nomadismul şi nomadismul (vezi Macedoromânii. Etnografie, Istorie, Limbă, Bucureşti, 1942, p. 92 şi idem, Românii nomazi. Studiu din viaŃa românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj, 1926, p. 10, 11, 14). 11 Concluziile la care ajunge Th. Capidan cu privire la repartiŃia teritorială a grupurilor de români în perioada anterioară despărŃirii dialectale întăresc teza susŃinută de S. Puşcariu.

224

românii nordici, din care au ieşit dacoromânii şi din aceştia mai târziu s-au desprins istroromânii; şi alta de sud, pentru românii sudici, din care au ieşit aromânii şi meglenoromânii” (ibid., p. 61).

Totodată, savantul aromân a susŃinut şi a demonstrat, folosind drept argument numărul mare de “particularităŃi – aproape 40 de puncte de deosebiri esenŃiale – proprii numai graiului meglenit [sic!], care nu se găsesc nici în aromână şi nici în dacoromână” (ibidem, p. 58), statutul de dialect al meglenoromânei.

Bun cunoscător al limbilor popoarelor din sud-estul Europei (bulgara, neogreaca, albaneza, turca, precum şi a dialectelor româneşti sud-dunărene) şi al teritoriului balcanic, savantul aromân a studiat şi anumite aspecte ale relaŃiilor limbii române cu limbile balcanice12, abordând, cum era şi firesc, şi problema substratului limbii române.

Cu privire la ultimul aspect, deşi considerase iniŃial că doar o mică parte din elementele comune limbii române şi limbii albaneze se datorează “identităŃii elementului autohton” (Raporturile albano-române13, p. 483), marea majoritate a acestora reprezentând, în opinia sa, rezultatul unor influenŃe reciproce, mai târziu însă, Th. Capidan îşi va modifica radical poziŃia, atribuindu-le, în cea mai mare parte, “moştenirii comune albano-române din epoca preromană” (Limbă şi cultură, p. 199).

InfluenŃa substratului14, apreciază Th. Capidan, nu s-a manifestat doar la nivel lexical, ci şi în fonetică şi morfologie (de exemplu, “rostirea” lui a ca ă, postpunerea articolului, întrebuinŃarea participiului ca substantiv verbal, rotacismul etc.). Totodată, savantul aromân a evidenŃiat faptul că o parte din elementele autohtone15 existente în dacoromână, lipsesc din dialectele aromân şi meglenoromân.

Dintre problemele importante pentru istoria limbii române abordate de savantul aromân în studiile sale consacrate raporturile lingvistice şi

Vezi în acest sens S. Puşcariu, Asupra reconstrucŃiei românei primitive, în Cercetări şi studii (ediŃie îngrijită de Ilie Dan), Bucureşti, Ed. Minerva, 1974, p. 57-101; idem, Studii istroromâne, în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici, A. Byhan, II. Introducere, gramatică, caracterizarea dialectului istroromân, Bucureşti, 1926, p. 362-363; Limba română. I. Privire generală, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, p. 225-256. 12 Pentru bibliografia lucrărilor lui Th. Capidan, vezi Elisabeta Faiciuc, în “Cercetări de lingvistică”, XXIV, 1979, nr. 2, p. 145-158. 13 Th. Capidan, Raporturile albano-române, în “Dacoromania”, II (1921-1922), 1922, p. 444-544. 14 Vezi şi Gr. Brâncuş, Theodor Capidan şi problemele substratului limbii române, în “Limba română”, XXVIII, 1979, nr. 5, p. 481-485. 15 Constatarea aceasta a făcut-o, de fapt, înaintea lui Th. Capidan, S. Puşcariu, Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, în “Beiheft zur Zeitschrift für romanische Philologie”, Halle, XXVI, 1910; pentru versiunea în limba română vezi idem, Cercetări şi studii, p. 90; idem, Limba română, I, p. 266-267, Limba română II, p. 325.

225

culturale slavo-române16 amintim: stabilirea perioadei17 în care au pătruns primele împrumuturi slave în limba română (Th. Capidan apreciază că influenŃa veche slavă este anterioară secolului al X-lea, dar nu mai veche de secolul al VIII-lea), caracterul acestor împrumuturi (deşi admite, ca şi majoritatea lingviştilor români şi străini, că cea mai mare parte a elementelor slave intrate în limba română (fără deosebire dialectală) prezintă “un caracter specific bulgăresc”, Th. Capidan susŃine, pe baza cercetării reflexului românesc un al vechiului sunet slav nazal â, şi caracterul sârbesc pentru o parte din împrumuturile în discuŃie (vezi Elementul slav în dialectul aromân, p. 38-39)), fondul lexical de origine slavă comun dialectelor româneşti (analizând comparativ cuvintele de provenienŃă slavă veche din lexicul aromânei, dacoromânei şi meglenoromânei, Th. Capidan apreciază că cele trei dialecte au în comun 72 de asemenea termeni18, deşi, datorită faptului că o parte din aceste elemente există şi în albaneză şi în neogreacă “s-ar putea presupune că ele ar fi putut intra în aromână ceva mai târziu, după despărŃirea ei de limba română comună tuturor dialectelor, o dată cu pătrunderea lor în limbile albaneză şi greacă, mai cu seamă dacă şi din punct de vedere formal ele n-ar prezenta ceva care să fie propriu dezvoltării lor pe teren românesc” (ibidem, p. 27-28).

Totodată, trebuie menŃionat faptul că Th. Capidan este primul lingvist care a studiat în mod sistematic influenŃa limbii române asupra limbilor slave meridionale, în special asupra bulgarei. Dacă în ceea ce priveşte influenŃa limbii române asupra limbii sârbe, savantul aromân s-a mulŃumit să facă doar câteva observaŃii, în schimb, influenŃei19 limbii române asupra

16 Th. Capidan, Raporturile lingvistice slavo-române. I. InfluenŃa română asupra limbii bulgare, în “Dacoromania”, III (1922-1923), 1924, p. 129-238; idem, Elementul slav în dialectul aromân, în “Academia Română. Memoriile SecŃiunii literare”, seria III, tomul II, Mem. 4, 1925, p. 289-379; idem, Din vechile raporturi lingvistice slavo-române, în Limbă şi cultură, p. 215-226; idem, Elementele sud-slave în limba română şi elementele româneşti din limbile slave meridionale, în Limbă şi cultură, p. 227-242. 17 Pentru soluŃionarea acestei probleme Th. Capidan analizează influenŃa slavă din dialectul aromân, inaugurând astfel “o etapă nouă în cercetarea fondului lexical după origini al dialectelor româneşti sud-dunărene” (Elena Scărlătoiu, RelaŃii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud. Cuvinte de origine slavă, Bucureşti, 1980, p. 5). 18 Vezi şi Meglenoromânii, I, p. 88-89. 19 Rezultatele obŃinute de Th. Capidan privind influenŃa românească asupra lexicului limbii bulgare au fost confirmate de cercetătorii Silvia NiŃă Armaş, Nicolae Pavliuc, Dorin Gămulescu, Tiberiu Pleter, Teodora Alexandru, Mihai Mitu, Maria Osman-Zavera, Ion Rebuşapcă, Anton Tănăsescu, Elena Timofte, Dumitru Zavera, în L’influence roumaine sur le lexique des langues slaves, Bucureşti, 1968 (extras din “Romanoslavica”, XVI), apud D. Macrea, Studii de lingvistică românească, Bucureşti, EDP, 1970, p. 11-12.

226

limbii bulgare, i-a consacrat un studiu amplu20, bazat pe un bogat material extras din diferite monografii privitoare la industria casnică, din glosare regionale, din cunoscutul dicŃionar al lui N. Gerov, cu suplimentul lui T. Pančev, Rečnik na bălgarski ezik s tălkuvanie rečite na bălgarski i na russki (I-IV, Plovdiv, 1895-1904, 1908) etc.

Theodor Capidan a făcut unele aprecieri şi în ceea ce priveşte mult discutata uniune lingvistică balcanică. Cu toate că în această problemă “nu aduce numeroase elemente noi, el trebuie considerat, alături de Sextil Puşcariu, printre savanŃii care au pus bazele cercetării strict ştiinŃifice a relaŃiilor cultural-lingvistice interbalcanice”21.

În opinia savantului aromân, “aspectul sud-est european” al limbilor din această regiune se datorează în primul rând unor “cuvinte de civilizaŃie comună, cu o asemănare izbitoare în evoluŃia lor semantică” şi unor trăsături comune în “frazeologie şi proverbe” şi mai puŃin unor principii de “construcŃie morfologică” (Limbă şi cultură, p. 192-193), aşa încât, deşi iniŃial acceptase ideea unei unităŃi lingvistice balcanice22, în studiile ulterioare va susŃine că nu se poate vorbi de limbile balcanice ca despre o “unitate lingvistică, comparabilă unităŃilor care au la bază o origine comună, ca limbile romanice sau germanice” şi, în consecinŃă, că o lingvistică balcanică înŃeleasă ca studiu al limbilor înrudite nu are nici o justificare (ibidem, p. 209).

Un alt aspect al contactului lingvistic dintre populaŃiile balcanice şi românii sud-dunăreni îl constituie bilingvismul şi chiar plurilingvismul acestora din urmă. Deşi încă de la începutul secolului al XX-lea au fost semnalate diferite aspecte ale acestui fenomen, aprecierile lui Th. Capidan constituie “prima încercare de sinteză în acest sens la noi”23.

Dacă observaŃiile cu caracter strict teoretic sunt puŃine şi nu aduc inovaŃii, în schimb, aprecierile şi concluziile bazate pe exemple extrase din materialul cules la faŃa locului sunt deosebit de valoroase.

20 Raporturile lingvistice slavo-române. I. InfluenŃa română asupra limbii bulgare, p. 129-238. 21 M. Borcilă, Theodor Capidan şi studiile de etnolingvistică, p. 187. 22 “[…] în limba fiecărui popor din Peninsula Balcanică, inclusiv [a] român[ilor], în afară de elementul constitutiv, specific pentru fiecare limbă în parte, mai intră ceva care, la prima vedere, ar părea că nu-i nici grecesc, nici albanezesc [sic!], nici românesc, nici slav, însă care, nu numai că este ceva comun pentru fiecare din aceste limbi, dar pare aşa de firesc, încât toate aceste limbi, deşi au cuvinte deosebite, se pot reduce la una şi aceeaşi limbă-tip, pentru care numai dacă am vrea să-i schimbăm cuvintele – fără a ne mai preocupa de frazeologie sau sintaxă – am putea obŃine orice limbă balcanică am dori: greacă, albaneză, română sau sârbă” (Raporturile lingvistice slavo-române, p. 132). 23 Mircea Borcilă, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, p. 143.

227

Th. Capidan operează o clasificare a tipurilor24 de bilingvism, identificând două forme ale acestuia: natural (inconştient) (Limbă şi cultură, p. 55) şi voit (cult) (ibidem, p. 54). Această clasificare este completată cu observaŃii şi exemple privind cauzele, evoluŃia şi consecinŃele bilingvismului, savantul aromân surprinzând atât fenomenul de interferenŃă lingvistică (“încălcarea normelor lingvistice ale unuia dintre idiomurile aflate în contact”25) – considerat a fi prima fază a tendinŃei permanente spre convergenŃă lingvistică a idiomurilor aflate în contact26, precum şi dispariŃia, în final, a unuia dintre idiomuri27.

În ansamblul bogatei activităŃi ştiinŃifice a lui Th. Capidan, studiile de toponimie ocupă un loc deloc neglijabil. Interesul pentru toponimie, în special pentru cea sud-dunăreană, i-a fost insuflat din timpul studenŃiei la Leipzig, când, în cadrul şedinŃelor comune ale Institutului de limbă română şi ale celui de limbă bulgară din anul universitar 1906-1907, conduse de G. Weigand, Th. Capidan Ńine o comunicare despre numele de locuri slave din Tesalia şi Epir28.

De-a lungul timpului, în numeroasele studii consacrate populaŃiilor româneşti sud-dunărene şi idiomurilor vorbite de acestea, Th. Capidan a oferit explicaŃii etimologice întemeiate pentru un număr mare de toponime. Mai mult, câteva dintre aceste nume topice au fost utilizate de savantul aromân pentru susŃinerea teoriei sale privind autohtonia unor aromâni în Grecia (este vorba de câteva toponime care prezintă transformări fonetice întâlnite doar în elementele latine ale limbii române: Băiasa (< lat. Vavissa, cu transformarea lui v iniŃial în b), Lăsun (< Elasona, cu transformarea lui o accentuat în poziŃie nazală în u – absenŃa vocalei finale din forma actuală nu constituie o problemă, susŃine Th. Capidan, deoarece oraşul grecesc este menŃionat şi sub forma Ελλασσων şi Ολασσων, deci fără -a final, iar afereza lui e- era un fenomen cunoscut în limba greacă) şi Sărună (< lat. Salona, cu transformarea lui -l- intervocalic în r) (Aromânii, p. 27-28)) sau au constituit indicii în stabilirea unor aspecte legate de modul de viaŃă (mai precis, de îndeletnicirile) românilor din sudul Dunării (de exemplu, toponime precum Mirindzu, Băčiliń etc., alături de termenii

24 Pentru diversele tipologii ale bilingvismului vezi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, DicŃionar general de ştiinŃe. ŞtiinŃe ale limbii, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1997; Marina Ciolac, Sociolingvistica românească, Bucureşti, 1999, p. 140-141. 25 Marina Ciolac, op. cit., p. 142. 26 Vezi ibid. 27 Astfel, după cum bine se ştie, anumite “tulpini” ale românilor sud-dunăreni au fost asimilate de masele de greci, slavi sau albanezi, iar o altă parte a acestor români stăpâneşte mai bine limba secundară. 28 Vezi V. FrăŃilă, Gustav Weigand şi onomastica balcanică, în idem, Lexicologie şi toponimie românească, Timişoara, Ed. Facla, 1987, p. 155-183, în special, p. 162-163.

228

pastorali păstraŃi în dialectul meglenoromân, demonstrează că “îndeletnicirea meglenoromânilor cu păstoritul era tot aşa de întinsă ca agricultura” (Românii nomazi, p. 332)).

Interesul special manifestat de savantul aromân în ultimii ani ai activităŃii sale ştiinŃifice pentru studiul numelor topice s-a concretizat şi în două lucrări speciale: Toponymie macédo-roumaine29 (prima lucrare în care este cuprinsă, pe cât a fost posibil, toponimia aromânească şi meglenoromână) şi Numele geografice din România şi DicŃionarul toponimic român30.

Din ideile expuse de Th. Capidan în ultima lucrare, reŃinem o remarcă importantă privind toponimia rurală geto-dacă, şi anume, că numele de localităŃi, în general tetrasilabice, erau compuse din două elemente: determinantul (variabil) şi determinatul (invariabil): -dava (-deva) la geto-daci (Buridava, Capidava etc.) şi -para (-pera) la tracii din sudul Dunării (Druzipara, Bessapara etc.) (Numele geografice din România şi DicŃionarul toponimic român, p. 16). Savantul aromân este primul31 care încearcă să explice această deosebire oarecum surprinzătoare, dat fiind faptul că tracii şi geto-dacii vorbeau aceeaşi limbă.

În demersul său, Th. Capidan porneşte de la configuraŃia fizică a regiunilor ocupate de geto-daci şi a celor ocupate de traci, considerând că aceasta a determinat, într-un fel sau altul, folosirea (alegerea) unuia dintre cele două elemente: –dava, respectiv –para. Astfel, savantul aromân apreciază că elementul –para provine din rădăcina indoeuropeană *per- “a duce dincolo, a transporta, a trece” şi are sensul de “vad, trecătoare, drum”, fiind astfel termenul cel mai potrivit pentru a desemna amplasamentul aşezărilor trace, situate, datorită caracterului prin excelenŃă orografic al regiunilor din sudul Dunării, “pe văi, de-a lungul drumurilor şi al trecătorilor” (ibidem).

Ca etimon32 al cuvântului –dava, Th. Capidan propune rădăcina indoeuropeană *dhe “a pune, a aşeza”, însemnând la origine “aşezare, sat”, semnificaŃie ce corespunde unei necesităŃi determinate de configuraŃia geografică a Ńinuturilor din nordul Dunării, “geto-dacii, care în cea mai

29 În “Langue et Littérature”, III, 1946, nr. 1-2, p. 5-130. 30 Bucureşti, 1946. Extras din “Analele Academiei Române”, Memoriile SecŃiunii literare, seria III, tom. XV, Memoriul 3. 31 Vezi Romulus Todoran, Toponimia românească în studiile lui Theodor Capidan, în Analele Academiei, 29, 1980, Anul 113 (1979), p. 195. 32 Preocuparea lui Th. Capidan pentru etimologie este ilustrată atât de numeroasele articole consacrate exclusiv stabilirii originii unor cuvinte (vezi bibliografia lucrărilor lui Th. Capidan întocmită de Elena Faiciuc), cât şi de etimologiile stabilite în paginile DicŃionarului Academiei, DicŃionarului meglenoromân, precum şi în glosarele din cuprinsul unor lucrări ca Toponymie macédo-roumaine, Elementul slav în dialectul aromân etc.

229

mare parte erau agricultori şi îşi aveau satele mai mult în câmpie, [având] nevoie pentru denumirea satelor lor de un cuvânt care să însemneze, simplu, <aşezare>” (ibid.).

Un aspect mai puŃin cunoscut al activităŃii ştiinŃifice a savantului aromân îl constituie colaborarea la realizarea DicŃionarului Academiei. De o deosebită complexitate, munca lexicografică presupune nu doar temeinice cunoştinŃe necesare “stabilirii şi clasării înŃelesurilor, a căutării celei mai potrivite definiŃii, a urmăririi dezvoltării istorice, a repartiŃiei, vitalităŃii şi circulaŃiei cuvintelor, în literatură şi în graiul viu, precum şi căutarea etimologiei”33, ci şi multă dăruire şi perseverenŃă (“Vă văd zilnic pe d-voastră [sic!] şi pe d-l Lacea, stând nemişcaŃi trei şi patru ceasuri în şir, înaintea fişelor. Nu o dată v-am văzut rupând un articol, la care aŃi muncit o săptămână, pentru ca să-l începeŃi din nou, după o nouă orânduire a sensurilor, care vi se pare mai firească şi mai logică, şi cu o nouă repartizare a numeroaselor citaŃiuni [sic!]”34), astfel că, privită din această perspectivă, munca efectuată de savantul aromân şi de C. Lacea apare ca fiind deosebit de solicitantă, de “istovitoare”35, implicând un uriaş “sacrificiu de timp şi energie”36.

Th. Capidan a colaborat parŃial şi la elaborarea celei mai importante lucrări de dialectologie românească, Atlasul lingvistic român. A efectuat anchete pentru ALR II37 la aromâni (punctul 010) şi la meglenoromâni (punctul 012) şi l-a asistat pe Sever Pop la unele dintre anchetele efectuate de acesta în vederea realizării ALR I38: la aromâni (punctele 05, 06, 07, 08, 09) şi la meglenoromâni (punctele 012, 013).

A redactat alături de D. Caracostea revista “Langue et Littérature”39 şi, în colaborare cu G. Murnu şi V. Papacostea, a publicat “Revista macedo-română”40.

Vasta şi complexa operă a lui Th. Capidan, realizată de-a lungul unei vieŃi, conturează imaginea unui lingvist complet, care s-a înscris firesc pe linia ştiinŃifică a şcolii lingvistice clujene. Prin clasicele monografii consacrate meglenoromânei şi aromânei, dar şi prin valoroasele studii de

33 S. Puşcariu, PrefaŃa la DicŃionarul Academiei, Tomul II, partea I, F-I. 34 Ibidem. 35 Idem, în [Răspunsul d-lui S. Puşcariu la] discursul lui Th. Capidan, Romanitatea Balcanică, p. 66. 36 Idem, PrefaŃa la DicŃionarul Academiei, Tomul II, partea I, F-I 37 Atlasul lingvistic român publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea a II-a, de Emil Petrovici, vol. I, Sibiu-Leipzig, 1940. 38 Atlasul lingvistic român publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea I, de Sever Pop, vol. I, Cluj, 1938; vol. II, Sibiu-Leipzig, 1942. 39 Bulletin de la Section Littéraire rédigé par Th. Capidan et D. Caracostea. Académie Roumaine, vol. I, 1940 – IV, 1948. 40 Vol. II, 1930 – III, 1931.

230

slavistică, toponimie, etnologie, prin cercetările consacrate elementelor de substrat precum şi prin contribuŃia remarcabilă la redactarea DicŃionarului Academiei, Theodor Capidan se impune în lingvistica românească şi balcanică, numele lui devenind o referinŃă obligatorie în lucrările de specialitate.

THEODOR CAPIDAN (1879-1953) (Résumé)

Le linguiste d’origine aroumaine, Theodor Capidan (1879-1953) est l’auteur

des travaux fondamentaux (de dialectologie, de toponymie, etc.) concernant les idiomes roumains du sud du Danube, l’aroumain et le méglénoroumain. Il a elaboré une théorie sur la patrie primitive des aroumains et des méglénoroumains, théorie acceptée aujourd’hui par la plupart de linguistes roumains et a démontré, en s’appuyant essentiellement sur des arguments linguistiques, le statut de dialect du méglénoroumain.

Il est aussi l’auteur de nombreux études concernant les divers aspects de l’histoire de la langue roumaine: les rapports linguistiques slaves-roumains (il a été le premier à étudier d’une manière systématique l’influence du roumain sur les langues slaves) et albanais-roumains, le problème de l’élément autochtone dans la langue roumaine, “l’union linguistique balkanique”, etc.

Le savant aroumain a eu aussi un rôle essentiel dans la rédaction du grand dictionnaire de la langue roumaine, DicŃionarul Academiei. Avec D. Caracostea, il a rédigé la revue “Langue et Littérature”; il a collaboré aussi avec G. Murnu et V. Papacostea à la parution de “Revista macedo-română”.

AUT, XLI, 2003, p. 231-249

PYM: O ISTORIE PE APĂ? PERSPECTIVA LECTURII de

Adrian STAN

Când cu sete cauŃi forma ce să poată să te-ncapă Să le scrii, cum cere lumea, vreo istorie pe apă?–

(Eminescu, 1958: 108). 1. «Textul de vis al exegetului»...

Doar aparent este Pym o "istorie" oarecare, hărăzită unei lecturi grăbite, cum pot înşela unele semne exterioare ale ei, exotice ori senzaŃionale: "Mările Sudului", "răzmeriŃă", "măcel", "naufragiu", "foamete", explorări în "Oceanul Antarctic", "masacru", "aventuri şi descoperiri" "încă mai la sud". Subtitlul (citat de Hammond, 1981: 120) adăugat ediŃiei nesemnate din 1838 oferă o imagine sugestivă a acestui prim nivel:

The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket; Comprising the Details of a Mutiny and Atrocious Butchery on board the American Brig Grampus, on her Way to the South Seas – with an Account of the Recapture of the Vessel by the Survivors; their Shipwreck, and subsequent Horrible Sufferings from Famine; their Deliverance by means of the British Schooner Jane Guy; the brief Cruise of this latter Vessel in the Antarctic Ocean, her Capture, and the Massacre of her Crew among a Group of Islands in the 84th Parallel of Southern Latitude; together with the incredible Adventures and Discoveries still further South, to which this distressing Calamity gave rise.

La drept vorbind, afirmă W.H. Auden (1950: vii), nivelul de suprafaŃă însuşi al povestirii reprezintă o realizare, un impresionant tur de forŃă, Poe dovedind nesecată inventivitate în cortegiul de incidente prezentate şi ingeniozitate în înlănŃuirea lor: "Every kind of adventure occurs– adventures of natural origin like shipwreck; adventures like mutiny, caused by familiar human beings, or, like the adventures on the island, by strange natives; and, finally, supernatural nightmare events-yet each leads credibly into the next".

Totuşi, s-a spus, dacă Pym este mai mult decât un roman de duzină, încropit pentru gratificarea gustului îndoielnic al unui public avid de

232

senzaŃii tari, atunci importanŃa lui reală trebuie că rezidă în semnificaŃia unui ascuns sens simbolic aflat dincolo de aparenŃele textului. Or, în privinŃa nivelului de adâncime al povestirii nu există un consens al criticii, fapt constatat deja cu decenii în urmă de Vincent Buranelli (1966: 97): "Dacă există sensuri latente şi sistematice în călătoria lui Pym, şi dacă ea reprezintă într-adevăr firul acŃiunii, graŃie căruia trebuie urmărită dezvoltarea epică, atunci Poe nu şi-a realizat intenŃia, deoarece criticii nu cad de acord asupra sensului simbolurilor cu o semnificaŃie atât de vastă".

Între timp, cu toate că s-a scris mult despre Pym – în 1992, "creşterea [devenise] aproape exponenŃială" ("well-nigh exponential growth", Keterrer, în Kopley, ed., 1992: 233) – situaŃia nu pare să fi progresat simŃitor. Că lucrurile stau într-adevăr astfel o dovedesc cel mai bine utilele articole şi studii de sinteză bibliografică datorate unor autori nord-americani. De regulă, ele se încheie în notă melancolică. Iată câteva exemple, mai vechi şi mai recente. Frederick Frank (1981: 118) îşi avertizează cititorul asupra faptului că textul său conŃine un "vârtej de controverse critice" ("the whirlpool of critical controversy surrounding the novel"). David Ketterer (Kopley, ed., 1992: 266) sugerează impresia de confuzie pe care i-o lasă multitudinea şi diversitatea punctelor de vedere critice pe care tocmai le-a pus în evidenŃă transcriind, în încheierea studiului său, acea propoziŃie din Pym în care se afirmă ambiguitatea fundamentală a lucrurilor în lume, chiar şi a celor mai simple ("In no affairs of mere prejudice, pro or con, do we deduce inferences with entire certainty even from the most simple data", Poe, 1975: 748-883, pentru toate citatele din Pym). Ronald Harvey (1998: 192) deplânge, în postfaŃa cărŃii sale, faptul că sinteza uriaşei exegeze dedicate până în prezent romanului a întârziat deja nepermis de mult ("We are overdue in providing a reading that can place the range of formal and thematic significance already established, within a single paradigm").

Pym rămâne "textul de vis al exegetului" ("the interpreter's dream-text"), cum nota Douglas Robinson (citat de Kopley, 1992: 3) – el însuşi autor al unui apreciat studiu bibliografic, publicat în 1982 sub titlul "Reading Poe's Novel: A Speculative Review of Pym Criticism, 1950-1980" ("Citind romanul lui Poe: o retrospectivă speculativă a criticii dedicate lui Pym, 1950-1980"). Text de vis sau de coşmar – truda exegezelor mai vechi şi mai noi părând mai degrabă a adânci misterul decât a-l limpezi. Astfel, în studiul său retrospectiv, sprijinit pe cercetarea lui Robinson şi sugestiv intitulat "Tracing Shadows: Pym Criticism, 1980-1990" ("Urmărind năluci: critică referitoare la Pym, 1980-1990"), în care încearcă să fixeze vârtejul interpretărilor propuse, David Ketterer (Kopley,

233

ed., 1992: 233-274) identifică nu mai puŃin de opt "arii problematice majore" care au orientat, între anii 1950-1990, discursul critic:

"1. RelaŃia textului cu autorul său"; "2. RelaŃia textului cu celelalte scrieri ale autorului"; "3. RelaŃia textului cu lumea autorului"; "4. RelaŃia textului cu opere ulterioare ale altor autori"; "5. Statutul simbolic al povestirii"; "6. Unitate narativă"; "7. RelaŃia naratorului cu autorul"; "8. SemnificaŃia ariei problematice" a povestirii.

Şi asta nu este totul. Urmează o amplă bibliografie critică, succint comentată, cuprinzând titlurile principalelor articole şi studii publicate în perioada studiată. BilanŃul: trei tipuri de "abordare" ("1. de întâmpinare"; "2. dedicată surselor"; "3. studiul influenŃelor" exercitate de Pym în câmpul literaturii), şi nu mai puŃin de unsprezece linii de interpretare: (1) psihanalitică, (2) mitică, (3) psihologică, (4) existenŃială, (5) sociologică, (6) vizionară, (7) bazată pe eseul Eureka; (8) formă şi compoziŃie, (9) Pym ca farsă, (10) satirică şi ironică, (11) deconstructivă.

Toate acestea vorbesc de la sine despre absenŃa unui punct de vedere comun. Povestirea este importantă, afirmă răspicat critica americană recentă; însă argumentele invocate în sprijinul tezei sunt de ordin atât de felurit încât conduc la concluzii divergente, adeseori contradictorii. Iată câteva dintre sursele perplexităŃii criticilor: "rezonanŃa mitică a relatării, bogatul ei simbolism, ironia ascunsă, umorul sardonic, hibriditatea generică, complexitatea estetică, aparent-contemporana-i ambiguitate şi autoreflexivitate, ca şi relevanŃa sa, atât pentru critica operei lui Poe cât şi pentru istoria literară" (Kopley, 1992: 2).

Nu-mi propun aici examinarea bibliografiei critice. O discuŃie aparte, fie şi sumară, a principalelor linii de interpretare enumerate mai sus m-ar îndepărta prea mult de proiectul propus. De altfel, lucrul s-a făcut deja, fără concluzii notabile, în studii precum cele deja menŃionate – cel mai amplu datorat lui Ronald Harvey (1998). Am schiŃat totuşi contextul critic general pentru a pune în evidenŃă amploarea discuŃiei şi diversitatea punctelor de vedere exprimate, precum şi pentru a-mi situa întrucâtva propriul comentariu.

2. Oportunitatea lecturii simbolizante

Rostul principal al studiului este o cât mai bună situare în logica povestirii, pe cât posibil pornind de la textul însuşi. Este vorba de a obŃine

234

un punct de vedere adecvat din care să fie întreprinsă lectura. O întrebare preliminară priveşte statutul simbolic al povestirii – mai precis, oportunitatea unei lecturi simbolizante.

Următoarele argumente îndreptăŃesc căutarea unor "sensuri latente şi sistematice" în Pym:

(1) importanŃa pe care Poe însuşi (Carlson, ed., 1967: 495) o atribuia nivelului de adâncime – caracterul clandestin al unui sens secund de mare adâncime consecvent construit de către artist făcând, în opinia sa, farmecul şi forŃa unei povestiri izbutite:

Where the suggested meaning runs through the obvious one in a very profound under-current so as never to interfere with the upper one without our own volition, so as never to show itself unless called to the surface, there only, for the proper uses of fictitious narrative, is it available at all.

Este de aşteptat ca dificultăŃile interpretării să decurgă din distanŃa ("very profound") şi decalajul semantic – mergând până la contradicŃie – dintre nivelul de suprafaŃă ("the obvious one") şi cel de adâncime (the "under-current", "the suggested meaning") al povestirii; (2) Poe, argumentează convingător David Reynolds (1989: 531) – în remarcabilul său studiu de sinteză privind prelucrarea, de către scriitorii "Renaşterii americane", a unor materiale literare şi neliterare ce inflamau imaginarul colectiv în epocă – transformă şi înalŃă "digresivitatea, superstiŃiozitatea, umorul macabru" specifice surselor populare utilizate în scrierile sale, adăugând "în mod programatic" "o structură riguroasă şi intelectualitate unor modalităŃi despre care el credea că alunecă spre lipsa de formă şi grotesc". Avertisment că, de pildă, sălbăticiile şi ororile descrise în Pym pot disimula o intenŃie subtilă, un sens superior în flagrantă contradicŃie cu faptele înfăŃişate; (3) probabilitatea reluării şi extinderii, eventual modificării, în Pym, a teoriei poetice disimulate de Poe în "Manuscris", ipoteză îndreptăŃită de unele asemănări structurale evidente, observate bunăoară de J.R. Hammond (1981: 64-65):

Poe was well aware of the considerable contemporary interest in accounts of journeys to unknown regions and in the idea of polar exploration. All this he skilfully capitalises upon, anticipating in the final paragraphs – in which the hero is borne irresistibly into the polar vortex – the climax of Arthur Gordon Pym. Indeed the whole of the story can be regarded as a first sketch of themes he was later to develop on a much fuller canvas in Pym.

Aşadar, "Manuscris" ar reprezenta doar schiŃa unui proiect mai amplu, înfăptuit ulterior. Călătorii simbolice înspre acelaşi pol sau

235

centru al imaginarului, "Manuscris" şi Pym sunt, poate, piese complementare ale aceleiaşi viziuni.

Închei discuŃia privind posibilitatea lecturii simbolizante cu un exemplu luat din Pym. Exemplul – încurajând căutarea unor sensuri ascunse – se găseşte în postfaŃa adăugată textului propriu-zis. "SpeculaŃiile" şi "presupunerile" ocazionate de strădaniile filologice aplicate de "editor" glifelor din arhipelagul negru trebuiesc puse în legătură – ni se spune – cu "unele întâmplări din povestire, în privinŃa cărora s-au dat cele mai puŃine amănunte; deşi legătura dintre aceste raporturi nu este evidentă" ("some of the most faintly-detailed incidents of the narrative; although in no visible manner is this chain of connection complete"). Câteva rânduri mai jos, editorul pomeneşte de acribia filologică ("minute philological scrutinity") necesară hermeneutului pentru clarificarea scriiturii misterios unduitoare ("so mysteriously written in their windings"). Sunt acestea referiri explicite la sistemul de conotaŃii, aluzii şi sugestii în măsură să suplinească verigile lipsă ale aventurii poetice şi să lămurească misterul scrierii ei.

3. «Un anume punct» de observaŃie

Principala întrebare – la care încerc să răspund în continuare – priveşte punctul de observaŃie. ImportanŃa perspectivei din care se întreprinde lectura apare, cum vom vedea, şi în Pym – în episodul confruntării bunic-nepot pe cheiul din Nantucket, examinat în finalul studiului (§ 6) – însă nici pe departe la fel de limpede precum într-un fragment doar aparent descriptiv din "Ligeia" (1838). Acolo, Poe (1975: 661) cuprinde într-o imagine complexă o formulă compoziŃională generală, aplicabilă întregii sale proze poetice. Este vorba despre descrierea castelului "gotic" locuit de narator. Unitatea complicată şi sfidătoare a "construcŃiei" este completată prin cea a decoraŃiunilor interioare din odaia nupŃială, ipostază sui generis a identităŃii în diversitate:

But in the draping of the apartment lay, alas! the chief phantasy of all. The lofty walls, gigantic in height – even unproportionally so - were hung from summit to foot, in vast folds, with a heavy and massive-looking tapestry - tapestry of a material which was found alike as a carpet on the floor, as a covering for the ottomans and the ebony bed, as a canopy for the bed and as the gorgeous volutes of the curtains which partially shaded the window. The material was the richest cloth of gold. It was spotted all over, at irregular intervals, with arabesque figures, about a foot in diameter, and wrought upon the cloth in patterns of the most jetty black. But these figures partook of the true character of the arabesque only when regarded from a single point of view. By a contrivance now common, and indeed traceable to a very remote period of antiquity, they were made changeable in aspect. To one

236

entering the room, they bore the appearance of simple monstruosities; but upon a farther advance, this appearance gradually departed; and, step by step, as the visitor moved his station in the chamber, he saw himself surrounded by an endless succession of the ghastly forms which belong to the superstition of the Norman, or arise in the guilty slumbers of the monk. The phantasmagoric effect was vastly heightened by the artificial introduction of a strong continual current of wind behind the draperies giving a hideous and uneasy animation to the whole.

Fragmentul se poate citi ca metaforă a unei arte poetice. Arhitectura operei va fi complicată şi semeaŃă. Unitatea interioară a compoziŃiei se obŃine prin utilizarea pretutindeni a aceluiaşi ales material. Fantasmele întunecate pictate pe tapiserii derivă dintr-un fond de mituri, legende şi vise. Ele sunt rafinate printr-o ştiinŃă a stilizării şi însufleŃite printr-o artă a evocării. Un unic punct de observaŃie admite perspectiva justă şi deplină asupra intenŃiei artistului, orice altă situare a cititorului conducând la percepŃii mai mult sau mai puŃin înşelătoare, cuprinse între spectacolul monstruos şi ficŃiunea unor veşnic-schimbătoare aparenŃe.

Acest punct de observaŃie va trebui acum să-l identificăm. Voi examina următoarele aspecte:

(3.1.) identitatea lui Pym în relaŃia Poe-Pym; (3.2.) semnificaŃia simbolică a dorinŃei arzătoare a tânărului de a porni pe mare.

3.1. «Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?» (Eminescu, 1958: 58.)

Problema relaŃiei Poe-Pym este pusă în "Nota introductivă", scrisă de Pym şi datată "New York, iulie, 1838". Manevra de atribuire din prefaŃă încearcă să acrediteze ideea autenticităŃii mărturiei prin proba existenŃei reale a protagonistului-narator. Leslie Fiedler (1973: 392) explică gestul printr-o nevoie a lui Poe de "a se convinge pe sine că principalul scop urmărit prin publicarea povestirii era acela de a juca un renghi publicului" ("to perpetrate a hoax upon the public"). O lectură în cheie simbolică conduce la concluzii mai interesante.

Atrag atenŃia complicaŃiile prin care începe şi se încheie scrierea romanului. La început, Pym povesteşte şi se retrage, Poe scrie şi publică, Pym revine şi scrie; în final, Pym moare, Poe se retrage, editorul scrie şi publică. Regula este aceea a unor relaŃii de apropiere-distanŃare a naratorilor de naraŃiune, de asumare-renunŃare, identificare-detaşare, implicare-retragere. Întregul joc are drept scop instalarea imaginarului în câmpul realului. Să examinăm mai îndeaproape secŃiunea de atribuire din introducere. Reîntors în America de câteva luni ("a few months ago"), Pym nimereşte "în cercul unor domni din Richmond" ("accident threw me into

237

the society of several gentlemen in Richmond, Va."). Le povesteşte aventurile sale în Mările Sudului, însă refuză să le scrie el însuşi. Unul dintre ascultători, "Mr. Poe" – scriitor şi editor la o gazetă literară – atras de partea din relatare "privitoare la Oceanul Antarctic" ("that portion of it which related to the Antarctic Ocean"), propune "să facă el prezentarea primei părŃi a întâmplărilor" trăite de Pym ("to draw up, in his own words, a narrative of the early portion of my adventures, from facts afforded by myself"). Pym consimte:

To this, perceiving no objection, I consented, stipulating only that my real name should be retained. Two numbers of the pretended fiction appeared, consequently, in the Messenger for January and February (1837), and, in order that it might certainly be regarded as fiction, the name of Mr. Poe was affixed to the articles in the table of contents of the magazine.

Poe scrie în numele lui Pym, dar publică sub semnătură proprie; relatează o experienŃă reală, dar o prezintă "sub forma unor întâmplări imaginare" ("under the garb of fiction"). Iată însă că, în ciuda aşteptărilor sale, perspicacitatea cititorilor stăruie să recunoască în întreaga poveste o întâmplare autentică ("the public were still not at all disposed to receive it as fable") – aluzie ironică la gustul epocii pentru scrierile documentare, pentru "adevăr" în detrimentul ficŃiunii. Şi astfel, Pym – protagonistul întâmplărilor narate – se simte nu doar încurajat, ci chiar constrâns să devină autor, să preia de la Poe continuarea povestirii, marcând astfel trecerea de la fictiv la efectiv, de la mediat la imediat şi de la mijlocit la nemijlocit. Însă procedând astfel el intră în realitate. Iar gesturile editoriale iniŃiale şi finale au rostul să îl menŃină, atât cât este necesar, în viaŃă: gazetarul Poe – ne spune Pym în nota introductivă – îl ascultă cu interes, îl ia în serios, transcrie cu fidelitate ("without altering or distorting a single fact"), doar pretinde, de ochii lumii, că aventura ar fi imaginară şi îi girează prefaŃa; când Poe oboseşte, editorul dovedeşte, pars pro toto, că întreaga poveste are o noimă ascunsă şi se îngrijeşte de publicarea ei.

Mistificare? Nu. Pym există aievea. Ce-i drept, e o altfel de prezenŃă, una mai puŃin obişnuită: insistenŃa lui Poe are rostul simbolic important de a marca trecerea de la eul actual, cotidian – al literatorului consacrat, să spunem – la un eu al său mai adânc, spirit slobod şi juvenil, alter ego urcând sau "revenind", după zece ani, din apele comune ale trecutului, amintirii şi imaginarului, pentru a depune mărturie cu privire la naşterea şi avatarurile poetului. Voi susŃine afirmaŃia cu două argumente, primul biografic, celălalt luat din textul povestirii.

Ipoteza transfigurării simbolice, în Pym, a unor elemente biografice a fost de mult confirmată. Citând mereu din primul capitol al romanului,

238

unde protagonistul se prezintă, Marie Bonaparte (1958: 364-6) operează identificări precise. Concluzia: Pym se regăseşte în biografia tânărului Poe, înainte şi în preajma momentului desprinderii sale de casa Allan şi, implicit, al "îmbarcării" pentru existenŃa aventuroasă de poet. AfirmaŃiile autoarei sunt răspicate: "Nantucket [...] est situé vers le nord, et c'est à Boston, plus au nord encore, qu'Edgar lui-même était né"; bunicul din partea mamei este, în realitate, John Allan; "Son vrai père est relégué à l'arrière-plan dans cette fiction comme dans la vie"; există o şcoală, a unui domn Ricketts, în New Bedford, "adică Richmond", probabil frecventată de micul Poe, precum şi o alta, frecventată de el ulterior, "pe colină", "cum se numea pe atunci un cartier" al aceluiaşi oraş; prietenul şi colegul său, Ebenezer Burling, alias Augustus, este cu doi ani mai în vârstă – "asemenea lui Henry Poe, fratele mai mare" al lui Edgar, acelaşi frate care, mai târziu, în casa doamnei Clemm, îi va relata lui Edgar "călătoriile şi aventurile sale de marinar"; Ebenezer şi Edgar se înŃeleg ca fraŃii, petrec zile şi nopŃi întregi împreună, dorm în acelaşi pat, se entuziasmează citind din Robinson Crusoe, beau cot la cot, uneori mult, şi navighează în şalupa lui Ebenezer pe apele râului James... Avem aici o bună introducere în atmosfera primelor capitole, care în roman culminează cu dezastrul de pe Ariel.

Cronologia vieŃii lui Poe confirmă ideea transfigurării amănuntului biografic în planul ficŃiunii. În 1827, Edgar Allan Poe se desprindea definitiv de casa Allan, publica volumaşul Tamerlane and Other Poems (Tamerlan şi alte poeme) şi îşi începea existenŃa precară de scriitor. În acelaşi an, Arthur Gordon Pym (a fost remarcată simetria onomastică, "the rythmic equation between Edgar Allan Poe and Arthur Gordon Pym", Levin, 1958: 110) se îmbarcă cu trup şi suflet pe baleniera Grampus pentru a cutreiera "Mările Sudului", împins de "un dor [...] aprins pentru ciudatele întâmplări pe care le trăieşte un navigator" ("[an] ardent longing for the wild adventures incident to the life of a navigator"). Paralelismul este izbitor: călătoria lui Pym pe mare se poate citi ca o metaforă a aventurii poetice a tânărului scriitor.

3.2. Tânărul corăbier

Venind acum la textul povestirii, evenimentele înfăŃişate în primele ei pagini susŃin, de asemenea, ipoteza deschiderii tânărului Poe către o existenŃă literară creatoare. Lui Pym îi stârniseră "dorul" de aventură ("the greatest desire to go to sea"):

239

(1) conŃinutul poveştilor sau relatărilor de călătorie ale lui Augustus "în Pacificul de Sud" ("in the South Pacific Ocean") – prin exotismul aborigenilor ("the natives of the Island of Tinian"); (2) maniera sa de a povesti şi aptitudinea de a născoci sau imagina "poveşti marinăreşti" ("[his] manner of relating his stories of the ocean – more than one half of which I now suspect to have been sheer fabrications"), bine calculată pentru a impresiona un "temperament entuziast" şi o imaginaŃie "frământată, poate, dar vie" ("my enthusiastic temperament, and somewhat gloomy although glowing imagination"); (3) în fine, punct culminant al procesului pregătitor al marii călătorii, coşmarul sau viziunea episodului Ariel, experienŃă onirică nemijlocită şi sâmbure al desfăşurărilor narative ulterioare.

Însă conŃinuturi, tehnici narative, imaginaŃie şi viziune sunt, toate, elemente interesând, într-un fel sau altul, modalitatea literară. Întrucât elemente literare determină îmbarcarea lui Pym pentru Mările Sudului, urmează de aici faptul că întreaga expediŃie priveşte literatura – creaŃia sau scrierea, eventual citirea sau înŃelegerea ei. Simbolic, călătoria lui Pym pe mare ar putea fi o iniŃiere poetică.

Alte două exemple, culese tot din paginile primelor capitole, prilejuiesc lămuriri suplimentare, unul în problema dedublării autor-protagonist, celălalt, discutat în § 6, în aceea a relaŃiei dintre nivelurile povestirii.

4. Dublul alter ego 4.1. Solarul Augustus

Este adevărat că Pym reprezintă, în raport cu literatorul Poe, identitatea creatoare lăuntrică. Însă această alteritate nu este simplă ci despicată, partea reprezentată de Pym fiind succesiv întregită, la început de Augustus, mai târziu de Peters, amândoi îndeplinind roluri însemnate în plănuirea şi înfăptuirea acŃiunii (generarea scrierii). În cadrul primei simbioze, Augustus întruchipează aspiraŃiile înalte ale spiritului; complementar, Pym le întrupează pe cele adânci. Augustus îşi ispiteşte prietenul să-şi lase lumea în favoarea unui ailleurs al închipuirii, însorit şi pitoresc, aflat undeva în mările calde ale sudului – dincolo încărcat de lumină, miresme şi dezmierdări, putând regăsi, la limită, acele latitudini unde paradisul terestru pare cu putinŃă, iar manifestarea sacrului ubicuă. Întrupare a lui animus, Augustus este solar, ingenios şi activ, erou civilizator plănuind o întoarcere către origini în încercarea de a regăsi

240

puritatea primordială a speciei printre nobili sălbatici populând o natură-grădină. Însă tocmai natura sa solară îl va împiedica, simbolic vorbind, să coboare sub linia ecuatorului. De altfel, judecând după reperul geografic invocat în relatările sale, paradisul pe care el îl propune se situează mai degrabă acolo decât dincolo – Insula Tinian fiind una dintre Marianele de Sud, o puzderie de insuliŃe risipite în Pacificul de Vest între 10° şi 15° latitudine nordică – o margine, ce-i drept, şi conŃinându-şi propriul abis ("Groapa" Marianelor), dar tot a lumii cunoscute.

4.2. Lunaticul Pym

Cu totul alta este viziunea lui Pym. "Dezmoştenit" ("my grandfather [...] vowed to cut me off with a shilling"), "tenebros" şi "melancolic", el este asemenea enigmaticului El Desdichado din Himerele lui Nerval (1995: 37):

Je suis le ténébreux, – le Veuf, – l'Inconsolé, Le Prince d'Aquitaine à la tour abolie: Ma seule Étoile est morte, – et mon luth constellé Porte le Soleil noir de la Mélancolie.

"Partea luminoasă a descrierii" – a tabloului, spune Pym, sugestie a intenŃiei artistice – "mă atrăgea prea puŃin" ("For the bright side of the painting I had a limited sympathy"). ImaginaŃia sa "sumbră" ("gloomy") nutreşte altfel de "închipuiri şi dorinŃi" ("visions or desires") – "frecvente printre cei cu firea melancolică" ("common [...] to the whole numerous race of the melancholy") – semne ale unui "destin" pe care se simte chemat să-l împlinească ("prophetic glimpses of a destiny which I felt myself in a measure bound to fulfil"): "My visions were of shipwreck and famine; of death or captivity among barbarian hordes; of a lifetime dragged out in sorrow and tears, upon some gray and desolate rock, in an ocean unapproachable and unknown".

Aidoma episodului Ariel – unde procedeul cunoaşte dezvoltarea mai amplă a povestirii incluse în povestire – fraza citată este o "punere în abis" ("mise en abîme") a romanului, adică "o prefigurare succintă a desfăşurării lui ulterioare" (Ciocârlie, 1979: 210). Sunt prefigurate trei trepte distincte de adâncime, situate la latitudini tot mai "înalte":

(1) în apele nord-ecuatoriale, "naufragiu şi foamete" – tribulaŃiile stârnite protagoniştilor de spectrele desfacerii balenierei Grampus; (2) la sud, "hoardele barbare" – primitivismul ciudatei seminŃii de sălbatici "sângeroşi" ("bloodthirsty") ce populează insula neagră Tsalal;

241

(3) "încă mai la sud", "stânca" scăldată de apele oceanului "inaccesibil şi necunoscut" – cei zece ani de inefabilă prezenŃă a lui Pym la polul imaginarului, experienŃă personală incomunicabilă sugerată prin pierderea capitolelor finale ale povestirii.

Acest scenariu descendent, doar aparent tragic, la limită vizând – în tradiŃia romantică a geniului neînŃeles şi inaccesibil – un absolut al ineditului creaŃiei ("an ocean unapproachable and unknown") şi, implicit, al solitudinii creatorului ("a lifetime dragged out in sorrow and tears, upon some gray and desolate rock"), "distanŃa de toate a geniului" (Pleşu, 1980: 99), împreună cu imaginarul dezastrului stârnit de rumoarea pătimirii care, în relatările lui Augustus, îl atrage pe Pym cel mai mult către mare ("he most strongly enlisted my feelings in behalf of the life of a seaman, when he depicted his more terrible moments of suffering and despair") şi împreună cu dispoziŃia sa melancolică alcătuiesc o serie omogenă. RelaŃia acestor elemente dă schema unei călătorii iniŃiatice. Lapidar formulată în termenii de mai sus, ea ne dezvăluie subiectul romanului: aventura unui melancolic angajat în căutarea unui absolut dobândit la capătul unor succesive încercări şi desfaceri.

5. Arhitectura romanului

5.1. Sensul povestirii

Am identificat termenii polarităŃii creatoare lăuntrice Augustus-Pym. O observaŃie acum privind dinamica lor. Răspund astfel, în continuare, la alte două întrebări, prima privind arhitectura povestirii, cealaltă funcŃionarea, în cadrul structurii identificate, a principiului artistic creator sau alterităŃii, aşa cum îl înŃelege şi aplică Poe. RelaŃia celor doi protagonişti nu este antitetică, de tipul opoziŃiei blocate alb-negru, ci complementară. În interiorul unităŃii reprezentate prin cei doi protagonişti – care este şi unitatea povestirii – accentul se deplasează treptat dinspre termenul luminos spre cel întunecat, dinspre înalt spre adânc şi dinspre exterior spre interior sau, în termenii distincŃiei propuse de Mircea Eliade (1991: 128-130), dinspre sacru înspre metafizic. Viziunea lui Augustus putea fi iniŃial, desigur – cum am şi arătat – predominant solară, posibil cu unele accente idilice sau chiar mistice; însă, cum se dovedeşte ulterior, din povestirile sale nu lipsea un rest sau sâmbure recesiv de alteritate ("his more terrible moments of suffering and despair"). De acea negativitate simŃindu-se Pym atras, ei îi va da tot mai mult curs şi amploare Augustus în relatările sale. Treptat, viziunea sa se întunecă: "Augustus", notează Pym după incidentul Ariel, "se integra perfect în starea mea de spirit"

242

("Augustus thoroughly entered into my state of mind"). Transferul reciproc de personalitate menŃionat în acelaşi paragraf ("our intimate communion had resulted in a partial interchange of character") semnalează convertirea lui Augustus la tipul de viziune agreat de Pym şi înclinarea balanŃei în favoarea nocturnului, a tragicului existenŃei: "melancolizare", imaginar al dezastrului, răsărit al soarelui "negru" nervalian, explorarea unei adâncimi, şi nu doar a unei depărtări. În fond, Pym îi cere lui Augustus să abandoneze idealitatea unei evanescent-inconsistente spiritualităŃi în favoarea materialităŃii unei umanităŃi mai plauzibile, marcată de stigmatul suferinŃei şi înfiorată de presentimentul morŃii; în termeni literari, i se cere să renunŃe la ficŃiunea idilică în beneficiul unei vâne mai realiste. În acest context trebuie privită aventura de pe Grampus: un inexorabil proces negativ de degradare, desfacere, disoluŃie (dinspre sacru spre profan, dinspre spirit spre materie, de la alb la negru), încheiat prin moartea lui Augustus. Pe de altă parte însă, continuarea călătoriei lui Pym la sud de ecuator, la bordul goeletei Jane Guy, detaliază un proces de semn contrar – şi, prin aceasta, nesfârşit prilej de confuzii, chiar pentru cititori avizaŃi – de pozitivare a coborârii (dinspre profan spre sacru, dinspre materie către spirit, de la negru la alb), în temeiul valorii atribuite de melancolic profunzimii şi, în mod special, centrului sau originii.

5.2. Valorizări

Asupra chestiunii alterităŃii voi reveni în final cu un exemplu luat din textul povestirii (§ 6). Să examinăm deocamdată mai atent structura ascunsă a romanului din perspectiva, abia schiŃată mai sus, a valorizării diferite a părŃilor ei. Avertizam asupra pericolelor unei percepŃii nediferenŃiate a întregului. Într-adevăr, numeroase confuzii interpretative poate stârni următoarea falsă premisă: sensul descendent al peripeŃiei admite o valorizare omogen negativă. Ce-i drept, la o privire rapidă, faptul pare indiscutabil: a porni din Nantucket pentru a eşua undeva dincolo de Cercul Polar de Sud echivalează cu o cădere în abis; a întoarce spatele lumii civilizate pentru a te scufunda în sălbăticie reprezintă o degradare; călătoria lui Pym este fără întoarcere dovedită, iar data plecării pe mare confirmă, simbolic, căderea în negativitate: bricul ridică pânzele pe 20 iunie, moment al anului când, în emisfera nordică, echilibrul perfect al zilei şi nopŃii stă să se împlinească doar pentru a fi rupt în favoarea nocturnului. Concluzia: este o călătorie tragică, “la capătul nopŃii”. În realitate, lucrurile sunt mai puŃin simple. Să pornim de la exemplul episodului Grampus. Într-adevăr, sensul neliniştitor al evenimentelor narate acolo dă imagine desfacerii în haos şi vid a unei lumi, subminării unei ordini (ierarhie

243

socială, viaŃă orientată spre praxis, spirit raŃional, cosmos) şi căderii în negativitate (discordie socială, gratuitatea unei existenŃe aventuroase, aplecare spre iraŃional, haos). Totuşi, aceasta este numai prima parte a unui mai amplu proiect regresiv. Variate forme de organizare, navigare şi visare sunt succesiv exhibate şi măturate peste bordul bricului Grampus: este un lung proces de degradare, de alterare, de învârtoşire. De aici înainte însă, aventura iniŃiatică a lui Pym ia un curs diferit, de pozitivare treptată. MorŃii lui Augustus (purtând multiple sugestii ale abolirii ordinii exterioare, inclusiv aceea a Ordinii divine) îi urmează adâncirea în sine: regresia pe apele virtuale ale sudului şi regăsirea centrului – într-un cuvânt, mistificare, culminând cu năluca de la pol. Traseul lui Pym coboară neabătut spre sud, culminează cu o revelaŃie şi se închide urcând probabil – pentru a se înfăŃişa conştiinŃei – pe calea lăuntrică urmată şi de manuscrisul închis în sticlă. Aşa se face că, într-o bună zi, "Mr. Poe" îl (re)întâlneşte pe tânărul Pym. Relatarea acestuia îi poate apărea atunci sub forma unei vaste intuiŃii, în parte neverosimilă; conŃinutul intuiŃiei: povestirea; sensul călătoriei: viaŃă-moarte-renaştere; valorizări: pozitiv-negativ-pozitiv; simbolism al 'culorilor': alb-negru-alb; operaŃiuni întreprinse: desacralizare-(re)sacralizare; hermeneutici aplicabile: pe de o parte, cea "a demistificării; pe de altă parte, aceea a remitizării" (Durand, 1999: 101). Gradul zero al scrierii – punct final al procesului distructiv şi moment inaugural al celui de întemeiere – este linia ecuatorului, peripeŃia în Mările Sudului reprezentând o reflectare răsturnată a aventurii lui Pym în emisfera nordică – sudul fiind nivelul simbolic, "de adâncime", al nordului.

5.3. Corabie pe oglinda apei

Se explică astfel frecvenŃa unor modele de lucru simplificate şi statice, favorizând o structură bipartită a povestirii, părŃile fiind despărŃite de o linie mediană şi oglindindu-se reciproc. De exemplu, G.R. Thompson (Kopley, ed., 1992: 210) observă faptul că, în conformitate cu teoria lui Friedrich Schlegel referitoare la "Roman", Pym se structurează simetric în jurul unui punct median ("the Narrative is structurally symmetrical around a Mittelpunkt"), citând apoi, în sprijin, opinii similare ale altor cărturari (Harry Levin remarcase existenŃa câtorva simetrii generale: prefeŃei îi corespunde nota finală, bărcuŃei Ariel luntrea arhetipală, bricului Grampus goeleta Jane Guy; Charles O'Donnell, Richard Levine şi Richard Kopley observaseră faptul că transbordarea lui Pym şi a lui Peters survine "la mijlocul povestirii"; Harold Beaver notase faptul că "cele două jumătăŃi ale cărŃii sunt, structural, fiecare replica celeilalte, într-o «simetrie perfectă»"

244

("the two halves of the book structurally replicate each other with «perfect symmetry»"), şi că părŃile sunt «geografic» despărŃite de «linia ecuatorului», iar «ficŃional» de «salvarea lui Pym de Jane Guy»). Criticul american îşi încheie paragraful observând cum oglindirile reciproce ale părŃilor se verifică până în amănunt:

In chapter 13, the middle chapter of twenty-five total chapters, the intervention of the Jane Guy occurs at the end, which is the arithmetical middle of the narrative. The initial treachery and mutiny on the Grampus is mirrored by the treachery and revolt on Tsalal. The murderous Black Cook on the Grampus is paralleled by the unscrupulous black chief Too-wit on the Jane Guy. Pym's confinement in the hold of the Grampus is transmuted into his confinement underground in the hills of Tsalal. The opening incident of the small boat Ariel is paralleled by the closing journey of the small canoe. And, of course, the overt editorial frames enclose the whole.

Întrebându-se apoi dacă "simetriile" din Pym sunt "semnificative şi necesare, sau arbitrare şi gratuite", G.R. Thompson (Kopley, ed., 1992: 210-211) afirmă că ele sunt simultan şi una şi alta ("My contention is that they are, simultaneously, both"), "romanŃul arabesc" ("the arabesc romance") al lui Poe exemplificând, în opinia criticului, o "metodă" a "nedeterminării rezonante" ("Poe's method of resonant indeterminateness"). Ideea impasului interpretativ este astfel pozitivată: opera simbolică eşuată sau nerealizată (Buranelli, 1966: 97) devine construcŃie ingenioasă, etern producătoare de noi semnificaŃii, adică poetică.

Cum am văzut, alternativa – existenŃa unui sens secund sofisticat bine ascuns ("very profound"), explicând principalele elemente simbolice puse în joc – pare a fi mai în spiritul poeticii explicit profesate de Poe însuşi. Juste şi importante sunt însă observaŃiile criticului american privind existenŃa unor simetrii, ceea ce confirmă preocuparea lui Poe pentru unitatea povestirii. În proza poetică, ele îndeplinesc funcŃia unificatoare îndeplinită, într-un volum de poezie bine conceput, de poemele tematic înrudite sau, în interiorul aceluiaşi poem, de înlănŃuirea rimelor. Pentru proză, Gilbert Durand (1999) numeşte mijloacele unificatoare "serii coerente sau 'sincronice'" (163) şi "redundanŃe" (102, 163-164, 172, 179-180) ("Procedeul mitului, al reveriei sau al visului este de a repeta (sincronicitate) legăturile simbolice care-l constituie. Aceasta este redundanŃa", 179). În Pym, "simetriile" sau "redundanŃele" abundă. Voi identifica una în exemplul următor.

6. Aventurile alterităŃii

Antologic, exemplul prezentat în continuare – travestit în marinar, Pym reuşeşte să-şi înşele bunicul pentru a putea fugi pe mare – constituie şi

245

un bun final al discuŃiei, ilustrându-i principalele aspecte – perspectiva din care se întreprinde lectura, modalitatea scrierii şi a lecturii, nivelurile povestirii (suprafaŃă-adâncime, aparenŃă-esenŃă, sens prim-secund, identitate-alteritate) şi, referitor la acestea din urmă, mecanismul de impunere a alterităŃii, înŃeleasă ca principiu artistic creator. Episodul merită a fi transcris în întregime, atât pentru importanŃa semnificaŃiei sale simbolice, cât şi pentru comicul situaŃiei înfăŃişate. Este o zi ceŃoasă de iunie la Nantucket; tinerii se furişează spre cheiul unde este ancorată baleniera în a cărei cală Augustus plănuieşte să-l ascundă pe Pym pentru a-i înlesni fuga pe mare:

Augustus led the way to the wharf, and I followed at a little distance enveloped in a thick seaman's cloak, which he had brought with him, so that my person might not be easily recognized. Just as we turned the second corner, after passing Mr. Edmund's well, who should appear, standing right in front of me, and looking me full in the face, but old Mr. Peterson, my grandfather. "Why, bless my soul, Gordon," said he, after a long pause, "why, why, - whose dirty cloak is that you have on?" "Sir!" I replied, assuming, as well as I could, in the exigency of the moment, an air of offended surprise, and talking in the gruffest of all imaginable tones – "sir! you are sum'mat mistaken; my name, in the first place, bee'nt nothing at all like Goddin, and I'd want you for to know better, you blackguard, than to call my new obercoat a darty one." For my life I could hardly refrain from screaming with laughter at the odd manner in which the old gentleman received the handsome rebuke. He started back two or three steps, turned first pale and then excessively red, threw up his spectacles, then, putting them down, ran full tilt at me, with his umbrella uplifted. He stopped short, however, in his career, as struck with a sudden recollection; and presently, turning round, hobbled off down the street, shaking all the while with rage, and muttering between his teeth: "Won't do – new glasses – thought it was Gordon – d - d good-for-nothing salt water Long Tom.

Evidente sunt aici, mai întâi, metaforele privind lectura şi scriitura. Deşi luat prin surprindere, iniŃial bunicul îşi "citeşte" corect nepotul, recunoscându-l numaidecât sub deghizare – ochelarii sugerează tocmai procesul lecturii – aşadar, înregistrându-i atât identitatea cât şi degradarea în haina "slinoasă" de marinar. E o severă lectură a alterităŃii. În replică, agresivitatea limbajului şi grosolănia tonului asumate de Pym – improvizaŃie strălucit pliată râvnitei condiŃii de marinar şi metaforă a întregii scriituri – îl năuceşte pe bătrân, derutându-l. Întreit avertisment indirect adresat cititorului, privind atât natura scrierii cât şi pe cea a autorului ei:

(1) vexaŃiunile verbale ("the handsome rebuke") – ale unui limbaj degradat (inferior şi stâlcit) – cărora se va expune prin lectură; (2) riscul, în contact cu textul, de a cădea pradă aparenŃei ("a thick seaman's cloak") sau ficŃiunii – confundând bunăoară protagoniştii cu

246

nişte bieŃi "golani de răŃoi" – şi de a nu recunoaşte povestirii un înŃeles mai adânc; (3) sarcasmul ("I could hardly refrain from screaming with laughter") unui autor redutabil şi înşelător, versat în arta disimulării sau simbolizării.

Exemplul priveşte, apoi, mecanismul de impunere a alterităŃii. Într-adevăr, tocmai impunerea unuia dintre spaŃiile alterităŃii – marea – este miza confruntării dintre tânărul însetat de primejdii şi depărtări ("equally in love with death and distance", Fiedler, 1973: 393) şi bătrânul păstrător al rânduielilor statornice ale uscatului sau identităŃii. De fapt, scena reprezintă punctul culminant al unei lente şi îndelungate pregătiri a tânărului pentru experienŃa alterităŃii. În Pym, Poe recurge frecvent la asemenea cadre rezumative, condensând acumulări narative ample în câte o unică imagine, complexă şi de efect. Astfel, regăsim în exempul citat sugestia clară a rezistenŃei familiei faŃă de plecarea lui Pym pe mare, dar şi sugestii mai puŃin evidente, privind natura sa diferită, de artist al cuvântului:

(1) imaginea matrozului cherchelit şi insolent e deopotrivă construită de Augustus (artificiul travestirii, obŃinut prin premeditare şi recuzită) şi creată spontan de Pym (rezultatul unei inspiraŃii de moment); (2) starea de beŃie mimată ar putea fi semn premonitoriu al unui "delir" vizionar;

(3) reuşita stratagemei este în primul rând o chestiune de limbaj.

În lumina observaŃiilor de mai sus scena poate fi înŃeleasă ca metaforă a înjghebării şi asumării de către un tânăr scriitor a unei măşti auctoriale, sub privirile uluite ale unui cititor naiv. Impunerea alterităŃii comportă doi timpi: iniŃial, deopotrivă identitate (reală) şi alteritate (condiŃia de marinar asumată de Pym) apar bătrânului cu evidenŃă, situaŃia fiind ulterior schimbată prin forŃa verbului, a limbajului diferit, apt folosit. PrestaŃia este atât de convingătoare încât bătrânul se crede victima unei erori perceptive. Aviz cititorului că o lectură adecvată reclamă scrutarea acestei "istorii pe apă" dintr-o perspectivă inedită ("new glasses").

În altă ordine de idei, exemplul schiŃează primul termen al uneia dintre numeroasele "simetrii" ce dau unitate romanului, confruntarea nepot–bunic prefigurând, prin cel puŃin trei detalii certe, întâlnirea misterioasei arătări din final:

247

(1) apariŃia sa neaşteptată, din ceaŃă ("who should appear, standing right in front of me, and looking me full in the face, but old Mr. Peterson, my grandfather"); (2) statura impunătoare, de strămoş venerabil şi figură tutelară (sugestia adverbului "grand" din compusul "grandfather"); (3) funcŃia de gardian al abisului, bătrânul încercând să oprească, simbolic vorbind, '(de)căderea' sau plecarea tânărului pe mare.

7. Concluzii

Să revedem, în încheiere, principalele elemente ale discuŃiei. Multitudinea şi diversitatea punctelor de vedere critice referitoare la Pym, schiŃate la început (§ 1), puneau sub semnul întrebării existenŃa unui sens secund inconfundabil. O întrebare preliminară a vizat, aşadar, oportunitatea lecturii simbolizante (§ 2). Răspunsul fiind afirmativ, a urmat încercarea de circumscriere a sensului secund. Scena confruntării nepot-bunic, pe cheiul din Nantucket, înaintea îmbarcării lui Pym pentru marea călătorie, avertiza – prin detaliul ochelarilor buclucaşi – asupra importanŃei unei ajustări inedite a privirii cititorului la realităŃile marine înfăŃişate (§ 6). Şi, într-adevăr, am putut mai întâi desluşi în subtextul povestirii un sens referitor la literatură, mai precis, la aventura poetică a tânărului Poe, atât prin aluzii şi referiri autobiografice la anii de formare şi la începuturile literare (§ 3.1), cât şi prin simbolistica sugerând "îmbarcarea" sa pentru îndeletnicirea scrisului şi forŃele imaginarului (§ 3.2). Am identificat apoi în cuplul Augustus-Pym alteritatea autorului, unitatea creatoare lăuntrică a scriitorului-gazetar – gust al aventurii, elanuri ale tinereŃii, izvoare ale amintirii (§ 4). În continuare, din cuplul complementar Augustus-Pym am dedus sugestii utile privind logica povestirii:

(1) structura: două părŃi principale, oglindindu-se reciproc (§ 5.3); (2) sensul călătoriei: dinspre înalt spre adânc, dinspre exterior spre interior, de la sacru la metafizic (§ 5.1); (3) valorizări ale părŃilor: un proces negativ, de degradare, desfacere şi descompunere, culminând, în preajma ecuatorului, prin moartea lui Augustus, întregit printr-un proces de pozitivare treptată – regresiunea lui Pym înspre un spaŃiu-timp originar, situat în regiunea latitudinilor "înalte" şi figurat prin centrul cercurilor australe (§ 5.2); (4) dinamica povestirii, sistematic înfăptuită prin realizări ale unor alterităŃi (aşa cum reiese nu numai din § 6 ci din întreaga discuŃie):

Poe-Augustus/Pym: eu cotidian-sine creat(or), autor-personaje; Mr. Peterson/Pym: uscat-mare;

248

Augustus/Pym: înălŃime-adâncime, lumină-întuneric, bucurie-suferinŃă etc.; emisfera nordică/emisfera sudică: cunoscut-necunoscut, real-imaginar, exterior-lăuntric, manifest-latent, transcendent-imanent etc.

Subiectul ascuns al romanului: o complicată iniŃiere poetică, culminând printr-o revelaŃie a cărei semnificaŃie simbolică poate fi întrezărită printr-o lectură atentă a episodului Ariel. Despre aceasta însă, cu un alt prilej.

LISTA LUCRĂRILOR CITATE

Auden, W.H., "Introduction". În Edgar Allan Poe, Selected Prose, Poetry and Eureka. Edited with an Introduction by W.H. Auden. Rinehart Editions, New York, 1950.

Bonaparte, Marie, Edgar Poe, Sa vie – son œuvre. Étude analytique. Tome premier: La vie et ses poèmes. Tome second: Les contes: Les cycles de la mère. Tome troisième: Les contes: Les cycles du père – Poe et l'âme humaine. Avant-propos de Sigmund Freud, Paris, Presses Universitaires de France, 1958.

Buranelli, Vincent, Edgar Allan Poe. În româneşte de Livia Deac. Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966.

Carlson, Eric W., (ed.), Introduction to Poe. A Thematic Reader. Edited by Eric W. Carlson. Scott, Foresman and Company, Glenview, Illinois, 1967.

Ciocârlie, Livius, Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979.

Durand, Gilbert, Aventurile imaginii. ImaginaŃie simbolică. Imaginarul. Traducere din limba franceză de Muguraş Constantinescu şi Anişoara Bobocea. Editura Nemira, Bucureşti, 1999.

Eliade, Mircea, Drumul spre centru. Antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Editura Univers, Bucureşti, 1991.

Eminescu, Mihai, Poezii. EdiŃie îngrijită de Perpessicius. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958.

Fiedler, Leslie A., Love and Death in the American Novel. Stein and Day, New York, 1973.

Frank, Frederick S., "Polarized Gothic: An Annotated Bibliography of Poe's Narrative of Arthur Gordon Pym". În Bulletin of Bibliography, Vol. 38, No. 3, July-September 1981.

Hammond, J.R., An Edgar Allan Poe Companion. A Guide to the Short Stories, Romances and Essays. Barnes and Noble Books, Totowa, New Jersey, 1981.

249

Harvey, Ronald C., The Critical History of Edgar Allan Poe's The Narrative of Arthur Gordon Pym. "A Dialogue with Unreason". Garland Publishing Inc., New York, 1998.

Ketterer, David, "Tracing Shadows: Pym Criticism, 1980-1990", în Poe's Pym: Critical Explorations. Edited by Richard Kopley. Duke University Press, Durham and London, 1992.

Kopley, Richard, "Introduction". În Poe's Pym: Critical Explorations. Edited by Richard Kopley. Duke University Press, Durham and London, 1992.

Levin, Harry, The Power of Blackness. Hawthorne, Poe, Melville. Vintage Books, New York, 1958.

Nerval, Gérard de, Œuvres choisies. Avec une Préface d'Albert Béguin. Editura Humanitas, Bucureşti, 1995.

Pleşu, Andrei, Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană. Editura Univers, Bucureşti, 1980.

Poe, Edgar Allan, The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe. Vintage Books Edition, New York, 1975.

Reynolds, David S., Beneath the American Renaissance. The Subversive Imagination in the Age of Emerson and Melville. Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989.

Thompson, G.R., "The Arabesque Design of Arthur Gordon Pym", în Poe's Pym: Critical Explorations. Edited by Richard Kopley. Duke University Press, Durham and London, 1992.

PYM: JUST ANOTHER SEA TALE? THE READING PERSPECTIVE (Abstract)

A quick overview of the criticism devoted to Poe's Pym highlighted the importance of establishing a solid, well-documented reading perspective as a prerequisite for successfully interpreting this controversial tale. Textual clues of Pym, pointing to Poe's youth and to his embarking on behalf of imaginative writing, suggested the literary perspective, and, within that perspective, the poetic initiation of young Poe, symbolized through the protagonists' ordeal on the seas. The couple Augustus-Pym was assimilated to Poe's otherness or inner creative unity. From this unity were then derived the structure of the novel, the sense of the journey, the valuation of its component parts and the dynamic principle of Poe's sea tale.

AUT, XLI, 2003, p. 251-253

Note şi discuŃii

CONSEMNĂRI LEXICO-GRAMATICALE

de Dumitru CRAŞOVEANU şi Raluca A. FLOREA

În rândurile care urmează am dori să supunem atenŃiei cititorilor noştri

câteva reflecŃii prilejuite de felul în care sunt întrebuinŃate unele verbe în exprimarea actuală.

Dintre acestea, primul pe care îl avem în vedere este a demara, împrumutat din limba franceză - démarrer. Este folosit frecvent, ca verb − precizăm − intranzitiv, atunci când e vorba de autovehicule, motoare etc., el însemnând "a se pune în mişcare, a porni" (cf. DicŃionarul explicativ al

limbii române (DEX), Bucureşti, 1975, s. v.). Suplimentar, semnalăm, doar în treacăt, că în legătură nemijlocită cu această semnificaŃie a lui a demara se află un termen tehnic de strictă specialitate, şi el frecvent azi din motive lesne de înŃeles, şi anume demaror (< fr. démarreur) − "dispozitiv sau aparat care pune în mişcare un motor" (cf. DicŃionar de neologisme (DN), ediŃia a III-a, Bucureşti, 1978, s. v.).

Printr-o comparaŃie, sugestivă, verbul a demara a fost preluat, tot cu valoare intranzitivă, în limbajul sportiv, unde − cu referire la un alergător − are înŃelesul "a-şi lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă)" (cf. DEX, s. v.). EnunŃuri ca acestea: "Concurenta noastră a demarat irezistibil", "Fotbalistul X demarează pe aripa dreaptă", "Echipa a demarat promiŃător la începutul campionatului" etc. au devenit formulări de rutină în transmisiunile sportive la radio şi TV sau în rubricile şi paginile gazetăreşti cu acest profil.

Acelaşi verb, a demara, este menŃionat, însă, şi cu valoare tranzitivă (de fapt tocmai valoarea sa originară), una mai veche, de asemenea specializată, deci şi mult mai restrânsă şi aproape pierdută azi pentru uzul comun, definită lexicografic astfel: "a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării)" (cf. DEX, s. v.). Ceea ce trebuie remarcat de această dată este că în exprimarea actuală verbul în discuŃie câştigă teren tocmai prin întrebuinŃarea lui cu această valoare, tranzitivă, iniŃial − spuneam − limitată, bine circumscrisă. Citim şi auzim tot mai frecvent formulări de felul acestora: "Constructorii au demarat lucrările", "Mecanicii au demarat

reparaŃiile utilajelor", "În curând vom demara însămânŃările de toamnă"

252

etc. etc. Nu-i greu de observat, desigur, că astfel de enunŃuri au fost (şi sunt) posibile, în bună măsură, şi pentru că a demara a fost perceput sau simŃit − în chip totuşi curios − ca echivalent semantic, ca sinonim al verbului, tot tranzitiv, a începe. Şi, o dată stabilită "ecuaŃia" a demara = a

începe, s-a ajuns foarte uşor la contexte în care a demara este folosit şi la diateza pasivă, ca, de altfel, orice verb tranzitiv, de exemplu: "Lucrările au

fost demarate", "Sunt deja demarate pregătirile pentru sezonul rece" etc. Constatăm, prin urmare, că verbul la care ne referim a dobândit în ultima vreme − fie şi printr-o îndrăzneaŃă (am zis "curioasă") echivalare semantică cu a începe − o revitalizare şi, implicit, o nouă actualizare a valorii lui tranzitive iniŃial limitate, mai mult sau mai puŃin ieşite din vocabularul activ al vorbitorului comun, şi cunoaşte azi o utilizare extrem de largă, nu departe de a deveni ceea ce, cu o expresie originală, Iorgu Iordan numea "şlagăre lingvistice". Ne întrebăm dacă avem a face aici cu o inovaŃie lingvistică. Şi dacă da, cât timp va rezista ea? Oricum, răspunsul corect, autoritar îl va oferi exerciŃiul şi evoluŃia limbii române literare în viitor.

2. Un alt verb de asemenea foarte frecvent utilizat în limba de azi, şi când trebuie şi când nu, este a debuta, preluat tot din franceză − débuter. După cum arată dicŃionarele româneşti care îl înregistrează, el are sensul "a face primii paşi într-o profesiune sau carieră (de obicei literară ori artistică)" (cf. DEX, s. v.). Astfel, despre un autor sau un artist (actor) se spune că debutează atunci când se află la prima lucrare publicată ori la primul rol interpretat într-o piesă de teatru sau într-un film. Se vede bine că verbul este intranzitiv, adică nu se poate construi cu un complement direct. Ba chiar mai mult − şi aceasta interesează în primul rând −, fiind intranzitiv, el nu poate fi întrebuinŃat la diateza pasivă, ca toate verbele intranzitive, de altfel. Totuşi, exprimarea actuală ne face surpriza de a-l întâlni folosit la diateza pasivă. Iată, spre exemplu, într-un interviu luat unui actor şi publicat într-o revistă literară săptămânală, citim această frază: "Personal, am debutat la Baia Mare. Dacă ar fi fost după teatrele din Bucureşti, cred că nu eram nici acum debutat" ("Orizont", 1 II 1985, p. 3, col. 1), iar un critic de teatru, tot într-un interviu, transmis radiofonic, spune de asemenea: "Aici, la naŃionalul timişorean, au fost debutaŃi, cu ani în urmă, câŃiva artişti de prestigiu" (Radio Timişoara, 10 II 1984). Aşadar: nu eram debutat, au fost debutaŃi. Cum s-ar "traduce" asta într-o bună limbă românească − e foarte greu de spus. Probabil că în nici un fel. Încât, este, cel puŃin pentru mine, limpede că de această dată nu mai poate fi vorba nicicum de vreo inovaŃie, ci de o abatere, de o utilizare forŃată (chiar silită) a acestui verb, într-o formă gramaticală (diateză) total incompatibilă cu sensul lui intranzitiv. Va fi fiind aici, probabil, intenŃia (sau dorinŃa) de o delimitare şi detaşare de exprimarea comună, obişnuită, printr-un soi de limbaj specific sau special − acela al spaŃiilor şi sălilor de teatru (şi cinema)

253

−, însă trebuie înŃeles bine şi bine ştiut că limba literară îşi are legile şi normele ei gramaticale, ce nu pot fi încălcate ori forŃate de nimeni, după propria vrere ori propriul plac.

În finalul acestor constatări, am socotit cel puŃin interesant să semnalăm "apariŃia" unui verb nou în limba română, şi anume a origina! Este format, după cum se vede, de la substantivul feminin origine. Nu se află înregistrat în nici unul dintre dicŃionarele noastre existente (includ aici şi lucrarea profesoarei Florica Dimitrescu, DicŃionar de cuvinte recente, Bucureşti, Editura Albatros, 1982), aşa încât el reprezintă o creaŃie foarte recentă. L-am întâlnit folosit de două ori, de fiecare dată la diateza pasivă, într-o pagină a unui articol publicat în fosta revistă Forum a Ministerului EducaŃiei şi ÎnvăŃământului. Iată şi contextele respective: "Subiectivismul, care îşi mai face uneori loc în practica notării, este originat de interacŃiunea specifică a unor factori individuali şi extraindividuali" (Forum, 1985, nr. 12, p. 34) şi: "În sfârşit, subiectivismul poate fi originat şi de influenŃa şi presiunea exercitate asupra examinatorului de către cele mai diferite persoane" (Ibidem, p. 34). Neîndoielnic, sensul atribuit acestui nou verb, a

origina, folosit la pasiv este "a-şi avea originea, motivaŃia sau cauza în ceva", "a fi determinat de ceva". Şi atunci, se iveşte numaidecât întrebarea: de ce nu se va fi putut spune, la fel de bine şi mai pe înŃelesul cititorului: "Subiectivismul este determinat (cauzat) de interacŃiunea...", respectiv "subiectivismul poate fi determinat (cauzat) şi de influenŃa şi presiunea..."? Neuitând că articolul din care am citat apare într-o publicaŃie ce poartă girul celei mai înalte instituŃii a învăŃământului şi educaŃiei, întrebarea amintită devine cu atât mai justificată, mai firească. Iar răspunsul (poate singurul) ce i s-ar putea da ar fi: dorinŃa expresă de originalitate (cu orice preŃ) şi de evitare (respingere) a exprimării comune, obişnuite, statornicite prin exerciŃiu lingvistic neîntrerupt. Fără îndoială, originalitatea în expresie este un fapt pozitiv, lăudabil, chiar un factor de progres câtă vreme ea nu aduce atingere bunelor uzanŃe lingvistice, consacrate. În cazul verbului semnalat aici, a origina, rămâne însă de văzut dacă limba îl va promova ca atare în uzul ei curent, ca pe un element viabil, sau, dimpotrivă, el va trece doar ca o creaŃie personală de moment, un fapt cu totul singular, adică, dacă nu e prea mult spus, un hápax legómenon.

AUT, XLI, 2003, p. 255-267

PENTRU O ORTOGRAFIE

ELIBERATĂ DE DOGMELE SCOLASTICE1

de Eugen TĂNASE

Scrierea este transpunerea sunetelor vorbirii (foneme) în semne grafice (litere). O scriere este considerată cu atât mai eficientă cu cât semnele ei reprezintă mai fidel sunetele ce formează cuvintele. Ideală e scrierea care se conformează principiului: un sunet – un (singur) semn, cf. rom. om, ital. ombra, span. obra. Dar aceasta nu se întâmplă mereu şi peste tot, v. franc. opéra, aube, eau, în ultimele două cuvinte semnul (litera) o fiind chiar absent(ă).

Se profilează, astfel, de-a lungul vremii, alături de codul oral reprezentând rostirea, unul scris, în care sunetul este redat printr-un semn. Acesta se îndepărtează nu numai o dată de cel pe care pretinde a-l reprezenta (grafic), datorită faptului că rostirea se modifică treptat de-a lungul generaŃiilor, în timp ce scrierea rămâne pe loc, reproducând până la urmă forme învechite de rostire (caz tipic, franceza).

Din acest punct de vedere se disting în principal: 1. ortografia (“ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi”) etimologică, ce redă forme apropiate de cele originale (în cazul limbilor romanice, din latină), precum în franc. enfant (lat. infantem) astăzi rostit / ãfã /, août (lat. augustum) azi pronunŃat / u(t) /. 2. opusă precedentei ortografii e cea fonetică, în care cuvintele sunt scrise cum se rostesc, se rostesc cum se scriu. Aşa e ortografia spaniolă, cf. casa, madre, libro, cea italiană, în general, v. porta, corte, giardino şi cea română, nu fără excepŃii: casă, curte, bărbat (dar el este pentru iel ieste, observ pentru opserv etc.).

Atât ortografia etimologică, cât şi cea fonetică sunt şi morfologice. Şcoala, cu analizele ei gramaticale, a stabilit zece “părŃi de vorbire”: substantivul, verbul, adjectivul, adverbul, pronumele, numeralul etc. şi cere elevilor ei să le despartă în scris printr-un gol, fapt relativ observat de textele mai vechi, cum o arată Scrisoarea lui Neacşu de la 1521, pentru limba română: ... cumǔauauzit de boeari cesuntu megiiaş şi de

1 Scolastic, în accepŃiunea “mod de gândire şi de activitate intelectuală bazat pe cunoştinŃe formale, rupte de practică şi mânuite în mod pedant” (dicŃ.).

256

generemiu Negre cumuiaudat împăratul slobozieluMahametbeg, sau Jurămintele de la Strasbourg, pentru franceză:

Pro deo amur... dist di en auant inquantdeos savir et podir medunat sisalvaraieo cist meonfradre Karlo ...

De altfel, chiar azi, în vorbire, cuvintele se grupează în unităŃi semantice pe care scrierea morfologică le dislocă: elevulbun facecinste părinŃilorlui, devenind în scris: elevul bun face cinste părinŃilor lui. Dar nu numai “fraza”, ci, uneori, chiar silaba este dislocată de ortografia morfologică. Aceasta, pentru a repara dauna, foloseşte semnele ortografice şi cu deosebire cratima, care, pe de o parte, desparte cuvintele (în vederea analizei lor), pe de alta le reuneşte (aşa cum ele apar în pronunŃare) – operaŃia într-un sens şi în celălalt interesând exclusiv şcoala, şi corespunzând în mod perfect definiŃiei scolasticului (v. nota nr. 1). Or, numita operaŃie se mai justifică în vreun fel în afara şcolii? Nu complică ea inutil comunicarea (scrisă) – necontribuind cu absolut nimic la efectuarea ei, încărcând-o doar cu zorzoane ieftine?

Într-adevăr, scriind băcanului: Dă-i, te rog, celui ce-Ńi aduce acest bilet două kg de orez, două de făină, unul de ... eu îi comunic două mesaje: unul de conŃinut – rugămintea mea de ... şi al doilea, gramatical: şi nu uita că dă este verb la imperativ, persoana a doua singular, i pronume personal conjunct de persoana a treia singular, în dativ; apoi ce, pronume demonstrativ, Ńi, pronume personal tot de persoana a doua, singular în dativ. Or, dau toate aceste informaŃii gramaticale o precizie mai mare comunicării mele? Sunt ele de natură să-l facă pe băcan să primească mesajul meu cu mai multă bunăvoinŃă, sau, dimpotrivă, ele sunt de natură să-i aducă aminte de insipidele analize gramaticale din şcoală, într-un an fiind pe punctul de a rămâne corigent din cauza lor.

Aşadar, apostroful, cratima, folositoare la ceva în şcoală, dar nici chiar acolo absolut indispensabile (se poate face analiza gramaticală chiar în lipsa lor, cum e cazul unui cuvânt precum câine/le), devin absolut inutile dincolo de zidurile numitei instituŃii.

Astfel, multe din scrierile unor limbi le ignoră cu totul, fără a le simŃi lipsa câtuşi de puŃin.

Să pornim chiar de la limba latină, care stă la baza limbilor romanice, inclusiv a limbii noastre. Ea are o mulŃime de sintagme formate din două sau trei (patru chiar) categorii gramaticale, pe care nu simte nevoia să le separe în scris prin vreun semn ortografic. Şi-mi vine în minte începutul lui Quousque (până unde, când) tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quamdiu (cât timp) etiam iste furor tuus eludet nos? – cele două adverbe fiind formate din quo şi usque pe de o parte, din quam şi diu pe de alta. Şi asemenea sintagme sunt cu zecile în limba latină; cf. şi: quasdam, quisquam, nequidquam (nequid quam), quaecumque, quemadmodum,

257

quomodocumque (que modo cum que), quodammodo; quanto opere are şi varianta quantopere – pe care cei de azi ar fi scris-o cu apostrof; la fel quasdringentenarius faŃă de quasdringenarius etc. etc.

Care e situaŃia în limbile romanice?

În textele (foarte) vechi franceze manuscrise lipsesc atât apostroful, cât şi cratima, care apar însă în textele moderne. Un sondaj operat într-un text din veacul trecut: A. Daudet, Lettres de Mon Moulin- Installation (4 pagini) dă 37 de întrebuinŃări ale apostrofului, cu prepoziŃia de: d’abord, cu conjuncŃia que: qu’un, cu pronumele personal: j’espère, il m’a regardé, cu articolul l’: l’air, cu demonstrativul neutru c’: c’est, cu negaŃia ne: n’importe ş.a. – şi doar patru cazuri de folosire a cratimei: plate-forme, basse-cour, là-haut, comment voulez-vous ?...

Investigăm tot atâtea pagini dintr-o operă din secolul nostru: M. Pagnol, La gloire de mon père – Avant-propos. SituaŃia e puŃin diferită de cea a operei din secolul trecut: 20 de cazuri de întrebuinŃări ale apostrofului, cu un total de 34 apariŃii, cu aceleaşi categorii gramaticale ca la Daudet, cu 7 qu’il, 4 n’est, câte 3 c’est şi 4 d’ şi un aujourd’hui în plus. Cratima? trei cazuri cu 5 întrebuinŃări: lui-même, (2 ori) peut-être (2 întreb.) şi par-dessus.

Şi italiana face uz de apostrof, dar mult mai rareori decât franceza.

Citim în Gramatica limbii italiene pentru români a lui dr. C. Perussi2 la capitolul Apostrof: “cuvântul apostrofat se citeşte împreună cu cel ce urmează, ca şi când ar fi un singur cuvânt. Ex. l’uomo, quest’anno etc.

Apostroful nu poate fi însă întrebuinŃat oricând. De asemeni, întrebuinŃarea lui e uneori facultativă, iar alteori absolut necesară”.

“Se apostrofează totdeauna articolele una, lo şi la în faŃa vocalelor. Ex. un’isola, l’onore, l’aria, l’ora etc. ”.

Articolul gli se poate apostrofa numai înaintea vocalei i. Ex. gl’inglesi sau gli inglesi; la fel gli pronume: gl’indirizai sau gli indirizai.

PrepoziŃia di se apostrofează de regulă înaintea vocalelor şi, aproape întotdeauna, înaintea lui i. Ex. d’amore, d’oggi, d’Italia etc.

Articolul le se întrebuinŃează rar cu apostrof: numai în poezie se apostrofează mai des. Ex. le armi del duca (proză), canto l’armi (poezie).

Cuvântul ci (pronume, adverb) poate fi apostrofat când urmează un i sau un e. Ex. c’invitò, c’era etc.

Pronumele mi, ti, si, vi, ne, lo, la se pot apostrofa înaintea vocalelor. Ex. mi ama – m’ama, si innalza – s’innalza, lo amo – l’amo.

2 Bucureşti, Scrisul Modern, ed. a treia.

258

În uzul curent unii scriitori întrebuinŃează mai des apostroful, alŃii mai rar.

(Să se observe în diferitele cazuri precizările: poate fi ..., se poate apostrofa numai, de regulă, se întrebuinŃează rar, se poate apostrofa ..., ceea ce arată labilitatea poziŃiei acestui semn ortografic).

Cât priveşte cratima, gramatica nu spune nimic despre ea, întrucât aceasta e lipsită de obiect în italiană. Aşa, cuvintele monosilabice, lipsite de obicei de accent, se ataşează la plurisilabicele la care se referă şi care le precedă. Spre a avea o idee despre acestea, am făcut un sondaj în nişte texte cu mult dialog: Umore in italiano3. Iată un număr de situaŃii întâlnite acolo (le dăm cu contextul lor cu tot):

Il signore sta legendo un libro e a un tratto quello gli cade. Domnul citeşte o carte şi deodată aceea îi cade.

La signora, porgendogli il libro dice ... (p. 10). Doamna, întinzândui cartea zice ...

Un uomo viene arrestato, è invitato a spogliarsi per fare la doccia (p. 12). Un om e arestat, e invitat să sedezbrace pentru a face duşul.

Ouest’anno vado a Ginevra. – Allora posso raccomandarti un buon albergo (p. 14). În acest an merg la Geneva. – Atunci pot săŃi recomand un bun hotel ...

Dimmi un po’ (!): c’è (!) qualque volta il sole în questo vostro paese? Spunemi numai: e vreodată soare în localitatea asta a voastră?

-Veramente, non saprei dirglielo, signore. Ho solo sedici anni (p.17). Zău că n-aş putea săvospun, domnule. Eu am numai şaisprezece ani.

- Non so se tua moglie è bella o brutta. Se è bella, non dirglielo. Nu ştiu dacă soŃia ta e frumoasă ori urâtă. Dacă e frumoasă, sănuispui.

Dille in vece /.../ Se /.../ fosse brutta, allora devi dirle a tutto spiano: Spunei în schimb ... Dacă /.../ e urâtă, atunci trebuie săi spui mereu:

Oh, come sei bella! (p. 17). Oh, ce frumoasă eşti!

- Lei ha avuto fortuna! Se /la macchina/ non gliela avessero rubata Dumneata ai avut noroc. Dacă /maşina/ nu ar fi furato lei avrrei fatto una contravvenzione ... (p. 21). ai fi făcut o contravenŃie. 3 Bucureşti, Ed. ŞtiinŃifică, 1967.

259

... il dannaro, è l’unico ricordo lasciatomi da mio padre (24). banii, e singura amintire lăsatămie de tatăl meu.

“Permesso verbale” – Ma mi ha dato lui stesso il permesso verbale! –Mostratemelo ... (p. 27). Permis verbal – Dar mi-a dat el însuşi permisul verbal! ArătaŃimil. ...

Ancora al ristorante – Portatemi, dice il signore, portatemi degli di ortografia.

Tot la restaurant - AduceŃimi, zice domnul, aduceŃimi greşeli de ortografie.

/.../ - Ma non ne abbiamo. – E perché li mettete sulla carta? /.../ - Dar nu avem. – Şi de ce le puneŃi (atunci) pe listă?

- Cameriere, questa birra è ignoble. Datemi in cambio un vermouth (p. 31). Ospătar, berea asta e proastă. DaŃimi în loc un vermut.

- Ma si depongo il mio denaro, quando potrò ritirarlo ? Dar dacă îmi depun banii, când voi putea săi retrag ?

-Versandolo oggi, può ritirarlo anche domani, con un preaviso di quindici giorni (p. 35). Depunândui azi, îi puteŃi retrage şi mâine, cu un preaviz de cincisprezece zile.

- Più sole ? - Ma figuratevi che n’e ... perfino all’ombra (40). Mai mult soare? Da’ închipuiŃivă că este până şi la umbră.

- ... il colmo per un pugile ? Contarsi i capelli senza togliersi i guantoni (p. 43). Culmea pentru un boxeur? Săşi numere firele de păr din cap fără săşi scoată mănuşile.

Ortografia spaniolă nu foloseşte nici apostroful, nici cratima, o situaŃie

ideală. Şi aici cuvintele de o silabă se ataşează la cele cu un corp mai plin. Am făcut şi pentru ea nişte sondaje, şi anume, în A. de Trueba, Cuentos Populares4.

Dăm şi în acest caz o seamă de propoziŃii pentru documentare şi obişnuire a ochiului cu formele fără apostrof:

4 Ed. Privat - Didier

260

- Impongase usted la obligación de salir todas las dias (p. 35). ImpuneŃi dumneata obligaŃia de a ieşi în toate zilele ...

- Ya sabe usted que deseo servirle (p. 35). Ştii bine dta că vreau săteservesc ...

- ... no he podido proporcionarle una ocupacion en que gañe ... (37). …nu am putut săigăsesc o ocupaŃie în care să câştige ...

- He desembolsado algunos miles de reales suscribiendole en la sociedad (p. 37). Am cheltuit câteva mii de reali înscriindul în societate.

Es preciso que haga usted un sacrificio por mi /.../ valiendose de sus buenas relaciones (p. 38). Trebuie să faci dta un sacrificiu pentru mine folosindute de bunele dtale relaŃii.

Impongase usted la obligación de dar un paseito todas las mañanas (p. 38-39). ImpuneŃi dta obligaŃia de a face o plimbare în toate dimineŃile.

Todo menos imponerme obligaciones (p. 39). Orice afară de amiimpune obligaŃii ...

- ... hombre, sientate (p. 39) - …omule, aşeazăte.

... ese trabajo no merece recompensa ninguna ... – Yo quiero dartela (p. 40). …treaba asta nu merită nici o recompensă. – Eu vreau să Ńio dau.

Perico obedece temblando /.../ proponiendose no volver a ... (p. 41). Perico se supune tremurând - propunânduşi să nu se mai întoarcă...

Si /.../ el marques se contente con echarle una reprimenda (p. 41). Dacă /.../ marchizul se mulŃumeşte cu aiadresa o dojană ...

- Descuide Vuecencia, y perdoneme una falta /.../ imperdonable (p. 42). Nu vă îngrijoraŃi şi iertaŃimi o greşeală de neiertat.

... las mujeres no lloran a verlos partir (p. 49). …femeile nu plâng văzândui plecând.

Los euskaldunac eligen un caudillo que esté siempre dispuesto a conducirlos al combate (p. 53).

261

Bascii aleg un căpitan care să fie oricând gata aiconduce la luptă.

- !Dadme la cota y la lanza! (p. 56). DaŃimi zalele şi lancea!

Lekobilde empuña la lanza y su brazo se niega a sostenerla (p. 56). Lekobilde apucă lancea, şi braŃul lui nu vrea soŃină.

- Principe de Erin, exclama el anciano dirigiendose al hijo de Morna (p. 56). Principe de Erin, exclamă bătrânul îndreptânduse spre fiul Mornei.

-Dirigios à la iglesia parroquial del valle de ... (p. 59). ÎndreptaŃivă către biserica parohială din valea ...

Care e, în sfârşit, situaŃia în limba română ? Să privim şi aici lucrurile prin unghiul istoric.

Întâia scriere românească datează, cum se ştie, din 1521: e vorba de Scrisoarea lui Neacşu.

În textul transcris din cirilică în latină nu apare apostroful deloc. Dar găsim acolo în două rânduri cratima genere-miu şi un enigmatic pre i-oi va fi vorba. “Actualizarea transcrierii în alfabetul latin cu aplicarea regulilor ortografiei de azi e neştiinŃifică şi procedeul discreditează operaŃia”. În acelaşi text scapă “vigilenŃei” transcriitorului două situaŃii: sĕu dus şi sĕu prinsu. Consultând şi următoarele texte vechi constatăm lipsa atât a apostrofului, cât şi a cratimei. N-am şti să spunem exact când s-au introdus ele în ortografia românească.

Elementa Linguae daco-romanae a lui Klein-Şincai (1780 şi 1800) vorbeşte despre folosirea apostrofului în termenii: “Apostrophe in Lingua Daco-Romana necessario fieri non debet, idcirco parce et caute illa utendum, ne sensus aut penitus immutetur, aut reddatus dubius vel obscurus”; şi “Verum Apostrophe, demptis Syllabicus me, se, quae melius apostrophantur, tantum elegantiae ergo sit”.

Nimic însă despre cratimă, ca şi când aceasta nici n-ar exista. Citim acolo: mai prandi va cineva la ...? arată ne, anche mi au plăcut, daŃi ne de beuut, scolla te, n’audi quum tona ? etc., şi: placaŃi a sedere, Domnul meu înclinânduse te sal’ută, luaŃivă locuri, uităte la horar, hodignesce în pace si nuti uita ane scula ...; nai si remani sanatos, nuti poruncesc, placaŃi ami poruncire, rogute unde siede, dute numai ...

Aşadar, Klein –Şincai la unison cu italienii şi spaniolii (şi pentru ce milităm noi)!

262

Apostroful, care la sfârşitul veacului XVIII-lea cunoştea o epocă de glorie, avea să primească un secol şi jumătate mai târziu lovitura de graŃie prin reforma ortografiei (din 1953), când va fi eliminat din scriere, locul lui luându-l cratima: n’am, devenind n-am, într’o – într-o.

Astăzi, cratima prezintă în economia ortografiei române o dezvoltare ca în nici o altă limbă romanică. Iată principalele situaŃii când se face uz de ea: 1. la pronumele personale conjuncte: - în dativ (singular şi plural): mi, Ńi, i – ne-ni, vă-vi, le-li: spune-mi, ia-Ńi;

dându-ne, părându-ni-se, daŃi-vă seama, luaŃi-vi-l, ia-le şi lor jucării ...

- în acuzativ (singular şi plural) mă, m-, te, l-, -o; ne, vă, -i, -le, se: ascultă-mă, m-am dus, aşteaptă-te la ..., lasă-l, dă-o, primeşte-ne, spălaŃi-vă, priviŃi-i, -le, spălându-se. Se ştie ce probleme pun şcolarilor toate aceste grafii – şi nu numai lor

– care-i obligă la o bună cunoaştere a gramaticii pronumelui personal. (vă amintiŃi de: mi-Ńi-i, me-te-îl-o,

me-te-îl-o, ne-ve-i-le, care-l băgau în boală pe Trăsnea lui Creangă?)

2. şi verbul a fi la prezentul indicativ, formele conjuncte i şi s simt nevoia să se sprijine pe cuvântul precendent: nu credeam că-i aşa târziu; băieŃii nu-s acasă acum.

3. la fel, prepoziŃiile de, pe când precedă: de-atunci, pe-aici; prepoziŃia în, după verb, îşi pierde vocala şi rămâne –n, care se alipeşte de cuvântul precedent: lasă-mă-n pace !

4. negaŃia nu/n se uneşte cu cuvântul următor: nu-l văd, n-am ştiut; 5. o situaŃie identică întâlnim în cazul conjuncŃiilor şi, că, să: şi-acum

..., zice c-ar veni, lasă-mă s-o văd etc. (şi acestea nu-s toate cazurile, v. şi într-o, dup-aceea, pasă-mi-te, diverse cuvinte compuse (dar nu toate) etc. etc. (v. DOOM -ul).

Nu, nu, “ştiinŃa” folosirii cratimei nu-i deloc o glumă cum vor unii să se creadă; ea pune multe şi serioase probleme.

Această ortografie şcolară a fost declarată oficială şi cei a căror profesie implică şi scrisul sunt ŃinuŃi s-o observe şi ei ca şi şcolarii. Şi întocmai ca şi aceştia, nu rar cad şi ei în greşeală. Astfel, în procesul verbal al unui preşedinte de tribunal, am citit de două ori grafia sau dat. Chiar o directoare din Ministerul ÎnvăŃământului ne scria vam publicat şi dv. o lucrare ...

Altfel, trebuie spus că nici ortografia şcolaro-oficială nu e lipsită de ... greşeli. După ce hotărăşte că diversele “părŃi de vorbire” trebuie despărŃite în scris prin goluri sau cu ajutorul cratimei, ea scrie câinele, codrul, cartea într-un cuvânt, deşi aceste sintagme sunt formate dintr-un substantiv şi articolul hotărât – deci, două categorii gramatical distincte . Şi totuşi !

263

De altfel, tot greşit pretinde a se scrie patruzeci, şaptezeci, optzeci – într-un cuvânt, deşi, şi în acest caz, e vorba de două elemente gramaticale distincte: un numeral şi un substantiv (v. franc. quatre-vingts, quatre-vingt-treize !). (Dacă, însă, am aplica principiul conform căruia se foloseşte cratima şi am scrie: câine-le gându-l – ca rugându-l etc., toŃi adversarii eliminării cratimei ar protesta, pentru simplul motiv că atari grafii ar şoca ochiul, respectiv deprinderea lui cu forma fără cratimă).

Dar, în afara persoanelor la care scrisul face parte din ocupaŃia lor (elevii) sau din profesie (dascăli, magistraŃi etc.), el e folosit ocazional şi de alte persoane, în corespondenŃa lor particulară.

În tinereŃe, noi am cerut unor adolescente (între 14 şi 17 ani) de la o şcoală specială, să ne scrie poezii populare făcute de ele sau cunoscute de ele (majoritatea acestor eleve erau de la Ńară). Redăm mai jos câteva fragmente de la “autoare” diferite pentru a se vedea ortografia lor:

GheorghiŃă, reteazăŃi părul Că miai mâncat sufleŃălul (!) GheorghiŃă, măi GheorghiŃă mă

Eu părul nu loi tăia De Ńiar seca inima GheorghiŃă ...

Ochii mei sunt logodiŃi Nui mai dau la alŃi voinici.

sau Ajungă puiule ajungă Deatâta mânie lungă Căi un an şi jumătate De când porŃi mânia în spate Căi un an şi şase luni De când mă porŃi cu minciuni Cu minciuni şi cu scrisori Ş-acum puiule te-nsori.

şi încă: nişte versuri cu o ortografie mai ... cultă:

Pe cărarea din poiană L-a fântâna dorului Şade’n fiecare seară Ionel cu Leana lui ...

De-ar şti luna s-ă vorbească Mie multe me-ar vorbi Me-ar spune că ce e dorul L-a inimioara badii.

264

Pentru a treia oară ne întâlnim cu texte în limba română fără cratimă (după manuscrisele vechi şi după Elementa...). Fără de acestea, un împătimit al cratimei ar fi în stare să trateze textele în versuri drept “acte de incultură” (la fel, nu-i aşa, cum sunt şi ortografiile limbilor: latină, italiană, spaniolă !).

În fapt, ne aflăm în faŃa a două sisteme grafice: unul în care predomină scolasticul cu un semn ortografic a cărui corectă însuşire pune multe probleme şi a cărui valoare în procesul comunicării scrise este nulă, ba o mai şi complică; şi altul fonetic, ce nu ridică probleme nici scrierii, nici comunicării.

Şi e foarte probabil că o persoană neutră, obiectivă, străină, pusă în faŃa celor două sisteme, ar opta pentru cel de-al doilea, pentru care milităm şi noi de altfel.

Aşadar, înainte spre mileniul III, cu ortografia românească fără cratimă !

265

Anexă: Un precursor al ortografiei româneşti fără

cratimă

În ziarul timişorean “Prima Oră”, din 4 dec. 1999, prof. dr. Ion Iliescu publica interviul cu subsemnatul, sub genericul “O propunere interesantă”, în care se milita pentru eliminarea cratimei din scrierea limbii române, aşa cum au făcut-o deja italienii şi, cu deosebire, spaniolii. Nu ştiam atunci că cineva a şi aplicat această idee (fără să teoretizeze) încă din secolul trecut. E vorba de preotul librar şi anticar Emilian Micu, de care am aflat recent din articolul “Emilian Micu despre Dimitrie łichindeal” – Adăugiri de Radu Ardelean şi Pavel Vesa – publicat în Altarul Banatului nr. 1-3, 2000.

Cine a fost D. łichindeal, ştia deja Mihai Eminescu care în “Epigonii” lui îl numea “gură de aur”. Dar cine era Emilian Micu ? Un aprig apărător al lui łichindeal, acuzat de un oarecare Ioan Russu de a-l fi plagiat pe scriitorul Dimitrie Obradovici – fabulist şi el.

După I. D. Suciu şi R. Constantinescu, “Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului”, Tim. 1981, “Micu este un foarte serios cercetător al trecutului bisericesc din Banat, dublat de un pasionat colecŃionar de documente şi materiale arhivistice ale trecutului bănăŃean, precum şi un mare colecŃionar de carte veche”.

Emilian Micu era preot şi librar-anticar şi ca atare a întreŃinut legături cu multe personalităŃi literare ale vremii, între care Iosif Vulcan de la Oradea. În scrisorile sale nu foloseşte nici apostroful, nici cratima, întocmai aşa cum fac spaniolii.

Extragem din aceste scrisori câteva exemple în materie. Emilian Micu către George Ardelean – Chişoda ante 12 mai 1892. Mult Stimate Domnule! Referitoriu la epistola Dlui I. Vulcan am onoarea a vě face

următoarele desluşiri positive la persoana Dimitrie łichindeal. 1. łichindeal nu sau scris nici când precum îl scrie Russu şi I. Vulcan:

Cichindeal, ci totdeauna łichindeal. 4. În Becicherecul mic sau căsătorit cu fica perotului Nadaşchi ca invetiatoriu. 5. Sau sfinŃit de diacon în Timişoara după un an de praxa conform Pravilei în etate de 25-26 de ani minimum sau sfinŃit de preot şi sau instituit capelan lângă socrul seu Nadaşchi ér murind sau instituit de paroh la a ..., până ce în anul ..., sau denumit de profesor la Arad. 6. Dela Arad au venit în a ... şi au funcŃionat la parochia sa până la anul ... când bolnăvinduse au fost dus în spital la Timişoara.

266

14. Are cunoscintia ca D. ł. la anul 1801 au studiat clerica în Timişoara fiindu-i5 profesor Mihaiu Roşiu Paraclisieruul ? 15. /.../ ce sunt serbătorile cum sau renduit şi cum trebuie cu întielepciune să se prăsnuiască ...

16. Multe sar mai putea afla despre D.T. despre ... 20. Ar fi forte de folos Dlui I. Vulcan să ne tremită manuscriptul sěu pre vreo câteva dile sěl vedem şi numai după aceea sěl tipărească ...

al Domniei tale stimătoriu /ss/ Emilian Micu

III Emilian Micu către Iosif Vulcan / Chişoda, 24 ianuarie v. 1893/ Mult Stimate Domnule !

Primind pretiuita Dtale scrisoare ce-mia-Ńi adresat (sic!), Vědcă vati cam superat pre mine. /.../ Dora nu poftesci Dta de la mine seti impărtăsiesc rezultatul cercetărilor mele de ani îndelungaŃi.

Si eu am cerut manuscriptul Dtale sěl ved şi mi lati refuzat. În véra trecută după ce am aflat că şi Dta Te ocupi cu łichindeal,

Vam oferit toate operile complecte ce leau scris şi tipărit łichindeal spre cumperare, nici nu mi-aŃi respuns (sic, v. nota 1) nemica. Cestiunea împrumutului e foarte critica. Chiar şi eu am fost cerut împrumut /.../ şi étă ce respuns am căpetat Vil aclud aici.

Cartea ce o poftiŃi de łichindeal: Îndreptări moralnice 1819 Vio tremit de tot în schimb pentru /... /

Aprope, mai usior a crede să fie Dimitrie tatăl lui George şi nu George lui Dimitrie ! Acésta se se constateze incă trebuiesc spese, după cum Vam spus. Dta eşti bogat poŃi jertfi ér eu sum serac rece (de multe ori nici n’am ce mânca) (v. nota 1). /.../ în continuu în luptă cu socrul cu parochul, carele după ce iau murit fata şi socia mea umblă să mă scotă din parohie /.../

Al domniei Tale stimatoriu /ss/ Emilian Micu. Kissoda în 24/VI 1893. p.u. Temesvar.

IV

Emilian Micu către Iosif Vulcan Mult Stimate Domnule !

5 O scăpare a lui Em. Micu sau “o corectare” a autorilor articolului, respectiv a corectorilor de tipografie a lui ?

267

/ ... / łichindeal au reposat în Timişoara după cum am constat în Luminătoriul 1887 şi sau inmormentat şi de aici lau scos şi lau dus la Becicherec.

Cavalerii nopŃii şi Sclavul Amorului i-am vendut nu i mai am / ... / Ostenelele mele nu leam computat în cei 5 fl.

/Operele lui łichindeal ... / Vile-am oferit astavéra şi nu aŃi voit ale cumpăra.

Al Domniei tale stimatoriu /ss/ Emilian Micu, preot Kissoda în 25/I 1893.

*

Să facem numărătoarea exemplelor. Vreo 32, din care 26 fără apostof şi nici cratimă (în majoritatea lor perfecte compuse de tipul: sau scris, şi leau scris, apoi iau murit... participii prezente: bolnăvinduse, subjonctive săl vedem, condiŃionale: sar mai putea ...).

Vreo şase exemple prezintă semnele ortografice: apostroful: l’a cunoscut, şi cratima: fiindu-i, i-am vendut, nu mi-aŃi respuns. Neavând manuscrisul sub ochi nu ştim dacă e vorba de scăpări ale lui Em. Micu, sau îndreptări ale corectorilor tipografici.

Curioase sunt exemplele: ce-mia ti adresat şi Vile-am oferit, care, foarte probabil, sunt “lecturi” greşite ale autorilor articolului din “Altarul Banatului”.

Un lucru e clar: neîntrebuinŃarea apostrofului şi a cratimei nu sunt semne ale ignoranŃei la un intelectual ca Em. Micu, ci eliminări voite, ca în italiană şi spaniolă – dacă le va fi cunoscut – sau ca rezultat al scrierii fonetice, în care nu se “aude” nici unul din cele două semne ortografice în chestiune.

AUT, XLI, 2003, p. 269-282 Recenzii

MIHAIL HALICI – TATĂL, Dictionarium valachico – latinum [Anonymus caransebesiensis], Studiu filologic şi indice de cuvinte de Francisc Király, [Timişoara], Ed. First, [2003]

Francisc Király a fost modelul universitarului autentic, respectat şi admirat în sala de curs, documentat până la cel mai mic detaliu, inspirat şi eficient la masa de lucru.

Deşi a trecut năprasnic şi mult prea repede în veşnicie, existenŃa sa pământeană, dominată de rosturi înŃelept alese şi admirabil împlinite, a lăsat nu numai amintirea unui OM deosebit, ci şi o trainică şi foarte necesară operă ştiinŃifică. Fără cărŃile şi studiile sale, cercetările de istorie a limbii române, de lexicologie, de ortografie şi de filologie românească ar fi rămas mereu neîmplinite şi, în unele cazuri, chiar incorecte. Informat din cele mai autorizate surse de specialitate şi dăruit cu puterea de a pătrunde în esenŃa semnificaŃiei fenomenelor studiate, calitate proprie creatorilor cu har, Francisc Király ne-a dăruit o operă plină de idei originale şi de păreri convingător argumentate.

Iată că, la cinci ani de la dureroasa despărŃire de lumea prin care a trecut, distinsul şi mereu regretatul nostru coleg ne oferă, prin mijlocirea doamnei prof. univ. dr. Maria Király şi a d-lui prof. univ. dr. Al. Metea, o carte excelentă şi îndelung aşteptată de filologia românească.

Din 1891, când B. P. Hasdeu îl semnala în „Revista pentru arheologie, istorie şi filologie”, intitulându-l Anonymus Lugoshiensis, denumire schimbată, şapte ani mai târziu, de Grigore CreŃu, în Anonymus Caransebesiensis, şi menŃinută în literatura de specialitate până acum, chiar dacă a existat şi încercarea de a-l denumi Anonymus Banatensis, Dictionarium valachico-latinum, cel mai vechi dicŃionar cu limba de bază română ajuns până la noi, a reŃinut atenŃia filologilor români şi străini, care au emis opinii privind paternitatea, localizarea şi datarea acestei scrieri.

Nesemnat, nedatat şi fără nici o informaŃie privind locul în care a fost redactat, situaŃie întâlnită la majoritatea textelor vechi, acest dicŃionar, aflat astăzi în colecŃiile Bibliotecii Universitare din Budapesta, a fost descoperit în 1742 la Sibiu, în biblioteca familiei Halici, care cuprindea 540 de titluri şi pe care Mihail Halici – fiul a lăsat-o, prin testament, autorităŃilor sibiene, înainte de a pleca definitiv în străinătate. Manuscrisul, redactat cu alfabet latin şi ortografie maghiară, are 167 de pagini, cărora li s-au mai adăugat 184 în 1740, când lucrarea a fost legată prima oară, şi cuprinde 5255 de articole, în care sunt consemnate 5460 de cuvinte româneşti.

Pentru timpul în care a fost scris, acest dicŃionar este impresionant atât prin dimensiuni, cât şi prin felul în care a fost redactat. El reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii privitoare la starea vocabularului românesc din secolul al XVII-lea şi ar putea oferi argumente peremptorii pentru cei care admit existenŃa unei variante literare bănăŃene în epoca veche a românei culte.

270

Până acum însă, specialiştii şi-au concentrat atenŃia cu deosebire asupra identificării autorului, a datei şi a locului unde a fost elaborat acest text.

B. P. Hasdeu, găsind între articolele dicŃionarului şi unul consacrat toponimului Lugoj, ataşat însă ulterior, iar între cuvintele consemnate în lucrare identificând o seamă de elemente lexicale bănăŃene, credea că autorul putea fi un lugojean.

În 1898, Gr. CreŃu, pornind de la informaŃiile documentare privitoare la prezenŃa dicŃionarului în biblioteca familiei Halici din Sibiu, originară din Caransebeş, avansează ideea că autorul ar putea fi un caransebeşean. Mai târziu, C. Tagliavini, L. Tamás şi L. Gáldi, neîmpărtăşind opiniile celor doi români, cred că avem de-a face cu un bănăŃean care nu poate fi localizat cu precizie. Nicolae Drăganu (Mihail Halici (ContribuŃie la istoria culturală românească din sec. XVII), în „Dacoromania”, IV, 1927, p. 77-168) şi, mai recent, Mircea Seche (SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Bucureşti, 1966, p. 12), Ion B. Mureşeanu (Mihail Halici. Trei secole de la apariŃia primei ode culte româneşti, „Orizont”, XXV (1974), 27 dec.) şi Aristida G. Turcuş (Mihail Halici. Memento etnologic, în Tibiscus, Timişoara, 1974, p. 203) atribuie acest dicŃionar lui Mihail Halici – fiul, unul dintre cei dintâi poeŃi români culŃi, idee pe care şi-au însuşit-o şi autorii DicŃionarului literaturii române de la origini pînă la 1900 (Bucureşti, 1979).

Cel care a reuşit să dezlege această enigmă a fost regretatul profesor Francisc Király. OpŃiunea sa pentru desemnarea lui Mihail Halici tatăl drept autor al acestui dicŃionar este cea mai bine şi mai convingător argumentată. Analizând cu minuŃiozitate nu numai informaŃiile istorice, ci şi ortografia şi conŃinutul textului, el a găsit, încă în urmă cu două decenii, suficiente elemente care probează această părere. Rezervelor formulate de Gh. Chivu în studiul Opinii recente asupra celui mai vechi dicŃionar românesc ( LR, XXXVI, 1987, nr. 3, p. 208-215), Francisc Király le-a răspuns cu o largă argumentaŃie logică şi faptică, menită să încheie această dispută filologică, veche de peste un secol.

La fel de convingător şi-a susŃinut şi opiniile privitoare la datarea şi localizarea textului, despre care afirmă că „a fost conceput la Caransebeş, înainte de 1658, iar manuscrisul, aşa cum este astăzi, nu poate fi mai nou de 1671” (p. 119).

Volumul apărut la Editura First din Timişoara este cea dintâi ediŃie ştiinŃific alcătuită a acestei scrieri. Textele publicate de B. P. Hasdeu, fragmentar, şi de Gr. CreŃu, integral, în două reviste din secolul al XIX-lea, au numeroase omisiuni şi lecŃiuni greşite.

IniŃiată în colaborare cu Romulus Todoran, elaborarea acestei ediŃii a durat mult, atât de mult încât nici Francisc Király n-a avut şansa de a o vedea finalizată. Între copertele acestei cărŃi de 391 de pagini s-a adunat rodul unei munci stăruitoare de cercetare filologică minuŃioasă şi aprofundată până la ultimele consecinŃe.

Volumul se deschide cu o emoŃionantă evocare a personalităŃii editorului, făcută de profesorul G. I. Tohăneanu. Urmează cuvântul celor care, învingând oprelişti şi dificultăŃi dintre cele mai grele, au făcut ca această carte „să îşi găsească drumul firesc spre toŃi cei care iubesc limba română” (p. 7), cum înşişi mărturisesc.

271

De la p. 9 la 130 sunt reproduse opt studii consacrate de Francisc Király acestei scrieri, care reprezintă substanŃa unui foarte documentat şi solid studiu introductiv. Găsim aici întreaga contribuŃie a universitarului timişean la rezolvarea problemelor în litigiu: paternitatea, datarea şi localizarea dicŃionarului, la interpretarea corectă a grafiei acestui text şi, în general, a scrierii limbii române cu alfabet latin şi ortografie maghiară, la analiza materialului lingvistic, la corectarea erorilor de interpretare a unor termeni comentaŃi de diverşi cercetători şi mai ales a numeroaselor lecŃiuni greşite, precum şi la relevarea importanŃei acestei scrieri pentru istoria limbii şi culturii noastre vechi.

Textul dicŃionarului, reprodus în variantă facsimilată, ocupă 180 de pagini (de la p. 135 la 315), iar Indicele alfabetic al cuvintelor româneşti conŃine, în transcriere interpretativă, toŃi termenii menŃionaŃi în Dictionarium valachico-latinum.

Editarea acestei lucrări este, categoric, un eveniment ştiinŃific deosebit, care face cinste nu numai autorului şi celor care i-au înlesnit apariŃia, ci şi filologiei timişorene şi româneşti în ansamblu.

Prin acest volum, Francisc Király revine nu numai printre timişorenii care l-au cunoscut şi i-au apreciat ştiinŃa şi calitatea umană, ci şi în filologia românească de prim rang.

Vasile D. łÂRA

NICOLAE SARAMANDU, Studii aromâne şi meglenoromâne, ConstanŃa, Editura Ex Ponto, 2003, 258 p. + 2 h.

Autor şi coautor a numeroase lucrări de referinŃă din domeniul dialectologiei şi folclorului, Nicolae Saramandu a avut iniŃiativa adunării în volum a unor studii şi articole (inedite sau apărute în publicaŃii de specialitate din Ńară şi din străinătate) consacrate dialectului aromân şi, într-o măsură mai mică, celui meglenoromân.

Volumul pe care îl prezentăm este structurat pe două secŃiuni: în cea dintâi sunt incluse, după cum precizează autorul însuşi în Cuvânt înainte, “studii referitoare, în general, la aspecte lingvistice (adăugându-se o lucrare din domeniul folclorului: MIORIłA la aromâni)” şi altele în care este prezentată “contribuŃia la cercetarea aromânei (sau a meglenoromânei) a unor reprezentanŃi de frunte din trecut şi de azi” (p. 7); cea de-a doua parte cuprinde prezentări ale unor lucrări consacrate aromânei şi meglenoromânei dar şi ale unor lucrări de lingvistică balcanică.

Studiul Aromânii din Dobrogea şi graiul lor (p. 11-31), cu care debutează prima parte, oferă informaŃii importante privind numărul şi răspândirea aromânilor în Dobrogea, data colonizării acestora, precum şi locul lor de provenienŃă. Pe baza materialului lingvistic înregistrat prin anchete la faŃa locului, autorul, preluând repartiŃia pe ramuri, “în funcŃie de regiuni sau centre regionale”, efectuată de T. Papahagi (Aromânii. Grai, folklor, etnografie (curs litografiat), Bucureşti, 1932, p. 11), identifică în Dobrogea patru grupuri principale de

272

aromâni: grămostenii, fărşeroŃii, pindenii şi moscopolenii. Acestora li se adaugă muzăchearii, care, însă, “fiind foarte puŃin numeroşi, nu sunt consideraŃi ca grup aparte de către ceilalŃi aromâni, care îi confundă fie cu fărşeroŃii, fie cu moscopolenii” (p. 28).

Materialul lingvistic cercetat (în acest studiu nu sunt analizate decât răspunsurile primite pentru termenii mamă (întrebarea 464), veri (496), veri primari (498), veri al doilea (500), copil (509), băiat (515), gemeni (544), fin (553) din Chestionarul NALR, capitolul Familia; pentru o prezentare mai detaliată a aromânei din Dobrogea şi a diferenŃelor dintre graiuri vezi Nicolae Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea. Fonetică. ObservaŃii asupra sistemului fonologic, Bucureşti, Editura Academiei, 1972) îi permite autorului să concluzioneze: “[…] graiurile aromâneşti din Dobrogea nu reprezintă o altă realitate faŃă de cele vorbite de aromâni în Ńările balcanice, de unde aceştia le-au adus, în urmă cu câteva decenii, în Ńinuturile româneşti dintre Dunăre şi mare. În Dobrogea, graiurile aromâneşti reproduc într-un spaŃiu restrâns realitatea lingvistică întâlnită, în spaŃii mult mai întinse, în Peninsula Balcanică” (p. 31).

Şi al doilea articol cuprins în acest volum – InfluenŃă a dacoromânei sau evoluŃie paralelă în aromâna din Dobrogea? (p. 33-35) – conŃine observaŃii privind anumite particularităŃi ale graiului aromânilor stabiliŃi în Dobrogea, mai precis, ale moscopolenilor. Este vorba de trecerea lui i neccentuat la ă, atât în silabă protonică (băút), cât şi în silabă posttonică (scápăr), realizarea diftongului §a ca e (parŃial, acest fenomen este întâlnit şi la fărşeroŃii originari din Albania, anchetaŃi de autor în localitatea Palazu Mare, municipiul ConstanŃa), precum şi redarea consoanei ľ prin ¯ (care apoi dispare) în graiul grămostenilor curtuveáń (p. 33). Analizând fenomenele fonetice amintite, N. Saramandu apreciază că avem a face cu inovaŃii paralele şi, deci, nu cu o influenŃă a dacoromânei, deşi, “Contactul direct între vorbitorii celor două dialecte, realizat pentru prima oară în Dobrogea, a putut să favorizeze schimbările fonetice din graiurile aromânei. ‘DirecŃia’, modul specific în care se realizează aceste schimbări în aromâna din Dobrogea nu au fost, însă, modificate în urma contactului cu dacoromâna” (p. 35).

În cadrul cercetărilor dialectale efectuate în Dobrogea, autorul a înregistrat apariŃia unui nou termen (mucánÉ, mucán (plural mucáń)) cu care aromânii şi meglenoromânii stabiliŃi aici îi numesc pe dacoromâni, cauzele şi semnificaŃiile acestui fapt din punct de vedere etnolingvistic fiind expuse de autor în articolul Arom., megl. mucán “dacoromân”. Câteva aspecte etnolingvistice (p. 37-42).

Alături de termenul în discuŃie, care a înlocuit termenii mai vechi mglr. vla, ar. romấn, vlăhút (p. 39), N. Saramandu a notat şi următoarele derivate: mucánâ (plural mucáni) “dacoromâncă”, adj. mucânéscu “dacoromânesc” (fem. mucâneáscâ), adv. mucâneáşti “dacoromâneşte”, diminutivul mucâníĉÉ (fem. mucâníĉi).

Un alt articol este consacrat prezentării sistemului formelor verbale compuse în aromână (p. 43-50) prin prisma “contactelor pe care acest dialect le-a avut cu limbi ca neogreaca, albaneza, bulgara, slava macedoneană” (p. 43), perspectivă indispensabilă studierii dialectelor româneşti sud-dunărene, care, de la un moment dat, şi-au continuat evoluŃia exclusiv în mediul balcanic, fapt ce a avut numeroase urmări în plan lingvistic şi nu numai.

273

Tot în prima secŃiune a lucrării este inclus şi un studiu de sintaxă (Coordonarea cu conjuncŃii a propoziŃiilor în aromână) (p. 51-63) în care sunt expuse modalităŃile de realizare a raportului de coordonare copulativă, disjunctivă şi adversativă în aromână, cu precizarea similitudinilor, dar şi a diferenŃelor care există, în această privinŃă, între idiomul în discuŃie şi celelalte dialecte româneşti.

Volumul de faŃă cuprinde şi două articole în care sunt abordate anumite aspecte de ordin lexical: în primul, Note etimologice şi lexicale (p. 65-66), autorul analizează câŃiva termeni înregistraŃi în cursul cercetărilor efectuate în Dobrogea, termeni care, fie nu sunt înregistraŃi în dicŃionare, sau, dacă sunt, apar cu alte sensuri; cel de-al doilea, Câteva consideraŃii privind raporturile lingvistice româno-slave (p. 67-69), conŃine “câteva observaŃii cu caracter general” (p. 67) privind împrumuturile slave comune celor patru dialecte româneşti, precum şi “contactele româno-slave la nivelul fiecărui dialect” (pentru acest ultim aspect N. Saramandu se opreşte asupra aromânei, mai precis, asupra posibilităŃilor de delimitare a împrumuturilor “care se explică prin bulgară de cele care se explică prin slava macedoneană” (p. 68)), observaŃii în baza cărora autorul conchide: “În ceea ce priveşte vechile împrumuturi slave din limba română, trebuie să admitem un teritoriu vast pentru contactele lingvistice româno-slave. Dat fiind că asemenea contacte există şi astăzi în diferite regiuni, este necesar să stabilim o periodizare mai nuanŃată a împrumuturilor slave în română. La nivelul dialectelor, trebuie să stabilim, pentru fiecare caz particular, idiomul (dialectul) slav din care provine termenul împrumutat în română” (p. 69).

Tot în acest volum este inclus şi Proiectul Atlasului lingvistic aromân (AliA) (p. 71-76), realizat în colaborare cu Johannes Kramer. De fapt, elaborarea unui atlas al dialectelor româneşti sud-dunărene constituie un deziderat formulat încă din 1958 în cadrul ConferinŃei dialectologilor de la Bucureşti, deziderat care, din păcate, nu a fost realizat nici azi. Cu toate acestea, dialectul aromân a fost consemnat în atlasul romaniştilor germani Johannes Kramer şi Wolfgang Dahmen şi a colaboratorilor lor, Klaus-Jürgen Fiacre, Rainer Schlösser şi Beate Wild, Aromunischer Sprachatlas. Atlasul lingvistic aromân, din care au apărut două volume, precum şi de Micul atlas al dialectului aromân din Albania şi din fosta Republică Iugoslavă Macedonia, publicat în 1997 de P. Neiescu.

În momentul de faŃă dispunem de un material deosebit de bogat – monografii, studii mai mult sau mai puŃin ample, dicŃionare etc. – privind dialectele româneşti sud-dunărene, însă, după cum remarca şi N. Saramandu, cercetările, efectuate cu precădere în sec. al XX-lea, au avut în vedere aproape exclusiv comunităŃile rurale. Prin prisma acestui fapt, includerea articolului Cercetarea aromânei vorbite în mediu orăşenesc (p. 77-81) în volumul pe care îl prezentăm apare ca fiind dublu motivată: conŃine, după cum sugerează şi titlul, o expunere a unor aspecte importante ale aromânei vorbite în mediul urban, “cu referire specială la mediul românesc” (p. 81), reprezentând totodată şi o modalitate “de a atrage atenŃia asupra utilităŃii studierii aromânei din perspectiva dialectologiei urbane şi a sociolingvisticii” (ibidem).

Dintre populaŃiile româneşti sud-dunărene, doar aromânii au “un trecut cultural” (Matilda Caragiu MarioŃeanu, Ştefan Giosu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română, Bucureşti, EDP, p. 173), dialectul

274

aromân fiind singurul care a fost fixat în scris. O expunere a sistemelor de scriere a acestui idiom o găsim şi în articolul lui Nicolae Saramandu, Sisteme de scriere a aromânei (p. 83-88) (vezi în acest sens şi Gh. Carageani, ReflecŃii asupra sistemelor ortografice cu litere latine în aromână, în “Buletinul Bibliotecii române”, XVI (XX), Freiburg, 1990-1991, p. 47-95, apud Nicolae Saramandu, Studii aromâne şi meglenoromâne, p. 88, nota 12).

Tot în prima parte a acestui volum autorul a inclus studiul MIORIłA la aromâni (Elemente mioritice în poezia aromână) (p. 89-96), precum şi articole în care este prezentată activitatea ştiinŃifică a unor învăŃaŃi şi lingvişti aromâni: Gheorghe Constantin Roja (Gheorghe Constantin Roja şi Şcoala Normală a NaŃiei Româneşti din Pesta, Ungaria (1808-1810) (p. 97-103)), Mihail G. Boiagi (Gramatica aromână a lui Mihail G. Boiagi (începutul secolului al XIX-lea) (p. 105-110)), Theodor Capidan (p. 111-118), Tache Papahagi (p. 119-128), Matilda Caragiu-MarioŃeanu (p. 129-134).

Lucrările pe care le prezintă autorul în cea de-a doua parte a acestui volum (p. 135-224) (primul volum din revista “Balkan-Archiv. Neue Folge”, herausgegeben von Johannes Kramer, Köln, I, 1976 (p. 137-140), Beate Wild, Meglenorumänischer Sprachatlas. Mit 14 Fotos, Hamburg, 1983 (p. 141-146), Gheorghe Carageani, La subordinazione circostanziale ipotattica nella frase del dialetto aromeno (macedoromeno), Istituto Universitario Orientale, Napoli, 1982 (p. 147-152), H. Mihăescu, InfluenŃa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, EA, 1966 (p. 153-157), George G. Murnu, Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen, mit historischen Vorbemerkungen. Mit einem Nachtrag herausgegeben von H. Mihăescu, Bucureşti, 1977 (p. 159-162), Tache Papahagi, Paralele folclorice. Traduceri din poezia populară greacă, Bucureşti, 1970 (p. 165-169), N. Kastanēs, K. Dinas, Grammatikē tēs Koinēs Koutsovlahikēs [Gramatica aromânei comune], Salonic, 1990 (p. 171-173), Elena Scărlătoiu, RelaŃii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud, Bucureşti, 1980 (p. 175-177), Zbigniew Gołąb, The Aromunian Dialect of Kruševo in SR Macedonia, SFR Yugoslavia, Skopje, 1984 (p. 179-182), Iancu Ianachieschi-Vlahu, Gramaticā armāneascā, simplā shi practicā, Crushova, 1993 (p. 183-185), Božidar Nastev, Aromanski studii, Skopje, 1988 (volum îngrijit de Petar Atanasov) (p. 187), Kleanti Liaku-Anovska, Socijalnata pripadnost na narodnite raskažuvači Vlasi. The origin of the Vlach Folk Story Tellers, Skopje, 1995 (p. 189-191), Toma Kiurciev, Nicolai Kiurciev, Dictsionar armân-bulgar, Sofia, 1994 (p. 193-195), Emil Vrabie, An Englisch-Aromanian (Macedo-Romanian) Dictionary, with two introductory sketches on Aromanian, Statford, 2000 (p. 197-198), Gr. Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române, Bucureşti, 1983 (p. 199-201), idem, Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, Bucureşti, Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thracologica VIII, 1995 (p. 203-205), Cătălina-Ioana Vătăşescu, Vocabularul de origine latină în albaneză în comparaŃie cu româna, Bucureşti, Institutul de Tracologie, 1997 (p. 207-211), Helmut Wilhelm Schaller, Die Balkansprachen. Eine Einführung in die Balkanphilologie, Heidelberg, 1975 (p. 213-217), Emanuele Banfi, Linguistica balcanica, Bologna, 1985 (p. 217-221), Max Demeter Peyfuss, Die Aromunische Frage (p. 223-224)), sunt, în cea mai mare parte, indispensabile cercetătorului

275

care este interesat de studiul anumitor aspecte privind dialectele româneşti sud-dunărene, istoria limbii române sau de evoluŃia mult controversatei lingvistici balcanice. Expunerea faptelor este permanent completată de observaŃii şi sugestii valoroase care pot constitui puncte de plecare pentru cercetări ulterioare. În Harta graiurilor aromâne şi meglenoromâne din Peninsula Balcanică (p. 225-242) autorul realizează un scurt istoric al contribuŃiilor aduse, prin întocmirea unor hărŃi, la cunoaşterea aşezărilor populaŃiilor româneşti din Peninsula Balcanică, precum şi o prezentare, “pe Ńări [a] localităŃi[lor] aromâne (cu aromâni) şi meglenoromâne (cu meglenoromâni), cuprinse în harta anexată, cu precizarea, în ceea ce-i priveşte pe aromâni, a grupurilor dialectale la care aparŃin vorbitorii – după denumirile cunoscute în literatura de specialitate: pindeni, grămosteni, fărşeroŃi, moscopoleni – şi delimitarea grupurilor izolate: a) din masivul Olimp (Grecia); b) din Beala de Sus şi Beala de Jos (R. Macedonia); c) din Gopeş şi Mulovişte (R. Macedonia)” (p. 229).

Volumul conŃine şi o bogată bibliografie (p. 243-256) în care autorul a inclus, după cum însuşi precizează, lucrări “consacrate dialectelor româneşti sud-dunărene apărute în străinătate în perioada 1939-1990 […], studii cu caracter mai general care oferă date (material lingvistic) sau informaŃii utile pentru cunoaşterea situaŃiei actuale a dialectelor, […], reeditări [ale] unor opere importante din trecut, ca şi unele culegeri de literatură populară (ca surse de material dialectal)” (p. 243).

Sunt anexate şi două hărŃi: una a localităŃilor din Dobrogea populate de aromâni (situaŃia existentă în anul 1968) şi cealaltă, a localităŃilor aromâne şi meglenoromâne din Peninsula Balcanică. Aceasta din urmă corectează sau completează hărŃile elaborate anterior.

Studii aromâne şi meglenoromâne constituie o valoroasă contribuŃie pentru dialectologia românească sud-dunăreană, folcloristică şi pentru istoria culturii româneşti (nord şi sud-dunărene) şi, totodată, o iniŃiativă extrem de utilă, care, sperăm, va fi preluată şi de alŃi lingvişti.

Ana-Maria POP DOINA COMLOŞAN, MIRELA BORCHIN, DicŃionar de comunicare (lingvistică şi literară), Timişoara, Editura Excelsior art, 2002, 184 p.

Arta de a comunica i-a preocupat pe cercetătorii tuturor timpurilor. În Grecia antică această artă a fost numită retorică.

Se pare că primele elemente de teoria comunicării au fost elaborate de Corax din Siracuza în Arta Retoricii, unde el prezenta concetăŃenilor săi moduri şi tehnici de comunicare utile în procesele de recuperare a averilor. Mai târziu, Tisias, un fost student al lui Corax, a introdus această teorie în Atena. Apoi, au apărut specialiştii în retorică, cunoscuŃi sub numele de sofişti (sec. V î.e.n.).

Prima accepŃiune a noŃiunii de retorică, cuvânt de origine greacă, a fost aceea de „ştiinŃa şi arta de a convinge”. La acea dată retorica viza, cu precădere, comunicarea în sfera juridică şi politică. Cel care a introdus retorica în viaŃa academică a fost Platon (427-437 î.e.n.). Pentru Platon retorica a însemnat chiar

276

ştiinŃa comunicării umane. DirecŃii şi drumuri noi în studiul sistemelor de comunicare umană au fost deschise de Aristotel cu lucrarea Rhetoriké. Au urmat apoi progresele realizate de filosofii romani şi distincŃia făcută între teoria şi practica comunicării umane: teoria era retorica, practica era oratoria. Unul dintre teoreticienii şi marii practicieni ai timpului rămâne Cicero (106-43 î.e.n.).

După epoca greco-romană teoria comunicării umane nu a mai cunoscut progrese considerabile timp de mai multe secole până la Renaştere. Începând cu anul 1600, în epoca modernă, studiul comunicării umane a fost readus în centrul preocupărilor mai multor categorii de gânditori: filosofi, semioticieni, lingvişti, antropologi, psihologi, sociologi, epistemologi, stilisticieni.

În ultimele decenii ştiinŃele comunicării cunosc o dezvoltare explozivă. Asistăm în acest moment la formarea unui context epistemologic favorabil unei ştiinŃe integratoare a comunicării: „Comunicarea stă la baza societăŃii moderne; ea construieşte, lărgeşte şi deformează spaŃiul reprezentărilor sociale şi politice, influenŃând în acelaşi timp relaŃiile interumane. Din acest motiv, ştiinŃele numite ale comunicării tind astăzi să se constituie într-o disciplină autonomă” (Doina Comloşan, Mirela Borchin, DicŃionar de comunicare (lingvistică şi literară, Timişoara, 2002, p. 105).

A comunica înseamnă a pune ceva în comun, a pune în relaŃie. Latinescul communicare, preluat aproape de toate limbile europene (nu numai de limbile romanice), alături de semnificaŃia de „contact” şi de „legătură”, o include şi pe aceea „de a pune în comun, a împărtăşi, a pune împreună, a amesteca, a uni” (C. Noica, Rostirea filosofică românească, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1970, p. 17).

Noica insistă asupra cuvintelor cuminecare, cuminecătură, împărtăşanie, grijanie, legate de ritualul împărtăşirii tainei creştine, pentru a deosebi comunicarea umană de cea dintre maşini. Comunicarea precisă şi integrală, de date, de semne şi semnale este posibilă între maşini, care pot retransmite exact ceea ce primesc. Oamenii îşi comunică semnificaŃii şi subînŃelesuri. Între oameni, a comunica presupune a pune în comun informaŃii, idei, opinii, fapte, senzaŃii, emoŃii, sentimente. Aceasta înseamnă mai mult decât „a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinŃa, a spune” sau „a vorbi cu, a se pune în contact cu, a fi în legătură cu” (DEX, p. 179).

În orice caz a comunica înseamnă a emite şi a recepŃiona mesaje, a trimite stimuli şi a colecta răspunsuri. O dată emis şi recepŃionat, mesajul va aparŃine în comun, atât celui care a „a dat”, cât şi celui care a „primit” (Ştefan Prutianu, Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, Polirom, 1998, p. 237).

Toate domeniile activităŃii umane presupun comunicare. Succesele şi insuccesele cotidiene pot fi influenŃate şi de prezenŃa/absenŃa comunicării. Dacă transferăm cel mai simplu şi mecanicist model al schemei procesului de comunicare emiŃător – mesaj – receptor în domeniul educaŃiei şi învăŃării, domenii ce nu pot exista în afara comunicării, înŃelegem importanŃa şi utilitatea DicŃionarului de comunicare (lingvistică şi literară), Timişoara, Editura Excelsior art, 2002, 184 p., elaborat de Doina Comloşan şi Mirela Borchin.

După cum se exprimă autoarele, DicŃionarul s-a născut din raŃiuni didactice: familiarizarea studenŃilor cu principalele teorii din domeniul lingvistic şi cel literar.

277

ActivităŃi profesionale şi de cercetare comune, discuŃii şi dispute pe tema DicŃionarului au apropiat cele două puncte de vedere, au condus la căutarea şi găsirea metodologiei adecvate, bazate pe ideea că, „dincolo de diferenŃele de domeniu, studiul limbii şi cel al literaturii aparŃin aceleiaşi paradigme a comunicării”.

Din punct de vedere structural, cartea cuprinde, în prima parte, articole referitoare la Comunicare, Actul de comunicare, Schema de comunicare, Elemente antrenate în actul de comunicare, Comunicatorii (emiŃător/receptor), Contextul, Mesajul, Codul, Canalul, Contactul, Tipuri de comunicare (Comunicarea gestuală, Comunicarea teatrală, Comunicarea literară), Comunicarea de masă, Comunicarea interindividuală, Feed-back-ul etc. Articolele glosate au la bază o solidă literatură de specialitate, utilizată cu mult discernământ de către cele două autoare.

Fără a avea pretenŃia unei prezentări exhaustive a problemelor discutate, în această secŃiune a DicŃionarului, autoarele supun atenŃiei o gamă bogată de idei şi orientări. Prezentarea clară, sistematică şi logică, completată cu numeroase scheme şi exemple, asigură acestei părŃi a cărŃii o structură unitară.

DicŃionarul de comunicare (lingvistică şi literară) este un dicŃionar tematic. Problemele prezentate au fost alese, după cum arată autoarele, în funcŃie de nevoile învăŃământului filologic. Având în vedere structura programelor în vigoare, DicŃionarul include doar disciplinele comunicării ce se identifică în curriculumul universitar. Colaborarea autoarelor la elaborarea DicŃionarului le-a constrâns să împartă „oarecum artificial, aceste discipline în ştiinŃe ale limbajului şi ştiinŃe ale literaturii” (p. 105).

Cea de-a doua parte a cărŃii este consacrată ŞtiinŃelor comunicării: ŞtiinŃele limbajului (Mirela Borchin) şi ŞtiinŃelor literaturii (Doina Comloşan). În secŃiunea ŞtiinŃele limbajului sunt incluse 10 articole: Lingvistica, Limba, Limbajul, Metodologia în lingvistică, Sociolingvistica, Psiholingvistica, Lingvistica matematică, Semantica, Pragmatica, Semiotica. Succinta prezentare a problemelor demonstrează temeinicele cunoştinŃe ale autoarei în domeniile discutate, precum şi o foarte bună capacitate de sinteză a problemelor.

În secŃiunea ŞtiinŃele literaturii, Doina Comloşan tratează: Retorica, Poetica, Teoria literaturii, Istoria literară. Articolele se caracterizează printr-o prezentare clară, logică şi sistematică, fiind incluse numeroase opinii personale ale autoarei.

Cele două părŃi ale lucrării ŞtiinŃele limbajului şi ŞtiinŃele literaturii sunt bine închegate, strâns legate între ele. Acest lucru susŃine intenŃia autoarelor de a combate „păguboasa separare dintre studiile lingvistice şi cele literare şi subordonarea unora faŃă de celelalte (a celor literare faŃă de cele lingvistice ca în studiile de istoria limbii şi chiar de stilistică — sau a celor lingvistice faŃă de cele literare — ca în poeticile formaliste şi structuraliste)”.

Lucrarea se încheie cu o listă bibliografică impresionantă. Pentru cei interesaŃi ea deschide căi noi de cercetare.

Cartea, care, după cum afirmă autoarele, se adresează „elevilor de liceu şi studenŃilor dornici să se informeze”, este o contribuŃie importantă la clarificarea multiplelor probleme legate de comunicarea lingvistică şi cea literară, constituie un instrument de lucru util şi necesar pentru cititorii interesaŃi.

278

Avem convingerea că DicŃionarul de comunicare prezentat, rod al unei cercetări îndelungate, datorită bogăŃiei de idei, precum şi a modului de prezentare logică, sobră şi, în acelaşi timp, accesibilă, îşi va îndeplini menirea cu prisosinŃă.

Cercetătoare tenace, cadre didactice cu bogată experienŃă teoretică şi practică – iată două calităŃi ale autoarelor care asigură lucrării elaborate o indiscutabilă valoare teoretică şi practică.

Maria ANDREI

VALERIU BĂLTEANU, Terminologia magică populară românească, Bucureşti, Paideia, ColecŃia ŞtiinŃe sociale, 2000, 231 p.

Lucrarea cu titlul de mai sus, realizată de domnul Valeriu Bălteanu, un studiu amplu, complex, oportun şi original asupra unui segment al lexicului limbii române, neglijat sau marginalizat în ultima vreme, la noi, terminologia magică populară, a constituit, iniŃial, teza sa de doctorat susŃinută în anul 1998 la „Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Urmând un plan bine conceput, echilibrat, foarte bine sistematizat, structurat în mai multe capitole, fosta teză de doctorat a domnului Valeriu Bălteanu este o primă încercare de studiere a domeniului menŃionat.

Ea se deschide cu o Introducere (p. 5-9) în care, după ce se defineşte conceptul de magie, se fixează şi obiectivul acesteia, şi anume: pătrunderea în profunzimile universului magic prin studierea terminologiei aferente următoarelor componente ale magiei: actantul, acŃiunile şi practicile magice, care, după expresia autorului, constituie elementele esenŃiale pentru înŃelegerea specificului magiei populare româneşti (p. 7). Necesitatea unei astfel de întreprinderi era de mult resimŃită, asupra acestui fapt atrăgând atenŃia în mod deosebit Traian Herseni, de aceea oportunitatea unui demers ca cel al domnului Valeriu Bălteanu ni se pare de la sine înŃeles.

În realizarea unui astfel de studiu, cercetătorul are de întâmpinat o serie de dificultăŃi asupra cărora ne avertizează autorul însuşi: după 1945 până în 1989, la noi, s-au publicat puŃine studii despre magie, din motivele pe care le ştim cu toŃii, glosarele dialectale, culegerile de material lingvistic din diverse zone ale Ńării au eliminat în cea mai mare parte termenii ce proveneau din domeniul magiei populare româneşti.

Astfel, pentru a da un singur exemplu, dacă chestionarele Atlasului lingvistic român I şi II cuprindeau şi unele întrebări referitoare la magie, superstiŃii şi credinŃe populare (cf. 1395 descântec, 1396 duh, 1397 vrăjitoare, 1398 fermecătură (făcătură), 1399 moroi, 1400 balaur (sensul), 1401 zmeu (sensul), 1402 zână, 1403 Nu cobi a rău (soroci, ursi), 1404 Făt-Frumos, 1405 łiganca deoache copiii, 1407 deochi (la copii)1; 4226 Cum se apără contra deochiului,

1 Vezi Chestionarul Atlasului lingvistic român I, elaborat, în cadrul Muzeului Limbii Române, sub conducerea lui Sextil Puşcariu de Emil Petrovici şi editat, în cadrul

279

4227 descântă, 4228 vrăjitoare/vrajă; 4229 Farmec/farmeci, farmecă, fermecăm, să farmece; 4230 iazmă (duh necurat); 4234 strigoi; 4241 mana vitelor; 4248 ghicitoare/cinel-cinel (începutul ghicitoarelor)2, din care au fost publicate doar câteva hărŃi, în Chestionarul Noului atlas lingvistic român pe regiuni3, nu mai figurează nici o întrebare referitoare la aceste domenii.

Dar cea mai mare dificultate constă în faptul că fenomenul magic a suferit în ultimul timp o puternică degradare, în unele zone practicile magice dispărând din universul de viaŃă al comunităŃilor respective. Fenomenul este, într-un fel, asemănător sau analog cu cel petrecut şi în alte domenii ale spiritualităŃii populare româneşti. Ne gândim în primul rând la cel al colindelor şi al colindatului (cf. Monica Brătulescu, Colinda românească, Bucureşti, Ed. Minerva, 1981, şi studiul nostru, Elemente „întunecate” în poezia populară, din volumul ContribuŃii lingvistice, Timişoara, Editura de Vest, 1993, p. 178-204). Intrarea magiei în procesul de decădere, de involuŃie, de „dezagregare” sau de „abandonare” a avut ca efect, în plan lingvistic, pierderea definitivă sau căderea în uitare a multor termeni de ordin magic sau, în alte cazuri, o „demagizare” a acestora, o pierdere a sensului lor magic. Persoanele aparŃinând generaŃiilor tinere şi mijlocii aproape că nu mai cunosc terminologia acestui domeniu, iar cele vârstnice constată, la rândul lor, că multe elemente ale magiei au dispărut.

De aceea, susŃinem că reconstituirea terminologiei acestui sector al lexicului limbii române de către domnul Valeriu Bălteanu a fost o încercare temerară pe care autorul a trecut-o cu succes.

Din universul magiei populare constituită din mai multe categorii (actant, acŃiune magică, practică magică, domenii ale magicului, instrumentar magic etc.), autorul s-a oprit, aşa cum am mai menŃionat, asupra primelor trei, dar, de fiecare dată, când a fost necesar, a atras în discuŃie şi elemente terminologice din celelalte categorii.

Au fost analizaŃi peste 300 de termeni, la fiecare urmărindu-se localizarea (unde s-a putut, aria de răspândire), sensurile, variantele fonetice, derivatele, formele gramaticale (pluralul la substantivele care denumesc actanŃii sau practicile magice, formele sau paradigmele verbale în cazul termenilor ce denumesc acŃiuni cu caracter magic), expresiile sau sintagmele care conŃin termeni magici, etimologia. Mai mult, la fiecare termen, a fost consemnată şi data primei atestări, indicată după cele mai recente surse documentare. Am putea spune că fiecare dintre cei peste 300 de termeni beneficiază de câte o micromonografie. Pentru realizarea acestora autorul a apelat la cele mai diverse surse, materialul fiind excerptat din lucrări de folclor şi etnografie, din atlase

Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară de Doina Grecu, I. Mării, Rodica Orza, S. Vlad. Coordonator: I. Mării, Cluj-Napoca, 1989, p. 54-55. 2 Vezi Chestionarul Atlasului lingvistic român II, elaborat, în cadrul Muzeului Limbii Române, sub conducerea lui Sextil Puşcariu de Sever Pop şi editat, în cadrul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară de Doina Grecu, I. Mării, Rodica Orza, S. Vlad. Coordonator: I. Mării, Cluj-Napoca, 1988, p. 136-137. 3 Întocmit sub conducerea lui Emil Petrovici şi Boris Cazacu de un colectiv de dialectologi format din Teofil Teaha, Ion Ionică, Valeriu Rusu, Petru Neiescu, Grigore Rusu şi Ionel Stan, publicat în FD, V, 1963, p. 161-271.

280

lingvistice, dicŃionare, glosare dialectale, din lucrări de etnobotanică, astrologie, texte din secolele XVI-XVIII sau XIX. A fost utilizat şi material inedit, cules de autor prin anchete la faŃa locului din mai multe judeŃe ale Ńării (Brăila, GalaŃi, Buzău, Vaslui, NeamŃ, IalomiŃa şi Tulcea).

Un binevenit şi util capitol în economia lucrării îl reprezintă cel intitulat Din istoria cercetărilor referitoare la terminologia magică populară (p. 11-22), acesta având menirea de a permite să se stabilească cu mai mare exactitate „baza documentară” de la care porneşte studiul de faŃă şi de a „evidenŃia elementele de noutate” (p. 11) pe care le aduce el. Magia populară românească a stat în atenŃia unor cercetări cu caracter etnologic purtând semnătura unor autori precum: S. F. Marian, T. Pamfil, G. Coşbuc, T. Papahagi, I.-A. Candrea, Ştefania Cristescu GolopenŃia, A. Gorovei, P. Caraman, Gh. Pavelescu etc., dar şi a unor lingvişti ca Vasile Bogrea, Ovid Densusianu sau Al. Rosetti (ultimii ocupându-se mai ales de limba descântecelor) sau ca Maria Sitaru, care are în vedere transferul terminologic din cel al magiei în cel al medicinei populare. Din trecerea în revistă a studiilor datorate cercetătorilor menŃionaŃi mai sus a rezultat că un studiu lingvistic asupra terminologiei magice în întregul ei, la noi, nu s-a realizat, rămânând ca această lacună să fie suplinită de lucrarea de faŃă.

Următoarele trei capitole sunt dedicate celor trei principale categorii de termeni magici: II. Termeni ce denumesc actantul magic (p. 23-40); III. Termeni ce denumesc acŃiunea cu caracter magic (p. 41-55); IV. Termeni ce denumesc practica magică (p. 57-73). După un examen riguros, în fiecare capitol este stabilit inventarul termenilor aparŃinând celor trei categorii, iar, după o temeinică analiză a originii acestora, au fost clasificaŃi în următoarele straturi etimologice: 1. Termeni de origine latină; 2. Termeni împrumutaŃi (din limbile slave, din maghiară, din greacă); 3. Termeni formaŃi pe teren românesc (prin derivare cu sufixe, cu prefixe sau prin derivare regresivă, prin compunere, conversiune, contaminare); 4. Termeni cu etimologie necunoscută.

Dacă în aceste capitole se face o prezentare detaliată descriptivă, dar şi unele incursiuni în istoria fiecărui cuvânt, în capitolul al V-lea, intitulat Sinteze (p. 75-129), autorul ne aduce în faŃă o serie de probleme speciale ale studiului asupra aspectelor pe care le ridică răspândirea teritorială a termenilor, semantica acestora, procesele derivaŃionale, faptele de ordin gramatical, expresiile şi sintagmele în care intră aceştia, inclusiv în proverbe, chestiuni legate de studiul variantelor fonetice, de etimologie, de transferul terminologic şi de cercetarea onomasiologică.

Capitolul al VI-lea, Probleme ale formării şi evoluŃiei terminologiei magice (p. 131-178), se ocupă de straturile terminologice, de relaŃiile în interiorul terminologiei magice, de starea actuală a terminologiei magice şi de reflexele terminologiei magice româneşti în alte sfere.

Lucrarea mai conŃine o Încheiere (p. 179-184) pe care o putem considera drept un capitol final de Concluzii, un Indice de termeni (p. 185-193) şi unul de nume (p. 195-198), care permit o rapidă consultare a termenilor discutaŃi şi a autorilor care s-au ocupat de unele probleme ale terminologiei magice populare, Abrevieri: a) de cuvinte (p. 199), b) bibliografice (p. 200-207), Bibliografie (p. 209-227), Cuprins (p. 229-231).

281

Simpla enumerare a problemelor avute în vedere de autor ne relevă marea complexitate a subiectului abordat, necesitatea tratării lui interdisciplinare, fapt ce presupune cunoştinŃe temeinice din mai multe domenii ale lingvisticii (fonetică, dialectologie, semantică, etimologie, gramatică istorică, formarea cuvintelor, lingvistică generală, onomastică), dar şi din alte ramuri ştiinŃifice (folclor şi etnografie, medicină populară, astrologie, etnobotanică, antropologie etc.).

Vastele şi solidele cunoştinŃe ale autorului din aceste variate domenii ale cunoaşterii umane sunt relevate şi de bogata bibliografie care a stat la baza lucrării, (vezi p. 200-227) şi pe care acesta a folosit-o în mod critic.

Domnul Valeriu Bălteanu este înzestrat cu o mare capacitate de analiză şi sinteză, cu o logică stringentă a argumentaŃiei, cu un dezvoltat spirit critic. Redactată îngrijit, lucrarea dovedeşte că autorul stăpâneşte pe deplin diversele metode de cercetare, eleganŃă şi corectitudine în exprimare, subtilitate în analiza magiei româneşti, de pe poziŃia cercetătorului limbii.

În cele ce urmează ne permitem să formulăm câteva observaŃii şi sugestii: Despre vâlvaş, se spune că în Banat şi Caraş-Severin, dar jud. Caraş-Severin

este parte integrantă a Banatului. Este acceptată etimologia propusă de DA pentru bahorniŃă: srb. bahornica

„vrăjitoare”. O formă bahornica în sârbă nu există, ci doar bahorica (vezi Hasdeu, EMR, III, p. 1000, ediŃia Gr. Brâncuş; Petar Skok, Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, I, Zagreb, 1971, p. 92). Există însă o formă slovenă bahornica, menŃionată de Hasdeu, op. cit.. Tot Hasdeu consideră că din moment ce la sloveni există o formă bahornica este posibil ca şi la sârbi să fi fost bahornica. Şi după părerea noastră, cuvântul românesc este de origine sârbă, dar influenŃat de cele care conŃineau suf. –orniŃă sau secvenŃa –orniŃă: paporniŃă, baborniŃă, ieporniŃă, viforniŃă etc., pentru care vezi G. Pascu, Sufixele româneşti, 1916, p. 268-270.

Vidmitoare, întâlnit în descântecele româneşti din Ucraina, a fost explicat din verbul vidmi (?), neînregistrat în nici o lucrare lexicografică, cu suf. –toare. Există şi o altă posibilitate mai probabilă de formare a acestuia: vidmă, contaminat cu ghicitoare sau vrăjitoare.

Bobelnică, înregistrat în glosarul lui G. F. Ciauşanu, apare şi în DicŃionar de grai oltenesc, Craiova, 1990, p. 27, cu sensul „ghicitoare în bobi”, dicŃionar datorat Dorinei BărbuŃ.

GheŃar „solomonar, grindinar” a intrat şi în antroponimie (cf. N.A. Constantinescu, DicŃionar onomastic românesc, Bucureşti, EA, 1963, p. 282, s.v. GheaŃă; I. Iordan, DicŃionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti, EŞE, 1983, p. 220, care îl explică însă de la gheŃar „vânzător de gheaŃă”), iar, prin intermediul antroponimiei, în toponimie: cf. GheŃaru, numele unui teren arabil din hotarul localităŃii Crăciunelu de Jos, jud. Alba (vezi Vasile FrăŃilă, Toponimia văii inferioare a Târnavei. Glosar, AUT, XXXIV-XXXV, 1996-1997, p. 165).

Fapt, fapŃi s.m., „dezbrăcat” de marca sa magică, se mai păstrează încă pe valea Târnavelor însemnând: 1. Vierme de culoare verde ce trăieşte pe pomi şi prin iarbă şi care, dacă se aşează pe piele, produce mâncărimi. 2. Boală de piele (vezi Vasile FrăŃilă, Glosar dialectal. Valea inferioară a Târnavelor, AnLi, XXIX, 1983-1984 A, p. 285).

282

BombăriŃă, variantă a lui bobăriŃă, înregistrată în jud. Hunedoara de ALR s.n., este explicată din bobăriŃă contaminată cu bombăni. Contaminarea s-a făcut însă cu boambă „boabă, bob” (vezi şi DicŃionarul subdialectului bănăŃean, IV, p. 45 şi ALR s.n. I, h. 86, punctele cartografice 27, 36, 47, 67, precum şi expresia: a da (a căuta) în boambe „a da în bobi, a ghici”, dau în boambie, ALR s.n., V, 1569/27, caută-n boambie, ib., V, 1569/76).

Zernoaică „vrăjitoare” se explică cu siguranŃă de la zârnă „plantă cu aplicaŃiuni medicale şi magice”, dar termenul pare a fi un element de origine autohtonă, nu slavă. Hasdeu a apropiat termenul dr. zârnă s.f. (Solanum nigrum) de numele dacic de plantă προ-δίαρνα „Nieswurz” (Veratrum nigrum). Având în vedere că ambele plante sunt caracterizate de botanişti prin epitetul nigrum, precum şi derivatul a se zârni „(despre plante) a se înnegri” şi epitetul zârnă dat oilor negre, savantul român vedea în partea a doua a numelui de plantă dacică termenul „negru” şi îl punea în legătură cu toponimul dac Dierna, Tierna, Zerna, astăzi Cerna (considerat slav), comparându-le cu toponimele Zărna, Zărneşti etc. (vezi C. Poghirc, TILR, II, 1969, p. 334-335). Astfel, zârnă, de la care se explică actualul zârnoaică, ar putea fi singurul element de origine autohtonă în domeniul terminologiei magice româneşti.

Lucrarea domnului Valeriu Bălteanu reconstituie, într-un fel, cu ajutorul limbii, în speŃă al terminologiei magice, o latură a spiritualităŃii poporului nostru. Ea ne aminteşte de şcoala lingvistică bucureşteană creată de Ovid Densusianu, care alătura studiul limbii de cel al folclorului şi al etnografiei. Densusianu, colaboratorii şi elevii săi (I. –A. Candrea, V. Vârcol, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Şandru, Al. Rosetti, M. C. Gregorian etc.) au acordat atenŃie, unii mai mult, alŃii mai puŃin stăruitoare, problemelor cercetării limbii în strânsă legătură cu folclorul (şi etnografia) pornind de la convingerea că „preocupările lingvistice nu pot rămânea străine de materialul folcloric”, deoarece acesta reflectă obiceiurile, credinŃele, superstiŃiile, stările sociale de astăzi sau din trecutul îndepărtat, iar astfel de contingenŃe au negreşit ecou asupra transformărilor lingvistice (Ovid Densusianu, Probleme actuale de filologie romanică, curs, 1926-1927, p. 35). Cităm în acelaşi sens şi cuvintele lui Tache Papahagi din Folklor român comparat, p. 4-5: „E recunoscut astăzi de toată lumea că a studia filologiceşte un cuvânt nu însemnează a te opri numai asupra formei sale, căci un cuvânt nu e o simplă şi întâmplătoare reunire de sunete sau silabe: un cuvânt conŃine sub haina sub care se prezintă şi un sens. E firesc şi logic, deci, ca filologia să urmărească şi fondul acestui cuvânt – ceea ce, de fapt, şi face, întrucât, pe cale de studii semantice, ea vine în directă şi plină atingere cu evoluŃia istorică a sufletului unui popor cristalizat în elementele lexicale ale limbii sale” (cf. Vasile FrăŃilă, ContribuŃii lingvistice, Timişoara, Editura de Vest, 1993, p. 22).

Lucrarea domnului Valeriu Bălteanu este valoroasă nu numai prin noutatea temei abordate, ci şi prin numeroasele contribuŃii teoretice şi metodologice, prin explicaŃiile noi date unor termeni, prin relevarea unor sensuri, a unor variante fonetice şi gramaticale nesemnalate până acum, prin unele soluŃii etimologice propuse pentru prima dată.

Vasile FRĂłILĂ

283

TIPARUL EXECUTAT LA TIPOGRAFIA UNIVERSITĂłII DE VEST DIN TIMIŞOARA TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ APĂRUT ÎN ANUL 2004 ISSN 1224-967 X

AUT, XLI, 2003, p. 283-284

In memoriam

VASILE ŞERBAN (1922 – 2002) (Vasile D. łâra)

La 13 iunie 2002, ne-a părăsit unul dintre cei mai iubiŃi dascăli şi întemeietori ai învăŃământului filologic timişorean.

Profesorul Vasile Şerban a venit la Timişoara în urmă cu 43 de ani, recomandat fiind de studiile strălucite urmate la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti şi de felul în care a condus învăŃământul mehedinŃean vreme de 11 ani.

Ca universitar, s-a distins prin calitatea deosebită a cursurilor şi printr-o măiestrie pedagogică rar întâlnită. Ca om de ştiinŃă, a creat o operă esenŃială pentru cercetările de limbă română contemporană. CărŃile şi studiile sale s-au rânduit de mult între lucrările de referinŃă ale sintaxei şi lexicologiei româneşti. Curs practic de sintaxă a limbii române (Bucureşti, E.D.P., 1964), Sintaxa limbii

române, ediŃia a II-a, revăzută şi completată (Bucureşti, E.D.P., 1970) şi Sintaxa

limbii române actuale pentru bacalaureat şi admiterea în învăŃământul superior (Timişoara, Ed. Mirton, 1996) sunt nu numai excelente cursuri universitare, cu o amplă informaŃie bibliografică Ńinută la zi, ci şi studii originale, care au contribuit la progresul cercetărilor de sintaxă a limbii române. Lucrarea Teoria şi topica

propoziŃiei în româna contemporană (Bucureşti, E.D.P., 1974), pe care a susŃinut-o, în 1969, ca teză de doctorat, elaborată sub conducerea acad. G. Ivănescu, este, fără îndoială, cel mai consistent şi mai aprofundat studiu consacrat acestui subiect, apărut până acum.

Împreună cu profesorul Ivan Evseev, a publicat Vocabularul românesc

contemporan. SchiŃă de sistem (Timişoara, Editura Facla, 1978), carte de referinŃă în domeniul lexicologiei româneşti.

Pe lângă un număr impresionant de articole de cultivare a limbii române, publicate în reviste de specialitate şi în alte publicaŃii periodice, profesorul Vasile Şerban a elaborat, împreună cu Doina MărgineanŃu, Mihai Gafencu şi Vasile D. łâra, volumul Cultivarea limbii române în liceu (Bucureşti, E.D.P., 1983), lucrare foarte solicitată şi bine primită nu numai de profesorii care predau această disciplină, ci şi de elevi.

Preocupat mereu de îmbunătăŃirea actului didactic prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor de predare, Profesorul a alcătuit, împreună cu Liliana Ardelean, Metodica predării limbii române. Curs intensiv pentru studenŃii străini (Bucureşti, E.D.P., 1980), cea dintâi lucrare de acest fel apărută în România.

Profesorul Vasile Şerban a manifestat un interes aparte şi pentru reeditarea unor valoroase culegeri de folclor, pe care le-a îngrijit şi le-a prefaŃat singur sau în colaborare cu alŃi specialişti. Astfel au fost readuse la îndemâna cercetătorilor şi a publicului larg culegerile de folclor ale lui G. Catană: Poveşti, balade, povestiri. Antologie, studii, bibliografie, glosar; ediŃie îngrijită de ~ (Timişoara, Casa CreaŃiei Populare a jud. Timiş, 1969); Rozuna, doamna florilor. Poveşti şi

povestiri, prefaŃă, îngrijire de ~ (Timişoara, Ed. Facla, 1974); Basme, poveşti şi

balade, ediŃie îngrijită de Doina Comloşan şi ~ (Timişoara, Ed. Facla, 1984). În

284

colaborare cu profesorul G. Ivănescu a editat un reprezentativ volum de folclor moldovenesc: Folclor din Moldova. Texte alese din colecŃii inedite. I. Cântece

populare româneşti (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969). Profund ataşat de personalitatea şi de opera profesorului G. Ivănescu, a

editat, împreună cu Vasile D. łâra, volumul Lingvistică generală şi românească (Timişoara, Ed. Facla, 1983), în care sunt reunite o seamă dintre studiile de început ale marelui savant şi lingvist român.

Sub îndrumarea şi cu acordul Profesorului s-au multiplicat, la Tipografia UniversităŃii din Timişoara, o serie de volume cu caracter didactic şi ştiinŃific, în care sunt valorificate contribuŃiile unor studenŃi şi cadre didactice din perioada respectivă.

Înzestrat cu har artistic şi cu o foarte bună stăpânire a cuvântului scris, Profesorul şi-a încercat şi talentul literar în romanul Povestea profesorului

Marian (Timişoara, Ed. Facla, 1988). Pe lângă volumele menŃionate mai sus, profesorul Vasile Şerban a mai

publicat câteva zeci de studii şi articole risipite prin revistele de specialitate şi de cultură din Ńară şi din Austria, care întregesc o operă valoroasă, creată de o personalitate reprezentativă a comunităŃii academice timişorene şi româneşti.

Profesorul Vasile Şerban a fost şi un eminent conducător. Între 1948 şi 1959 a fost şeful SecŃiei de ÎnvăŃământ şi Cultură a oraşului Turnu-Severin, între 1974 şi 1976 a condus Catedra de limba română a FacultăŃii de Filologie de la Universitatea din Timişoara, iar între 1976 şi 1984 a fost decanul acestei facultăŃi. Deşi timpul acela n-a fost prielnic învăŃământului filologic, intrat, mai cu seamă după 1980, într-o gravă recesiune, decanul Vasile Şerban a găsit soluŃii de menŃinere a corpului profesoral şi chiar de promovare pe funcŃii didactice superioare, pentru care mulŃi dintre foştii şi actualii conferenŃiari şi profesori îi sunt recunoscători.

Patru ani a Ńinut cursuri de limba şi cultura română la Universitatea din Viena, slujind astfel ideea întoarcerii noastre spre Europa occidentală şi deschizând drum altor personalităŃi ale facultăŃii noastre spre aceeaşi instituŃie de învăŃământ universitar.

Corectitudinea, omenia şi priceperea de a face lucrurile bine şi cu rost i-au atras respectul şi afecŃiunea tuturor celor care l-au cunoscut. Cu excepŃia ultimului an, viaŃa Profesorului a fost frumoasă şi împlinită, desigur sub aspect spiritual, pentru că, din punct de vedere material, ca toŃi universitarii autentici şi integri, s-a aflat mereu la limita existenŃei modeste

În pragul marii treceri, viaŃa i-a fost marcată de povara singurătăŃii şi de suferinŃa trupului. A suportat însă totul cu demnitate şi curaj. O dată cu trecerea sa în veşnicie, Facultatea de Litere din Timişoara, învăŃământul universitar şi lingvistica românească au pierdut o personalitate de seamă, a cărei operă îi va perpetua amintirea şi fireasca apreciere din partea generaŃiilor viitoare.

Vasile D. łÂRA